1,605 matches
-
o țară străină. Mă înfruptam din imaginile păstoase ca bătrâna doamnă Moscu din friptura desfăcută la conacul Z., cadru cu cadru, oscior cu oscior. Pofta mea nu se-oprea aici. Trebuia să trăiesc perpetuu, cu adrenalina împinsă la limită, descărcată rafală după rafală în frica altora, așa că avioanele nu-mi mai ajungeau. Studiam acum trenuri care deraiau, înfigându-se-n mlaștini sau case, autobuze cu școlari izbite de marfare, șlepuri lovind capete de pod, vapoare care se scufundau în ocean în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
străină. Mă înfruptam din imaginile păstoase ca bătrâna doamnă Moscu din friptura desfăcută la conacul Z., cadru cu cadru, oscior cu oscior. Pofta mea nu se-oprea aici. Trebuia să trăiesc perpetuu, cu adrenalina împinsă la limită, descărcată rafală după rafală în frica altora, așa că avioanele nu-mi mai ajungeau. Studiam acum trenuri care deraiau, înfigându-se-n mlaștini sau case, autobuze cu școlari izbite de marfare, șlepuri lovind capete de pod, vapoare care se scufundau în ocean în timp ce pasagerii moțăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Richthofen. În câteva zeci de secunde, cele trei aparate ajung deasupra liniilor australiene, purtate din ce în ce mai repede de vântul puternic. Aproape instantaneu, izbucnește măcelul: focurile lui Brown împotriva „Baronului Roșu“, dar și, înainte ca vreunul dintre ei să-și dea seama, rafalele bateriilor anti-aeriene australiene, lovind cerul la întâmplare. Atins de-un snop de gloanțe, avionul lui Richthofen rade culmea ce mărginește râul Somme și, după ce planează pe-o distanță de mai bine de 100 de yarzi, se prăbușește la nord de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ușurare. Afară, la creneluri, se auziră pașii santinelelor patrulând, cu bătaia cozii de suliță la sfârșitul fiecărui rond. Noaptea era liniștită, dar o furtună izbucnise undeva În largul mării. Palatul sultanului Mahomed al II-lea se zguduia parcă sub biciuirea rafalelor de vânt rece, venit de cine știe unde. - Întâlnirea de la Karakhorum a fost folositoare, spuse Al Doilea Cuceritor, Înfășurându-se mai strâns În burnuzul arab. Mesagerii trimiși În Mongolia au reunit cei mai buni luptători În Noaptea Lunii Pline. Ai avut dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nu e sigur, Îndreaptă-te spre munți. Munții sunt mai aproape de Tengri. Spiritele care sălășluiesc acolo te vor apăra.»” Paznicul rămăsese tot cu ochii Întredeschiși. Trecuse de miezul nopții. Ștefănel scoase Încet din mâneca hainei, pumnalul lăsat de Nogodar. O rafală de viscol lovi ferestrele, dar paznicul nu tresări. Acum. Cu o smucitură a Încheieturii, copilul aruncă pumnalul. Paznicul rămase În aceeași poziție, dar un firicel de sânge i se prelinse pe piept. Avea gâtlejul străpuns dintr-o parte În cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
străpuns dintr-o parte În cealaltă. Ștefănel se ridică Încet, trase trupul Înțepenit al paznicului din dreptul ușii și luă arcul și tolba cu săgeți. Împinse ușa care se deschise cu un scârțâit ușor, dar zgomotul părea a fi al rafalelor de vânt. - Nan ja?1 se auzi o voce din capătul coridorului. Ștefănel ieși cu arcul Încordat și dădu drumul săgeții când fu sigur că va lovi În același loc. Al doilea paznic se prăbuși cu gâtlejul străpuns. Cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu arcul Încordat și dădu drumul săgeții când fu sigur că va lovi În același loc. Al doilea paznic se prăbuși cu gâtlejul străpuns. Cu pași ușori, de felină, copilul ieși afară. Nu simțea Încă frigul, dar era orbit de rafalele de ninsoare. Ascultă Încordat până auzi fornăit de cal. Apoi fugi, cu aceiași pași ușori, spre grajduri. Deschise ușa cu piciorul, văzu o umbră ridicându-se (firește, caii erau păziți) și trase. Geamătul se pierdu În vacarmul viforniței. Se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
alt rând de haine, anume o uniformă de spahiu. Spada de Toledo o ascunsese la spate, În teaca ei moale, de catifea. Nu părea decât un pelerin neînarmat, În drum spre una dintre mănăstirile din Balcani. Plecă pe jos, sub rafalele ploii, Încercând să se adăpostească sub streșinile caselor. Întârzie mai mult la un colț de stradă, privind atent În urma lui. Nu-l urmărea nimeni. Porni mai repede spre lumina unui alt han, care avea grajduri. La scurt timp, ieși Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
spre Cuceritor. Apoi Încă un pas. În locul În care pășise, focul se stinse. Brusc, tânărul ridică mâinile lateral și apoi le duse În față, ca și cum ar fi Împins o greutate imensă. Sub privirile Încremenite ale Cuceritorilor, În Încăpere porni o rafală de vânt. Un vânt rece, de iarnă adâncă, un vânt aspru de viscol și de codru uitat de timp. Ibricele de pe masă căzură și se sparseră pe jos. Chiar masa se dezechilibră și se răsuci, luată de vânt, izbindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
grand Boeing bleu de mer/ J'ai besoin de revoir l'hiver et ses aurores boréales.... Gata, recunosc, mi-au dat lacrimile). Anul 2005 6 ianuarie 2005 Bucătăria căminului studențesc Moraud, seara, orele 19.30, ora mesei. Afară ninge în rafale, iar înăuntru...Thierry, student francez din Toulouse, își mănâncă tacticos și cu multă poftă le saucisson traditionnel de Noel trimis de mama sa prin poștă, într-o cutie de tablă ermetic închisă, după cum cer normele canadiene de securitate alimentară. Un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de curry. Omul nostru a abandonat toate resturile vegetale și animale rămase de pe urma activității sale chiar acolo unde a gătit, un munte mic în mijlocul căruia strălucea ochiul incandescent al plitei pline de grăsime. 10 ianuarie 2005 În timp ce afară ninge în rafale, răsfoiesc cu încântare ediția princeps a Călătoriilor în zig-zag a lui Rodolphe Töpffer (1799-1846), născut la Geneva, un om complet, desenator, botanist, pedagog, politician. Este o carte de călătorie, scrisă în stilul savuros al primei jumătăți de secol XVIII, bogat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
desprindă unul câte unul, ca de pe mâna unui lepros. Dimineața nu mai reușeam să-mi privesc propriile mele palme. Duminică, 12 iunie 2005 Mă găsesc în minusculul meu cabinet de travail, privind pe fereastră ploaia ce începe să cadă în rafale peste pădurea din față, după o lungă și caldă zi de vară, cu atmosferă grea. Cerul înalt al Québec-ului este o balenă borțoasă. Este duminică după-amiază, studenții sunt în vacanță, sunt singur în această bibliotecă enormă care mi-a devenit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
minune a creației umane. Cântărea 5300 tone. În primăvara anului 1628, înainte de-a fi încărcat cu toate proviziile, artileria și echipajul ce-i erau menite, vaporul nou-nouț încă se pregătea să iasă în larg, când, pe neașteptate, o violentă rafală de vânt aruncă o înaltă trombă de apă, care căzu în interiorul vasului pântecos; acesta se înclină și se umplu rapid, scufundându-se. Cei mai mulți dintre oamenii aflați la bord s-au înecat și ei. Abia după 328 de ani, în 1956
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ia urmele delincvenților, își făcură apariția în ograda păgubașului: "nevasta gospodarului se puse pe bocit, găinile cotcodăcind îngrozite, își făcură vânt peste garduri, un cârd de rațe se buluci în plasa de sârmă, iar dulăul din lanț se repezea în rafale răgușite în direcția vizitatorilor". Semnificația cazului relatat atinge niște dimensiuni grotești, mai ales după ce, timp de săptămâni de intensă supraveghere, lui Săsărman îi dispar doi purcei. Resemnat, acesta încearcă să găsească o explicație: Totdeauna vine o clipă când ațipești de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rezultatul, numărătoarea voturilor, că nu erau decât vreo cinci-șase sute de voturi. Au așteptat să le numere, să dea rezultatul. Lumea era strânsă În fața primăriei. Ei, dar nu s-au numărat... A venit un camion cu militari, au tras niște rafale de pușcă mitralieră asupra populației, au Împrăștiat-o... Au luat urnele și le-au pus Într-o mașină și au plecat cu ele la Sibiu. Și-a dat rezultatul: a câștigat Partidul Comunist, Blocul nu știu ce, democrat..., cum se numea atuncea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
doamna de onoare. Toată lumea procedează azi la fel. De fapt, ideea inițială mi-a venit de la mama și tatăl lui Muriel. Ei aveau întotdeauna așa ceva prin casă. A tras adânc din țigară și, continuând să vorbească, exala fumul în mici rafale silabice. — Doamne, sunt niște oameni extraordinari! De asta mă dă gata tot ce s-a-ntâmplat. Vreau să spun, de ce nu li se întâmplă așa ceva împuțiților din lumea asta și li se întâmplă în schimb oamenilor drăguți? Asta nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cu altceva decât cu Seymour însuși. Ca să nu spun că până și acustica lor e la fel de singulară ca și Seymour. Adică fiecare poem e la fel de nesonor, de domol, pe cât credea el că trebuie să fie un poem, dar există niște rafale intermitente de eufonie (îmi lipsește un cuvânt mai puțin atroce), care au asupra mea efectul pe care l-ar avea cineva - nu complet treaz - care mi-ar deschide ușa și ar sufla în cameră dintr-un cornet, trei, patru, cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
praful piețelor al căror nume aztec, tianguis, e încă folosit. Dar nimeni sau aproape nimeni nu se oprește în aceste așezări unde istoria se îngînă cu jungla. Autobuzul plonjează în sud, sub un cer tot mai ars de febră în ciuda rafalelor violente de ploaie, și între păduri întinse de palmieri bătrâni unde e normal să-ți amintești de Rousseau, de mitul vârstei de aur și să-ți pui întrebări... Odată am văzut în America o scenă incredibilă, stupefiantă, pe care n-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
discutat fecundarea in vitro, am impresia că m-a ocolit și nu-i loial. Încă o dată: drum bun! Jos, în holul de la intrare, Aura cheamă telefonic un taxi, apoi merge la poartă să aștepte. Pe aleea spitalului, din senin, o rafală de vînt, venită dinspre dealurile Ciricului, lovește o bucată de ziar, ridicînd-o sus-sus, spre nourii încă neclintiți. *** La ieșirea din cantină, Dorin își aruncă pardesiul pe umăr, ținîndu-l agățat cu degetul arătător, vînturînd cu mîna cealaltă mapa în care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bărbate îi spune nevasta, făcînd un gest de lehamite. Dar bărbatul rămîne în picioare, așteptînd, înfruntînd calm privirea tuturor, așezîndu-se abia cînd îl vede pe șofer că înțelege pericolul și-și înghite furia, coborînd să închidă oblonul la portbagaj. O rafală de vînt, cu cîțiva fulgi, pătrunde prin ușa deschisă. Căruța cu cai trece în sens invers pe lîngă cursă, auzindu-se galopul potcoavelor pe asfalt. Bătrînul a făcut din sacul de cînepă o glugă și a pus-o peste căciulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai multe invitații, să-și poată chema colegii, că, oricum, nu toți onorează invitațiile primite, ba cei mai mulți își trimit femeile de serviciu sau curierele. Trage puternic pălăria, să nu-i fie smulsă și-și ridică gulerul. În pauzele lungi dintre rafalele vîntului se oprește să privească cum ninge abundent, încărcînd brazii ce străjuiesc piața, făcîndu-i să semene cu pozele cărților de povești citite în copilărie, cînd încă nu știa cum arată munții, iar brazi văzuse doi, și-aceia ciuntiți, în curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Rodul muncii tale în ceasurile tîrzii, la masa de scris, aruncat de ea sub tufe, unde se ușurează cîinii." Înainte de a schița vreun gest, Mihai ezită: "La naiba! Poate fi și o coincidență, sau..." Vrea să se retragă, dar o rafală de vînt izbește fereastra mare, din spatele lui, făcîndu-i pe cei prezenți să-și întoarcă privirile. Ochii femeii revin calmi la borcanele cu dulceață, dar în indiferența lor percep imaginea revistei din coșul bărbatului de alături și coboară brusc într-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
da, dar de ce? De plăcere. Că numai drumul ăsta îmi lipsea mie azi. Cum rămîne cu Universul? Finit, au ba? N-am ajuns la cursul acela. Cînd ajungi, să-mi spui, poate-mi amintesc unde te-am mai văzut... O rafală puternică de vînt, cu fulgi mari, lovește parbrizul, întunecîndu-l. Luat prin surprindere, șoferul se pierde o clipă, volanul îi tremură în mînă iar cursa se scutură ca de friguri, trezindu-i pe toți. Pasagerii privesc un timp înainte, ori spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
priză și o aprinde, îndreptîndu-i fascicolul de lumină înainte, prin sectorul de cerc deschis de ștergătorul din fața sa. O mare albă se întinde, pierzîndu-se în întuneric, pornită chiar de la baza parbrizului. Deasupra ei cad fulgi mari și deși, învăluiți de rafalele scurte ale vîntului. În tăcerea din cursă, un "Doamne!" șoptit cu groază tremură pe buzele tuturor. Fascicolul de lumină se plimbă într-o parte și-n alta: întreg botul mașinii a pătruns în sulul de zăpadă. Șoferul lasă cu zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cînd abia poate redresa mașina pornită în derivă. După alți cîțiva kilometri, un nou val mare, alb, blochează drumul. Țăranul se ridică de pe scaunul ghidului, coboară și croiește o pîrtie, apoi urcă din mers. Zăpada adusă de el, ca și rafalele viscolului, pătrunse prin ușa deschisă, au răcit de-a binelea interiorul cursei. Pasagerii toți stau cu gîturile întinse și cu ochii măriți, privind înainte îngroziți de gîndul că ar putea rămîne troieniți în plin cîmp, pe șosea. La fiecare mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]