2,941 matches
-
reacția de răspuns a firmei Jucarex, atât față de colectarea de informații care probează un interes pentru piața ei, cât și față de apariția unui nou-intrat în postura de concurent direct. Tabloul informațional obținut până la data-limită propusă va servi pentru a îmbunătăți raționalitatea procesului decizional. Unele informații pot fi utilizate în continuare pentru realizarea unui plan de afaceri sau pentru un studiu de fezabilitate. Probleme-întrebări și teme de discuțietc "Probleme‑întrebări și teme de discuție" 1. Generați o listă de subiecte de cercetare
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
la nivelul persoanelor responsabile pentru cele două faze ale strategiei sau, cu alte cuvinte, unii gândesc și alții execută. Mai recent s-a conturat și o abordare care desființează liniile de demarcație dintre etapele procesului și pune sub semnul întrebării raționalitatea economică a acestuia. S-au dezvoltat numeroase tipologii care explică formarea strategiei și altfel decât sub aspectul unui plan dihotomic de tip formulare-implementare. Unii autori sugerează că formarea unei strategii este reprezentată cel mai corect de o spirală. Specific, pentru
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
la un număr redus de stakeholder-i. Chiar dacă grupul managerilor sau al acționarilor este puternic și redus numeric, strategia formulată de aceștia ține seama de constrângerile impuse indirect de alți stakeholder-i, între care se remarcă grupurile consumatorilor și creditorilor. Altfel spus, raționalitatea strategiei ca plan presupune cunoașterea așteptărilor stakeholder-ilor interni și externi și căutarea unui echilibru în satisfacerea acestora. 6.1.2. Comportamente tipice și așteptări ale stakeholder-ilortc " 6.1.2. Comportamente tipice și așteptări ale stakeholder‑ilor" Pentru numeroase categorii generice
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
s-ar putea scrie rezumativ sute de pagini. Acestea ar întări părerea generală că statul este un slab administrator, dar, în plus, ar aduce în discuție și elemente de natură etică și legală. În mod evident, o analiză prin prisma raționalității economice ar releva aspecte șocante, dat fiind faptul că s-a trecut de la „planul unic de dezvoltare” și planificarea de tip comunist la lipsa unei strategii economice naționale. Încă sunt puține firme românești care să prezinte un acționariat cu un
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
apărută în 1947. Acesta susține că managerul nu are niciodată informația adecvată și nici capacitatea de a o procesa pentru a găsi soluția optimă. Drept urmare, managerul este satisfăcut de găsirea unei soluții plauzibile - altfel spus, decizia este afectată de o „raționalitate limitată” (Simon, 1997). Deși unii autori discută de un model SWOT (Spender, 1992), alții - de exemplu, Fiol (1992) - atrag atenția că, în realitate, este de discutat doar un instrument de management cu valoare de cadru de analiză. Acest lucru înseamnă
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
categorii de firme prezintă inerția cea mai puternică. O serie de elemente pot fi transformate ușor - denumire, slogan, emblemă -, dar majoritatea elementelor intangibile - istorii, eroi, valori etc. - au fost utilizate de cele mai multe ori într-un context din care se excludea raționalitatea economică, iar firmele erau mai degrabă instrumente politice decât economice. Mai complicată este situația unor componente, cum ar fi, de exemplu, marca de firmă, care nu pot fi schimbate, deși nu mai sunt adecvate momentului. Situația culturii organizaționale este mult
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
de management în jurul așa-ziselor tehnici de portofoliu. În următoarele două decenii acestea au devenit unul dintre subiectele la modă ale managementului strategic, fiind nelipsit din manualele universitare standard. Succesul lor ar putea fi explicat prin impresia de obiectivare și raționalitate pe care o introduc într-un domeniu dominat de subiectivism și ambiguitate, unde succesul se bazează, de obicei, pe încălcarea regulilor stabilite de teorie și pe inovare. Rezultatul „palpabil” al acestor tehnici este reprezentat de niște instrumente manageriale cu o
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
de portofoliu. Trasarea caroiajului și poziționarea se fac după prescripții cu pretenții de axiome, fapt care dă încredere în acest instrument „clar”. În final, managerul ia decizii de mișcare a entităților-insule în spațiul caroiajului, ceea ce îi creează un sentiment de raționalitate economică și îi conferă o morgă de general în fața hărții de bătălie. „Trupa” este încântată de abilitatea marelui șef de a utiliza chestii „științifice”, ceea ce are un efect pozitiv asupra moralului general. Aceste aprecieri cu rol demistificator atrag atenția asupra
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
De regulă, schimbările structurale sunt acompaniate de modificarea majorității subsistemelor organizației, între care subsistemul motivațional, cel informațional, cel de control etc. (Galbraith și Kazanijan, 1986). Modificarea acestora se face în corelație cu strategia aleasă, urmărindu-se în principal criterii de raționalitate economică. Mediul înconjurător intervine în procesul de schimbare structurală a organizației prin numeroase condiționări ce apar ca limitări și reguli procedurale obligatorii (impuse, eventual, pe cale legislativă) sau constrângeri rezultate din necesitățile de îmbunătățire, prin comparație cu alte organizații similare, a
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
dintre ele, elogiul lui Lysias, repetat de Socrate cu capul acoperit, are în vedere dragostea față de cel neîndrăgostit: avantajele unei asemenea iubiri par a corespunde, mutatis mutandis, trăsăturilor tipului odiseic pe care l-am întâlnit mai sus: neîndrăgostitul poate oferi raționalitatea sa, stăpânirea sa de sine și mai ales reflexivitatea sa: îndrăgostitul i se poate abandona și își poate abandona propria reflexivitate și poate trăi în uitarea de sine proprie iubirii, la adăpostul avantajelor morale și sociale pe care neîndrăgostitul i
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Socrate aduce un elogiul diferitelor tipuri de nebunie, și implicit elogiul iubirii față de cel îndrăgostit: abia nereflexivitatea, pasiunea și abandonul sunt adevăratele atribute ale lui Eros: or, în cel incapabil de stăpânirea de sine și conștiința pe care o aduce raționalitatea putem recunoaște un portret înrudit cu cel al lui Ahile din descrierea de mai sus. Surpriza soluției vine însă abia în finalul analizei iubirii: cel mai bun partener al iubirii este îndrăgostitul care preia, totuși, o parte din funcția neîndrăgostitului
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a maselor care gândesc prin delegație este un fenomen cunoscut și care pare inerent lumii noastre, nu neapărat moderne. De exemplu, E.R. Dodds își construiește ultimul capitol al celebrei sale analize Grecii și iraționalul pe conceptul fricii de libertate: eșecul raționalității filosofiei clasice grecești îi apare elenistului ca un eșec al persuasiunii elitei intelectuale grecești asupra întregii societăți contemporane ei în vederea unui salt spre conștiința individuală: această persuasiune nu a reușit datorită „fugii inconștiente de povara grea a opțiunii individuale pe
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
că diferența dintre dialogurile politice ale lui Platon provine din diferența dintre metodele folosite. Cred și voi încerca să susțin în continuare ideea că importanța acestui dialog nu stă numai în definiția dată omului politic, ci și în introducerea unei raționalități întemeiate pe strictețea logică, fundamentul unei dialectici politice care trebuie să stea la baza dialogului politic autentic și eficient între diversele părți implicate în actul de guvernare. Mișcarea ideatică prin care Platon încearcă de fiecare dată să găsească definiția unui
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sunt garanții unui partaj universal și irecuzabil. Această viziune ancestrală, a cărei expresie e mitul, e cea în numele căreia - potrivit lui Patočka - acționează Antigona și nu un principiu etic. Întreaga faptă a Antigonei stă sub semnul unui „primitivism” dificil de sesizat de către raționalitatea modernă pentru care hybris-ul devine normă. Purtătorul de cuvânt al acestei raționalități în tragedie este Creon. Întreaga lui gândire și acțiune stă sub semnul rațiunii de Stat, al nomos-ului uman bazat pe „ordinea inimii umane și a mobilurilor ce
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
e mitul, e cea în numele căreia - potrivit lui Patočka - acționează Antigona și nu un principiu etic. Întreaga faptă a Antigonei stă sub semnul unui „primitivism” dificil de sesizat de către raționalitatea modernă pentru care hybris-ul devine normă. Purtătorul de cuvânt al acestei raționalități în tragedie este Creon. Întreaga lui gândire și acțiune stă sub semnul rațiunii de Stat, al nomos-ului uman bazat pe „ordinea inimii umane și a mobilurilor ce-i sunt proprii” (p. 50). Cunoașterea rațiunilor umane e cea care-l determină
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
e domeniul ei și, ulterior, de a supune orice „dincolo” logicii lui „aici”. Conflictul dintre Antigona și Creon nu e, pentru Patocka, cel dintre două atitudini bazate pe principii morale, ci acela dintre două lumi - lumea mitului și cea a raționalității. Pentru cea dintâi „(...) omul nu își aparține, (...) sensul său nu e Sensul, (...) sensul uman se sfârșește atunci când e atins țărmul Nopții, iar (...) Noaptea nu e un neant, ci aparține a ceea ce «este» în sensul propriu al termenului” (p. 59). Pentru
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
culturi sunt învățate și transmise de-a lungul generațiilor rămâne la dispoziția administratorilor puterii. Platon a sesizat exact acest avantaj și a înțeles că se poate și că trebuie efectiv ca regele-filosof să profite de el. Cultura, definită în termenii raționalității moderne, nu epuizează sfera a ceea ce, credem noi, desemna în viziunea lui Platon, noțiunea de fapt cultural. Numai o identificare pripită a culturalului cu cultural-raționalul le-a permis anumitor autori să interpreteze intransigența lui Platon față de artă ca o opoziție
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
formă de mitizare. Apetențele general umane pentru ceea ce Jung numea „imagine primordială” (arhetipală, funciar nereprezentabilă) explică sensibilitățile postmodernității pentru mitic și imaginar. Imaginalul mitic este un experiment uman cu care raționalul culminează, și nu ceva care precede orice tip de raționalitate așa cum apărea el în cazul lui Platon. Glisând practic de la o extremă la alta a câmpului raționalității, miticul este instanța care definește, încadrează și dă măsură tocmai raționalității noastre. Magistrală ne apare formularea pe care a reușit să o găsească
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
postmodernității pentru mitic și imaginar. Imaginalul mitic este un experiment uman cu care raționalul culminează, și nu ceva care precede orice tip de raționalitate așa cum apărea el în cazul lui Platon. Glisând practic de la o extremă la alta a câmpului raționalității, miticul este instanța care definește, încadrează și dă măsură tocmai raționalității noastre. Magistrală ne apare formularea pe care a reușit să o găsească Platon pentru a exprima acest adevăr: „... pe de altă parte, dimpotrivă, realitățile care sunt cele mai importante
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cu care raționalul culminează, și nu ceva care precede orice tip de raționalitate așa cum apărea el în cazul lui Platon. Glisând practic de la o extremă la alta a câmpului raționalității, miticul este instanța care definește, încadrează și dă măsură tocmai raționalității noastre. Magistrală ne apare formularea pe care a reușit să o găsească Platon pentru a exprima acest adevăr: „... pe de altă parte, dimpotrivă, realitățile care sunt cele mai importante și mai demne de cinstire nu au deloc pentru oameni o
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lucrul cel mai frumos și mai înălțător se demonstrează clar numai prin rațiune și prin nimic altceva”. Noi venim cu o pretenție de sens pentru orice stimulare care penetrează câmpul perceptiv. Este acesta expresia implicită a nostalgiei irepresibile pentru o raționalitate care nu are chipul pe care Descartes se înverșuna să-l zugravescă? O analiză atentă a raportului imagine-concept l-a determinat pe psihologul J. Hillman să propună o „re-imaginare” (re-visioning) a activității interpretative care are multe afinități metodologice cu deconstrucția
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
se pot dovedi interesante sau chiar convingătoare. Putem să constatăm faptul că, în acest punct, gândirea lui Platon se întâlnește în mod paradoxal cu gândirea permisivă („pensiero debole”, după Vattimo) specifică postmodernului. Ambele urmăresc de pe poziții cvasimitice și insolente (sfidând raționalitatea clasică) renegocierea raporturilor dintre formele culturii înalte și cotidianul „preparat” pentru a deveni „istorie exemplară”. Acest efort de renegociere nu se justifică prin considerente de natură pur etico-filosofică, ci prin rațiuni specific pragmatocratice. Trebuie să revedem din acest nou unghi
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Eugenie și modernizare În România interbelică Cuprinstc "Cuprins" Nimeni nu trebuie lăsat „de capul său” (Mihaela Miroiu) 9 Modernizarea neliberală 9 Individualism etic, raționalitate, empatie și compasiune: ingrediente lipsă 10 Ce este rezonabil În abordările eugeniștilor români? 14 Paternalismul etatist și jocul dea destinul celorlalți 17 Elitismul biologist 18 Antifeminismul 19 Mulțumiri 23 Introducere 25 Istoriografia mișcărilor eugeniste 30 Cazul României 34 Mișcarea eugenistă
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
mondial 298 Elemente de continuitate, după al doilea război mondial 300 Impactul ideilor eugeniste după 1989 306 Note 309 Bibliografie 347 Index 368 Cuprinstc "Cuprins" Nimeni nu trebuie lăsat „de capul său” (Mihaela Miroiu) 9 Modernizarea neliberală 9 Individualism etic, raționalitate, empatie și compasiune: ingrediente lipsă 10 Ce este rezonabil În abordările eugeniștilor români? 14 Paternalismul etatist și jocul de-a destinul celorlalți 17 Elitismul biologist 18 Antifeminismul 19 Mulțumiri 23 Introducere 25 Istoriografia mișcărilor eugeniste 30 Cazul României 34 Mișcarea
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
politicii, visând la o tehnocrație luminată, ce gândește „monist” În locul indivizilor și spre binele lor. Comunismul a avut propriul reducționism: partidul, „factorul conștient al societății noastre”, extindea rolul politicului În formă totalitară ca substitut de morală și știință. Individualism etic, raționalitate, empatie și compasiune: ingrediente lipsătc "Individualism etic, raționalitate, empatie și compasiune \: ingrediente lipsă" Maria Bucur trăiește Între două lumi. Pe de o parte, ea poartă cu sine lumea românească din care a plecat la 17 ani, la jumătatea anilor ’80
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]