2,788 matches
-
vorbele tatii se răsfrîngea trecerea timpului dintre primăvara lui 1964, cînd mă sfătuise să nu mă mai mîndresc că aș fi „bandit“, și vara asta a lui ’73 cu ciudatul musafir picat de te miri unde. Iar din cuvintele bătrînei răzbătea cultul față de Iorga pentru sufletul căruia, Împreună cu moșu’, se ruga În fiecare seară deoarece, ca șef de guvern, dăduse Legea conversiunii datoriilor agricole și-i scăpase de la sărăcie și de la robie În Închisoarea datornicilor. Mila față de oamenii schingiuiți sau omorîți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fi curs mult și tihnit doar pentru ea, dacă tatăl ei, colonelul, nu s-ar fi pus În fruntea unei oștiri pline de tunuri și n-ar fi pornit să-și ia fata Înapoi. Numai că n-a biruit a răzbate peste Someș, apă lată căreia hrisoavele din secolul al XIII-lea ale regelui arpadian Andrei al II-lea Îi spun „fluvius“. Colonelul și-a oprit oamenii pe malul stîng, hotărît să doboare arbori, să făurească plute și să treacă rîul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
De aici pînă la Pișcari, nu ne mai pîndea nici o primejdie. Dar să te ferească Dumnezeu să fi ajuns la Pișcari vara, după ploaie! Te Înfundai Într-un noroi preistoric, galben și lipicios, care nu te-ar fi lăsat să răzbați mai departe nici În ruptul capului. Erai al lui, numai al lui. Tocmai de aceea oamenii Își duraseră poteci de scîndură prin mijlocul trotuarelor ca să se știe deasupra nămolului, iar sub soarele aprig, deasupra pulberii. Cărările astea de lemn, precum și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
singur se vădise a avea ascunse fisuri. Veneau locuitori de prin satele apropiate, pregătiți cu ploștile cu pălincă pentru soldați, dar li se spunea că, de s-ar Întîmpla să treacă de ei, prin Împrejmuirea interioară nu vor izbuti să răzbată. Partidul a adus În sat și ceea ce mai tîrziu avea să fie așteptat cu mare bucurie, anume un camion cu instalații de proiectat filme la bord, vasăzică o caravană cinemato grafică. Proțăpind mașina În fața peretelui de apus al bisericii, s-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Aici În schimb, ei se pricepeau să scormonească cu botul În stratul oricît de gros, dînd acolo de urme de iarbă și mușchi din belșug. Mujicii din Împrejurimile Surgutului nu conte neau să se minuneze cum de izbutesc animalele să răzbată prin depunerile sănătoase de nea și cum știu ele taman locul unde a rămas iarba cea mai bună. Își făceau o cruce largă la fiecare ispravă de acest fel a cîte unui ren, spre hazul stăpî nilor vitei. Lui Gheorghe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nobile În expansiune, cu cele plebeene lăsate În surdină, e alcătuit, ne spune doctorul Constantin Dulcan, „din lumină de Înaltă frecvență“. Cu ochii fizici, nu vom ajunge niciodată pînă la această radiație superioară, așa cum cu urechea de fiecare zi nu răzbatem mai jos de 16 și mai sus de 20.000 de herzi, spre deosebire de alte vietăți, ca liliecii și delfinii care se simt la largul lor mult dincolo de această barieră. Dar cum ar putea să arate În univers imaginea săracilor de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
iar Între frații și surorile ei În număr de șase, chiar dacă e a doua În ordinea vîrstei, a fost tratată Întotdeauna ca șefă de trib. A avut o singură preocupare majoră: ca familia și mai cu seamă odraslele ei să răzbată. Marea Îngrijorare a Încercat-o În legătură cu mine, fără Îndoială, dar după primii vreo doisprezece ani ai mei, cînd și-a dat seama că vederea mi s-a dus pentru totdeauna, dar că străluceam la școală și mă descurcam bine de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cărarea. Când a ajuns la peșteră, l-a găsit pe bătrân în genunchi. Barba lungă și albă, pletele lungi, albe și ele, îl făceau să semene cu un munte de zăpadă. O voce caldă, cum nu mai auzise niciodată copilul, răzbătea din muntele de zăpadă. Când a ajuns chiar lângă el, bătrânul s-a răsucit, și-a pus mâna streașină la ochi, să vadă mai bine... Copilul stătea nemișcat, cuprins de spaimă. Dar fie ce-o fi, își spuse. De asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Vatră și cu doctorul Gruia, cu broboane de sudoare pe frunte, se luptau cu hemoragia ce invadase toracele accidentatului... ―Depărtător, pensă hemostatică, compresă... curgeau comenzile profesorului. Cei doi medici executau manevrele ca doi prestidigitatori... Din antecamera sălii de operație, a răzbătut până la ei vorbă agitată și zgomot nedeslușit... În clipa următoare, ușa sălii de operație s-a dat de perete, ca smulsă de vânt... Călcătură apăsată ca de cizmă cazonă a răsunat pe pavimentul sălii de operație... ― Da’ ce, Hlibocene, te
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ceilalți trei băieți nu-și schimbă locul” - a hotărât Toader. ― Și ce s-a Întâmplat mai departe? - a Întrebat profesorul Hliboceanu. ― Am pornit cu urechile țiuind de Încordare. Din când În când, zgomotul de mișcare a unor garnituri de tren răzbătea până la noi destul de deslușit. După un timp, Toader ridică mâna și se oprește. Alerg la el. „Ce e?” - Întreb eu. Iar Toader Îmi răspunde: „Terenul aista mai ridicat și drept ca În palmă din fața noastră cred că Îi rambleul șușălii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Când toți răniții au fost așezați În camionul cu prelată, profesorul Zenit a urat ca de fiecare dată și acestor răniți: „Drum bun, copii, și să dea Dumnezeu să vă faceți sănătoși, fiindcă familiile voastre vă așteaptă!” Din camion a răzbătut până la noi un „Mulțumim” și „Să trăiți, domnule doctor!” pornit de pe durerile răniților... Profesorul Zenit s-a Întors către mine și, cu un aer preocupat, m-a Întrebat: „Va rezista sergentul până la destinație? Tare aș vrea să trăiască!”... Începuse să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Vasile, cu barba sa albă și lungă aplecată deasupră-i. Fără să-și ia seama, copilul dormise toată ziua și acum prin fereastra întunecată a odăii cu multe scripci se zărea iarăși luna, iar de undeva de afară, prin ușa întredeschisă, răzbătea nechezatul unor cai nerăbdători s-o pornească la drum. Culae se dădu jos din pat și își căută din ochi găidulca, dar n-o văzu. Moșneagul hâcâi din gâtlej în felu-i de-acum bine cunoscut și, luând din perete găidulca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
el, frecându-se la ochi, cu gândul că poate badea Petre o luase pe drumeagul celălalt și că nu putuse să ajungă prea departe. Dar din dosul salcâmilor și al mărăcinișurilor uscate, care se înșiruiau în dreapta podețului, ducând cine știe unde, nu răzbătea nici un zgomot de roți de căruță și nu se vedea nimic care să arate că badea Petre o apucase într-adevăr pe acolo. Buimăcit, Culae mai zăbovi o vreme, cercetând cu îndărătnicie locurile, fără să vadă nimic altceva decât izlazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mâinile și se îmbrățișară frățește. În antreu se vedeau mai multe perechi de pantofi, semn că fratele lor avea și alți musafiri, care sosiseră mai devreme. Cu toate acestea, din dosul ușii care ducea spre celelalte încăperi ale locuinței nu răzbăteau nici glasuri, nici zgomote care să le sugereze prezența , ca și cum în casă nu s-ar mai fi aflat nimeni, în afară de ei. Nu văd nici un geamantan pe-aici! constată Ticu, uitându-se prin antreul larg, care nu oferea, într-adevăr, indicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lui Gheorghi Maximilianovici Malenkov, succesorul fără carismă al lui Stalin, cu înfățișarea unui birocrat stătut, apoi dispăru afară pe ușă cu document cu tot. Surprins, Nando nu mai apucă să-l întrebe de ce era nevoie să ia documentul. De afară răzbătu zgomotul unui motor de mașină și, apropiindu-se de fereastră, văzu un automobil negru, din care tocmai coborau trei inși bine îmbrăcați și cu înfățișare prosperă, desigur niște demnitari de rang înalt ai partidului. În urma lor se ivi un al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu țuică și, trântindu-l pe tejghea, oftă din adâncul inimii, ca un om peste care căzuse cea mai mare năpastă a vieții lui. Pentru câteva minute în prăvălie se lăsă o tăcere de moarte, întreruptă doar de zgomotele care răzbăteau de afară și de scârțâitul pe hârtie al peniței de la tocul lui Stelian. Domnu șef..., domnu Stelică, de ce nu mă-nțelegeți? reîncepu gestionarul, cu un glas ca din butoi, potrivind coceanul de la sticla de țuică la loc cu o lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sunt chiar așa de simple, spuse Stelian îngândurat. Ticu îl bătu cu palma pe umăr liniștitor: Vezi-ți de treburi, nene! Nu te lega la cap dacă nu te doare. Stelian își privi ceasul de buzunar în tăcere. De afară răzbătu zgomotul înfundat al unor covoare bătute ritmic și insistent de cineva. Hm, e ușor de spus..., glăsui el după câteva minute de gândire, ridicându-se să plece. În drum spre Norica, Stelian se opri puțin la Sfânta Vineri, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
unii ce-or vrea să zică!... nu se putu ea reține să mărturisească. Se făcu o lungă tăcere, întreruptă doar de foșnetul vântului printre crengile sălciilor plângătoare și de niște țipete vesele și nepăsătoare, însoțite de hohote de râs, care răzbăteau de undeva, de jos, de pe malul lacului. Apoi Felicia își reluă spovedania. Norocul venise în cele din urmă din partea unor rude îndepărtate, acești Măgureni, care, aflând de nefericirea abătută asupra lor, nu doar că îi compătimiseră, dar se oferiseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de viață. Iunie 1953 în "Bolnița jenșcina" (adică spitalul femeii) Aici viața este diferită față de cea pe care o duceam în Brodocul nostru. Nu pot spune că este mai frumoasă căci trăim înconjurate de suferințe, de plânsete, de țipete, care răzbat din sala de operații. Mama spune că astea sunt țipete frumoase căci anunță venirea pe lume a unei noi vieți. Doctorul neamț, Gery cum îi spun eu în gând este un om foarte bun și știe o mulțime de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
desfășurare, în plină derulare? Întoarce-te, Stăpâne, cu fața către mândra noastră țară și izbăvește-o de urgia ce va să vină asupra ei! se ruga riga Sobieski în goana cailor și a zvonului de zurgălăi. Din apropierea codrului de stejari răzbăteau urlete fioroase ale haitelor de lupi înfometați. Crivățul sufla cu putere peste întinderile înghețate ale Siretelui de Sus. Către dimineață, cete sprintene de călăreți ropceni au încercuit dealurile de la Brădetul Ropcii pentru a pune stăpânire pe pușcile cele mari care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
camera ei. A așteptat puțin și s-a dus să vadă ce s-a întâmplat. În camera Silviei nu era nimeni, pe coridor de asemenea. Ușa dinspre grădină era întredeschisă, iar pe trepte stătea Silvia privind soarele ale cărui raze răzbăteau printre crengi până la ea, luminându-i chipul palid, dar fericit. —Mamă, m-ai speriat că nu știam unde ești, i-a spus Cecilia, bucuroasă că pentru prima dată, după aproape o jumătate de an, o văzuse pe mamă-sa ieșind
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
este cea mai bună expresie a prostiei; iar prostia, cu toate că stă pe cea mai de jos poziție în ochii tuturor, zidurile puterii sale sunt de netrecut... Iar asta, ei bine, face, până la urmă, deosebirea clară dintre luptători și pierzători: primii răzbat în bătălia vieții, depășind toate obstacolele, ce aceasta le așază de-a curmezișul în drumul lor, căci lumea cinstește pe cel ce, spre țintă mergând, stăruiește 1, iar ceilalți, din motivele lor, se limitează repede, se opresc la succese minore
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
indiferență multă vreme. Dacă, pentru mulți alții, alinarea suferințelor spirituale ar fi fost împlinită cu sprijinul etern al viciilor - atributul oamenilor slabi -, se vede că pe Victor nu-l mai îndemna altceva la apropiere acum, decât numai natura, din care răzbătea frumos parfumul teiului de mai, ce îi oferea o aceeași rece resemnare... El simțea același veșnic dor apăsător în conștiință și mistuitor în suflet, pe care fiecare om sensibil îl simte, atunci când se gândește la absența definitivă a cuiva iubit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
gânduri ale sale nu-i mai erau împărtășite de nimeni altcineva, căci acasă el întâmpină atitudinea, de departe negativă și ironică, a mamei și a surorii lui, ce locuiau acolo. Mai mult încă, din ochii mamei sale vedea limpede cum răzbate acea mâhnire adâncă, izvorâtă din priveliștea pe care ți-o dă nerealizarea și insuccesul propriei tale odrasle. Și poate că acesta era și motivul pentru care izbucnea cu și mai multă forță dezaprobarea și nesusținerea sa, pe care tânărul le
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
este că îți lăsa un gust amar de tot și te îndemna, chiar din prima clipă, să-ți întorci repede privirea în cu totul altă parte. Arăta ca un soi de cameră foarte strâmtă și plină de colete, din care răzbătea întotdeauna un neplăcut miros încins și sufocant, care ar fi tăiat repejor respirația omului nefamiliarizat cu el. Pereții erau cum nu se poate mai simpli și mai goi, toți patru zugrăviți la fel, pesemne într-un alb imaculat la început
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]