7,913 matches
-
vor să spună ce au înțeles din viață, montînd ceea ce este considerat a fi suma gîndirii și a expresiei teatrale. Dacă ne amintim cum Liviu Ciulei a schimbat reperele teatrului românesc prin eleganța stilistică din Cum vă place, sfidare a realismului terestru practicat atunci pe scenă, înțelegem tentația de a monta spectacolul Hamlet epurat de aluviunile zgomotului modern și postmodern, simplu în expunerea datelor tragediei. Spectacolul citește textul, limpezit prin traducerea Ninei Cassian de reperele temporale și spațiale care l-ar
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
pe cititorii obișnuiți prin siguranța stilului, maturitatea textului și talentul incontestabil. A publicat romanele Masa zarafului (1972), Duminica mironosițelor (1977), întoarcerea lui Pascal (1979), Sărbătorile răbdării (1980), Prințul Ghica (volumele I, II, III - 1982-1984-1986), volumul de eseuri Ambasadorii sau despre realismul psihologic (1976), monografia Introducere în opera lui C. A. Rosetti (1984)." Mai trebuie remarcat, apoi, bunul-gust cu care Liana Cozea identifică și descrie frumusețea literară a textelor Danei Dumitriu. Un singur exemplu. Analizînd ciclul romanesc consacrat lui Ion Ghica, autoarea
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
ceea ce mă privește. Dacă mă uit în urmă, sunt obligat să văd că, în afara unor împrejurări exterioare mie, am lucrat în același sens. N-am făcut niciodată o expoziție strict franceză în Franța. Am făcut expozițiile Paris-Berlin, Paris-Moscova, Paris-New York, Realismul, care reprezenta un ansamblu de țări, Prezența poloneză în Franța, am lucrat în Rusia, Anglia, Spania, Italia, Coreea, China, - am lucrat întotdeauna împotriva șovinismului și a naționalismului, care sunt lucrurile cele mai periculoase pentru cultură. Totul s-a petrecut în
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
în ultimul aspect, de eliminare a anumitor elemente, au fost, indiscutabil, două persoane și anume eu însumi și cu Eugen Jebeleanu". Ce-a mai făcut apoi? I-a "învățat" pe scriitori cum să...scrie, altfel spus i-a alfabetizat întru realismul socialist. O spune singur: ""Păcat că în această țară nu există oameni ca George Călinescu sau Tudor Arghezi, care să știe să scrie adevărată poezie patriotică socialistă". M-am uitat la respectivul șef al secției ideologice și am spus: "Păcat
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
diriguitor al Uniunii Scriitorilor? Cît privește Centenarul Eminescu din 1950, ca și Centenarul Caragiale din 1952, aceste manifestări n-au reprezentat decît prilejul unor operații de anexionism ideologic, de trucaj exegetic, pentru a da iluzia unei ascendențe onorabile a suveranului "realism socialist", de proveniență sovietică. Mihai Beniuc însuși admite că Centenarul Eminescu n-a fost decît un decalc al sărbătoririi lui Pușkin, petrecute cu un an înainte: Am vorbit de importanța pe care o avea pentru noi sărbătorirea lui Pușkin - 150
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
cenușie povestirii, iar personajele apar diluate de desfășurarea timpului real, deoarece nu am ținut cont de conveniențele literare". Prin urmare presiunea realului monstruos e atît de mare încît dezavantajează ficțiunea, știrbește însăși condiția operei de artă. E un soi de realism... antisocialist! Pavel Chihaia aparține așa-zisei "generații pierdute" românești (sintagma Gertrudei Stein e reluată în cu totul alt cadru istoric și uman), care-i înmănunchiază pe cîțiva scriitori afirmați în perioada dintre 23 august 1944 și începutul anului 1948, cînd
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
apariție artistică importantă în volum a lui Slavici. Iar autorul, ca și Maiorescu, avea conștiința că opera sa are, în esență, caracter poporan. De aici și titlul volumului. Incontestabil (citatele de mai sus o dovedesc), Ioan Slavici este creatorul acestui realism țărănesc în modalitatea căruia a crezut Maiorescu, ca o formulă ideală pentru nuvelistica vremii. S-a spus nu o dată că fără Eminescu poate că Maiorescu nu ar fi lansat (în 1871) direcția nouă. Prin analogie, aș spune că fără nuvelele
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
nu are vorbe și nu cuprinde gîndiri, o limbă pe care o pricep și cei ce n-o știu. Asta se vorbește însăși pe sine". Am ales pasajele, anume, din acea excepțională idilă campestră care este La crucea din sat. Realismul întruchipării nu este aici, ca într-o bună parte din producția lui Slavici de pînă la 1893, sufocat de etnografism. Contopiți cu natura, ale cărei taine le pot descifra după un alfabet numai de ei știut, oamenii satului au viața
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
1893, cînd echilibrul între cei doi termeni ai relației s-a rupt agravant, în favoarea unui eticism didactic și greoi. Excepție a făcut Mara care apare din 1894 în Vatra și, în 1906, în volum. În sfîrșit, se cuvine menționat că realismul transfigurării lumii rurale nu trădează adevărul structurilor sociale. Aceste comunități închise nu sînt deloc înfățișate ca unidimensionate social. Diferențierea socială apare ca o realitate bine desenată, cu consecințele și implicațiile inevitabile. Știm prea bine că nuvelele lui Slavici (cu deosebire
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
înnăscut, mă împiedica să alunec pe panta satanică, spectaculoasă, a poeziei. Mult mai târziu, pe la începutul anilor șaizeci, în plină degringoladă, aveam să mă conving că în literatură, totuși, prea multă claritate strică, mai ales că și-o revendica și realismul socialist, proletcultismul, în general. Era ca o pavăză, nu numai în contra poeziei vremii, propagandistice, dar și împotriva realismului liric clasic, izvor al atâtor abuzuri. Într-un eseu, apărut prin 1971, intitulat Cearta eternă, încercam să-mi susțin convingerea. După mine
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
în plină degringoladă, aveam să mă conving că în literatură, totuși, prea multă claritate strică, mai ales că și-o revendica și realismul socialist, proletcultismul, în general. Era ca o pavăză, nu numai în contra poeziei vremii, propagandistice, dar și împotriva realismului liric clasic, izvor al atâtor abuzuri. Într-un eseu, apărut prin 1971, intitulat Cearta eternă, încercam să-mi susțin convingerea. După mine, cei dintâi furioși, avant la lettre, excesiv de senzoriali, cântăreții curtezanelor romane, introduceau în poezie, odată cu femeia, instinctul, milioane
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
repurtat în anii precedenți în Uruguay și, în continuare, în Filipine, pretutindeni unde a ajuns ca diplomat de carieră, demonstrând practic că nu există țară nereceptivă la mesajul cultural. Ar fi păcat să ignorăm - sau să minimalizăm, de pe poziția unui realism politic învățat din pliantele uitate pe băncile din sălile de conferințe de la ONU - această minunată posibilitate pe care cultura o oferă diplomației. Dacă răsfoim istoria diplomației românești în paralel cu istoria culturii românești, descoperim numeroase interferențe: Vasile Alecsandri - ministru al
Strada Eminescu din Islamabad by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15898_a_17223]
-
cea mai extinsă a romanului este însă cea consacrată refigurării destinului mitic excepțional al lui Don Juan, într-o construcție epică de mare amplitudine, desfășurată pe mai multe planuri temporale, alternînd registrele și modurile de expunere, pendulînd în permanență între "realismul cel mai riguros și tot ceea ce înseamnă contrariul lui". Întoarcerile în trecut, cu predilecție în Spania secolului al XVII-lea, constituie pentru romancier un prilej cum nu se poate mai nimerit de a traversa, selectiv și sintetic, întreaga istorie a
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
cafea (1938) a lui Victor Ion Popa, despre romanul Nuntă în cer (1939) al lui Mircea Eliade și, de asemenea despre Cercuri în apă (1939) al lui Ion Biberi (1904-1990). La cele mai multe dintre aceste volume cronicarul literar le-a subliniat realismul inspirației, umorul, dramatismul acțiunii epice, analiza sufletului feminin. O caracterizare de excepție: "Nuntă în cer este o replică autohtonă a lui Maitrey, în care pasiunea devine o fatalitate răscolitoare și distrugătoare". Lui G. Călinescu îi dedică două cronici literare: una
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
România postbelică supremația adjectivelor și modele de comunicare abstracte, desprinse total de orice formă de reprezentare: viața devine nouă, omul devine și el nou, valorile, de orice natură ar fi ele, devin muncitorești, iar realitatea însăși devine socialistă; și, evident, realismul artistic ajunge și el socialist. Pentru ca artiștii și oamenii de cultură să poată fi cît mai bine supravegheați, controlați, manipulați și constrînși, se desființează vechile structuri administrative și instituțiile specifice, iar în locul lor apar, așa cum este și lesne de imaginat
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
atunci în mod sigur înduioșătoare -, un pictor sobru cum era Corneliu Baba, cu o viziune monumentală și eroică asupra omului, narativ atît cît să i se poată asocia diverse scenarii epico-propagandistice și, mai ales, cu o privire marcată de un realism puternic, nu putea fi multă vreme ignorat sau, așa cum s-a și întîmplat chiar, sancționat pentru vini care n-au fost niciodată numite (eliminarea, de pildă, din învățămînt). întîlnirea pictorului, dar și a altor artiști din aceeași categorie, cu ,,estetica
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
din aceeași categorie, cu ,,estetica" realist-socialistă a avut loc, așadar, chiar pe terenul artistului. Printr-un abuz de lectură și de interpretare, dar și printr-un transfer de scopuri, arta lui Baba a fost integrată idealului umanist de tip proletar. Realismul socialist, atît prin opoziție față de așa-zisa estetică burgheză, preocupată constant de înnoirea limbajelor și de reconstrucția simbolică și plastică a imaginii, cît și prin faptul că înțelegea arta ca pe un produs denotativ, simplă componentă a unei propagande în
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
și prin faptul că înțelegea arta ca pe un produs denotativ, simplă componentă a unei propagande în continuă ofensivă, și-a fixat anumite cadre pentru idealul său artistic. în plan filosofic, acesta era umanismul (socialist, evident!), în planul reprezentării era realismul (festiv, viguros și mobilizator), iar în planul receptării erau accesibilitatea și forța de persuasiune prin retorism. Într-un fel înalt și profund în același timp, fără nici o legătură cu conjuncturile ideologice, Baba răspundea, prin însuși programul lui, unui asemenea ideal
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
de persuasiune prin retorism. Într-un fel înalt și profund în același timp, fără nici o legătură cu conjuncturile ideologice, Baba răspundea, prin însuși programul lui, unui asemenea ideal. Antropocentrist prin viziune, umanist prin structură, narativ prin iconografie și de un realism monumental prin construcția nemijlocită a imaginii, el a fost confiscat de cultura oficială, cu un respect de multe ori triumfalist. Titlurile de artist al poporului, de membru al multor academii de științe și de arte din Est și circulația lucrărilor
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
membru al multor academii de științe și de arte din Est și circulația lucrărilor sale pînă și în manualele școlare erau expresia directă a acestui statut cvasilegendar. Ceea ce nu au observat, însă, apărătorii vigilenți ai artei cu tendință și ai realismului socialist a fost faptul că pictura lui Baba, a lui Ressu și a altora, nu este una statică. Realismul exterior, cel al iconografiei și al construcției formelor, este însoțit permanent de un realism subtil, cu o viguroasă coloratură morală. Personajele
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
școlare erau expresia directă a acestui statut cvasilegendar. Ceea ce nu au observat, însă, apărătorii vigilenți ai artei cu tendință și ai realismului socialist a fost faptul că pictura lui Baba, a lui Ressu și a altora, nu este una statică. Realismul exterior, cel al iconografiei și al construcției formelor, este însoțit permanent de un realism subtil, cu o viguroasă coloratură morală. Personajele sale mitice și monumentale, în care se exprimă existența umană înțeleasă ca un eveniment al speciei și nu ca
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
vigilenți ai artei cu tendință și ai realismului socialist a fost faptul că pictura lui Baba, a lui Ressu și a altora, nu este una statică. Realismul exterior, cel al iconografiei și al construcției formelor, este însoțit permanent de un realism subtil, cu o viguroasă coloratură morală. Personajele sale mitice și monumentale, în care se exprimă existența umană înțeleasă ca un eveniment al speciei și nu ca un accident produs de febrele mărunte ale istoriei, conțin în ele însele și melancolia
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
eveniment al speciei și nu ca un accident produs de febrele mărunte ale istoriei, conțin în ele însele și melancolia resemnării și germenii ascunși ai disoluției. Din cunoscutele sale scene de grup, de multe ori invocate ca repere ale unui realism prometeic, se desprind strigătele de disperare de mai tîrziu, coșmarurile colective și acele cutremurătoare scene în care umanitatea este surprinsă în pragul aneantizării. într-o altă categorie artistico-morală intră acei artiști care nici nu s-au asociat și nici n-
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
strigătele de disperare de mai tîrziu, coșmarurile colective și acele cutremurătoare scene în care umanitatea este surprinsă în pragul aneantizării. într-o altă categorie artistico-morală intră acei artiști care nici nu s-au asociat și nici n-au fost asociați realismului socialist. Aici pot fi amintiți, în primul rînd, Ion Țuculescu, Alexandru Țipoia, Hans Mattis-Teutsch și încă mulți alții mai mult sau mai puțin cunoscuți care, în perioada cea mai grea, s-au expus unor riscuri încă insuficient cunoscute, chiar și
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
magie politică, Franța ne va transporta pe tărâmul laptelui și-al mierii! Spunând verde-n față politicienilor noștri că "Avocatul cel mai bun al României pe lângă organismele internaționale e chiar România", dl. Jospin a dat o lecție de luciditate, de realism și, mai ales, de curaj și de onestitate. Oricât de amară e pastila servită de premierul francez, trebuie să admitem că singura cale a integrării presupune enorme eforturi și enorme sacrificii ale românilor. A sosit momentul să renunțăm la imagini
Luciditatea e un cuvânt franțuzesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15960_a_17285]