867 matches
-
sunt învrăjbiți, le-ar putea socoti împovărătoare pentru dânșii. A treia zi, Leonte Bumbu înștiință pe boier că nici un om n-a iscălit încă și că toți vor să-l roage pe dumnealui să-i ușureze, fiindcă nu mai pot răzbi cu învoielile vechi. În aceeași zi, după-amiazi, se prezentă învățătorul Dragoș. Mai fusese de două ori după Crăciun, în chestii de școală. Miron l-a primit cu toată bunăvoința, ca o urmare a surprizei bune ce i-a făcut cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mână până la soacră-mea, să-mi mai împrumute nițel porumb... când treceam pe la biserică tocmai trăgeau clopotele de sfânta evanghelie și mă închinam, și-mi era rușine, că de atâtea griji și necazuri nici la sfânta slujbă nu mai pot răzbi. N-apucai bine să mă închin, că și văzui venind pe uliță doi călăreți pe cai albi, de m-am mirat. Veneau din sus, dinspre Lespezi. Mă dădui la marginea uliței, dar numai ce mă pomenii că unul mă strigă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
armamentul la îndemînă. ― Măi Odudie, măi, zise Boiangiu vătășelului reclamant, ia seama, că vouă acuma numai a revoluții vi se năzare cum vedeți doi oameni stând de vorbă, așa de viteji sunteți, măi Odudie! ― Dom'le plutonier, eu nu mai răzbesc cu oamenii! făcu Lazăr Odudie resemnat. Matale să faci ce vrei, dar eu a trebuit să-ți spun, că pe urmă, când s-or întoarce boierii, să nu mă ia pe mine la rost că n-am purtat de grijă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la mai puțin de o treime. În afară de cei prăbușiți de gloanțe, mulți se refugiau prin ogrăzi ca să scape de urmărire, mai cu seamă când ajungeau la casele lor. Chiar și Nicolae Dragoș, dîndu-și seama că nu mai e chip să răzbească până la Petre și că ar fi de prisos să mai încerce vreo împotrivire, când își văzu casa părintească se gândi să se oprească. Valul îl ducea înainte. Numai după ce trecu izbuti să se smulgă din strâmtoarea fugarilor și să iasă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
perplex. ― Cămașa lui... murmură Ripley, paralizată ca și Kane, dar din motive diferite. Arăta cu degetul spre pieptul ofițerului. Pe tunica lui Kane apăruse o pată de sânge. Se întinse rapid, se lărgi, deveni un gâlgâit de sânge în mijlocul pântecului. Răzbiră atunci zgomote de sfâșiere, smulgere ale unui corp martirizat. Cămașa crăpă, explodă ca un pepene, se răsfiră ca buzele unei răni, când o lighioană, un căpușor cât pumnul, împroșcând cărnurile lui Kane, ieși la aer. Aceasta se zbătea ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
apoi coborî manetele într-o ordine precisă. Un întrerupător dublu era acoperit de apărătoare de plastic. Cercetă aparatul, făcu doi pași înapoi și-l lovi cu toată puterea. Așteptă o veșnicie până când sirenele de alertă intrară în funcțiune. Prin intercom răzbiră niște părâituri. Recunoscu vocea alterată a Mamei. ― Atenție, Atenție! Unitățile de răcire a sistemului de hiperpropulsie sunt dezactivate. Motoarele vor fi supraîncălzite în exact patru minute, cincizeci de secunde. Trecu de mijlocul punții B când își aduse aminte de Jones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
implicație mai „fiziologică”. Înfășați și înfășurați compulsiv cît mai mult timp cu putință, feriți de orice adiere, copiii noștri sînt mai puțin „căliți” și mai îngrijorați de ce li se poate întîmpla dacă se expun așa, neprotejați, amenințărilor „naturii”. Învață să răzbească în viață, să asude muncind din greu, dar rămîn cu o problemă : îi trage corentu’ ! Și mai este ceva, la pachet cu „corentu’ ” : înfășatul ăsta prelungit și practicile supraprotective ulterioare îi lasă individului o nostalgie mai puternică după edenul protejat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și zâmbi amar, urmărind cu ochii un rotocol de fum înălțîndu-se molatic deasupra lor. - Ce e teribil în amnezia unui poet, reluă după o lungă tăcere, este faptul că, pe măsură ce memoria personală dispare, o altă memorie, i-aș spune culturală, răzbește din adâncuri, și dacă un miracol nu intervine, până la urmă îl stăpânește complet. Domnul meu, rosti cu gravitate, sânt amenințat să fiu redus la cultură, să devin un ins eminamente cultural! Și nici nu îndrăznesc să-mi închipui ce s-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
poa’ să-nchiză ochii de ele și de grijă, că ce-o să mai fie ! Bătea tunurile și ziua, da una e să le-auzi pe-ntuneric, și alta e pe lumină ! Eeee, noi, copii zbânțuiți, cum puneam capu jos, ne și răzbea oboseala, da mămica, tot la gard sta, noaptea târziu, cu vecinele... Și acu zicea că i-a prăpădit pe nemți, și gata, se face pace, acu zicea că e tocma pe dos, că i-a bătut p-ai noștri, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un singur bec de veghe undeva deasupra ușii spre bucătărie. Prin fereastra aburită se vede un șir de lumini albastre care emit o lumină intermitentă, hipnotică, undeva afară, pe aleile care leagă clădirile unităților militare. Le privesc și Încerc să răzbesc cu mintea cuvintele, În timp ce bucătarul Îmi Îndeasă pîinile În raniță. Nu pare speriat și mă Întreb dacă nu cumva Își bate joc de noi. Luminile de alarmă care se văd prin fereastră Îmi spun că nu. Îmi cîrpește o palmă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
atârna de zid, cam pe la jumătatea treptelor. Apa rece îi muiase pantalonii. George era un bun înotător. Urlând de frică, de groază și de frig, ajunsese la mașină. Jos, în canal, totul era neguros, tenebros, teribil. Iar de sus nu răzbea nici o lumină. Era pe punctul de a-și pierde cunoștința. Nu putea desluși forma automobilului și nu știa ce ar fi trebuit să facă. Nu-și putea da seama cât de mult se înălțase apa în interiorul mașinii. Se ținea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și mărețele uși de bronz, bătute în ținte false, care oferă accesul (așa cum spunem și cum ne imaginăm) la „izvorul în sine“ sunt ferecate pentru toată lumea, cu excepția „personalului autorizat“. Până și a întrezări aceste uși, prin care și pe sub care răzbește întruna aburul, constituie un privilegiu rar pentru cetățenii care, aflați pe promenadă, reușesc să arunce o privire furișă. O ușă dinspre capătul mai îndepărtat al Baptisteriului duce la „Camerele din Ennistone“, dar intrarea publică în aceste apartamente se face, firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
numai ea singură, l-ar putea salva pe George de el însuși. Alex vârî cheia în broasca de la ușa casei de vară, numită Papucul. Erau orele unsprezece, în seara vizitei lui Brian și a lui Gabriel. Când ușa se deschise, răzbi afară un miros de lemn umed, mucegăit. Străbătută de un brusc fior de spaimă, Alex bâjbâi după comutator, aprinse lumina, intră în casă și încuie ușa în urma ei. Papucul fusese clădit prin 1920 de Geoffrey Stillowen, excentricul tată al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deși venea aici aproape zi de zi. — E ca o Mașină a Timpului, i se adresă ea lui Brian, fără să fie în stare să explice ce voise să spună. Dindărătul ușilor de bronz bătute în ținte, care ascund izvorul, răzbea un zgomot sacadat, ca un puls uriaș și întreaga clădire părea să vibreze. În aceste ape învățase Gabriel să înoate. Și totuși, de fiecare dată îi trezeau o emoție plăcut vinovată, de anticipare. Când intrai în bazinul cald te străbătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
șocase pe nimeni, în nici un fel, cel puțin nu în Ennistone. Adeseori mamele îl dădeau de exemplu fiilor: „Uită-te la Tom McCaffrey, nu se ține de droguri, nu vânează fustele, a intrat la universitate, e un băiat care o să răzbească în viață“. „Vânează fustele la Londra“, răspundeau uneori fiii admonestați. „Mă rog, dar o face discret“, replicau mamele, derutând prin aceasta simțul moral al vlăstarelor. E drept că Tom nu fusese văzut vânând fetele din Ennistone. Multe dintre virtualele „prăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Se întorsese în Anglia și începuse să-i expedieze o serie de scrisori extrem de lungi, unele indignate, altele abjecte, la care nu primise nici un răspuns. Se înțelege, nu povestise nimănui despre pelerinajul său coșmaresc. Totuși, în chip misterios, în Ennistone răzbise ideea că George McCaffrey îl urmase pe profesorul Rozanov în America și fusese respins de acesta. George simțea că ar fi în stare să-i ucidă pe aceia care răspândeau asemenea zvonuri și pe cei care, fără îndoială, le repetau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ei contacte cu viața, ultimele ei ocupații nevinovate: înotul, cumpărăturile și rugăciunile. Cu o zi în urmă, când se aflase la Bowcock toate luminile se stinseseră subit din cauza unei pene de curent. Sălile interioare ale magazinului, în care abia de răzbea lumina după-amiezii, deveniseră dintr-odată încețoșate de parcă s-ar fi lăsat o pâclă. Diane, care-și plimba degetele peste niște bijuterii ieftine, fără intenția de a le cumpăra, le lăsase brusc din mână. Cum se afla în centrul uneia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o sfoară lungă, lungă... și-l las să zburde... să zburde... să zburde... Ce imagine terbilă! — Ce-i muzica asta ciudată? — E un bâlci pe islaz. Ecourile îndepărtate ale muzicii de bâlci, distilată și îndulcită de aerul călduț al serii, răzbeau, intermitent, estompat, în grădina Belmont. Ceva mai aproape, o mierlă cânta extaziată, cu triluri lirice ca de privighetoare. Salcâmul se înveșmântase în frunzișul de vară. Crengile-i grăsune, încovoiate, păreau a fi mădularele unui animal rotofei. Grădina era îmbălsămată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și, în mod garantat, poate îmblânzi inimile studenților celor mai scandalagii. Într-un moment, toți chefliii se adunară în fața Papucului, cântând în cor în gura mare: „George, pleacă, o, George, pleacă! - George, pleacă, o George...“ Ecoul puternic al glasurilor reunite, răzbind prin Victoria Park, atrase o serie întreagă de trecători întârziați, printre care mă aflam și eu (N, naratorul dumneavoastră). Fusesem în vizită la o casă din apropiere și tocmai coboram pe Tasker Road când a izbucnit răsunătorul cor, astfel încât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ultimele momente începuse să simtă un miros cald de abur, și o boare de vapori în aer. Rămase nemișcat, uimit. Baptisteriul era înecat în abur. Ușile mari, de bronz, bătute în ținte sub frontonul lor de piatră, erau larg deschise. Răzbea un zgomot înăbușit, sacadat. Tom se apropie. Atinse una dintre uși și își retrase pe dată mâna: metalul frigea. Trecu pragul, clipind des, cu genele ude din cauza vaporilor. În fața lui, și dedesubt, i se înfățișară o puzderie de lumini sclipitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
intrus care se furișase în taină acolo unde nu-i era locul. Acum se simțea pur și simplu captiv. Bătu cu pumnii în ușă și strigă de câteva ori: „Hei! Hei!“. Auzi ecoul subțiratic, neputincios, al propriei sale voci, abia răzbind prin larma și prin atmosfera încărcată a giganticului cilindru care șuiera și trepida ca o rachetă gata să fie lansată în spațiu. Se uită în jos, așteptându-se parcă să vadă că ceva se schimbase, dar totul arăta ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îl vizitase pe John Robert și cu o zi înainte, la aceeași oră, numai că atunci filozoful nu se aflase în cameră (mai era încă în Hare Lane, sortând hârtii și scriind scrisori). George împinse ușa. Se deschise, lăsând să răzbească în coridor zgomotul apei care curgea prin robinetele deschise. Intră iute și închise ușa după el. Scena era aproape aceeași ca și la prima lui vizită. Pe ferestrele cu geamuri jivrate pătrundea o lumină limpede, sidefie. Era o zi însorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a gestului transmiterii copleșește actul trăirii. În consecință, preocupat, în mod deosebit, de forma în care își face cunoscute simțirile, poetul se apropie foarte mult de parnasianism: S-a prăbușit secunda-n neștiuturi, / Precum o stea de-a pururi căzătoare. Răzbind un nor, tânjește să coboare / Uimita clipă pe aripi de fluturi sau: Un pas târziu în ploi s-a rătăcit. / Miresme crude de-ntomnări blajine / În care cerul gurii aprins au înflorit. Și chiar specia literară în care alege să se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
odată-n pat cu una din alea pe care femeie cu greu poți să o numești, atît de firavă c-o dezbrăcă doar răsuflarea mea, i se zbătea tot sînul stîng necreștinat, de-a trebuit să-l Încrucișez cu limba. Răzbea o mare durere din miezul ei, iar sînul stîng i se zbătea ca pleoapa. Așa s-a nimerit să mă răstorn În pat cu o femeie cu sînul stîng mult deocheat, așa s-a nimerit, să iau de unde-i mult
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
o avem. Dealtfel, aleșii dragostei absolute sânt excepții tot atât de rare ca și geniile... ... Trecuse de miezul nopții și pe bord se întețise frigul. Mihaela începu să tremure mai tare. ― Rămânem aici pân-la răsăritul soarelui? ― Mai bine ne retragem. M-a răzbit frigul! Am coborât în pântecele vasului unde se afla cabina noastră cât o cutie, în care abia era loc să ne mișcăm. Peretele avea un ochi rotund care privea departe, pe recea și mișcătoarea singurătate a apei. ― Aimée, parcă ar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]