22,519 matches
-
lui Rilke atât de conștientă și de sigură de ea însăși, cum chiar el a spus-o, am făcut-o cu speranța de a face mai bine cunoscut lumii sufletul acestui poet rătăcitor". Și totuși nu acestea au fost, probabil, rațiunile care au adunat atâta lume aleasă la conferința d-nei v. Mutius. Ci, cu siguranță, curiozitatea de a afla de la sursă date despre relația dintre familia ei și aceea a titanului de la Weimar. Mulțumită ei știm și noi acum că stră-străbunicul
Pe Strada Academiei, despre Goethe și familia lui... by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Imaginative/10647_a_11972]
-
a făcut să treacă în umbră. Dar cînd mă apropiu iar de ele, dor încă. într-un fel, printr-o substituire de nenorociri, războiul m-a depărtat puțin de mine și de oribilele mele taine. Ba chiar mi-a dat rațiuni de a trăi și de a aștepta - eu care de atîția ani nu mai am nimic de așteptat." 30 Noiembrie 1941 : ,Mai am așteptări? Mai pot obține ceva de la viață? Mai poate obține ceva viața de la mine? Decrepitudine fizică și
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
visează acoperită De fulgi primăvăratici. Luciul de pe podoabe se cojește Și din nou intră în coaja sa Cu o strălucire mai arsă ce în gândul Lui Dumnezeu clocotește. 2 Fereastra se uită la universul căzut jos, Nici un copac, numai sângeroasa rațiune. Și asta din clipa când mi s-a dat viață Pentru a fi în moarte. Un călător Ce a bătut în poarta unui han pustiu, Loc pentru lilieci cu zborul lacom de sânge. Unde ești bucurie, vino și nu-ți
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
pînă și statistic pasiunea lui de meloman avizat), pe atît de diluate în "panlirism" apar romanele și piesele de teatru care l-au făcut, totuși, apreciat în epocă și prins în posteritate. Există o linie de demarcație extrem de răspicată între "rațiunea minții" și "rațiunea inimii" la acest scriitor care decretează în stil Voronca propriile-i comandamente : "Vremea pateticului deplin se cheamă PANLIRISM", "Din litere și cuvînt se clădește o clipă lăuntrică", " Tragicul ține de luciditate" (formulă camilpetresciană). Tragicul mai este și
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
pasiunea lui de meloman avizat), pe atît de diluate în "panlirism" apar romanele și piesele de teatru care l-au făcut, totuși, apreciat în epocă și prins în posteritate. Există o linie de demarcație extrem de răspicată între "rațiunea minții" și "rațiunea inimii" la acest scriitor care decretează în stil Voronca propriile-i comandamente : "Vremea pateticului deplin se cheamă PANLIRISM", "Din litere și cuvînt se clădește o clipă lăuntrică", " Tragicul ține de luciditate" (formulă camilpetresciană). Tragicul mai este și o durere gîndită
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
pe care îi aveam îi însoțea, fără să-i pese, un eu cu care începeam să mă înțeleg de parcă ar fi fost al meu; aveam dreptate doar spre a mi-o da: mă mulțumeam să fiu o lume întreagă, iar rațiunea o vedeam ca pe vîrful de iceberg al unui dar ascuns. Greșelile-mi minuscule creșteau sub lupa oarecum geloasă a acelei rațiuni și mă sileau să aștept o minune care să le împăturească iar în adagiul lor embrionic (abia mult
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
al meu; aveam dreptate doar spre a mi-o da: mă mulțumeam să fiu o lume întreagă, iar rațiunea o vedeam ca pe vîrful de iceberg al unui dar ascuns. Greșelile-mi minuscule creșteau sub lupa oarecum geloasă a acelei rațiuni și mă sileau să aștept o minune care să le împăturească iar în adagiul lor embrionic (abia mult mai tîrziu greșelile-mi, leneșe, aveau să stea cu șoldurile împăcate). Nu mai eram atît de mic încît să nu fi învățat
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
obiective: iubitul meu dușman. Asta se întâmpla pentru că nu putea fi în nici un chip condiționat în raport cu ceea ce socoteam eu că ar fi necesar pentru a-mi salva, în plan intelectual și productiv, imaginea profesională, grav afectată prin aceea că - din rațiuni ce mă depășesc - nu publicasem în ultimii 25 de ani nici un volum și că în cei 16 ani de la instaurarea regimului postceaușist nimeni nu și-a manifestat prin vreun comentariu interesul pentru ceea ce publicam, destul de masiv, în periodice de prestigiu
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
grotești. între pretenție și realitate, arată Jules de Gaultier în studiul său asupra bovarismului, unii se poticnesc în chip ridicol, alții cad și se zdrobesc. Soarta comunismului îmbină ambele consecințe, mai instructiv și mai fastuos decît orice altă experiență umană. Rațiunea monștrilor naște somn. Amoralismul societăților totalitare decurge din anularea libertății individului, înlocuită printr-un sistem implacabil de constrîngeri. Supraviețuirea insului este condiționată strict: ori se supune, ori moare. Și pentru că cei mai mulți preferă să trăiască, a trăi devine sinonim cu obediența
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
a suferit un colaps lingvistic. Mijloacele lui de coerciție verbală eșuaseră în ridicol. într-un regim dictatorial oamenii nu se bucură de drepturi, ci doar de îngăduieli. Li se aprobă cutare lucru astăzi, li se interzice mîine, în temeiul unor rațiuni impenetrabile și absurde, explicate uneori - supremă concesie - prin exigențe ale conjuncturii ("Acum nu e momentul!"). Ceea ce unii numesc impropriu "perioade de liberalizare" au fost, de fapt, slăbiri ale șurubului, cum chiar li se spunea pe atunci, cu sentimentul clar al
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
a mentorului de la Sburătorul, două tipuri de constructe mentale, emanînd din nivele diferite ale gîndirii sale: unul aparținînd stratului vechi, ancestral al bărbatului patriarhal, care vede femeia ca pe o ființă nu numai diferită, secundară, dar și neevoluată pe scara rațiunii umane; și altul, mai nou, al inteligenței critice care constată că literatura scrisă de femei nu e radical diferită de cea scrisă de bărbați. Așadar, bărbatul și criticul nu se înțeleg în privința femeii, unul raportînd-o la condiția biologică a sexului
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]
-
bun simț, la care se gândise și ea până atunci, răspunse: Nu, la Porte de Montreuil, e un hotel Formula 1 acolo. Ca în atâtea rânduri și acum, lua decizii importante nu după o reflecție serioasă, nu după cum îi dicta rațiunea, ci exact pe dos, fără nici o justificare logică, ascultând de cine știe ce impuls obscur. La fel se întâmplase și când fugise din țară, hotărâse acest pas teribil, într-o clipă, fără premeditare, fără pregătiri minuțioase, cum ar fi fost firesc. Era
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
ce considerente. Trebuie spus de la început că ambii poeți au întrupat stilul spiritualității popoarelor lor, cu ei poezia devenind expresia unor luări de conștiință existențială și metafizică. Cele două tipuri de cunoaștere propuse de filozoful Blaga, cea "paradisiacă", bazată pe rațiunea aristoteliană, și cea "luciferică", al cărei obiect era explorarea unei "topografii a misterelor", sunt preluate și potențate artistic în poezie. într-adevăr, caracterul tensionat și de mare vibrație intelectuală al acesteia e dat de năzuința de a depăși lumea fenomenală
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
de vreo 115 ani. Mi se pare că am așteptat destul să o facă altcineva în locul meu, tineri mai competenți, cu studii postuniversitare peste Ocean sau la SNSPA. Așa că, avînd în spate (au, spatele!) vechea justificare liberală potrivit căreia exercitarea rațiunii e o datorie a fiecărui cetățean*, mă ridic, scîrțîind din toate încheieturile, să spun No, Non, Nein poveștilor lui Ion Creangă. în ochii tuturor locuitorilor României, Ion Creangă nu mai e un scriitor, ci un brand. Sub brand circulă, vehiculate
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
Să revenim însă la anul de grație 1881. Generații întregi de români au crescut cu iluzia valorilor morale pe care, chipurile, le-ar promova scriitorul prin vocea personajelor sale și în special a bătrînei, soacra lui Ghiță, adevărată voce a rațiunii. De altfel, nuvela debutează cu un monolog al femeii, mică lecție de înțelepciune. Frazele ei de adîncă simțire încep cu replica devenită clasică: ,Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
și din veac" este o reprezentare cu damf gândirist, un element-cheie în rețeaua deasă a ortodoxismului. A-l aduce la nivelul cartofului, cum face T.A., înseamnă - în fond - a răspândi aburul mistic și a cenzura transcendental încercările sistemice ale rațiunii. Să ne mai mirăm că, imediat, apar în poem și descântecele (,Și pentru negul cartofilor cald/ Face descântece, ca pentru smarald")? Cartoful păstrează - însă - bune șanse de a ieși din acest proiect ,cosmic" și de a-și refuza condiția ,dată
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
Scrise cu conștiința dramatică a imposibilității publicării lor, căci cu certitudine ele nu puteau trece de barierele ideologiei oficiale de atunci, versurile acestea au rămas neștiute criticii și publicului larg. Ca și încercările uceniciei sale literare, nepublicabile nu numai din rațiunile cenzurii comuniste, ci și din scrupulele auctoriale ale autorului, care își alege în această perioadă numele literar, trecînd de la "tradiționalistul" Hristea ("Măi cuțule,/ eu sunt Stănescu Hristea,/ știi?/ Stănescu Hristea, poetul îngerilor./ Cui, ce-i pasă?", Cîntec de toamnă, 1955
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
în iad, iar drepții ajungând cu bine dincolo ș.a.m.d. Originală este și "decodarea" lui Koroviev din suita infernală a lui Woland, personaj declarat de Culianu "neidentificabil" în sursele demonologice curente. Acesta este într-adevăr "inventat" de Bulgakov din rațiuni de compoziție, fără a-l lipsi însă cu totul de aluzii demonice subtile.( v. pp.45-47) Și Ion Vartic ne demonstrează argumentat în paginile 48-58 că nu numai Maestrul ar fi un alter-ego al autorului, acela luminos, ci și... Koroviev
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
un mod cu totul neașteptat, se petrece „Vindecarea” aceea care pare inevitabilă: „Trâmbițele judecății/ deschid porțile timpului/ Cutremurătoarea faptă/ sfârșește istoria/ nașterii și morții în timp./ Ne cufundăm în noi,/ ieșim din noi, scăpăm de noi/ și cerul plesnește fulgerele/ rațiunii și harului./ Zile arse de îndoială/ dau năvală/ în amețitoarea capacitate/ a conștiinței/ și pipăind terenul cer/ închiderea rănilor lumii,/ vindecarea rănilor existenței.” Poate desigur paradoxal acest ecou al ființei ajunse dincolo de limitele sale, ne deschide până în cele din urmă
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI DOREL COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380658_a_381987]
-
viperele”. De ce liderii partidelor (partiduțelor) de dreapta rămân surzi la aceste strigăte dureroase? Să fie atât de împietrită inima lor să nu simtă, să fie atât de încețoșați ochii lor să nu vadă aceste lucruri, să fie atât de blocată rațiunea lor să nu înțeleagă un simplu lucru că suntem mulți dar așa cum suntem dezuniți lichelele dodoniste își vor șterge picioarele de noi, ne vor pângări în continuare idealul nostru sfânt - idealul Reunirii. Cum să facem ca „din mai multe forțe
DIN CIOBURI SĂ RECLĂDIM O NOUĂ DREAPTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380641_a_381970]
-
Tu vii spre mine-n luntre de hermină,/ Misterios ca noaptea de apoi,/ Intrăm cu teamă-n visul de lumină/ Ce ne-a hrănit cândva pe amândoi”.(Focul) Poeta caută cu sufletul imaculat acel ceva în iubire care scapă oricărei rațiuni, caută absolutul. Dar fermecătoarea lume a iubirii, văzută de poetă ca un munte vrăjit, așa cum numai în vis se arată, este în același timp și capricioasă. Pentru că nu e posibil ca gândurile să se întrupeze exact așa cum le zămislim, Domnița
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
prozaice și clișee grotești: „Atențiuuuuneeee, încetați!” LingurIle se opreau în văzduh, muștele se plimbau indolente pe chipiul ofițerului pentru care nimeni nu mai mișca. Apoi, după ce ofițerul privea satisfăcut ridicolul situației, când bărbați în toată puterea cuvântului se supuneau fără rațiune unor ordine pur și simplu absurde, se dădea comanda: „Continuați!” Zgomotul (de farfurii din aluminiu și linguri...) începea brusc, ca o avalanșă oprită vremelnic... (pag. 91-92). Pagini întregi, antologice, de stupizenii, automatisme și diabolice metode de disciplinare și de învățare
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
și omul nu mai poate fi vindecat. Ura se transformă într-o plăcere, devine o hrană a sufletului și ca o urmare firească, omul începe să fie stăpânit de orgolii și de lăcomie nestăvilită. Dialogul devine lipsit de bun simț, rațiunea este stăpânită de porniri sălbatice, animalice, de agresivitate, spiritul este în totală dezordine. Ura nu te mai întreabă de nimic, ea dorește doar produsul finit pe care mintea sufocată de răutate îl naște în camera întunecată și murdară a propriilor
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
zilele noastre, procesiunea partidelor de-a lungul timpului nefăcînd decît să dea expresie unor tendințe economice venite din josul societății. În această procesiune temporală, naționalismul sau internaționalismul nu sînt decît trăsături conjucturale pe care clasa capitalistă le-a împrumutat din rațiuni de adaptare la concurență. Cu alte cuvinte, cînd burghezia românească a fost naționalistă, cum s-a întămplat în prima jumătate a secolului XX, acest lucru s-a datorat faptului că interesele ei au coincis cu cele ale statului român. Cînd
Fatalitatea capitalismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10221_a_11546]
-
este următoarea: este literaritatea o proprietate intrinsecă pe care o au anumite texte sau este ea numai o ipostază pe care acestea o pot dobândi sau abandona (suspenda)? În mod obișnuit, judecăm literaritatea în cadrul limbilor naturale, dar nu există o rațiune serioasă de a o refuza limbajului uman de orice formă, deoarece literatura este o creație umană. Limbajul științific, în orice variantă a sa, este în esență construit pe structura limbajului natural, chiar dacă uneori îi adaugă o componentă artificială. Putem spune
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]