583 matches
-
adevărate". Oricât de sumbru ar fi el, episodul acesta rămâne emblematic pentru anii de după război. Asemenea unei lupe, el face să devină mai ușor perceptibile toate frustrările pe care acest joc amoros le-a provocat bărbaților tineri. Vorbind despre violență, ranchiună, amărăciune, scriitorul prezintă asupra flirtului un punct de vedere tipic masculin. În romanul lui William Styron, punctul acesta de vedere îi aparține lui Stingo, naratorul poveștii și confidentul Sofiei, cel căruia aceasta îndrăznește să-i destăinuiască, în frânturi, trecutul său
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu tot ce a fost criticabil în mandatul acestuia și, mai ales, cu aventurile sale sentimentale, care au făcut deliciul presei vreo doi ani la rând. Și iată că acum cei doi devin de nedespărțit, lăsând la o parte toată ranchiuna și toate resentimentele adunate de-a lungul agitatei campanii electorale în lupta pentru Casa Albă care poate, cu timpul, va deveni neagră sau galbenă. Este o lecție pe care noi, românii, trebuie să o studiem cu multă atenție. La noi
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
va deveni neagră sau galbenă. Este o lecție pe care noi, românii, trebuie să o studiem cu multă atenție. La noi, toți oamenii politici, mai mari sau mai mici, vorbesc într-una despre interesul național, dar, la o adică, tot ranchiunele sau interesele personale sunt cele care primează. La americani și mă refer la oamenii lor politici, de vârf se pare că interesul național nu este chiar vorbă goală sau simplă sintagmă utilă doar în campaniile electorale. Decizia lui Obama de
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
cândva pe Homer, după cum lămurește nota - găsește o altă explicație pentru nevoia poetului de a părăsi capitala și anume lipsa de inspirație : Zoil, pizmaș, pretinde cu zâmbetul pe buze/ Că te ai retras deoparte, cam părăsit de muze (I 8). Ranchiuna acestui personaj răuvoitor se trage din propria aspirație zadarnică la gloria literară, umbrită de succesul lesnicios al lui Horațiu care dobândește cu ușurință faima, fără a fi chinuit de caznele travaliului poetic : Ah ! El e de vină/ Că din întunecime
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Dușmanul zace-n urnă, cealaltă-n zdrențe zace.../ A, în sfârșit, dreptatea cerească s-a făcut... - V, p. 392). Electra acționează mai puțin din instinct justițiar, din iubire filială și din sentimentul datoriei față de tatăl ucis, cât din ură și ranchiună față de Klytemnestra și amantul acesteia. Își urăște mama ca pe o rivală la dragostea lui Egistos (mi-ai furat bărbatul pe care l-aș fi vrut - IV, p. 358) ; îi poartă pică acestuia pentru amăgitoarele lui promisiuni de iubire (Tu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
moarte, damnatului Oedip îi este dat să ocrotească acea cetate care îi va găzdui mormântul. Aflarea prevestirii determină tentativa interesată a cumnatului Creon, respectiv a fiului Polinike, de a-l atrage de partea lor, încercări zădărnicite de fiecare dată de ranchiuna tenace a lui Oedip împotriva rudelor trădătoare : urgisitul teban preferă să-și ofere protecția primitoarei Atena și generosului ei cârmuitor, Tezeu. Trage dia lui Sofocle ilustrează realizarea integrală a voinței divine, consemnată de cor : Nimic din ce zeii/ au vrut
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ce vorbește cu nevastă-sa în pat (II, p. 111). Adept al altei soluții de a-l elimina pe incomodul gânditor, el dezvăluie cum a pus la cale procesul împotriva lui Socrate prin alegerea celor mai potriviți acuzatori, plini de ranchiună împotriva înțeleptului, precum și prin enunțarea acuzațiilor foarte grave, clar formulate și totuși atât de abstracte, încât e foarte greu să te aperi de ele (II, p. 112). Suprema izbândă pentru instigator ar fi cooptarea elevului favorit al lui Socrate printre
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
la Agenția Română de Presă, în coada ierarhiei, ca traducătoare de rusă, iar el a trecut prin toate dificultățile de pe lume până să ajungă conferențiar, în vreme ce colegii lui de generație sunt profesori de mult. Poate că acționează din umbră vreo ranchiună personală? Sau, pur și simplu, uitarea? Ba mai rău, întâmplarea? Asta ar fi culmea... Sau i se contestă tocmai lui, care s-a adaptat, printre primii, la progresul filosofic, dreptul de a aduce omagiu, în vreme ce alții, care nu-i ajung
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
greșit enorm că nu s-au coalizat. Ar fi fost mai bine să fi existat o listă unică. V.A. : Da. Partidele istorice au rămas în adversitățile de dinainte de război, în adversitățile lor istorice. A.M.P. : Ei își mai purtau ranchiunele de dinainte de Antonescu, că după aceea se uniseră. Gândiți-vă că cei peste 100.000 de oameni din Piața Universității, când s-au dus la vot, au avut de ales între țărĂniști, liberalii lui Câmpeanu, aceste două liste de intelectuali
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
alții, nu numai de a „da vina pe alții”, dar de a ne exersa resentimentul, una din marile boli ale umanității În modernitate, descoperite și analizate magistral de Nietzsche. Resentimentul nu În primul sens, cel curent, ca o formă a ranchiunei sau frustrării, ci, cum o spune filosoful neamț, Înclinarea multora de a se valoriza, de a se „realiza” nu prin actele proprii, ci pe „spinarea altora”, trăgându-i pur și simplu la răspundere pe „alții”, uneori necunoscuți sau având doar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
natural încât nici nu mă gândisem ce importanță avea. Fusese involuntar. - Îmi pare rău... - De ce trebuie să bei? întrebă ea. - Votca mea de consolare? - Cum de-am știut că vei spune un rahat ca ăsta? Însă nu era pic de ranchiună în vocea ei, și încă ne țineam de mâini în semiobscuritatea restaurantului. - Chiar vrei să fii aici săptămâna asta? întrebă Jayne. Era ca și cum implorarea mea din adâncul inimii - în genunchi, cu capul plecat - din cabinetul doctoriței Faheida se evaporase din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Tiberiada ar explica situația. Punctul final al excursiei noastre era un canal poluat de câțiva metri lățime și nu fluviul maiestuos văzut odinioară de Flaubert. Pentru moment, farsa m-a vexat. Iată unde duc, mi-am zis eu plin de ranchiună, superstițiile păgâne ale locului. Meritam păcăleala. Era ca și cum aș fi încercat să aflu taina ultimă a unei povești fondatoare într-un firicel de apă murdară. Gândindu-mă mai bine, ce înseamnă oare Iordanul geografiei față de Iordanul de pe atlasul nostru intim
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
avea un avocat bun. Ca șiit, el va fi achitat chiar a doua zi și felicitat de prietenii lui: asta-i toată deosebirea". Vorbind despre enoriașii săi, prietenul marovit meu îi descrie în felul următor: necredincioși dar practicanți. Cordial, fără ranchiună. Îi cunoșteam pe cei care-l primesc pe bunul Dumnezeu fără spovedanie, acum descopăr spovedania fără Dumnezeu. Starea civilă, actul de naștere. Necredincioșii cred că cei care-și zic credincioși cred în dogma lor. Ori ei se atașează de ceva
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
asta? După care, a ridicat din umeri și a dispărut în mulțime, fără a-mi mai lăsa timp s-o întreb din ce organizație progresistă făcea parte, ca orice creștin care se respectă. Încep să știu care-s motivele acestei ranchiune surde. Ospitalitatea, amabilitatea palestinienilor cu străinii pune o surdină (curios, militanții israelieni pentru pace se exprimă mult mai gălăgios), dar stabilim totuși rapid punctele principale ale rechizitoriului. Mai întâi, mi se spune, prăpastia dintre vorbe și fapte. Democrați fiind, noi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
curs. Nu-i chiar rău, nu? Fără acest tub de oxigen, ce s-ar întâmpla cu voi, miriade de asfixiați? Studenții din Fatah admit această realitate, chiar dacă mai continuă să-și bată joc de contribuabilul european pentru lipsa lui de ranchiună. Tot Europa contribuie cu milioane de euro și cu cei mai buni experți la construirea unei termocentrale ici, a unui laborator de gestionare științifică în altă parte; ce-i drept, țările europene "n-au dorit să protesteze" când aviația israeliană
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se prefigură în Florența. O scrisoare din 6 octombrie 1452 din partea lui Manetti aflat la Scarperia către Giovanni, fiul lui Cosimo de' Medici care se îngrijea de interesele patronale ale Medicilor în dominion, nu trădă nici un semn de neînțelegere sau ranchiuna 81. În schimb, Manetti îl asigura pe Giovanni că a acționat în conformitate cu dorințele formulate de acesta în medierea conflictelor care implicau mai mulți chiriași ai familiei Medici și în soluționarea unor dosare penale. În ceea ce-l privește pe un anume
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
noi, fără să le pese de sacrificiile noastre, de afecțiunea noastră, la fel ca pe cei care ne-au ajutat mereu și au fost întotdeauna alături de noi în clipele grele. Nu spune nimeni să-i tratăm cu ură și cu ranchiună, dimpotrivă, trebuie să le acordăm iertare creștinească, dar trebuie doar să-i trecem din rândul prietenilor, în rândul cunoscuților, cu drept de „bună ziua” dar fără a ne mai implica în viața acestora și fără a le mai permite lor să
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
aceea, m-a învrednicit Dumnezeu pe mine să scriu aceste rânduri. Ce e de făcut? Trebuie să trăim din plin prezentul, cu bucurie și cu recunoștință, cu dorința sinceră de a deveni mereu mai buni, înlocuind ura cu iubirea și ranchiuna ori dușmănia cu iertarea, înlocuind teama cu credința. Să nu uităm totodată că ura, dușmănia, invidia, ranchiuna, toate acestea sunt boli ale sufletului, care netratate, vor duce la boli ale trupului și ne vor împiedica să ajungem la mult râvnita
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
trăim din plin prezentul, cu bucurie și cu recunoștință, cu dorința sinceră de a deveni mereu mai buni, înlocuind ura cu iubirea și ranchiuna ori dușmănia cu iertarea, înlocuind teama cu credința. Să nu uităm totodată că ura, dușmănia, invidia, ranchiuna, toate acestea sunt boli ale sufletului, care netratate, vor duce la boli ale trupului și ne vor împiedica să ajungem la mult râvnita pace și liniștea sufletească pe care toți ne-o dorim. Doamne ajută. Badea Gheorghe
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
sine Însuși și cu natura lui rebarbativă, l ar fi Îmbunat cu lumea, cu prietenii și cu dușmanii - și ni l-ar fi păstrat, teafăr și lucid, cu toate facultățile lui creatoare, Înăuntrul marilor sale vocații. Însă nedomolita lui ciudă, ranchiună sau temerile lui ascunse și instinctive În fața omenirii valide se traduceau mai degrabă prin tortura zilnică a lui, printr-o alegere neîmplinită a femeilor lui, prin persecuția Obiectului dorit, râvnit, poftit [...]. Eufimia venise de la Vidin cu cele două surori ale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
economice, Costică Beldie preda ca su plinitor la această școală, Însă directorul i-a dat postul său lui șerban Cioculescu, lăsându-l pe Beldie fără slujbă. Cu toate acestea, Între Costică Beldie și șerban Cioculescu nu a exis tat nici o ranchiună, ei devenind mai târziu prieteni de familie. Un timp (1919-1924), Costică Beldie a fost directorul socie tății Reforma socială, care avea tipografie și edita Arhiva pentru știința și reforma socială, precum și revistele și colecțiile economice, sociale și filozofice apărute sub
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la Chișinău, în URSS; Mihai - la Torino, în Italia! Fiind băieți cu pretenții, eram îmbrăcați cam fistichiu pentru acele vremuri și apoi vorbirea noastră într-o limbă străină, harta topografică a muntelui și a regiunii - totul pleda împotriva noastră, inclusiv ranchiuna tovarășului nostru de drum, care fără doar și poate simțise că ne amuzaserăm pe socoteala lui... Legătura cu secțiile de miliție din București, pentru a verifica dacă într-adevăr aveam domiciliile indicate pe buletin, a durat peste o jumătate de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
toată regula între ei. Cei originari din Nordul Italiei îi acuzau pe cei din Sud că nu muncesc suficient și nu fac treabă așa cum trebuie. Mulți dintre ei era stabiliți în Elveția de mai bine de 50 de ani, dar ranchiuna regională era încă activă între ei. Nino a trebuit să lase foarfecele din mână și țigara din gură pentru a calma spiritele. Un tuns la Nino se încheie pe o notă retro. O veche casă de marcat cu manivelă domină
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
De fiecare dată când îmbrac uniforma obligatorie (un tricou larg, cam lălâu, pe care scrie cu verde DOSIM), nu mă pot abține să nu mă gândesc că miezul raportului cu Occidentul se găsește în felul în care izbutești să stăpânești ranchiuna ce se naște în tine, atunci când tu, un sclav modern, trebuie să ceri voie proprietarului biroului, de aceeași vârstă și pregătire cu tine, să te lase să treci fugar cu aspiratorul. Vă despart câteva mii de franci la salariu și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
eram anunțat la sfârșitul scrisorii: vous êtes dévoué, mais pas à la hauteur. (Sunteți devotat, dar nu la înălțimea misiunii cerute cam așa ar suna în românește). Jur că nu sunt supărat scriind aceste rânduri. Geniul limbii franceze a învins ranchiuna. "Înțelegi de ce m-am întors în România? De aia m-am întors, pentru că este o realitate mai puternică decât realitatea pe care o trăiesc eu zi de zi în lumea așa-zisă mare. Nimic nu pare real până nu este
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]