644 matches
-
chirurgicală este ușurată dacă este practicată în primele 20 zile după și bolnavii mor prin metastaze la distanță, fără recidive locale. a fost nesatisfăcător deoarece carcinomul scuamos. Există două explicații. Percepția că adenoc cinomul, spre deosebire de carcinomul scuamos, este rezistent la radioși a fost o creștere reală și dramatică a incidenței adenocarcinomului esofagian. Această creștere a depășit orice altă tumoră la om. Intrterminarea iradierii datorită reducerii edemului și înaintea producerii fibrozei radice. Totuși cei mai mulți chirurgi recunosc că operația este mai dificilă, se
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
1430, în Mănăstirea Andronikov, de la Moscova. În ultimul sfert al secolului al XV‑lea, începe activitatea artistică a lui Di‑ onisi. În acea epocă, culoarea era modul principal de a exprima emoțiile spi‑ rituale care creau emoții plăcute, vesele și radioase, chiar sonore. În alb se vedea luminozitatea, în negru renunțarea, pocăința, în roșu focul, în galben aurul, în verde tinerețea. Fondul icoanei era fie de aur strălucitor, fie galben imitând aurul. Artiștii urmăreau culoarea dominantă, iar celelalte culori dă‑ deau
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
ai ales tocmai asta? a întrebat mai demult Pașaliu. Nu-ți place a întrebat la rândul lui Antipa. Ce vrei să spui? A mârâit Pașaliu. Dar era un vin bun în pahare. Peste două zile, Pașaliu a sunat la ușă. Radios, agitat, în spatele lentilelor fumurii se puteau ghici pleoapele clipind repede. Știu, a strigat, ai un vin? Palincă, a spus Antipa. Mai bun, a spus Pașaliu. Ce-i cu ochelarii ăștia? A întrebat Antipa. În fața tabloului atârnat pe perete între rafturile
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
acest tip se regăsește și în romanul Galeria...) și referința ekphrastică. În cazul romanului publicat în 1987, descrierea ekphrastică are drept subiect un obiect de artă al epocii elenistice, statuia Victoriei din Samotrache: Ieșind în strada Royale, bătută de soarele radios care în zilele lui cele mai bune nu poate fi decât francez, am luat-o bine dispus către Luvru. Aveam o silă veche de acest muzeu. Îl ocoleam aproape cu mândrie. Dar glasul teribil al abatelui îmi răsuna încă în
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
diseminate către alte organe ale corpului vor fi tratate prin monochimioterapie sau polichimioterapie. Alte tratamente precum radioterapia pot fi utilizate pentru ameliorarea simptomatologiei cancerului sau pentru a preveni apariția unor probleme. Trialurile clinice efectuate în prezent urmăresc tratamentele combinate precum radioși chimioterapia cu sau fără „Cetuximab” sau alți noi agenți terapeutici, în vederea obținerii creșterii supraviețuirii sau creșterii calității vieții și scăderii necesității rezecțiilor radicale în cancerele avansate ale cavității orale sau orofaringelui. CANCERUL RECIDIVANT AL CAVITĂȚII ORALE SAU OROFARINGELUI În cazurile
Cancerul cavităţii orale şi orofaringelui : noţiuni elementare pentru studenţii facultăţilor de medicină şi medicină dentară by Daniela Trandafir, Violeta Trandafir, Dan Gogălniceanu () [Corola-publishinghouse/Science/401_a_737]
-
sovietic se scufunda tot mai adânc în mlaștina birocratică, ceea ce unii vor numi „tiermondism”, „zorii lumii a treia”, a reaprins flacăra revoluției și a acționat ca un puternic regenerator de utopie. Grație revoluțiilor chineză, cubaneză și apoi vietnameză, mitul „viitorului radios” a reînceput să prospere. în sfârșit, cum am putea uita fascinația pe care marxismul a exercitat-o asupra atâtor intelectuali, îndeosebi din Occident, furnizându-le „la cheie” certitudinile liniștitoare ale unei interpretări definitive a lumii, posibilitatea de a trăi prin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
premoniția (ca-n vis, așa vii...), reveria pe semitrezie: Alături teiul vechi mi se deschise:/ Din el ieși o tânără crăiasă/ [...] Și ah, era atâta de frumoasă,/ Cum numa-n vis odată-n viața ta/ Un înger blând cu față radioasă,/ Venind din cer se poate arăta 109. Elementele laitmotivice ale operei eminesciene sunt adunate toate în unul și același spațiu al copilăriei ipoteștene: luna, lacul, codrul și buciumul (cornul) sunând. Ele se imprimă în spiritul copilului și rămân până în ceasul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ape, buciumul (nelipsitul bucium!) cântă tainic cu dulceață, prin naltul ierbii/ Părea c-aud[e] venind în cete cerbii, crăiasa ieșită din teiul vechi ce se deschide vine Ca-n somn încet-încet pe frunze, ca un înger blând cu fața radioasă 159. În proză, codrul apare sporadic, iar descrierea lui este similară celei din poezie: codrii bătrâni trosneau amorțiți de iarnă 160; Fluviul lat se adâncea în păduri întunecate, unde apa abia mai clipea din când în când atinsă de câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
care predomină în amintirile copilăriei mele este aceea a unei familii perfecte. Îmi aduc cu plăcere aminte ziua când m-au așteptat amândoi la gară venind dintr-o tabără școlară: imaginea șarmantă a tatălui meu îmbrăcat în uniformă și frumusețea radioasă a mamei, îmbrăcată într-o rochie vaporoasă de vară. Păreau îndrăgostiți unul de celălalt și acest lucru îi făcea mai frumoși decât oricând. Îmi doream să mă molipsesc de feminitatea mamei, însă structura mea avea totuși un aer destul de marțial
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
moarte. Desigur, până la moartea iubirii lui pentru ea. Dar pentru Nae, ca și pentru un Rică Veturiano ori Mița, adorația e sinonimă cu iubirea epidermică. Rică Îi scrie și el Ziței pătimaș și cultivând un soi desuet de angelolatrie: „Angel radios! De când te-am văzut Întâiași dată pentru prima oară, mi-am pierdut uzul rațiunii... Te iubesc la nemurire. Je vous aime et vous adore: que prétendez-vous encore? Inima-mi palpită de amoare. Sunt Într-o pozițiune pitorescă și mizericordioasă și
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
memorat textul epistolei de câte ori l-o fi rescris, chinuit de amoare, ori - indiferent de destinatară - textul rămâne același, cu minime și ipotetice adaptări, dovadă faptul că studintele recită același text și Vetei, pe care o confundă cu angelul radios: RICĂ (Întorcându-se În genunchi spre partea unde a fugit ea): „Angel radios! Precum am avut onoarea a vă comunica În precedenta mea epistolă, de când te-am văzut Întâiași oară pentru prima oară, mi-am pierdut uzul rațiunii; da! sunt
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
ori - indiferent de destinatară - textul rămâne același, cu minime și ipotetice adaptări, dovadă faptul că studintele recită același text și Vetei, pe care o confundă cu angelul radios: RICĂ (Întorcându-se În genunchi spre partea unde a fugit ea): „Angel radios! Precum am avut onoarea a vă comunica În precedenta mea epistolă, de când te-am văzut Întâiași oară pentru prima oară, mi-am pierdut uzul rațiunii; da! sunt nebun... VETA: Nebun! (Strigând) Săriți, Chiriac! Spiridoane! RICĂ: Nu striga, madam (se târăște
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Mandache, obține cu diplomație tot ce-și dorește ea sau soțul ei. La o berărie, Mandache așteaptă tensionat rezolvarea unei afaceri de către soția pe care o laudă pentru spiritul ei persuasiv și aceasta nu Întârzie să apară. „După aerul ei radios, se vede că eminenta diplomată a repurtat un deplin triumf.” (Diplomație). Femeile beau vermut („vermult”, ca Mița Baston) fie pentru a-și sărbători triumful, fie pentru a-și Îneca amarul, pentru a-și tempera focul suferinței cauzate de traducerea În
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
propriilor candidați de către cealaltă tabără. Procedeul a funcționat, șaisprezece state fiind admise în acest fel în organizația internațională în timpul aceleiași întruniri (Ionescu-Gură: 2006, 77-78). Pentru Gheorghiu-Dej și camarila sa, evenimentul a fost unul de primă însemnătate, fapt observabil din tonul radios și cromatica optimistă în care este prezentată integrarea RPR în ONU cu ocazia celui de al doilea Congres al PMR. Poporul nostru își exprimă profunda satisfacție față de hotărârea Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite de a primi Republica Populară România
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cu ele tot drumul rusește, căutând să nu arăt groaza pe care-o aveam la vederea bestiilor hitleriste. Am ajuns la destinație și, În drum spre jandarmerie, l-am Întâlnit pe Mocanu, foarte mirat de prezența mea. Eu, prefăcându-mă radioasă, i-am arătat autorizația și i-am explicat că am venit din nou la Vindiceni ca să-l rog să-mi elibereze el o autorizație ca să pot ajunge la Tropova și una pentru părinții mei ca să-i pot lua la Moghilev
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
regret că am vrut din toate puterile minții să revin pe pământul ce urma să-l părăsesc... Imense cercuri se desenau la infinit, ca undele ce se formează în apa tulburată de căderea unui corp; fiecare regiune populată de figuri radioase se colora, se mișca, se topea rând pe rând: și o divinitate, mereu aceeași, își arunca zâmbind măștile trecătoare ale diverselor încarnări, refugiindu-se, în sfârșit, insesizabilă în misticele splendori ale cerului Asiei". Așadar, toată această percepție i se pare
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cu gura-abia închisă; Ca-n somn încet-încet pe frunze apasă, Călcând pe vârful micului picior, Veni alături, mă privi cu dor. Și, ah, era atât de frumoasă, Cum numa-n vis o dată-n viața ta Un înger blând cu fața radioasă, Venind din cer, se poate arăta; Iar păru-i blond și moale ca matasă Grumazul alb și umeri-i vedea. Prin hainele de tort subțire, fin, Se vede trupul ei cel alb deplin 1288. O grădină, cea paradisiacă, în care
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de „a tunat și și-a adunat”, hărțuit de cererile minerilor, anunța că a închis minele, lăsând pe drumuri 6.000 de mineri, i s-a citit pe fața lui, cel mai moț dintre moți, o satisfacție deplină, o față radioasă care n-o întâlnești decât la un japonez care urinează. Mineriada din 1999, încheiată cu „pacea de la Costești”, care l-a debarcat pe Radu Vasile, intrat și el, alături de Ciorbea și toată șleahta, în lada cu vechituri a istoriei, ar
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
publice", ridiculizînd cererile englezilor ca România "să respecte tratatele". Retragerile de capital din băncile române s-au declanșat pe o scară extraordinar de largă, amenințînd să distrugă economia României. Cuza l-a vizitat pe Iorga la 9 ianuarie 1938. Era radios, simțind că "doctrina" sa este pe cale să fie pusă în aplicare. Aspectul lui îi contrazicea vîrsta. Avea peste 80 de ani. Cuza era "sănătos, plin de energie și în cea mai bună dispoziție". L-a rugat pe Iorga să intre
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
cerul este acoperit de o ușoară peliculă de ceață, iar marea are o înfățișare argintie, înșelător docilă, de parcă undele compacte și-au pus în gând să lipăie peste stânci fără a scuipa vreo urmă de spumă. E o mare densă, radioasă, placidă, foarte frumoasă. Ar trebui să fie foci, astăzi înseși valurile par foci, dar scrutez în zadar apa cu binoclul meu. Pescăruși uriași, cu pliscuri galbene, cocoțați pe bolovani se holbează la mine cu ochi sticloși, lucitori. Un cormoran smântânește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
erau foarte împurpurați, dar stătea perfect dreaptă și se uita la mine, iar gura roșie, de culoarea cărămizii arse, era fermă, exprimând bravură: o nobilă fecioară aflată înaintea execuției. Și Lizzie arăta mai bătrână, oricum mai bătrână decât fetișcana băiețoasă, radioasă și năstrușnică de care-mi aduceam aminte. Dar fața ei avea o viclenie prudentă, reținută, care-i dădea formă și o făcea încă frumoasă, cu fruntea-i înaltă și linia impetuoasă ce luneca spre nasul delicat, aproape răsfrânt. Ochii căprui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pornit-o din nou spre casă. Drumul spre hotel fusese plăcut, dar acum se lăsaseră frigul și întunericul și, pe când mă apropiam de Capul Shruff, soarele apusese, deși un giulgiu de lumină zăbovea încă pe cerul de un azuriu compact, radios, spălat de orice nor. Luceafărul se ivise uriaș și scânteietor deasupra mării, în apropierea unei bucăți de lună anemică și fadă; începeau să clipească și punctulețele palide ale altor stele. Câțiva lilieci mari fâlfâiau în jurul stâncilor. Când am trecut pe lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ci din cauză că, până nu devenisem sigur de ceea ce devenisem sigur, încercasem să blochez cu totul anumite reacții la situația dată, anumite imagini, anumite cumplite senzații. Iar celălalt sentiment care se îmbrățișa strâns cu acesta de pe urmă, înălțându-se întunecat și radios la suprafață, era un soi de înspăimântătoare bucurie. Ben era întocmai cum... mă temusem... și sperasem. Un tiran detestabil. Un om absolut respingător. Și deci... și deci... ISTORIE Capitolul trei — Orice căsnicie care dăinuie e bazată pe frică, mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
scria: Nerodene - o milă, stâncile galbene care se tolăniseră toată ziua la soare păreau să degaje vagi efluvii de căldură. Prin contrast, casa mea era rece și pregătită, parcă, să se preteze la vreuna din farsele-i sinistre. După lumina radioasă și colorată de afară, atmosfera dinăuntru părea cenușie și îmbâcsită. Se auzeau zgomote slabe, poate că numai perdeaua de mărgele legănată de curent. Am rămas câteva minute în hol, ciulind urechile. Mă întrebam dacă nu cumva afurisita de Rosina se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
S-ar fi spus că strălucirea soarelui răzbea printr-o ceață, dar o ceață urzită din înseși globulele albastru-închis ale cerului. Îmi aduc aminte de impresia stranie pe care mi-o făcuse acea seară, cu lumina vie dar sumbră, culorile radioase, vibrante ale stâncilor, iarba verde de o parte și de alta a drumului, mașina galbenă a lui Gilbert. Nu adia nici o suflare de vânt, nici cea mai firavă briză. Marea era de un calm amenințător, total netedă, sticloasă, lucioasă, uleioasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]