649 matches
-
cifra trecută cu bold la capitolul „Plată săptămânală”. E un pic mai puțin decât iau pe oră ca avocat. — Mi se pare extrem de generos, spun după o pauză. Vă mulțumesc foarte mult, domnule. — E ceva ce nu înțelegi ? Mă privește radios. Spune-mi ! Cu ce să încep ? — Îhm... partea asta. Arăt spre Punctul 7 : Programul. Asta înseamnă că am liber tot weekendul ? Toate weekendurile ? — Firește. Eddie pare surprins. Nu-ți putem pretinde să renunți la weekend ! Decât dacă este o ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Samantha ? strigă Trish, coborând curioasă scările, în capot și papuci cu toc. Flori ? — E echipamentul de gătit pe care l-ați comandat pentru mine ! Reușesc, cumva, să-mi iau un ton entuziast. — O, ce bine ! În sfârșit ! Trish mă privește radioasă. Acum ne vei putea ului cu meniurile tale ! Parcă în seara asta avem plătică prăjită cu legume tăiate stil julienne, nu ? — Ăă... da ! înghit în sec. Cred că da. — Ferea ! Sărim amândouă în lături în clipa în care doi cărăuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cap și pășește cu ușurință peste zidul de piatră, în grădina de verdețuri. Încerc să-l urmez și eu cu pas săltăreț și mă lovesc cu piciorul de zid. Au. — Totu’n regulă ? Nathaniel se întoarce către mine. — Da ! spun radioasă, în ciuda faptului că piciorul îmi zvâcnește agonic. Îhm... ce verdețuri frumoase ! Arăt spre grădină cu admirație sinceră. Are formă hexagonală, cu mici cărărui între diversele parcele. — Tu ai făcut toate astea? E incredibil. — Mersi. Și mie îmi place. Îmi zâmbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scaun e legat un mănunchi de baloane strălucitoare cu heliu, pe care scrie „Samantha”. Dinspre un CD player se aude muzică de jazz. Eddie și Trish stau în picioare pe iarbă, împreună cu Iris, Eamonn și Melissa - și cu toții îmi zâmbesc radioși, în afară de Melissa, care e cam bosumflată. Mă simt de parcă aș fi fost proiectată într-un univers paralel. — Surpriză ! strigă cu toții într-un glas. La mulți ani ! Deschid gura, dar nu reușesc să scot nici un sunet. Sunt prea bulversată ca să pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
m-ar crede. — Îhâm, spun după o pauză. Sunt sigură că ai dreptate. Cobor iar privirea la broșura cu Carter Spink. E deschisă la o fotografie cu Arnold. Are o cravată albastru intens cu model, cu batistă asortată, și zâmbește radios către lume. La simpla lui vedere îmi vine să zâmbesc. Deci asta e firma la care aplici ? o întreb în treacăt. — Îhâm. Sunt cei mai buni. Melissa își ia o cola dietetică din frigider. Ăsta-i tipul care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mea. — A ! Se uită la prăjitură bulversată. Samantha ! Cred că te-a costat o căruță de bani ! N-am cumpărat-o, zic mândră. Eu am făcut-o. Doamna Farley pare de-a dreptul șocată. — Tu ai făcut-o ? — Îhâm. Zâmbesc radioasă. V-o aduc și vă fac și o cafea ca să meargă alături ? Doamna Farley pare prea lovită cu leuca pentru a mai fi în stare să răspundă, așa că trec pe lângă ea și intru în apartament. Spre rușinea mea, îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
se miște. — Samantha ? Mă fixează. Ce-i cu tine ? Ridic privirea, cu un efort supraomenesc. — Îhm... doamnă Geiger... Glasul îmi iese nervos și răgușit. Trebuie... să... trebuie să vă... — Melissa ! mă întrerupe Eddie. Intră grăbit în bucătărie, cu un zâmbet radios cât toată fața. Melissa, scumpa mea ! Pe tine te vor ! Pe mine ? Melissa ridică privirea uimită. Cum adică, unchiule Eddie ? — Sunt de la Daily Mail. Și vor să-ți ia un interviu ! Eddie se întoarce către Trish, radiind de mândrie. Știai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
defensiv. Am nevoie și de câteva de rezervă. Suze, e vorba de cariera mea. Cariera mea. Da, zice Suze în cele din urmă. Probabil că așa e. Se uită la noua mea jachetă de mătase roșie. E drăguță. — Știu, zic radioasă. Am cumpărat‑o s‑o port la emisiunea specială din ianuarie. — Ai o emisiune specială în ianuarie? zice Suze. Și despre ce e vorba? — O să se numească Principiile financiare fundamentale ale lui Becky, spun, întinzându‑mă după lip gloss. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
tresare și își pune lucrul jos. — Draga mea... zice, și expiră adânc. După care îmi zâmbește cu căldură. Draga mea, avem niște câmpuri de levănțică, o minunăție. N‑ai vrea să le vezi? — Nu, îmi e foarte bine, îi spun radioasă. Sunt pur și simplu fericită, așa, cum stau cu dumneavoastră aici. Zâmbetul călugăriței piere încet. — Nici cripta? zice. Nici asta nu te interesează? — Nu în mod deosebit. Sincer, nu vă faceți probleme. Nu mă plictisesc! E atât de plăcut aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a fost ieri. Sunt foarte încântată de el - e un set absolut splendid de perne de la Conran Shop - și, în clipa în care îi întind sacoșa, de firmă își ține respirația. — Vai, Becky! Nu trebuia! Mi‑a făcut plăcere! spun radioasă și mă sprijin de biroul ei, în timp ce le admiră. Ia zi... ce se mai aude? Nimic nu se compară cu o bârfă bună. Mel lasă jos sacoșa și scoate o cutie de caramele și începem un schimb plăcut de informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mult; dar, dacă te gândești, și „un milion de lire italiene“ sună mult, nu? Și fac doar 50 de pence. În clipa în care vânzătoarea îmi întinde chitanța, chiar spune ceva de genul că e „un cadou“; iar eu zâmbesc radioasă, total de acord. Chiar un cadou! Vreau să zic, în Londra ar costa probabil... — Gina, te duci sus? mă întrerupe femeia, întorcându‑se către o colegă. Gina vă va conduce la etajul șapte, zice și îmi surâde. — Da? zic, ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de tare! Deși, sinceră să fiu, nu pare să‑l cunoască prea bine. Bună ziua! aud o voce de după ușă și femeia cu ochelari de baga se reazemă de tocul ușii, privindu‑mă cu interes. E vreo problemă? Nu, mulțumesc! zic, radioasă. — Deci, spune femeia, uitându‑se la Erin. O să aduci fusta până la genunchi pentru clienta noastră. Da? — Da, zice Erin zâmbind ușor forțat. Mă duc să o aduc. Dispare și nu rezist să nu ies să mă uit la stativ, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
știu, zice puțin mai calm. Da. OK, așa o să fac. Ne vedem mâine, Michael. Mersi. Închide mobilul, îl pune deoparte și mă privește de parcă ar fi uitat cine sunt. — Bună! zice și își lasă servieta pe un scaun. — Bună! zic radioasă, îndepărtându‑mă de ușa sifonierului. Străine. — Știu, spune Luke, frecându‑se pe față obosit. Îmi pare rău. Totul e... un fel coșmar, să fiu sincer. Cu toate astea, am auzit de testul tău video. E o veste nemaipomenită. Se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de cotitură din viața mea. Din clipa asta, viața mea se va schimba. Mai arunc o ultimă privire admirativă în jur, apoi strig: — Gata! Când Suze intră, mă cocoț mândră nevoie‑mare pe marginea patului și răspund cu o privire radioasă expresiei ei de uimire. — Bex, e nemaipomenit! zice, uitându‑se fără să‑i vină să creadă la spațiul golit. Și ce rapidă ai fost! Mie mi‑a luat o groază să mi le sortez! — Ei, mă știi doar. Ridic nonșalantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să vorbim? E așa de straniu să‑l văd pe Michael aici. În mintea mea, el aparține categoric New Yorkului, și hotelului Four Seasons. Dar iată‑l aici, în carne și oase, în River Room din hotelul Savoy, privindu‑mă radios. În timp ce mă așez, face semn unui chelner. — Gin tonic pentru doamna, vă rog. Ridică din sprâncene către mine. Corect? — Da, te rog. Îi zâmbesc recunoscătoare. Deși am vorbit atâta cu el la New York, mă simt puțin intimidată de revedere. — Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
repede pentru a o ascunde. — Două sute de lire! îi zic lui Suze. E foarte bine! O dată... de două ori... adjudecat, spune Caspar și bate ușor cu ciocănelul de lemn. Doamnei în roz. Urmează un rând de aplauze, iar Caspar zâmbește radios. Ia eșarfa și tocmai vrea să i‑o dea Fenellei, când îl opresc. Stai, zic. Aș vrea să i‑o dau eu. Dacă se poate. Iau eșarfa de la Caspar și o țin pur și simplu în mână câteva secunde, pipăindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mine în oglindă și eu îmi înăbuș cu greu un chicot. — Sigur c‑o cunoști! Scuze, Becky, dar în mintea mea ești la categoria invitați! Acum, Chloe. Și n‑o aranja prea tare. Nu vrem să arate prea fericită și radioasă, nu? Coboară vocea. Și vezi, dă‑i cu rimel rezistent la apă. De fapt, totul ar fi bine să reziste la apă. Ne vedem mai târziu! Zelda iese în viteză din cameră, iar Chloe îi aruncă o privire plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
finanțator gata să îi susțină, și de data asta nu le‑a mai stat în cale nimic. Au demarat deja activitatea. Chipul îi e luminat de încântarea pe care nu și‑o poate ascunde și mă trezesc zâmbindu‑i la fel de radioasă. — E super! zic. Adică... Îmi dreg glasul. Aha. Am înțeles. Scriu niște litere fără sens în caiet. Și cât timp vei petrece în New York, cu exactitate? adaug foarte profi. Trebuie să trec aceste informații în caiet, mă înțelegi. — Categoric, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și construiește. Căci cîmpia va rămîne, totuși, opera și consolarea sa. Sisif singur cu stînca sa este singur cu soarta sa. Dar pentru un arhitect elin muntele e un templu a cărui materie, depărtîndu-se de poale, se spiritualizează treptat, devenind radioasă și transformîndu-se În idee. De la o margine de pădure În sus, piatra și iarba devin echivoce, așa cum În catedralele gotice zidul vrea să fie un intermediar Între om și Dumnezeu. Sub laurii amari din văile care urcă spre crestele pierdute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
fost, i-am vorbit boierului Marga despre scrisoare și despre cumnățica din Argentina și despre contul în valută al recepționerului Vancea... da, da, cu siguranță am fost la Cabaretul Hysteria și am dansatTangoul Macabru cu celebrii Bazil Belzebuth și Angelica Radioasa, și era seară și noapte și dimineață, aievea, da da. Pe scaun, pregătită costumația: ciorapi roșii, pulover alb, pantaloni de catifea albă. Întins, gol, pe canapea, ezita. Ferestrele zăngăne, a trecut autobuzul. Iată, realitatea există, a pornit din nou: autobuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la surîsu-ți rămas încă viu - Și-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială, De ce-ai murit înger cu fața cea pală? Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă? Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă? {EminescuOpI 38} Dar poate acolo să fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele, Cu râuri de foc și cu poduri de-argint, Cu țărmuri de smirnă, cu flori care cânt; Să treci tu prin ele, o sfântă regină
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
se desfășoară, Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău. Și el - el vârful mândru al celor ce apasă - Salută-n a lui cale pe-apărătorul mut. De ați lipsi din lume, voi cauza-ntunecoasă De răsturnări mărețe, mărirea-i radioasă, Cesarul, chiar Cesarul de mult ar fi căzut. Cu ale voastre umbre nimica crezătoare, Cu zîmbetu-vă rece, de milă părăsit, Cu mintea de dreptate și bine râzătoare, Cu umbra voastră numai, puteri îngrozitoare, La jugu-i el silește pe cei ce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
O să fie cea mai plăcută experiență de zbor din viața mea, Îmi spun apăsat. Ridic centura și mi-o fixez nonșalantă, străduindu-mă să-mi ignor tresăririle nervoase din stomac. — Doriți niște șampanie ? E prietena mea stewardesa, care Îmi zâmbește radioasă. — Ar fi nemaipomenit, spun. Mersi ! Șampanie ! — Și dumneavoastră, domnule ? Doriți șampanie ? Bărbatul de lângă mine nici măcar n-a ridicat ochii. E Îmbrăcat În blugi și o bluză veche de flanelă și privește pe geam. În momentul În care se Întoarce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mei. — E OK, zic relaxată. Nu contează. — A, și am uitat să-ți spun. Îmi surâde misterios. Ghici la ce avem bilete ? — Ooo ! zic animată. Îhm... Tocmai sunt pe punctul de a spune „Paris !“ — La festivalul de jazz ! Mă privește radios. La Cvartetul Dennison ! E ultimul lor concert pe anul ăsta. Îți amintești când i-am ascultat la Ronnie Scott ? O clipă, nu sunt În stare să rostesc nici un cuvânt. — Uau ! reușesc să spun, cu mare efort. Cvartetul... Dennison ! Da, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spre cutia mea. Bunicul e Înnebunit după batoanele energizante de ciocolată Panther, la fel ca toți amicii lui de la clubul de bowling, așa că, de fiecare dată când trec pe la el Îi duc o cutie Întreagă. — Îți mulțumesc, scumpete, spune el radios. Ești o fată foarte bună, Emma. Unde să le pun ? Ne uităm amândoi neajutorați În jur, la camera plină de troace. — Ce-ar fi să le pui acolo, În spatele televizorului ? spune bunicul În cele din urmă. Îmi croiesc cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]