1,968 matches
-
pun în pericol viața urcându-mă în rablele astea, gata să cad în orice zi în mijlocul deșertului și să devin hrană pentru hiene, și nici măcar nu am o casă a mea. Blestemată soartă! Și acum, cară-te până nu mă răzgândesc. Pe când ziaristul se îndepărta, îl preveni cu un glas răgușit: — Și nu uita!... Târăște-te pe sub camioane dacă e nevoie, dar încearcă să-ți pierzi urma dacă te urmărește cineva... — N-ai nici o grijă! Du-te să faci un duș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Nu i-am văzut de două zile, dar femeile îi îngrijesc și au apă și mâncare. Aveai de gând să-i omori? — Da. — Și tot te mai gândești s-o faci? — Moartea lui Maurizio Belli m-a făcut să mă răzgândesc. — Și ce-o să se întâmple cu acea faimoasă mână? — Nimic. Viața lui Milosevic nu valorează nici cât degetul unui mort. Acum știu, și știu de asemenea că moartea aceasta apasă ca o piatră pe conștiința mea, dar nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
acum, dar mi se umpluseră hainele, părul de ele și, când am început să plâng de frig, au început să mi se rostogolească pe față, odată cu lacrimile. O singură dată am vrut să-i dau valiza Adélei. Apoi m-am răzgândit. Acolo unde începea șirul de vile, un brad cu crengile tăiate continua să se țină în rădăcini. În vârful lui ardea o lampă albăstruie. Apa de ploaie din pădure mi-a mai însoțit pașii o vreme, apoi, după primele canale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ființă nerecunoscătoare, căci mi-a lăsat tot ce a avut. Numai eu nu știam de testamentul lui, cu toate c-îl scrisese de un an. N-a mai scris pe urmă decât că s-a gândit și s-a tot răzgândit și că totuși mă primește în rândul evreilor. Se zicea că eu eram cel mai bogat om de prin împrejurimi. Și într-adevăr am avut un an plin. Vara m-am plimbat cu Amália, toamna cu Igor Gherasimov pe muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
iei toate tablourile pe care le găsești. Am rămas mută până când m-a dat afară. Nici nu prea înțelegeam ce voia de la mine. Duminică, când m-am culcat a doua oară cu el, părea pe deplin mulțumit. Totuși s-a răzgândit, mi-a spus în timp ce se îmbrăca. Nu-mi dă tablourile, dar putem să ne uităm la ele oricând. Să le privim împreună. Ba chiar în zilele următoare o să le ducă în dormitor. Că niciodată n-a mai avut de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
înfundat. Venisem aici direct de la secția de poliție. Era mijlocul zilei acum și ultima oară când mâncasem fusese cu o zi în urmă. Și pe lângă asta mă luptam cu o tentație periculoasă și mă hotărâsem să mănânc înainte să mă răzgândesc. Carbohidrații sunt ca un calmant în momentele de stres. Comanda nu a întârziat să vină, o farfurie albă ovală, încărcată pe o parte cu un morman de ciuperci bine prăjite, groase și crocante, cu crustă, iar pe partea cealaltă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
așteptam ca Nat să vină să mă invite să bem ceva. —A, bine atunci. Ei, noi mai așteptăm niște oameni cu care trebuia să ne întâlnim aici și văd că încă n-au apărut, așa că suntem prin preajmă dacă te răzgândești. Harriet s-a uitat la ceas și a suspinat mâhnită. —O, nu, deja am întârziat! Și-a tras geanta de undeva de sub birou. Și-a dat la întâmplare cu parfum, și-a verificat machiajul într-o oglindă mică și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
interfonului. Atunci vorbește cu mine. A urmat o pauză lungă. Credeam că încă se mai gândește. Dar apoi am auzit alt bâzâit. Venea de la ușa din față care fusese descuiată. Am tras de ea repede, ca nu cumva să se răzgândească. Apartamentul lui Walter era cel mai de sus, iar el stătea în fața ușii, ținând-o pe jumătate deschisă, așteptând în mod evident să mi-o trântească în față, dar lipsindu-i curajul. Era mai mic decât mi-l aduceam aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și lui că totul s-a sfârșit. M-am speriat cumplit. Chiar dacă nu ai fi aflat tu, nu aș mai fi făcut-o. Nu sunt făcută pentru așa ceva. Pun pariu că el nu a încercat să o facă să se răzgândească. Harriet era un complice riscant; a fost norocos că nu cedase deja și nu spusese totul la poliție. Te-a sunat să-ți dea partea? A dat negativ din cap. Nu am fost surprinsă. Atunci de ce nu-mi spui cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la o scară asemănătoare, dar exact la fel ca o cutie poștală. Cel mai apropiat punct de referință erau vârfurile în formă de dom. Și, bineînțeles, trapa poștală. 23tc "23" Am pus scrisorile în buzunarul vestei. După care m-am răzgândit, le-am scos și le-am pus înăuntrul puloverului. Purtam un body drept lenjerie intimă, așa că am băgat scrisorile în el până au ajuns în dreptul stomacului. Nu puteam să mă aplec sau să mă așez foarte repede, dar oricum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
decât pare? Nu am spus nimic. După o vreme a oftat și a scris ceva pe o bucată de hârtie. A pus-o pe masă în fața mea. — Asta e linia mea directă, a spus, ridicându-se. Sună-mă dacă te răzgândești. O să tratez problema cu confidențialitate. S-a dus la ușă. Am să trimit doctorul. M-am uitat la bucata de hârtie. D.I. Fincham și-a băgat capul prin ușa rămasă deschisă. —A, și e Marks and Spencer, a spus. Costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
un acces de nebunie? Mi-am amintit de zâmbetul sfidător cu care Burkeviț și-a atras dojana părintelui și am decis: a fost calcul premeditat. Dar, venindu-mi în minte capul lui bâțâindu-se și mersul lui împleticit, m-am răzgândit: a fost un acces de nebunie. Voiam tare mult să-l văd, și această atracție către Burkeviț conținea trei simțăminte: primul era curiozitatea plină de cruzime de a privi un om căruia i s-a întâmplat o mare nenorocire; al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-i spună că vrea să stabilească odată pentru totdeauna condițiile dispariției șoferului de camion. Cuvântul dispariție se dovedise a avea puteri magice de convingere și acesta aprobă în ultimă instanță acțiunea, cei doi plecând repede înainte ca bătrânul să se răzgândească. Știu, măi băiete, oftă Toma, suflând încet fumul pe nas, căutăm acul în carul cu fân. Ai însă impresia că domnul comandant va aproba o desfășurare de forțe mai mare? N-ai văzut ce greu s-a lăsat convins? Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acesteia era undeva departe în stânga sa, invizibilă de acolo. Chiar în față lui se deschi dea o cărare ce se pierdea printre buturugile putrezite, năpădite de rugii de mure. Primul impuls fu să se repeadă pe acolo în jos. Se răzgândi însă imediat, îi era teamă să urmeze poteca. Nu știa unde duce și nici nu putea fi sigur dacă străbate răritura în partea cealaltă. În afară de asta, era conștient că tufele dese îi împiedecau vizibili tatea. De după fiecare colț îl putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
petre cuse acest lucru însă acum era lipsit până și de această infimă posibilitate de apărare. În lumina slabă a crepusculului se simțea singur și neajutorat. Pentru o clipă se gândi să se întoarcă ca să-și recupereze bâta dar se răzgândi imediat. Era o decizie proastă, trebuia să meargă mai departe și să rămână pe drum, sperând că își va găsi mașina cât mai repede sau că va ajunge în oraș. Pe deasupra, starea de anxietate revenise. Nu mai era același sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să mă feresc? Nu glumi cu lucrurile astea! îl amenință ea cu degetul. Nu glumesc de loc. Întreb de-a dreptul. Aseară, găsiseși explicații științifice, despre tot ce s-a petre cut la lac. Ce s-a întâmplat, te-ai răzgândit între timp? Deloc, dar să spunem că sunt dispus să ascult și alte păreri. O, pașă cât de darnic ești! Nu mă lua așa, eu chiar vorbesc serios. Ileana nu-i răspunse. Bătea ușor cu vârful degetelor pe brațul fotoliului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lor. Ce spui, mergem să închidem vâlva la locul ei din adâncuri? Ceva nu era în regulă cu vocea bătrânului, ori poate cuvintele pe care le folosea nu-i erau pe plac lui Toma. Vru să spună ceva, dar se răzgândi repede. Ah, da, iar îi spusese "băiete", însă de data aceasta nu se mai enervă ca mai devreme. Ileana îl strângea în conti nuare de mână și ochii îi străluceau din nou. Se mulțumi numai să facă un semn aprobator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
azi nu mă pot supăra pe tine, că altfel îți spuneam vreo două. No, hai! Mai bem un păhărel și merem la culcare. La noapte avem iarăși treabă! Să știi că invitația mea e încă valabilă, asta în caz că te-ai răzgândit și vrei să rămâi. La noapte, nu mai vreau să umblu de nebun prin pădure. No, și ce? Crezi că eu vreau? Din păcate însă, nu ne întreabă nimeni dacă ne face plăcere ori ba. Asta este crucea noastră, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Rămas singur, Moș Calistrat nu se mai obosi să facă ordine ci se întinse așa îmbrăcat pe lavița unde stătuse Cristian, cu ochii ațintiți în tavan. Când auzi pași pe culoar, abia ridică capul privind spre intrare. No, te-ai răzgândit? întrebă el văzându-l pe Cristian în pragul ușii. Nu, sigur că nu! adăugă el văzând-o și pe Ileana că intră și ea în încăpere. Lasă glumele proaste, rosti domnița, pe un ton foarte autoritar, scoală-te imediat pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu un cioc tuns scurt. De sub fruntea încrețită ce se termina într-un început de chelie, te priveau doi ochi negri, a căror privire vicleană nu zăbovea mai mult de o clipă într-un singur loc. Tot nu te-ai răzgândit? De ce ții morțiș să ne pierdem timpul acolo? întrebă celălalt. Nu-i treaba ta, Boris! izbucni piticul, lovind cu pumnul său mic în tăblia biroului. Eu te întreb pe tine ce faci cu banii? Pot să îți spun dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
privea țintă, întrebându-l din ochi ce mai așteaptă. Acesta clătină din cap în semn că nu merge de data aceasta. Un oftat de dezamăgire ieși de pe buzele tuturor. Apoi, chiar înainte de anunțul că nu se mai fac pariuri, se răzgândi brusc și își împinse toate jetoanele din nou pe doisprezece roșu. Toată lumea amuțise, nimeni nu mai scotea o vorbă, nici măcar chibiții care așteptau să ciupească și ei ceva din norocul lui nu mai îndrăzniră să-i urmeze exemplul. Suma pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
păși mai departe. După un timp, printre trunchiuri începu din nou să se zărească lumină. În câteva minute se afla la marginea răriturii de sub Stânca Adevărului. Deși mai devreme nu-și dorea decât să ajungă mai repede acasă, acum se răzgândi. Începu să urce pe marginea rariștii și ajunse foarte repede la colțul de sus al acesteia. De aici, mai avea doar câteva sute de metri până la locul unde trebuia să cotească la dreapta, din nou, în pădure. Își amintea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o examina cu atenție. Cum oare ajunsese acolo? Cum sărise gardul dar, mai ales, cum reușise să treacă de oamenii lui care păzeau perimetrul? Primul imbold fusese să coboare repede de la locul lui și să se repeadă spre el. Se răzgândi însă și mai așteptă puțin, voia să vadă ce are de gând bătrânul. Hotărât lucru, ceva nu era în ordine. Se aplecă în față, fiind gata-gata să cadă dintre crengile stejarului în care era urcat. Se holba la bărbatul din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în pridvor, așezându-se cât mai aproape de ușă, unde rămase în așteptare tăcut. Era o pată neagră în întuneric. Se înarmase cu răbdare, știa că mai devreme sau mai târziu, bătrânul va ieși afară ca să plece spre Muntele Rău. Se răzgândise între timp, hotărându-se să-l aștepte acolo. Considera că ar fi fost prea riscant să intre în casă peste moșneag. Era prea întuneric și nici nu cunoștea topografia din interior. Trecuse ceva timp de când stătea acolo. Își schimba greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aștepți până ce mă întorc! E clar, nu-i așa? Comisarul dădu din cap aprobator. Devenise dintr-o dată docil și ascultător. Se așeză pe unul dintre bolovanii de alături și rămase acolo, privind în gol. Inspectorul dădu să plece dar se răzgândi. Și dacă se întâmpla ceva neașteptat acolo sus, pe platou? Dacă îl zăreau cei de la Pinforest și nu reușea să revină la socrul său? Ce se va întâmpla cu el? Odată cu căderea nopții, vâlva urma să iasă și acesta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]