2,944 matches
-
condamnarea adulterului și a homosexualității, iertarea pentru dușmani, înmulțirea instituțiilor de caritate, interzicerea nudității publice, oprirea băilor publice comune între bărbați și femei, condamnarea prostituției, condamnarea spectacolelor cu actrițe goale. O altă contribuție a creștinismului la apariția lumii civilizate este raționalitatea sa ca religie. Aplicarea gândirii raționale la problemele religioase reprezintă un fapt desăvârșit de către creștinism, dar cu rădăcini adânci în cultura și religia iudaică 239. Este vorba despre o religie revoluționară, care odată ce acceptă ideea de Dumnezeu unic, omnipotent, deduce
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
desăvârșit de către creștinism, dar cu rădăcini adânci în cultura și religia iudaică 239. Este vorba despre o religie revoluționară, care odată ce acceptă ideea de Dumnezeu unic, omnipotent, deduce în mod corect că divinitatea nu poate face parte din lume. Prin raționalitate, înțelegem asemenea lui Descartes, bunul simț comun, rațiunea, măsura, corectitudinea în aprecierea realității, date de legătura cu lumea și cu realitatea înconjurătoare. ,,Atât catolicismul, cât și ortodoxismul, deși se întemeiază pe păcatul originar al revelației, nu exclud din sânul lor
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
orientală. Dumnezeu Însuși a creat lumea printr-un act de voință pură, Vechiul Testament fiind clar în ceea ce privește durata creației și ordinea în care lucrurile și ființele sunt așezate pe pământ. Hans Hermann Hoppe subliniază aceste contribuții, noutăți, aduse de creștinism: recunoașterea raționalității sau mai degrabă ,,stima față de raționalitate"242, împrumutată de la vechii greci; încrederea că natura poate fi înțeleasă, ,,că are un caracter inteligibil"243; încrederea în progresul uman; accentul pus pe consecvența logică; accentul pus pe ideea universalității legii; accentul pus
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
printr-un act de voință pură, Vechiul Testament fiind clar în ceea ce privește durata creației și ordinea în care lucrurile și ființele sunt așezate pe pământ. Hans Hermann Hoppe subliniază aceste contribuții, noutăți, aduse de creștinism: recunoașterea raționalității sau mai degrabă ,,stima față de raționalitate"242, împrumutată de la vechii greci; încrederea că natura poate fi înțeleasă, ,,că are un caracter inteligibil"243; încrederea în progresul uman; accentul pus pe consecvența logică; accentul pus pe ideea universalității legii; accentul pus pe unitatea de gândire; ,,în plus
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
grecești de lege naturală o interpretare clar individualistă"244; odată cu creștinismul, drepturile naturale ale omului au devenit drepturi individuale ,,care se aplică în egală măsură fiecărei ființe umane și care unifică economic întreaga umanitate"245. Aceasta este baza discuțiilor despre raționalitate și nivelul de recunoaștere a sa de către creștinism. Opera este dusă la perfecțiune de către Toma d'Aquino, care va recunoaște ,,că sistemele de analiză și gândire rațională înfățișate de Aristotel nu neagă locul central al credinței ci îi ilustrează sau
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
poziția de ase bate pentru câștig. ,,În India, de exemplu, toate acțiunile își extrag forma și justificarea din viața religioasă și nu din rațiune"303. O lume irațională nu poate fi o lume a opțiunii pentru economie, deoarece economia este raționalitate prin excelență. Economia presupune calcul, gândire independentă, apreciere și mai ale alegere permanentă. India nu a părăsit niciodată această tendință religioasă de a cunoaște lumea pe cale intuitivă. ,,Elanul mistic și asceza mentală care au marcat începuturile înțelepciunii sale antice"304
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
tot hazard al naturii sau bun plac"320. Numai plecând de aici vom putea înțelege de ce numai lumea occidentală poate să dezvolte aceste uimitoare metode de folosință a banului, de ce tehnicismul și performanța științifică au ca punct de plecare doar raționalitatea conștiinței și nu confuzia conștiinței. Numai așa vom înțelege de ce doar creștinismul a putut admite, până la urmă, și a permis Reforma lui Martin Luther, și de ce pe această bază, a eliberării definitive a omului în raport cu lumea materială, am reușit azi
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
nici avântul economic de mai târziu, minunea despre care discutăm și căreia încercăm a-i găsi determinismul. Marcel Gauchet, extinde înțelesul sintagmei folosită de Weber la acela de ,,sfârșit al domniei invizibilului"15. Putem înțelege și așa impunerea definitivă a raționalității în viața noastră de toate zilele. Dacă ar fi să rămânem în aceste cadre de discuție ar trebui să spunem că Evul Mediu este ultima epocă a visării, ultimul drum al omului în care acesta poate crede orice și poate
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Europei să se schimbe sub presiunea Renașterii și a Reformei. Mai ales Renașterea va redescoperi valorile de bază filosofice și culturale ale Greciei și Romei Antice. Chiar dacă a funcționat ca o ,,religie rațională", creștinismul își păstrează caracterul dual. În pofida acestei raționalități nu s-a sfiit să condamne pe față bogăția și omul bogat. Cu toate acestea admite în continuare că oamenii pot fi și bogați și vorbește în mod explicit despre bogăție și bogați. Noul Testament este înțesat cu pilde despre oameni
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Bisericii, în care lumea trece spre nașterea epocii moderne. Epoca faustică este o epocă a căutărilor și a despărțirilor de trecut. Acum occidentul caută lumi noi și descoperă America, creând ceea ce clasicii au numit pe bună dreptate economia mondială europeană. Raționalitatea își recapătă strălucirea din epoca greacă și romană și pe baza sa se naște ceea ce numim ,,spiritul faustic", căutarea, cercetarea, pe baza ordinii date în care oamenii încep să creadă. ,,Dar contemporanii lui Faust le-au trăit pe amândouă, și
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
-și pună întrebări și pare că se îndepărtează de Dumnezeu. La cumpăna a două lumi, curiozitatea și neliniștea fac rău și sfâșie. Se naște omul occidental, un om al contrariilor și al conștiinței sfâșiate între propriile-i pofte, propria-i raționalitate și propria-i credință în Dumnezeu. Conștiința zilnică a păcatului este marea povară pe care o duce omul occidental. Tocmai pentru că avem liber-arbitru și capacitatea de a lua decizii, gândul fiecărei clipe este acela dacă deciziile pe care le luăm
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
dorim să știm și căutăm a ști. Karl Jaspers a dat o definiție a europenismului în jurul a trei cuvinte: libertate, istorie, știință 193. Aceasta este o lume prin definiție neliniștită, în permanentă căutare și afirmare. O lume care-și caută raționalitatea 194 fără a fi pe deplin rațională, pentru că abia atunci ar călca în abisul ateismului. Atunci când găsim o soluție apar o mie de întrebări, și atunci când ne așezăm puțin pentru a ne odihni apar noi orizonturi și noi sensuri ale
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
la stadiul pe care-l recunoaștem azi drept valabil"203. Universitatea este știință instituționalizată, știință sacră, intangibilă prin credința că omul poate cunoaște lumea. Prin universități, lumea occidentală își afirmă dorința, dar și hotărârea de a merge înainte pe drumul raționalității și depășirii limitelor. Pentru a demonstra cel mai bine efectele acestor eforturi, Niall Ferguson, enumeră între așa-zisele killer application, sau avantaje ale lumii occidentale, și pe cea legată de practicarea medicinei moderne. Este vorba în acest caz de discutarea
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
lucrurile în bine. Omul este o ființă rațională 16 și este legat profund de ciclurile lumii fizice, în interiorul cărora criza este parte. Solomon Marcus arată că: ,,În modelul lui Descartes omul ocupă locul central fiind investit cu precizia, ordinea și raționalitatea pe care Descartes le atribuia întregului univers"17. Comportamentul uman nu poate fi nenatural fără a fi grav sancționat. Este de remarcat că această percepție de dezvoltare a lumii este una tipic occidentală, și că percepție asupra dezvoltării lumii, la
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
sunt mult mai complexe și cu consecințe mult mai grave. A fi inadecvat este de cele mai multe ori un semn de prostie, după cum a fi adecvat nu este neapărat un semn de inteligență, ci poate doar de bun-simț comun, adică de raționalitate. Adecvarea noastră, de exemplu, la comunism nu a fost un exemplu de inteligență ci mai degrabă de frică combinată cu calcul personal. Inadecvarea poate funcționa la nivel de persoane, dar poate exista și la nivel de state. Grecia, pentru că acesta
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
este socialismul. O lume care a crezut că poate înlocui omul cu un ,,om nou", indiferent și irațional, ale cărui manifestări nu mai sunt aceleași, dictate de natură și de acumulările de mii și mii de ani. Pierzând pariul cu raționalitatea, socialismul l-a pierdut și pe cel cu economia și cu planificarea. Planificarea înseamnă calcul economic și matematic, cifre, atenție și interes maxim, personal, pentru activitatea respectivă. Baza oricărei planificări o reprezintă prețul și cuantificarea valorii prin preț. Ori în
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
-și agonisi cu sudoarea frunții cele trebuincioase vieții. Voința, deci, nu a fost anihilată, ci stimulată, n-a fost neutralizată ci încurajată". Vezi Nicolae Bagdasar, Scrieri, Editura Eminescu, București, 1988, p. 379. Dimensiunea rațională (în măsura în care se poate vorbi despre o raționalitate a unei religii) a creștinismului este surprinsă în lucrări importante, între care enumerăm Esența creștinismului (Ludwig Feuerbach) sau Religia doar în limitele rațiunii (Immanuel Kant). 242 Hans Hermann Hoppe, Modelul statului occidental: lecția istoriei, www.mises.ro, pp. 18-19. 243
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
este în primul rând acela de a fi intuit rolul fundamental pe care îl joacă religia într-o construcție socială și economică. Iată ce spune Bryan Wilson: "Max Weber, în încercarea de a explica factorii ce au condus la dezvoltarea raționalității occidentale și a capitalismului, sistemul economic care și-a însușit într-un mod atât de complet principiile raționalității formale, a căutat în religie sursa sistemelor de valori care determina organizarea socială". Religia din perspectivă sociologică, Editura Trei, București, 2000, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
construcție socială și economică. Iată ce spune Bryan Wilson: "Max Weber, în încercarea de a explica factorii ce au condus la dezvoltarea raționalității occidentale și a capitalismului, sistemul economic care și-a însușit într-un mod atât de complet principiile raționalității formale, a căutat în religie sursa sistemelor de valori care determina organizarea socială". Religia din perspectivă sociologică, Editura Trei, București, 2000, p. 15. 271 Este vorba în primul rând de modul în care gândim lumea, ca pe o alcătuire rațională
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Comparată și Consens, București, 2009, www.INCE.ro. 15 Editura Academiei Române, București, 2007. 16 Ibidem, p. 11. 17 Jocurile schimbului, Editura Meridiane, București, 1985, vol. 2, p. 306. 18 Ilie Bădescu, op. cit., p. 9. 19 Max Weber pune accentul pe raționalitate ca mod de a fi considerând-o esențilă în apariția capitalismului: Până la urmă factorii care au dat nașterea capitalismului sunt activitatea economică consecvent rațională, contabilitatea rațională, tehnologia rațională și legile stabilite rațional. Însă aceștia nu sunt singurii. Ceilalți factori necesari
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
avansate și alte interpretări (Brzezinski, 1998, p. 358): • nazismul era în mod deschis antiintelectualist: „Postulatele sale nu erau decât mituri absurde, exprimate într-un limbaj complet primitiv”; comunismul, în ceea ce-l privește, chiar când propovăduia ura, pretindea că există o raționalitate „științifică”, susceptibilă să antreneze adeziunea (Kende și Smolar, 1994); • ateismul declarat al bolșevicilor exersa o seducție deosebită asupra anumitor spirite: „Atacul său frontal împotriva creștinismului i-a entuziasmat pe cei care îl repudiaseră sau se credeau victimele lui”; • Al Treilea
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
oficial literatura (vezi discuțiile asupra „schematismului în literatură”). În economie, consecințele sunt mult mai directe și mai grave - scăderea producției, penuria etc. -, drept pentru care se iau mult mai rapid măsuri de restabilire parțială a specificității câmpului, de revenire la raționalitatea economică a deciziilor. Recâștigării parțiale a autonomiei artei și literaturii în urma sesizării efectelor secundare ale subordonării politice (prin impunerea „schemei de creație” în special) îi corespunde, în economie, în primul rând o modificare a politicilor investiționale, în sensul creșterii procentelor
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
efectelor secundare ale subordonării politice (prin impunerea „schemei de creație” în special) îi corespunde, în economie, în primul rând o modificare a politicilor investiționale, în sensul creșterii procentelor destinate industriei ușoare și agriculturii. Alternarea perioadelor în care decizia politică subordonează raționalitatea proprie câmpurilor cu cele în care, în urma crizelor survenite, are loc o restaurare limitată a autonomiei lor este percepută la nivelul simțului comun ca intercalare a momentelor de „îngheț”/„strângere a șurubului” cu cele de „dezgheț”/„destindere”. Aceste momente nu
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de flori, produse la care nici nu visai. Bere, de exemplu. La mercerie găseai ulei. La tutungerie găseai cărți și Cico. La electrice găseai alte alea. Dislocarea din „locurile tradiționale” îmbrăca aspecte absurde, grotești, care sfidau, programatic și „inventiv”, orice raționalitate. Trebuia numai să fii informat, să-ți faci prieteni, cunoștințe, relații în lumea vânzătorilor. Totul pe sub tejghea, „pe sub mână”. Existau cozi-gigant și la cărți - la anumite cărți, cele cu „șopârle”. Maică-mea avea o prietenă librăreasă, care ne mai punea
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
terenuri, opere de artă etc. Comportamentul de turmă al agenților Încurajează speculația, scumpirea nefondată pe criterii economice, decalând excesiv de mult, Într-o anumită perioadă de timp, prețul observat de prețul real. Anticipările agenților joacă un rol primordial. Sub aparenta unei raționalități, aceștia vor continua să plătească pentru un activ mai mult decât prețul observat, anticipând că Îl pot vinde la un preț și mai mare În perioada următoare. Ca exemplu, investitorii de pe bursa din 1929, continuau să investească, Împrumutându-se excesiv
IMPACTUL POLITICILOR DE CREDITARE ASUPRA ECONOMIEI ROMÂNEȘTI by Carmen Raluca Ionescu, Radu Tașcă, Magdalena Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1131_a_2735]