2,850 matches
-
conștienți ai mecanismelor de apărare. Astfel, în Indexul stilului de viață al lui Plutchik et al. (1979) putem remarca următoarele: - enunțul „Sunt mai în largul meu când vorbesc despre gândurile mele decât atunci când îmi descriu sentimentele” este conceput pentru reperarea raționalizării; - enunțul „Cred că, dacă nu ești atent, oamenii profită de tine” permite detectarea proiecției; - enunțul „În visele mele mă aflu mereu în centrul atenției” servește la identificarea compensării. Tot astfel, Bond et al. (1983) au creat, pentru Chestionarul stilului defensiv
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și ale colaboratorilor săi, care au condus la elaborarea unui instrument numit Rorschach Defense Scale (RDS) (Cooper și Arnow, 1986; Perry și Cooper, 1989; Cooper et al., 1988 și 1991), conceput pentru evaluarea a cincisprezece apărări (izolare, intelectualizare, formațiune reacțională, raționalizare, refulare, depreciere, idealizare primitivă, identificare proiectivă, clivaj, omnipotență, proiecție și patru tipuri de refuz - masiv, hipomaniac, de tip Pollyanna și de nivel superior). În sfârșit, să notăm că, dacă cercetările lui Lerner se bazează pe teoria lui Kernberg (cu privire la patologia
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în act și regresia; 2) proiecția; 3) întoarcerea împotriva propriei persoane, care se referă la răspunsurile autohandicapante, pesimiste sau masochiste; 4) transformarea în contrariu, care include (de)negarea, refuzul, formațiunea reacțională și refularea; 5 ) „jocul cu principiile”, stil comun intelectualizării, raționalizării și izolării afectului. Aceste cinci ansambluri au fost descrise în capitolul 2 al prezentului volum. Dintre celelalte instrumente elaborate în ultimii douăzeci de ani, patru merită, în opinia noastră, o atenție particulară: - Indexul stilului de viață al lui Plutchik et
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
extrema lui agresivitate față de tatăl său; prin deplasare, el dezvoltă inconștient o teamă față de cal (cabalofobie), formațiune de substitut suficient de îndepărtată pentru a focaliza angoasa copilului asupra unui agent extern și a deveni obiect al întregii sale atenții, al raționalizărilor mai mult sau mai puțin justificate pe care Hans le întreprinde. Astfel,teama de represaliile paterne este contracarată selectiv printr-o luptă „secundară” legată de obiectul fobic. Ajutorul căutat într-un obiect contrafobic destinat, în mod conștient de astă dată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
contrainvestirile sale. Cortegiul de simptome obsesionale poate apărea ca o sumă de factori de disjuncție și deci de contrapondere în raport cu presiunea pulsională: fie că e vorba de obsesiile însele (gânduri sau ritualuri) ori de mecanisme cum ar fi izolarea, anularea, raționalizarea sau formațiunea reacțională, avem de-a face cu bariere pe care eul le înalță în calea reprezentărilor indezirabile și a afectelor, cu un consum neîntrerupt de energie. Mai ales formațiunea reacțională, produsă prin consolidarea atitudinii opuse pulsiunii ce se cere
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Cu toții o știm”, adică „Suntem cu toții muritori”), și această generalizare îi permite să evite conștientizarea morții sale iminente. Alte replici ale regelui, pe care ne vom mulțumi să le cităm parțial, lasă să transpară recurgerea la următoarele mecanisme de apărare: - raționalizarea: „Doar din cauză că nu mi-am dat toată silința s-a prăbușit totul. Simplă neglijență”; - refuzul: „Spuneți-mi că nu-i adevărat. E un coșmar”; - regresia: „Vreau să iau totul de la capăt. Vreau să fiu copil, iar tu vei fi mama
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nebunească» de a evita dorința («de a atinge vioara») și confruntarea cu angoasa de castrare («el nu crede că va ajunge la o anume măiestrie»).” Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Analogiile dintre intelectualizare, raționalizare și izolare pot fi intuite fără mare greutate (toate aceste mecanisme fiind asociate, de altfel, nevrozei obsesionale). Legătura dintre intelectualizare și raționalizare este subliniată de Laplanche și Pontalis (1967), care semnalează faptul că aceste două apărări, deși destul de apropiate, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o anume măiestrie»).” Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Analogiile dintre intelectualizare, raționalizare și izolare pot fi intuite fără mare greutate (toate aceste mecanisme fiind asociate, de altfel, nevrozei obsesionale). Legătura dintre intelectualizare și raționalizare este subliniată de Laplanche și Pontalis (1967), care semnalează faptul că aceste două apărări, deși destul de apropiate, trebuie distinse una de alta. Autorii menționați dau la rubrica „Raționalizare” exemplul unui homosexual care încearcă să-și explice comportamentul - pentru el o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
aceste mecanisme fiind asociate, de altfel, nevrozei obsesionale). Legătura dintre intelectualizare și raționalizare este subliniată de Laplanche și Pontalis (1967), care semnalează faptul că aceste două apărări, deși destul de apropiate, trebuie distinse una de alta. Autorii menționați dau la rubrica „Raționalizare” exemplul unui homosexual care încearcă să-și explice comportamentul - pentru el o sursă de conflict - prin superioritatea estetică și intelectuală a bărbatului. În fața aceluiași conflict, intelectualizarea constă în examinarea neobosită a unor noțiuni precum incidența homosexualității în țară. Intelectualizarea este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Intelectualizarea este o dezbatere abstractă pe marginea unei teme care-l privește personal pe cel care discută despre ea (Sandler, 1985/1989). Am constatat în mai multe rânduri, în lucrări totuși bine documentate, o serie de confuzii între intelectualizare și raționalizare. Să reamintim că intelectualizarea este o abordare pur abstractă și generală a unei probleme care ne privește, pe când raționalizarea presupune recurgerea la motive logice (dar iluzorii) pentru explicarea reacțiilor. Cât despre apropierea dintre intelectualizare și izolare, ea este evidentă. Böhm
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Sandler, 1985/1989). Am constatat în mai multe rânduri, în lucrări totuși bine documentate, o serie de confuzii între intelectualizare și raționalizare. Să reamintim că intelectualizarea este o abordare pur abstractă și generală a unei probleme care ne privește, pe când raționalizarea presupune recurgerea la motive logice (dar iluzorii) pentru explicarea reacțiilor. Cât despre apropierea dintre intelectualizare și izolare, ea este evidentă. Böhm (1951/1955) o subliniază, continuând astfel descrierea pe care o dă nevrozei de cerebralizare evocate mai sus: „Aceste persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
proiecția este guvernată de automatismul de repetiție” (Sami-Ali, 1970). Ea poate servi deci drept revelator (Villerbu, 1993), ca și drept pârghie terapeutică. În definitiv, a proiecta înseamnă și a te proiecta înainte, și a-ți face proiecte. Rtc "R" Raționalizaretc "Raționalizare" Definițietc "Definiție" Justificare logică, dar artificială, care camuflează, fără știrea celui care o utilizează, adevăratele motive (iraționale și inconștiente) ale unora dintre judecățile acestuia, dintre conduitele și sentimentele sale, întrucât aceste motive nu ar putea fi recunoscute fără anxietate. Discutarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu rațiune, trebuie să fie capabil să își justifice în permanență conduitele și opiniile prin argumente logice. Prin urmare, la nevoie, inconștientul nostru inventează motive întemeiate pentru a acoperi cu o aparență de raționalitate orice acțiune irațională. Astfel descrie Jones raționalizarea, în 1908. Cincizeci de ani mai târziu, el încă mai consideră „deplorabil” faptul că rațiunea poate fi utilizată ca apărare. Utilizând intelectul nu pentru a dezvălui adevărul, ci pentru a-l ascunde înseamnă, scrie el, „să te prostituezi intelectual” (1964
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1973)! Deplorabil, cu siguranță, însă câtuși de puțin nou acest fapt. La Rochefoucault scria deja în volumul său de Maxime: „Mintea este întotdeauna înșelată de inimă”. E de la sine înțeles că nu orice raționament suspect este în mod obligatoriu o raționalizare. Erorile de judecată cauzate de premise eronate, de ignoranță sau de o atenție insuficientă pot angaja gândirea pe o cale greșită: acestea sunt capcanele semnalate de Freud (1895/1979) în studiul său consacrat proceselor psihice normale. Iar în acest caz
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să distingem între raționalizarea-apărare (deci inconștientă) și justificarea unei conduite care ar trebui reprimată prin argumente așa-zis obiective, dar despre care știm că sunt menite să înșele, situație în care putem vorbi despre rea-credință. Mucchielli (1981) susține echivalența dintre raționalizare și rea-credință: în opinia lui, orice raționalizare ar fi destinată celuilalt. El se îndoiește că eul „ar putea să-și ascundă sieși adevăratele lui motivații” și estimează că este vorba doar despre a păstra în fața celorlalți „o anumită imagine de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
justificarea unei conduite care ar trebui reprimată prin argumente așa-zis obiective, dar despre care știm că sunt menite să înșele, situație în care putem vorbi despre rea-credință. Mucchielli (1981) susține echivalența dintre raționalizare și rea-credință: în opinia lui, orice raționalizare ar fi destinată celuilalt. El se îndoiește că eul „ar putea să-și ascundă sieși adevăratele lui motivații” și estimează că este vorba doar despre a păstra în fața celorlalți „o anumită imagine de sine”. Mucchielli consideră că, în viața curentă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că eul „ar putea să-și ascundă sieși adevăratele lui motivații” și estimează că este vorba doar despre a păstra în fața celorlalți „o anumită imagine de sine”. Mucchielli consideră că, în viața curentă, „eul, perfect conștient de motivațiile sale, fabrică raționalizări destinate aproapelui său și maschează în mod deliberat mobilurile atitudinii sau acțiunii sale. Raționalizarea este făcută în principal pentru ceilalți (...) și vizează înainte de toate atragerea unei judecăți pozitive asupra propriei persoane”. Mucchielli (1981) nuanțează totuși această poziție excesivă, admițând că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
este vorba doar despre a păstra în fața celorlalți „o anumită imagine de sine”. Mucchielli consideră că, în viața curentă, „eul, perfect conștient de motivațiile sale, fabrică raționalizări destinate aproapelui său și maschează în mod deliberat mobilurile atitudinii sau acțiunii sale. Raționalizarea este făcută în principal pentru ceilalți (...) și vizează înainte de toate atragerea unei judecăți pozitive asupra propriei persoane”. Mucchielli (1981) nuanțează totuși această poziție excesivă, admițând că mecanisme care servesc „inițial drept apărare socială” (cum este raționalizarea) pot fi utilizate la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
atitudinii sau acțiunii sale. Raționalizarea este făcută în principal pentru ceilalți (...) și vizează înainte de toate atragerea unei judecăți pozitive asupra propriei persoane”. Mucchielli (1981) nuanțează totuși această poziție excesivă, admițând că mecanisme care servesc „inițial drept apărare socială” (cum este raționalizarea) pot fi utilizate la nivel intern. El nu explică însă alunecarea de la o minciună conștientă destinată celuilalt spre o apărare inconștientă care înșală eul. Jones (1908) sesizase și el dublul aspect al raționalizării, care poate fi destinată atât subiectului, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
servesc „inițial drept apărare socială” (cum este raționalizarea) pot fi utilizate la nivel intern. El nu explică însă alunecarea de la o minciună conștientă destinată celuilalt spre o apărare inconștientă care înșală eul. Jones (1908) sesizase și el dublul aspect al raționalizării, care poate fi destinată atât subiectului, cât și apropiaților acestuia. Frontierele dintre aceste două tipuri de justificare tendențioasă sunt destul de neclare. Deși se vorbește de raționalizare individuală, este important să semnalăm și existența raționalizărilor colective. Ideologiile cele mai nefaste oferă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o apărare inconștientă care înșală eul. Jones (1908) sesizase și el dublul aspect al raționalizării, care poate fi destinată atât subiectului, cât și apropiaților acestuia. Frontierele dintre aceste două tipuri de justificare tendențioasă sunt destul de neclare. Deși se vorbește de raționalizare individuală, este important să semnalăm și existența raționalizărilor colective. Ideologiile cele mai nefaste oferă încontinuu astfel de exemple și fiecare epocă a știut să-și mascheze prin argumente pretins logice fanatismul, misoginia sau rasismul. Declarațiile deziluzionate ale lui Freud (1915
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sesizase și el dublul aspect al raționalizării, care poate fi destinată atât subiectului, cât și apropiaților acestuia. Frontierele dintre aceste două tipuri de justificare tendențioasă sunt destul de neclare. Deși se vorbește de raționalizare individuală, este important să semnalăm și existența raționalizărilor colective. Ideologiile cele mai nefaste oferă încontinuu astfel de exemple și fiecare epocă a știut să-și mascheze prin argumente pretins logice fanatismul, misoginia sau rasismul. Declarațiile deziluzionate ale lui Freud (1915/1981) despre modul în care războiul i-a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
putea justifica satisfacția pe care caută să le-o aducă”. Psihosociologii cunosc bine acest fenomen. Titlul unei lucrări a lui Beauvois și Joule (1981) este o dovadă în acest sens: Soumission et idéologies. Psychosociologie de la rationalisation (Supunerea și ideologiile. Psihosociologia raționalizării). Problema esențială care stă la baza acestei lucrări este, după autorii săi, aceea a „raporturilor între conduitele individului și opiniile, credințele sau valorile (pe scurt, ideologia) pe care el poate ajunge să și le exprime”. Conduitele noastre sunt evident acelea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
atunci când violența este disculpată prin trimiterea făcută la o anume ideologie. „În războaiele ideologice sau în războaiele sfinte, dreptatea și Dumnezeu sunt întotdeauna de partea propriului grup, iar reaua-credință și diavolul, în tabăra inamică.” După cum subliniază Laplanche și Pontalis (1967), „raționalizarea găsește puncte solide de sprijin în ideologiile constituite - morala comună, religii, convingeri politice etc. -, acțiunea supraeului venind aici să întărească apărările eului”, într-atât este de adevărat că „omul nu e un animal care raționează, ci unul care raționalizează” (Aronson
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Joule, 1981). Istorictc "Istoric" În cele câteva rânduri consacrate lui Jones, cu ocazia celei de-a cincizecea aniversări a celui care mai târziu va deveni biograful său, Freud (1929/1994) se declară încântat de faptul că psihanalistul englez a descoperit raționalizarea (în 1908), pe care el o consideră un „concept important și un termen indispensabil”. Freud va face, încă din 1909, frecvente trimiteri la această apărare în scrierile sale. A. Freud (1936/1993) nu o include în lista sa de apărări
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]