817 matches
-
demoni care au căzut din cer și se vor Întoarce În cer, după ce vor fi făcut penitență Într-unul sau mai multe trupuri 70. Unul dintre punctele În care acest text timpuriu diferă de bogomilism este acela privitor la ideea reîncarnării, pe care un singur autor bizantin o mai susținuse pînă atunci - Ioan Italos 71. Este greu de Înțeles ce sens dădeau patarinii penitenței „in corporis uno vel pluribus”. După cum vom vedea În capitolul următor, este probabil vorba de doctrina origenistă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Îi face prizonieri În trupuri de oameni și de animale. Îngerii transmigrează din corp În corp, În așteptarea revenirii lor finale În lumea divină. Aici apar combinate, pentru prima oară, doctrina preexistenței sufletului cu ideea, curentă În catharismul provensal, că reîncarnarea este posibilă nu numai În corpuri omenești, ci și În corpuri ale regnului animal. Maria este un Înger, trupul MÎntuitorului este imaterial, aparent; MÎntuitorul n-a pătimit, n-a murit (fantaziasm bogomil). Minunile sale nu sînt adevărate. Toți Patriarhii și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
decît doctrina trupului-mormînt - și interpretarea dată „Îmbrăcăminții de piele” din Cartea Genezei 3:21, curentă de altfel În tradiția platoniciană. În Italia Însă, catharismul monarhian oscilează Între traducianismul bogomil și preexistenta sufletului (idee Împrumutată de la catharii radicali), interpretată popular drept reîncarnare. Alt mit monarhian ce Își poate găsi o explicație În ideea origenistă că toate astrele au o corporalitate de foc, decurgînd dintr-un păcat, este mitul Împreunării Soarelui cu Luna. Ideea că cele două astre au raporturi sexuale aparține unui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
regim vegetarian. Pe unul Îl moșteniseră de la bogomili: să nu se introducă În corp nimic din ceea ce provine ex coitu - din raporturi sexuale, care sînt acțiuni diavolești. Celălalt motiv era o consecință a interpretării vulgare date de ei origenismului, ca reîncarnare a sufletului În trupuri animale. MÎncînd fereza („hrană din animale”), cineva ar putea să-și mănînce propriii părinți 64. Peștii nu se află incluși printre alimentele interzise din pricini diferite: fie pentru că se spune despre ei că se nasc fără
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gaura din cer, pe unde Îi fugeau Îngerii, pare cam excentric. Însă ascultătorii predicilor nu se arătau Înclinați spre speculații pe tema atotputerniciei sau a liberului arbitru divin. Fantaziasmul lui Nazarie este preferat realismului lui Desiderius, origenismul popular Înțeles ca reîncarnare - traducianismului bogomil, iar „veșmintelor de piele” li se acordă aceeași importanță ca În vechea tradiție. În decursul celor trei ani de noviciat În Lombardia (1296-1299), Pierre Authié trebuie să fi uitat de interpretarea Prologului la Evanghelia lui Ioan, impregnată de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a celuilalt propriei agende. O concepție specială asupra timpului apare în Asia: timpul este văzut circular (apud Lewis, 2005), toate evenimentele pornind și întorcându-se în același punct, iar și iar; sprijinită de o filosofie a ciclurilor vieții și a reîncarnării, percepția timpului a modelat reacțiile oamenilor. Asiaticii reflectează ândelung înainte de a da un răspuns, evaluând întreaga istorie pe care evenimentul o implică, au sentimentul lucrului prestabilit, al plasării corecte în univers. 5.2.2. Dependența contextuală Dependența contextuală reprezintă gradul
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
eternitate(4); groapă(4); inevitabil(4); înviere(4); necunoscut(4); nimic(4); rău(4); suflet (4); accident(3); clinică(3); coșciug(3); dispariție(3); doliu (3); înmormîntare (3); lentă(3); liniște(3); moarte(3); nou(3); nu(3); rece(3); reîncarnare(3); sigură(3); somn(3); trist(3); veșnic(3); fără viață(3); altă lume(2); amintire(2); biserică(2); bunica(2); bunicul(2); cadavru(2); coasa(2); cruce(2); dead (2); decedare (2); decedat(2); departe(2); dispoziție (2); Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
muri; neant; neclintit; neexistent; nenoroc; neputință; nerecuperabil; nesalvat; nu; nuc; ocult; odihnă; ofilit; păcat; în păpușoi; persoană fără viață; planșete; pleca; plecare; plecat dintre noi; plecat; a plînge; plîngere; plîns; poet; pomană; priveghi; profund; pustietate; pustii; putrefacție; răstignit; răsuflare; regrete; reîncarnare; relaxant; renaștere; rudă; sărman; schelet; scump; spart; spiritual; sta; stare; stejar; strașnic; strămoș; stricat; strigoi; suferi; sufletește; știre; tata; tată; tăcere; terminat; tranziție; trup fără suflet; uitare; util; vai; vampir; veci; vecie; viermi; vinovat; violet; vreme (1); 796/232/77
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
omenirea; orb; ortul popii; Pa; pace; pasărea Fenix; pașnic; a părăsi; părere de rău; pe veci; pe vecie; pericol; pica; pierde; pierderi; plante; pleacă; plecare la cele veșnice; plictiseală; ploaie; pomușoare; punct; fără putere; răci; răi; răni; de rîs; regret; reîncarnare; reînvie; renaște; renaștere; prea repede; reține; scapă; scăpare; de sete; sfîrșitul vieții; singur; situație; soartă; speranță; stare; a te stinge; a se stinge; stîncă; stop; strașnic; a sucomba; a suferi; fără suflet; sufletește; supărare; supărat; supraviețui; și eu; șters; teleportație
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
singura modalitate de acces la cunoaștere și unicul mod de vizualizare posibil. Totuși, acest înțeles simulacral trebuie depășit întrucât Orlan își reconstruiește corpul în cel mai fizic sens cu putință, fără a rămâne la nivelul hiperrealității imateriale. Spre deosebire de sculpturile-performanțe din „Reîncarnarea Sfintei Orlan” care mixează imaginea Sfintei Maria cu reprezentările mitologice ale amazoanelor, evenimentele artistice chirurgicale apelează la carnea corporală în vederea transformării ei în materie de modelat și în mediu de transmitere a ideilor și imaginilor estetice și sociale. Suportând deopotrivă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Volumul are structura unei saga germanice, al cărei erou este Manimazos, urmărit de la naștere până la moarte, în peregrinările spiritului, prin diferite regnuri. Petru Poantă ("Modalități lirice contemporane") spune că ar fi cartea cea mai realizată a poetului. Eroul trăiește sentimental reîncarnării, precum și legătura cu pământul natal, totul redat într-un ceremonial străvechi, cu implicații de basm. "Manimazos are două brațe care creșteau într-o zi/ Cât brațele altora în șapte/." E, într-un fel, un Hyperion investit cu puterea cunoașterii, seamănă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
masivul volum de proză scurtă "În curte la Dionis" (Editura Cartea românească, 1978), și în particular la subiectul amplei nuvele "Pe strada Mântuleasa", identifică tehnica recreării la nesfârșit a lumii mitului, a nașterii lui în timpul real al scrierii. Semne, esoterism, reîncarnări, dispariții misterioase. Conștient de propria izbăvire prin actul povestirii, evazionist în legenda originilor, se află în contrast flagrant cu tipul de investigație al anchetatorilor care refuză să creadă că există un sens metafizic, tanscendent al întâmplărilor. În istorisirile învățătorului Fărâmă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
realitate și vis, încât eroul consideră spațiul și timpul categorii subiective (nu există timp și spațiu decât în sufletul nostru). Nuvela Sărmanul Dionis este totodată o nuvelă fantastică și filosofică, în care sunt prezente: teoria metempsihozei (a transmigrației sufletelor, a reîncarnării), teoria schopenhaueriană cu elemente de indianism, brahmanism, ideile lui Platon despre "arhetip" (tipul primordial originar), ideile despre "arheul" care apare ca unicitate în multiplicitate. Dionis are o fire faustiană, un spirit metafizic însetat de cunoaștere, pentru astrologie și metempsihoză: " În
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
existente între cele două lumi, desemnate simbolic în text de cele trei țigănci. Prima dintre aceste stări este starea de Chikay-Bardo, care reprezintă acea stare de conștiință pe care mortul o are între cele două momente: al morții și al reîncarnării. În starea de Chikay, mortul experimentează întâlnirea cu lumina orbitoare care este o reflecție a lui Buddha. Dacă sufletul recunoaște lumina și nu se sperie, atunci i se acordă șansa de a ieși din Samsara, de a depăși lumea fenomenală
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
refulări. Gavrilescu nu recunoaște cele trei zeități (cele trei țigănci), pentru că dacă le-ar fi cunoscut ar fi intrat într-o stare pre-nirvanică. Nerecunoașterea determină căderea în cea de a treia stare sidpa, în care defunctul intră într-o nouă reîncarnare pe care el și-o alege. Gavrilescu își va aminti de Hildegard. Experiența morții este unul dintre motivele recurente și în proza lui Eliade. Adrian, din În curte la Dionis, va experimenta întâlnirea cu lumina orbitoare (prima stare, chikay), pe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
perioade de plenitudine, domnia iubirii și, respectiv, cea a urii, și două etape de tranziție, întocmai ca în cazul ciclului Kitchin, ciclu economic scurt, fundamentat în epoca modernă. Dar ciclurile lui Empedocle sunt cicluri lungi, guvernate de principiul renașterii sau reîncarnării sufletului, cicluri ale metempsihozei organizînd evoluția Cosmosului ce tinde către echilibru. Este o concepție a divizibilității timpului, modificată ulterior de către Zenon. Această formidabilă idee a renașterii sufletului, a reîntoarcerii, este reluată și de Platon, foarte aproape de concepțiile hinduiste, budiste și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
al crimei ascuns în acele sumbre și neliniștitoare păduri vandeene. Zis și făcut. Prelati i se înfățișează castelanului de la Tiffauges, fără să-și bănuiască măcar asemănarea frapantă cu Fecioara. Fapt e că, în ochii lui Gilles, el apare drept o reîncarnare a Ioanei, halucinantă. Motivul dublului funcționează și de data asta la Tournier. Balul pe care seniorul vandeean îl dă în cinstea lui Prelati îi prilejuiește acestuia (dar și cititorului) o comparație între moravurile galice și italienești, izbitoare părându-i-se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a fost decapitată de locotenent într-un acces de ieșire din minți. În acest climat narativ de fior, mister și bizarerie, amintind de prozele crepusculărilor de veac XIX (Villiers de Lisle-Adam, I. Tarchetti ș.a.), din care nu lipsesc ședințele spiritiste, reîncarnarea, corespondențele și codurile magice sau numerologice, Leandru cel îndrăgostit se lasă pradă nebuniei și peregrinării. Chinuitoarea lui enigmă își va găsi răspunsul deja formulat în cartea lui Potocki. Își va lua viața bucuros, știind acum că locotenentul nu fusese pentru
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
totul e ca această vitalitate să-și găsească făgașul firesc în istorie și ... să nu vină peste noi. În ce mă privește, prefer pădurile de mesteceni ale Rusiei, albastrul senin și rece, ca un lac înghețat, din ochii tinerelor rusoaice, reîncarnare a spiritului slav, și divina muzică liturgică din bisericile Kremlinului. În 1994, eram în Belgia și urmăream cu îngrijorare tensionarea situației din Bosnia-Herțegovina. În media occidentală, sîrbii erau atunci, ca și acum, the bad boys. Într-o seară, apare la
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
urmă este, de altfel, un specimen cu totul remarcabil și, după cum spun comentatorii, singurul om politic francez care își visează viața sau își trăiește visele, trecînd mereu, cu nonșalanță, frontiera dintre real și imaginar. El se concepe cumva ca o reîncarnare a gaullismului istoric, ce nu mai are descendență directă, și crede într-un destin venit din adîncul secolelor, care îl împinge pe scena politică pentru a salva independența țării sale, pentru a reaprinde flacăra unității și prestigiului de odinioară, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu imaginea lui Iisus de pe giulgiul misterios din Torino. Fiindcă forța venea de la maeștrii, de la inițiații care-i conduceau pe novici pe întortochiatele poteci interioare. Căci ultimul scop era comuniunea cu absolutul. Nici unul din ei nu-și dorea încă o reîncarnare. Dar deschiderea ca un lotus a minții nu se putea face fără grija de trup. Înțelepciunea nu venea decît prin învățare. Giulgiul torinez era și el capabil de mari energii pozitive. Poate și de aceea, în tantra yoga, pe care
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
în acest sens, interes mai longeviv decât curentul simbolist. Exemplele oferite sunt menite să sugereze un anumit tip de feminitate, care și-a găsit ecoul nu numai în literatură, ci și în artele plastice. Ibolya lui Nicolae Davidescu reprezintă o reîncarnare estetică în decor modern a Salomeei 535. La Lucia Ion Totu, în "Pocăința Salomeii" 536, apariția Salomeii se face după tipicul decadent, în cadrul orgiastic al curții imperiale. Ca și în piesa lui Oscar Wilde, Salomeea dansează dansul celor șapte văluri
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
greu de argumentat. Și totuși, vom încerca să demonstrăm că există asemănări între frumusețile medievale martirizate pentru castitatea lor și Barbie, păpușa diafană, asexuată și de dimensiuni anatomice imposibile, ceea ce ar conduce la concluzia că aceasta din urmă ar fi "reîncarnarea" laică în se-colul XX a fecioarei-martir din Evul Mediu. Studiile despre idealul de frumusețe și feminitate în Evul Mediu european arată că adolescența era vârsta la care o fecioară trebuia să fie pregătită pentru următoarea etapă din viață, și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
religie fără religie. Nu spun nici că acest mesaj trebuie integrat ca atare: nu putem dori să anihilăm în cursul vieții noastre un "Eu" care se găsește în centrul culturii noastre individualiste, așa cum nu putem dori nici să scăpăm de reîncarnări în care nu credem. Însă putem extrage din mesajul prințului Gautama îndemnul de a nu ne feri de neant sau de suferință. În realitate, sîntem astăzi somați să înfruntăm acest Neant care ne înspăimîntă și de care ne-au făcut
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Trăim într-o lume în care trebuie să simțim durerea pentru a înțelege unde am greșit. Ne amintim ce spune preotul? Omul pleacă într-o lume ,,fără durere, întristare și suspin“ . Aici, pe pământ, ,,omul se naște în greșeală “ . În legătură cu reîncarnarea, există Legea Karmei care spune că orice greșeală, orice păcat pe care-l facem și rămâne nepedepsit, va fi plătit de cel în cauză în via ța următoare. ,,Adevărat, adevărat vă spun că veți plăti până la ultima centimă!“ le spune
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]