674 matches
-
fiscal al guvernării monarhice. LEDRU-ROLLIN, ALEXANDRE AUGUSTE ăParis, 1807 -Fontenay-aux-Roses, 1874). Fiu de medic, debutează ca avocat în 1830 și se afiliază partidului republican. Orator de talent, devine unul dintre primii deputați radicali, iar în 1843 lansează Reforma, organ al radicalismului. La 24 februarie 1848 împiedică stabilirea regenței ducesei de Orléans pentru fiul său și numește un guvern provizoriu din care face parte. Este sprijinitorul sufragiului universal. Candidat la președinția Republicii, pierde în fața lui Ludovic Napoleon. Compromis într-o revoltă împotriva
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
doi ani ai Revo luției, stârnind neîncrederea deputaților și situându-se pe poziția de sfetnic neascultat al regelui, în a cărui soldă se pare că intrase. Dar apropierea lui de monarhie nu este doar venală: a simțit din vreme primejdiile radicalismului revoluționar. A murit înainte de declanșarea marilor represiuni din 1792-1794. MONSIEUR = PHILIPPE, duce de ORLÉANS ăSaint Germain-en-Laye, 1640-Saint-Cloud, 1701). La curtea regală a Franței, Monsieur este titlul care se dădea fratelui regelui, înce pând cu a doua jumătate a secolului al
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mitizare a lui Eminescu, specific generațiilor posterioare poetului, continuă să împiedice receptarea adecvată a operei și să favorizeze circulația unor etichete procustiene, devoțiunea pentru Eminescu sfârșind în cele din urmă într-o obnubilare. Ambele atitudini sunt condamnabile din cauza excesului, a radicalismului și a închiderilor pe care le operează la nivel de interpretare: nici supralicitarea, nici respingerea ab initio nu oferă soluția unei apropieri adecvate de creația poetului. O altă tendință, manifestă la nivelul exegezei jurnalisticii eminesciene, are în vedere excerptarea tendențioasă
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
interpretări, Al. Paleologu subliniază incapacitatea interpreților de a-și păstra calmul intelectual și afectiv atunci când vine vorba de Eminescu 514, situație care a condus la comentarii excedentare, fără ancoră în litera textelor. Astfel de atitudini sunt condamnabile, din cauza excesului, a radicalismului și a închiderilor pe care le operează la nivelul receptării: nici supralicitarea, nici respingerea ab initio, nici ideologizarea nu oferă soluția unei apropieri adecvate de creația eminesciană. Fără îndoială că bibliografia critică înregistrează și titluri de referință, care se detașează
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mare mișcare prin cucerirea a numeroase primării și intrarea a vreo cincizeci de deputați în Cameră la alegerile din 1893. Socialiștii rămîn totuși divizați. Partidul muncitoresc francez al lui Jules Guesde, marxist și revoluționar, cîștigă nordul Franței și înlocuiște uneori radicalismul în sud. El se lovește de autonomia în creștere a mișcării sindicale, impregnată de anarhosindicalism, și de multe alte grupări socialiste: blanquiștii din Comitetul central revoluționar, devenit Partidul socialist revoluționar al lui Vaillant în 1898, revendică moștenirea iacobină; "posibiliștii"din
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Berdiaev, liberul arbitru reprezintă un tip subaltern și întrucîtva apăsător de libertate, fiindcă funcționează în raport cu o normă impusă din afara conștiinței, de gen tranșant judiciar, simplificator, ceea ce se potrivește cu o interpretare de proces penal a vieții omului. Cu obișnuitul ei radicalism, într-un pasaj din Caiete, Simone Weil chiar opunea libertatea verticală liberului arbitru, în măsura în care cel din urmă calculează în funcție de obiectivele și de interesele eului. Fie și în toată extensiunea lui, liberul arbitru nu îl scoate pe om din domeniul alternativei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
și alte doctrine bazate pe procesul MOARTE → RESURECȚIE (Cybele, Mithra, Sabasios etc.), ba chiar a afirmat că, "în comparație cu alte filozofii, ea [morala creștină - n.n.] nu propovăduiește nimic demn și nou"420. Chiar dacă ar fi greșit să-i atribuim un asemenea radicalism anticreștin și lui Breb, e evident că filozofia lui Celsus se apropie într-o anumită măsură de concepția sa privind unitatea de profunzime a tuturor religiilor ("creanga de aur"). 2.4.2. Sfârșitul capitolului VIII (Aici Kesarion Breb află bucuriile
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
viageră văduvei șoferului - din proprie inițiativă plătea și familiei. Transilvania a fost marea iubire a lui Pethő. Studiile universitare le-a urmat la Cluj, avea o mulțime de prieteni transilvani. Ulterior convingerilor împărtășite în anii douăzeci, și-a părăsit pronunțatul radicalism de dreapta. În cărțile sale (de pildă în Istoria Ungariei scrisă împreună cu Asztalos Miklós) s-a situat pe poziții din ce în ce mai apropiate de monarhia modernă, sensibilă din punct de vedere social. Conservatorismul său profund nu l-a împiedicat să reprezinte un
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
existat opțiuni politice, care priveau cu simpatie manifestările totalitare italiene și germane, iar în retorica politică și-a făcut apariția antisemitismul. Curentul de opinie pornit din jurul partidului maghiar era reprezentat, în primul rând, de deputatul Paál Árpád, politician burghez aparținând radicalismului timpuriu, și de ziarul său, care exprima această direcție. Ziarul editat la Oradea-Mare, Erdélyi Lapok ("Pagini Transilvane"), nu a putut niciodată dobândi o poziție de hegemonie în interiorul partidului maghiar. Paralel, în viața politică din România și-a făcut apariția o
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
face cu o perspectivă anacronică, dacă pe baza unui discurs din 1942 se vor trage concluzii despre ceea ce ar fi făcut cineva în 1944. Căci drumul nu era doar în linie dreaptă: un Paál Árpád, de pildă, inițial adept al radicalismului civic, camarad cu Jászi Oszkár, a devenit (până prin anii treizeci-patruzeci) un politician de extremă dreaptă; tot așa, unii dintre cei mai fervenți antisemiți ai partidului făceau rost, în 1944, de hârtii false pentru cunoscuții urmăriți, chiar dacă asemenea gesturi nu atingeau
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
mai multe discuții despre viitoarele frontiere ungaro-române. Funcționarii din ministerul Afacerilor Externe - dintre care mulți erau în legătură cu reprezentanții emigrației ungare (cu Eckhardt Tibor, cu Pelényi János fost ambasador ungar la Washington, sau cu Vámbéry Rusztem și Jászi Oszkár, adepți ai radicalismului civic) - concepuseră soluții cu totul lăudabile în legătură cu Ungaria. În același timp însă, nu erau adepții frontierelor din 1940. Deși recunoșteau că noile marcaje de frontieră aveau "oarecare valabilitate datorită caracteristicilor lor de compromis", în același timp "le calificau drept artificiale
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
VI-lea și a reginei Elisabeta I. Dar chiar dacă o parte a doctrinelor au fost preluate din cadrul protestantismului de pe continent, Biserica Anglicană rămâne cu o doctrină proprie, undeva între radicalitatea luterană și cea catolică. Întotdeauna s-a avut grijă ca radicalismul religios să nu fie dezvoltat în spațiul englez, astfel că orice grupări religioase radicale au fost respinse. Anglia a rămas spațiul în care s-a realizat o reformă care a avut drept punct de pornire o neînțelegere politică de natură
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
mai este reprodusă de actualele paradigmele culturale și economice) tinde să dispară. În cele din urmă, nimeni nu poate fi sigur că "epuizarea" moștenirilor despre care am discutat mai sus este întotdeauna pozitiv. Nu este deloc evident că moderația și radicalismul scăzut, componente fundamentale ale consolidării democratice în Spania și Chile, nu sunt indisolubil legate de indiferență și pasivitate (tendințe permanente în cadrul acestor culturi politice complexe). Eșecul acestor tendințe ar putea însemna dispariția moderației, de pildă. În plus, se știe că
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
sunt susceptibile să rămână cu totul irelevante pentru o societate civilă în mare parte dezinteresată și nemulțumită chiar de partide și de clasa politică. Există așadar pericolul de a nu avea un spațiu deliberativ real, ci doar "piețe", dominate de radicalismul câtorva participanți 91. Fără a avea pretenția de a indica soluții miraculoase, putem spune că o combinație de măsuri ar putea da viață instituțiilor deliberative despre care vorbim. Mai întâi de toate, alocarea corespunzătoare a fondurilor publice pentru partide, legate
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Ea nu are nimic de-a face cu performanța unui model democratic sau de alt tip. Dezbaterea asupra legăturii dintre performanță și modelul democrației rămâne deschisă (v. Mattina și Pappalardo, 1999). 91 Putnam [2000, cap. 21] explică foarte bine cum radicalismul unora și non- participarea altora sunt conectate (în democrațiile actuale), ilustrând astfel declinul angajamentului civic în Statele Unite. -------------------------------------------------------------------------2 1 DEMOCRAȚIE ȘI DEMOCRATIZĂRI 2 5 Introducere DEMOCRAȚIE ȘI DEMOCRATIZĂRI Cuvânt-înainte 18 19 Introducere Democrație, democrații, cvasi-democrații 310 311 Alternativele nedemocratice De la
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
of Communication and Sense-Making during In-Flight Emergencies", în Journal of Applied Communication Research, vol. 29, 2001, pp. 30-53. 29 Ibidem, p. 38. 30 Collinson, "Identities and Insecurities: Selves at Work", p. 527. 31 Ibidem. 32 D. Creed, "Voice Lessons: Tempered Radicalism and the Use of Voice and Silence", în Journal of Management Studies, vol. 40, nr. 6, 2003, pp. 1503-1536. 33 Ibidem. 34 P. J. Burke, "Identity Processes and Social Stress" (1991), citat de S. Down și J. Reveley, "Between Narration
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Berdiaev, liberul arbitru reprezintă un tip subaltern și întrucîtva apăsător de libertate, fiindcă funcționează în raport cu o normă impusă din afara conștiinței, de gen tranșant judiciar, simplificator, ceea ce se potrivește cu o interpretare de proces penal a vieții omului. Cu obișnuitul ei radicalism, într-un pasaj din Caiete, Simone Weil chiar opunea libertatea verticală liberului arbitru, în măsura în care cel din urmă calculează în funcție de obiectivele și de interesele eului. Fie și în toată extensiunea lui, liberul arbitru nu îl scoate pe om din domeniul alternativei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
central al actului de Restaurare"96. Partida loială regelui a lansat o contra-campanie pentru a mobiliza pe susținătorii regelui. Competiția dintre petitioners și abhorrers a avut un efect permanent asupra formării opiniei publice, conducând la polarizarea societății și la reapariția radicalismului. În această controversă s-au cristalizat ideologiile tory și whig, cum se vor numi unii pe alții susținătorii partidelor Court și Country. Whigii, dominanți în Camera Comunelor, s-au mobilizat în jurul celor trei Acte de Excludere; tory s-au coalizat
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
primul rând ca proprietar al propriei sale persoane. Diferențele dintre cele două teorii provin mai ales din semnificația pe care ele au dat-o noțiunii de persoană, una fiind bazată pe materialism și scepticism moral, cealaltă pe un fel de radicalism și optimism puritan: "Locke nu era pregătit să meargă atât de departe precum Hobbes. Pentru amândoi, acumularea nelimitată era moralmente justificată; dar, pentru că Hobbes a redus complet societatea la o piață, el nu a mai găsit loc pentru principii morale
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și obiectivă. Numai o astfel de investigație poate să înțeleagă, măcar în parte, ce s-a petrecut de fapt. Criteriile pur abstracte o spun cât mai apăsat posibil mi se par total inoperante, neadecvate. Există la noi o tendință spre radicalism etic, pe care o cred și exagerată și neistorică. Stimabilă însă, deoarece ea reflectă aspirația spre regenerare morală a poporului român, ulcerată sub comunism. Analiza strict istorică operează însă cu alte criterii. De procurorii din afară, în toate sensurile cuvântului
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
comunistă, care a descoperit viața politică după 1989. Deosebirile de mentalitate, limbaj, adesea și de competență, sunt mari, inevitabile și evidente. în felul acesta, am ajuns la a treia cauză de conflict, poate cea mai profundă dintre toate: diferența dintre radicalismul vechii foști deținuți politici și relativismul și pragmatismul noii generații politice, formată, vrând-nevrând, sub regimul comunist, dar fără a fi structural comunistă sau măcar superficial comunizată. Este cazul a privi mai ales această ultimă situație cu sânge rece. Generația în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și mai puțin, totuși, decât unul politic. Deoarece handicapul rămâne în continuare enorm. Singura rezervă serioasă, de ordin pur practic, este și în acest caz calitatea materialului uman căruia i se adresează un astfel de mesaj. S-ar putea ca radicalismul etic să nu aibă nici o șansă. Partida se joacă, totuși, strâns. Să admitem. Dar adversarul a fost, este și va rămâne unul singur, ireductibil. Și el se numește, de fapt, ceea ce a fost denumit anterior, cu foarte multă perspicacitate, Fenomenul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai radical, refuză pur și simplu colaborarea și integrarea într-o formă sau alta în cultura existentă. Pe aceasta el o identifică, în orice împrejurare, cu cultura oficială, în ansamblul său. Nu reținem acum faptul că, în unele împrejurări, acest radicalism nu se manifestă chiar de la început. Cu alte cuvinte, au existat, inițial, și unele încercări, de altfel firești, de acomodare, de editare normală, din partea unor oameni de cultură fundamental netotalitari. Reținem, deci, câteva acțiuni tipice. Ele au fost evocate și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
că este și posibil și chiar de dorit (uitare, reconciliere, iertare etc.). S-ar putea ca această mentalitate să învingă. Vom lua act și de o astfel de soluție, probabil specific națională. A reacționa, în mod negativ, nu înseamnă însă radicalism sau fundamentalism, ci afirmarea energică a unei opțiuni civice și ideologice de tip liberal-democratic și respingerea decisă a principiilor contrare. Dar, dincolo de orice ideologie, poate fi acceptat chiar în toate împrejurările egocentrismul genialoid creator absolut? Care, pentru a realiza, să
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
i chiar s?-?i supravegheze guvernarea�. [ L'Ancien R�gime et la R�volution (1856), Gallimard, Paris, 1967, p. 260]. Tocqueville revine asupra originii acestei egalit??i a condi?iilor ?i insist? asupra paradoxului unei revolu?îi al c?rei radicalism se �nr?d?cineaz? profund �n tradi?ia Vechiului Regim. Demonstra?ia, de natur? politic?, las? s? se �n?eleag? c? societatea democratic? modern? cunoa?te o real? cre?tere economic?, care antreneaz? o spargere a structurii de clas? multiplic
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]