1,672 matches
-
mai bun din clasă, Nu mai cred în farmece ș.a. -, ori câteva „portrete dramatice” (Vasile Roaită, Ilie Pintilie, Filimon Sârbu ș.a.), unele fiind strânse în volumul colectiv Teatru pentru muncitori (1947), în „caiete” și „îndrumătoare” culturale sau înregistrate pentru emisiuni radiofonice. Dezinteresat de soarta propriilor scrieri, cea mai mare parte rămânând risipită în publicațiile vremii, de multe ori R.-Ș. preferă să folosească pseudonime: Cronicarul Dâmboviței, Ion Dacu, D. Dinu, Mefistofel (cu Horia Furtună), V. Ronea și V. Rugă (cu Al.
RUSSU-SIRIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289407_a_290736]
-
Virgil Gheorghiu, Ora 25 (1949), și Claude Pascal versiunea franceză a scrierii memorialistice La început a fost sfârșitul (1951), aparținând Adrianei Georgescu, șefa de cabinet a generalului Nicolae Rădescu, prim-ministru între decembrie 1944 și ianuarie 1945. Își începe activitatea radiofonică în 1951, la Radiodifuziunea Franceză (unde lucrează până în 1975 ca realizatoare a unor emisiuni literare și muzicale), iar în 1962 trece la Biroul de corespondență din Paris al Europei Libere, unde rămâne până la închiderea acestuia, în 1992. Aici, timp de
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
românești din exil o numără printre colaboratorii consecvenți („Luceafărul”, „Limite”, „Caete de dor”, „Ethos”, „Cuvântul românesc”, „Ființa românească”, „Dialog”, „Agora”, „Lumea liberă”, „Contrapunct” ș.a.). A mai semnat I. Cristu, Ina Cristu. În 1978 Editura Limite din Madrid îi tipărește cronicile radiofonice difuzate între 1962 și 1971, cu titlul Unde scurte. Ca traducătoare mai publică, sub pseudonimul Claude Jaillet, Journal d’un hérétique (1976), versiunea franceză a jurnalului lui Miron Radu Paraschivescu. În nume propriu, se asociază cu Eugen Ionescu pentru a
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
același an (premiera la 23 decembrie) la Teatrul Municipal din București și va fi distinsă cu Premiul de Stat. Urmează o perioadă de activitate intensă, când scrie piese de succes pentru marile teatre, dar și pentru teatrele de amatori, scenarii radiofonice și de film sau face traduceri din dramaturgia străină. În 1960 devine director al Teatrului „C. I. Nottara” din București. Este ales de mai multe ori în conducerea Uniunii Scriitorilor; în ultimii ani ai vieții este vicepreședinte al secției române
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
ajutor de reporter în redacția din Ploiești a ziarelor „Adevărul” și „Dimineața”, S. era în anii ’40 ai secolului trecut secretar de redacție la „Cortina”, autor al unor interviuri cu dramaturgi și actori. Mai târziu va fi redactor al emisiunilor radiofonice de teatru pentru copii. Ca dramaturg, debutează în 1954, când îi este reprezentată piesa Drumul soarelui. Genul dramatic abordat de S. este unul minor: comedia cu intenții moralizatoare, altoită pe un scenariu stereotip, cu mesaj ideologic. Problematica, tratată în maniera
STOENESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289942_a_291271]
-
pisoi, Fapt divers, Semnul particular, Vocea sângelui, Istoria se repetă, Secătura mahalalei, Smărăndița, Reîntâlnire ș.a. -, a realizat adaptări și prelucrări (între altele, Papa Lebonnard după Jean Aicard, Zaza după Pierre Berton și Charles Simon, Călătoria domnului Perrichon după Labiche), adaptări radiofonice ori televizate ale propriilor piese, scenarii pentru teatru radiofonic sau televiziune (serialul Cosmin, fiul zimbrului), scenarii cinematografice (Răsună valea și Telegrame după I. L. Caragiale) etc. Pe lângă prodigioasa activitate de dramaturg, s-a distins și în publicistica pe teme teatrale, precum și
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
repetă, Secătura mahalalei, Smărăndița, Reîntâlnire ș.a. -, a realizat adaptări și prelucrări (între altele, Papa Lebonnard după Jean Aicard, Zaza după Pierre Berton și Charles Simon, Călătoria domnului Perrichon după Labiche), adaptări radiofonice ori televizate ale propriilor piese, scenarii pentru teatru radiofonic sau televiziune (serialul Cosmin, fiul zimbrului), scenarii cinematografice (Răsună valea și Telegrame după I. L. Caragiale) etc. Pe lângă prodigioasa activitate de dramaturg, s-a distins și în publicistica pe teme teatrale, precum și ca animator, prin dezbaterile pe care le-a inițiat
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
de cazuri concrete, puse în legătură cu problemele adolescenței și ale familiei, precum Andra (1982), sau ale trecerii de la adolescență la maturitate, ca în Generația ’62 (1963), lucrări cu statut de ghiduri practice de interes psiho-pedagogic. Se adaugă o serie de scenarii radiofonice (Cazul D) sau pentru filme documentare și artistice, ultimele realizate în colaborare cu regizorii producțiilor artistice Prea tineri pentru riduri, Dreptate în lanțuri, Castelul din Carpați, Drumeț în calea lupilor. Într-o perioadă în care în presa cotidiană nu își
STOIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289945_a_291274]
-
a popularizat cultura țării natale, încă nu a fost alcătuită. * În sfîrșit, în secțiunea "Biblioteca Universalis", ne e prezentat un scriitor maghiar de origine slovacă Závada Pál, al cărui roman, Perna Jadvigăi, încununat cu premii, tradus și transformat în scenariu radiofonic și cinematografic (filmul e aproape gata) l-a făcut celebru. În revista noastră s-a mai scris de multe ori că politica editorială nedreptățește literatura contemporană a țărilor foste comuniste, din care se trad Vorbe și fapte de campanie Campania
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17152_a_18477]
-
Oameni în ceață. Pe scheme convenționale și cu personaje-emblemă, el reușește să lege o intrigă simplă, dar coerentă, împăcând poezia aventurii cu idealul unei unități utopice. Între operele de imaginație, piesa Hanibal (1967) reprezintă un episod izolat, ca și scenariul radiofonic după nuvela Sărmanul Dionis a lui M. Eminescu. Puntea de legătură dintre literatura și eseistica lui B. o formează experiența de viață a autorului. Eseul Thanatos își are originea într-o întâmplare care avea să-i schimbe cursul vieții: intoxicarea
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
scrierilor lui R. a scăzut. Cea mai importantă carte a sa, cea despre Gogol, a fost tradusă în limba franceză (1992), dar valoarea acestui eseu admirabil nu s-a impus în spațiul criticii franceze. În Franța R. se consacră cronicii radiofonice de carte apuseană, activitate nu lipsită de interes, dar în care investiția spirituală nu mai este cea din trecut. În cele două volume de trecere dintre perioada bucureșteană și cea pariziană - Scene, reflecții, fragmente, situat în continuarea reflecțiilor despre „scena
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
execuție, în investiții, sistematizare teritoriu (ca arhitect-șef al Sectorului 6 din București) și în proiectare. Se dedică pentru o vreme și muzicii, între 1969 și 1971 fiind solist vocal al unei formații rock. Pe lângă organizarea de spectacole, realizează emisiuni radiofonice, fiind angajat ulterior la revista „Flacăra”, ca redactor al paginii de „muzică tânără”. Devine secretar al Cenaclului Flacăra, pe care îl va părăsi în 1975, când revine la profesia de inginer. Continuă să scrie în special despre fenomenul rock în
STANCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289858_a_291187]
-
și la „Astra”, „Ateneu”, „Cronica”, „Familia”, „Ramuri”, „Teatrul”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. Pentru publicul larg se face cunoscut cu rubrica „Poșta veselă”, pe care o susține ani de-a rândul în cadrul emisiunii „Unda veselă” la Radio București. A scris scenarii radiofonice, pentru filme de televiziune (Arta conversației, 1975), documentare (despre Lucia Sturdza Bulandra, 1961), de desene animate (Căsuțe ascunse, 1961) sau artistice, folosind uneori propriile-i proze (Tufă de Veneția, 1975). Din mari scriitori spanioli și francezi, cum sunt Lope de
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
din Inspectoratul Școlar al Municipiului București, consilier la Ministerul Învățământului, reprezentant al Inspectoratului Școlar în Consiliul profesoral al Facultății de Limba și Literatura Română. Este membru al Biroului consiliului de conducere al Societății de Științe Filologice (1980-1992), realizator de emisiuni radiofonice și de televiziune. Debutează cu versuri în 1951, la „Scânteia tineretului”, publicând, în timp, peste o mie de articole, reportaje, eseuri în „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Cinema”, „Convorbiri literare”, „România literară”, susținând rubrici în „Pentru patrie”, „Limba și literatura pentru elevi”. Scrie
SOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
prozator. S-a născut într-o familie de intelectuali. În 1946 se înscrie la Facultatea de Medicină, dar renunță după un an și urmează Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Între 1947 și 1948 colaborează la emisiunea radiofonică „Ora școalei”. În 1949 este angajat redactor la Radio, unde va ocupa diverse funcții, ajungând redactor-șef adjunct în Redacția culturală. Va răspunde de emisiunile pentru copii, de cele de satiră și umor ori de emisiunile de teatru la microfon
SAVA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289517_a_290846]
-
1949 este angajat redactor la Radio, unde va ocupa diverse funcții, ajungând redactor-șef adjunct în Redacția culturală. Va răspunde de emisiunile pentru copii, de cele de satiră și umor ori de emisiunile de teatru la microfon. Debutează ca realizator radiofonic în 1951, cu o adaptare după Tartarin din Tarascon de Alphonse Daudet. Inițiază în 1959 primul concurs radiofonic de cultură generală („Drumeții veseli”) și este autorul primului serial TV românesc, Aventurile echipajului Val Vârtej. În 1964 se transferă la Televiziune
SAVA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289517_a_290846]
-
Va răspunde de emisiunile pentru copii, de cele de satiră și umor ori de emisiunile de teatru la microfon. Debutează ca realizator radiofonic în 1951, cu o adaptare după Tartarin din Tarascon de Alphonse Daudet. Inițiază în 1959 primul concurs radiofonic de cultură generală („Drumeții veseli”) și este autorul primului serial TV românesc, Aventurile echipajului Val Vârtej. În 1964 se transferă la Televiziune, devenind redactor-șef adjunct și redactor-șef la emisiunile de varietăți și teatru. Scrie scenarii de film, din
SAVA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289517_a_290846]
-
unele în colaborare). Dintre scenariile TV - cum sunt Primul pas (1978) sau Mama (1988) -, unele vor fi tipărite în colecția Institutului de Cercetări Etnologice, ca piese de teatru pentru amatori. După 1989 compune, pe lângă scenarii de film și televiziune, farse radiofonice, teatru pentru copii, versuri pentru cuplete de muzical (Idolul și Ion Anapoda, adaptare după G. M. Zamfirescu), comedii (Furtul secolului, premiată de revista „Moftul român”). Pentru libretul la Divanul persian (muzical după Mihail Sadoveanu) este distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor
SAVA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289517_a_290846]
-
de spectacole. Este o comedie lirică, cu un moto „mobilizator” din Gh. Gheorghiu-Dej, amestec de umor și romantism, portretizând expresiv profesori și liceeni, sugerând conflictul între generații, dar și solidaritatea între tineri și păstrând nostalgia anilor de școală (în varianta radiofonică piesa se numește Rămas-bun, copilărie!). Elevi și dascăli se împart maniheist, în tabăra „bunilor” încadrându-se „blândul” director Pleșoianu, visătorul profesor de geografie zis Columb, sentimentala Mia, iar de cealaltă parte situându-se „negativul” Mișu Felecan, un Mefisto al clasei
SAVA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289517_a_290846]
-
de iluzii”, între convenție și trăire autentică. Un actor se adresează publicului din sală, exprimându-și nedumeririle în legătură cu rolul pe care urmează să îl joace. Și ajunge la concluzia că e mai complicată „viața plăsmuită cu inspirația și fantezia”. Farsa radiofonică Săraca Rica! nu e decât o glumă ieftioară, cu oarecari nostime efecte de limbaj. Raky propune un dialog cu tentă umoristică între tineri însurăței. De fapt, nu este un dialog, ci o ciorovăială cu derapaje, cvasiionesciene, în absurd. „Pantomima...cu
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
decembrie 1989 înființează ziarul „Clujul liber”, al cărui redactor-șef va fi pentru o scurtă perioadă. A debutat în 1950, la ziarul „Înainte” (Craiova), cu un reportaj. Colaborează cu proză scurtă la „Ramuri”, „Gazeta literară”, „Tribuna”, mai târziu cu scenarii radiofonice și piese într-un act la Radio Cluj, Televiziunea Română etc. I s-a acordat premiul special al TVR (1971) pentru Călătorie în noapte, e laureat al Festivalului de Teatru de la Slănic Moldova (1984) ș.a. Prozele din volumul de debut Micul
SEITAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289607_a_290936]
-
unor cenacluri și societăți literare din Ploiești („Gândul nostru”, „Nicolae Iorga”, „Echinox”, „I. L. Caragiale”), activează și la grupări din București („G. Călinescu”, „Ionel Teodoreanu”, „Cincinat Pavelescu”). Teatrul Ligii Culturale din Ploiești îi joacă piesele Conștiința (1935) și Învierea (1939), iar radiofonic i se difuzează scenariile Fete... este destule și La datorie (1943). Semnează și cu pseudonimele Anteu, Daleony, Liviu Anghel, Stelorian Cricoveanu. În versurile din primele culegeri ale lui S. răzbate ceva din atmosfera boemei ploieștene, alcătuită la sfârșitul anilor ’20
SECREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
Călătorie în doi (1980), O chestiune de onoare (Poansonul) (1981), Și mulțumesc pentru crizantemă... (1981), precum și compuneri mai lungi, printre care Moștenitorii, Șoc la mezanin, Pragul invizibil, Radiografia, Un rulment numit Calypso (1977). A scris și numeroase scenarii de teatru radiofonic și pentru televiziune: Fericire cu raze X, Un tânăr mai puțin furios, Bal la minus 13 grade, Ideea doctorului Bărăgan, Basm modern, Fata care a mutat Parângul, Labe de leu, Cei ce rămân mereu tineri, Odisee în gamă majoră, Atelierul
SERBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289629_a_290958]
-
Dramatică, absolvită în 1950. A fost asistent de director de scenă și regizor la diferite teatre (1950-1960), apoi instructor artistic la Institutul de Arhitectură (1960-1962), desenator tehnic (1962- 1966), secretar de redacție la revista „Moda” (1966-1968). Debutează la o emisiune radiofonică, în 1938, cu piesa de teatru Copiii de la țară și copiii din oraș, iar editorial cu traducerea romanului Marchizul de Saffras de Jules de la Madelène în 1969. A mai semnat Rodica Aznavorian și Rodica Gheorghiu. Scris cu o anumită dezinvoltură
SFINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
o intensă activitate publicistică. Cronicar la „Dimineața” (1925-1926), scrie și la „Adevărul”, „Dimineața copiilor”, „Omul liber”, „Clopotul”, „Cotidianul”, „Icoane maramureșene”. „Universul copiilor”, „Cetatea literară”, „Viața literară”, „Opoziția” ș. a. Redactor politic la ziarul „Lupta”, codirector la „Ultima oră”, director de programe radiofonice (1928), e o vreme atașat de presă pe lângă delegația românească la Societatea Națiunilor. Între timp i se joacă piesele pentru copii Ciufulici și Motanul încălțat (ultima scrisă în colaborare cu Adrian Maniu), alta, Verde Împărat și zmeii, fiindu-i tipărită
SILVIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]