5,449 matches
-
suflet și-o să măture nevasta cu tine prin casă...; atunci să te văd eu cum și unde mai scrii. Treci și ține-mi de cald! repetă cu ciudă Lazăr, împăturind hîrtia, îndesînd-o cu vîrful cuțitului în deschizătura dintre fereastră și ramă. Studenta se uită la lama cuțitului de bucătărie, îndesată cu ciudă și oftează nemulțumită: Credeam că,-ntr-adevăr, ți-i prieten. De el nu mai pot eu! Am fost tîmpit ieri c-am plecat după programe. Îmi ziceam că, decît o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
simțise a fost tocmai parfumul puternic de Cellini Per Uomo, un produs din gama de parfumuri și cosmetice bărbătești Harold Acton. Directorul era un adept convins al auto-promovării. După damful de parfum, un fel de echivalent olfactiv al Fernet Branca, rama albastră a ochelarilor apăru în câmpul vizual al lui Bull. Scana cele aproximativ douăzeci de rânduri afișate pe ecranul calculatorului la care Bull își tasta articolul. — Hmmm, John, reușise acesta să articuleze într-un târziu, recenzia asta despre Razza Rob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu plăci de piatră și care seamănă foarte mult cu așa-numitele curți pătrate cu patru rânduri de case (Siheyuan) din Beijing. Este construită din lemn și cărămizi, cu acoperiș din țiglă înnegrită, ziduri vopsite în alb și ferestre cu rame din lemn. În Fenghuang există opt obiective turistice importante, dintre care trebuie menționate: Colina Dongling, Muntele Nanhua, Templul Montan și lacul Longtan. În caz că vreți să vizitați această localitate, puteți lua avionul până la Jishou, provincia Hunan, și de acolo cu autobuzul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să utilizeze ca material de construcții cheresteaua. Cu toate acestea, pentru construirea structurilor importante, precum clădirile sacre, mormintele imperiale sau podurile, ei au folosit cărămizi și pietre, pentru ca acestea să reziste mai mult timp. Meșterii chinezi au dezvoltat construcțiile pe ramă de cherestea, pe care le-au finisat până la forma lor finală. Clădirile tradiționale au baza făcută din pământ tasat, cărămizi sau pietre. Grinzile erau construite fără a fi prinse cu lipici sau cuie. Coloanele mari de piatră sprijineau tavanul. Acestea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
1. Tanti Frosa, trufe și șerbet Cu obraji pufoși, cu gropiță în bărbie, cu pieptul pudrat până la decolteul rochiei și cu o aluniță tot pe-acolo, deasupra broșei (așa cum o știu dintr-un tablou mic, un portret în ulei cu ramă aurie și ovală), tanti Frosa mergea la rummy joia. Și joia, când juca pietre, se îngrijea încă de dimineață să comande un carton cu cofeturi la Nestor, frumos ambalat, neapărat în hârtie cerată, după care, înaintea prânzului, cu părul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe altarul cel Înalt, care s-a dovedit a fi un alt bazin, Însă de data asta unul gol, cu o gaură rotundă, cu margine argintată În partea de jos. Deasupra lui, ușor aplecată pieziș, atîrna o oglindă uriașă cu ramă metalică, În care Încăperea din spatele meu se legăna nebunește. Deși inteligența mea era Încă destul de nedezvoltată, am prins imediat principiul acelui lucru. Am stat pe picioarele dinapoi pe marginea exterioară a bazinului și, Întinzîndu-mi corpul cît am putut de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
șnurul unui săculeț sau ai atinge o actinie. Și, indiferent cît de banală e Întrebarea - „Cine a scris Război și pace ?” sau „Unde e toaleta?” - el Își Înclina ușor capul, În așa fel Încît să se uite la tine peste ramele ochelarilor săi, Își făcea gura pungă și, În general, se purta ca și cum i-ai fi pus cea mai profundă Întrebare posibilă. Apoi, actinia Își uita teama, șnurul săculețului se relaxa, gura lui se destindea În cel mai amabil surîs posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un pic mai În jos Într-o parte, ca să pot vedea În jur fără să ridic capul. Odaia nu era prea mare și, la o primă vedere, părea că funcționează În primul rînd ca magazie. În afară de mobilă - un pat cu ramă de fier, un fotoliu de piele rupt, din care ieșea o umplutură albă, un scrin deasupra căruia era o oglindă ușor aplecată pe care cineva desenase, poate cu ruj, o față cu mustață și albeață la ochi, care scotea limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
uriaș, divanul și rafturile pline de cărți scumpe. CÎteva narcise timpurii se odihneau Într-un vas de porțelan suedez. Tăcerea din odaie era curmată doar de susurul unei fîntîni nevăzute și de vocea blîndă a unui tînăr cu ochelari fără rame, care vorbea cu un aer serios: — Principalul este să nu te enervezi, domnule Digby. Ai suferit destul de pe urma războiului ca să-ți poți permite să te odihnești, cu conștiința Împăcată. TÎnărul vorbea mereu despre conștiință. A lui era pe deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cam agitat. — L-ai văzut pe maiorul Stone? Îl Întrebă el. Digby șovăi o clipă, apoi spuse: Nu. — Doctorul e foarte Îngrijorat de starea lui... se teme să nu-și facă vreun rău sieși, lui Însuși sau altora. Ochelarii fără ramă păreau să lanseze un avertisment: „Vrei să fii tras la răspundere?“ — Dac-ai da o raită În jurul iazului, poate că l-ai găsi, zise Digby. — Mulțumesc, spuse Johns, apoi strigă: Poole! Poole! — Vin acuși! Îi răspunse un glas. Digby se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o lase și pe ea să te viziteze. Dă-mi numai răgazul să vorbesc. Știu eu cum să-l iau. E un om atît de susceptibil! Se supără pentru un fleac... — De ce te temi atîta de plecarea mea? Ochelarii fără rame prinseră lumina lămpii și o reflectară pe perete. — Nu mă tem de plecarea dumitale, răspunse Johns, mă tem că doctorul n-o să te lase... În aceeași clipă auziră amîndoi duduitul depărtat al unui motor. Ce taină ascunde doctorul? Întrebă Digby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fugind pe sub noi, ne îndreptam cu viteză spre intersecția cu nodul rutier de la Drayton Park. Ea se sprijini de stâlpul cromat al ferestrei laterale, aproape scăpându-și țigara în poală. Încercând să controlez mașina, mi-am apăsat vârful penisului de rama inferioară a volanului. Mașina se avântă spre primul punct de impact - refugiul median. Liniile marcatoare se deșirau pe diagonală sub noi și claxonul unei mașini sună slab în spatele meu. Valurile de cioburi de parbriz scânteiau în lumina soarelui ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în preajma mea de-a lungul șoselelor aglomerate, mă convingea că se putea găsi un fel de cheie pentru acel autoghedon iminent. Fotografiile lui cu acte sexuale, cu bucăți din grilaje de radiator și tablouri de bord, îmbinări dintre cot și rama cromată a geamului, vulvă și carcase pentru cadrane, rezumau posibilitățile unei noi logici create de acele artefacte multiplicatoare, erau codurile unui nou mariaj dintre senzații și posibilitate. Vaughan mă înspăimântase. Perfidia cu care îl exploatase pe Seagrave, profitând de fanteziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și oțel de construcție, în acel peisaj complex semnalizat de indicatoare stradale și drumuri de racord, de simboluri ale poziției sociale și bunuri de consum, Vaughan circula în mașina sa ca un mesager, cu cotul plin de cicatrice așezat pe rama cromată a geamului, parcurgând autostrăzile într-un vis de violență și sexualitate în spatele unui parbriz nespălat. Renunțând să-l mai caut, am plecat spre studiourile din Shepperton. Intrarea era blocată de un uriaș camion de depanare. Șoferul striga, atârnând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și de bord, i-am zdrobit ușor sânii de stâlpul portierei și de gemulețele laterale, i-am mișcat anusul într-o spirală lentă pe husele de vinilin ale scaunelor, i-am așezat mâinile mici pe cadranele de pe bord și pe ramele geamurilor. Uniunea dintre membranele sale mucoase și vehicul, propriu-mi corp de metal, era oficiată de mașinile ce treceau în goană pe lângă noi. Complexul unui act incomensurabil de pervers plana deasupra ei ca o încoronare. Aproape hipnotizat de această reverie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sau în tamponări, răni înregistrate în accidente în sensuri giratorii, la intersecții cu străzi principale, la îmbinarea dintre drumurile de acces și intersecțiile autostrăzilor, mecanismele telescopice ale caroseriilor în coliziuni frontale, abraziuni produse în rostogoliri, amputarea membrelor de către acoperișuri și rame ale geamurilor în capotări, răni faciale provocate de bord și ornamentele geamurilor, răni la nivelul scalpului și craniului cauzate de oglinzi retrovizoare și parasolare, răni ca de bici în coliziuni din spate, arsuri de gradul unu și doi în accidente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Vaughan îmi luă dosarul și-l vârî la loc în servietă. Traficul se oprise în loc, benzile de acces pe Western Avenue fiind blocate de primul val de mașini care ieșeau la ora de vârf din oraș. Vaughan se aplecă pe rama geamului, cu degetele duse la nări ca pentru a inhala ultimul miros de spermă rămas pe vârfurile lor. Farurile mașinilor venind din sens opus și luminile suspendate ale autostrăzii, semnalele emblematice și indicatoarele de direcție iluminau fața izolată a omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
avut o după-amiază grea, Ballard. Cumpără-ți ceva de băut de la bar, apoi o să te duc la o plimbare cu mașina. Capitolul 15 Avea oare vreo limită ironia lui Vaughan? Când m-am întors de la bar, el stătea aplecat peste rama geamului, răsucind ultima dintre cele patru țigări de hașiș cu marfa pe care-o ținea într-o pungă de tutun în torpedou. Două târfe de la aeroport, puțin mai mari ca niște școlărițe, cu fețe pătrățoase, discutau cu el prin geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
miilor de mașini se mișcau precum centaurii bineveniți ai unei insule arcadiene. Vaughan mă aștepta deja în parcarea studioului, cu Lincolnul parcat în locul meu. Cicatricele de pe abdomenul său străluceau în soarele dimineții, la câțiva centimetri de degetele mele strânse pe rama portierei. O aureolă albă de mucoasă vaginală uscată îi încercuia prohabul jeanșilor, demarcând locul unde vulva soției mele îi apăsase pubisul. Îmi deschise portiera Lincolnului din partea șoferului. Așezându-mă la volan, mi-am dat seama că-mi doream acum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
noi foloseam acest produs național, ca să facem față absurdului nostru. Mediul nou, ca de seară, ne-a permis chiar să dezvoltăm o medicină mentală. La capătul fiecărui efort, ajungeam la filozofia lui lasă-mă ca să te las. [...] Prinse în această ramă, frica și lașitatea trec neobservate și acum. Revoluția a fost până la urmă opera celor cărora li s-a acrit de lehamite, ca țăranului răsculat, de ștevie. [...] Ca la toate revoluțiile noastre, și efectele celei din 1989 s-au stins repede
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sunt Take, cu kappa, zise. - Eu sunt Alex, cu B de la frunză, am zis scuturându-i mâna. - Sunt regizor, adăugă el. - Sunt dulgher, am precizat eu. Lumea mă privi curioasă. - Dulgher? zise o fată. Adică sculptor? - Da, am răspuns. Sculptez rame de geam, scări, tot ce vrei. - Nu, Andreea, mă salvă Luca. Alex este chiar dulgher. Face rame de geam. E specialist. - Deci ea e Andreea, prietena mea, continuă Take. Ăla e Cornel, ea e Mioara, el e Miron, el e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Sunt regizor, adăugă el. - Sunt dulgher, am precizat eu. Lumea mă privi curioasă. - Dulgher? zise o fată. Adică sculptor? - Da, am răspuns. Sculptez rame de geam, scări, tot ce vrei. - Nu, Andreea, mă salvă Luca. Alex este chiar dulgher. Face rame de geam. E specialist. - Deci ea e Andreea, prietena mea, continuă Take. Ăla e Cornel, ea e Mioara, el e Miron, el e Marcel, ea e Oana, mustăciosul ăla e Teo, ea e... - Lasă, i-am tăiat eu vorba, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
eu eram pe punctul de a deveni el, de a-i lua locul printre lucrurile și oamenii din viața lui. Fata aceea... - Cine e fata aceea? - am întrebat, și cu un gest nesocotit am întins mâna să apuc fotografia în rama ei de lemn sculptat Era o fată deosebită de cele de pe la noi, care au fața rotundă și cozile de culoarea tărâțelor. Abia atunci m-am gândit la Brigd, i-am văzut dintr-o dată pe Ponko și Brigd, care aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
învârt în jurul garajului, al cămăruței cu unelte, pe lângă cușca câinelui. Totul pare pustiu, gol. Printr-o fereastră deschisă din spatele casei se vede o cameră în dezordine; telefonul, pe masă, continuă să sune. Oblonul se trântește; perdelele rupte se prind în ramele ferestrei. M-am învârtit deja de trei ori în jurul casei; continui să fac mișcări de jogging, să ridic pumnii și călcâiele, să respir în ritmul alergării, ca să fie clar că intruziunea mea nu e cea a unui hoț; dacă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a fost necesar să ți se atribuie un nume, Ludmila) și a fost menținut în condiția abstractă a prenumelor, disponibil pentru orice atribut și acțiune. Să vedem, Cititoareo, dacă romanul reușește să creioneze un adevărat portret al tău, începând de la ramă, cuprinzându-te pe toate laturile și stabilind contururile figurii tale. I-ai apărut Cititorului pentru prima dată într-o librărie, ai căpătat formă desprinzându-te de lângă un perete plin cu dulapuri, de parcă numărul cărților făcea necesară prezența unei Cititoare. Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]