3,066 matches
-
vorbim despre lumea aceasta cu toate frumusețile ei, facem, până la urmă, o traducere funcționărească. Nu pot să-ți vorbesc acum despre cărțile mele decât în termeni funcționărești, pentru că trăirea mea nu am cum să ți-o comunic. Chiar eu când recitesc ceea ce am scris cândva mă reîntorc cu greu la acea vibrație sufletească de atunci. Dar mi-aș dori ca cititorul meu de aici sau de oriunde să vibreze la fel ca mine. Există o preocupare intensă a scriitorilor de azi
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
copil al străzii care, printr-o miraculoasă aventură, ajunge să se cufunde, fără voie, în lumea cărților unde, maturizându-se, învață cum să trăiască plăcerea de a citi, să fie disponibil pentru lectură, să citească totul cu spirit critic, să recitească atunci când nu înțelege ceva de la început . Toate acestea spuse fără nici cea mai ușoară umbră de didacticism, alcătuind o încântătoare "carte de pe noptieră" (în curs de apariție la Editura Humanitas) pe care o poți relua la nesfârșit. ovestea asta s-
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
în emoții și cuvinte-imagini. Am citit această piesă cam acum zece ani, mai exact, atunci cînd Dabija făcea "Creatorul de teatru" la Act. Universul ludic-cinic al lui Thomas Bernhard m-a acaparat cu totul. Am citit lucruri noi și am recitit altele, multe, pe care le știam. Am ascultat compoziția și interpretarea lui Gleen Gould după unul din textele sale. Tipul său de revoltă, de implicare, de scriitură, vocile pe care vorbește, obsedat și obsedant, despre teatru, despre scris, așezarea față de
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
sufocă? Nu fac nimic ca să-mi îndepărtez intensitatea momentului de la Cluj. Dimpotrivă. Îmi întrețin ancorarea mea în întrebări, în frămîntarea regizorului, în impactul puternic vizual și emoțional pe care l-a declanșat în mine această punere în scenă. Citesc și recitesc piesa. Un ritual. Cred că de la spectacolele făcute de Dragoș Galgoțiu la Ploiești, cu Vittorio Holtier, nici unul pînă la acesta nu a avut această dimensiune răvășitoare. Pentru mine. Deși, tot drumul lui pînă aici se poate reface și intui, se
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
interesului pentru poezia lui George Topârceanu. Ar fi bine. Spiritul ei demistificator, precum în Balada popii din Rudeni, ne-ar prii, ne-ar vindeca de ororile pornografice cu care îi este întinată memoria. Balade-le vesele și triste pot fi recitite oricând și de către oricine cu plăcere, fără sfială și fără... rușine.
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
vol. La dispoziția dumneavoastră). Și, mai devreme, în 1976, își încheia astfel un alt poem: "... acuma când istoria își spală / cu neștiuți eroi frumoșii dinți" ( În piața unde plâng mașinării, vol. Proprietarul de poduri). Nu se poate să nu tresărim recitind aceste versuri ce par să evoce (într-un acces profetic!) soarta "eroilor neștiuți" ai Revoluției Române. După 1990 emisiile poetice ale lui Mircea Dinescu s-au rărit într-un mod care îi îngrijorează pe admiratorii săi. Nu-i vorbă, volumul
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
bărbați, soțul și iubitul, care i-au provocat, fiecare, o mare suferință. Povestea căsniciei și a sarcinii pierdute are ca pandant povestea secretă de iubire cu tatăl adevărat al gemenilor ei. Cine este iubitul a cărui scrisoare de despărțire o recitește Mieko ToganÜ? Autoarea știe să presare pe parcursul romanului detalii pe care lectorul trebuie să le asocieze și să facă deducții. Abia atunci va descoperi semnificația celor trei măști, rolul de mesager pe care îl îndeplinesc tânara discipolă Toe și fratele
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
admirabilul eseu al lui Matei Călinescu. Asteriscul din dreptul necesității se datorează tocmai notorietății și importanței pe care acest maraton interpretativ și le-a câștigat, deja, de la prima publicare până azi. Inițial o adendă autohtonă a cărții A citi, a reciti, completat apoi cu două eseuri dedicate unor proze mateine conexe - Remember și Sub pecetea tainei - studiul apărut în Biblioteca Apostrof e simultan un tur de forță al pasiunii și un tur de orizont al bibliografiilor. Nu știu sigur dacă absolut
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
istoria cu desfigurarea Îngerului și au așteptat apariția ediției necenzurate. Ori că a pierdut romancierul paginile eliminate de cenzură, ori că acestea n-au existat - Îngerul a rămas la fel, cu bune și cu rele, iar cine încearcă să-l recitească descoperă acolo suficiente motive să ducă lectura pînă la capăt. Pe mine, cel puțin, m-a interesat mai mult lumea pe care o povestește cu talent Fănuș, cel de dinainte de "metaforită", decît să-i caut șopîrlele. După ce i-a apărut
Șopîrlele de altădată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8901_a_10226]
-
ce iubesc literatura și limba română. De aceea, luându-mi rămas bun de la cei doi, le spun în gând, cu bucata de caș proaspăt în mână: - moare, dar nu se predă!... * Ca să ne descrețim frunțile, să ne întoarcem în trecut, recitind cartea captivantă a lui Ștefan Ionescu, Bucureștii în vremea fanarioților. Cum era controlat comerțul: ..."Călare, cu picioarele desculțe, în iminei..., domnul se oprea la prima dugheană... începea să cântărească pentru a vedea dacă nu cumva negustorul fură la cântar. Era
Garda literară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9795_a_11120]
-
din starea de trezie, înregistrate pe reportofon și transcrise tel-quel. De aici, poate, uneori aspectul lor vag suprarealist, accentele de vis care învăluie logica, analogiile nu întotdeauna foarte evidente în plan rațional, dar cu putere de sugestie în plan artistic. Recitite după o vreme, aceste notații arhivate în niște mape, i-au prilejuit autorului o revelație. Scrie Mircea Horia Simionescu, în Între vis și realitate, un text care poate îndeplini cu succes rolul de prefață a volumului: "Surpiza pe care mi-
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
mine. De ce se vorbește despre Manea ca despre o legendă? De ce tinerii nu au habar, aproape deloc, despre el? De ce este unic? De ce, genial fiind, nu a fost niciodată invitat să monteze la București? O parte din răspunsuri le regăsesc recitindu-i scrierile. Pe altele le știu, dar nu vreau să le comentez. Mă doare. O întrebare adaug și eu șirului de dinainte. De ce, oare, atît cît știu, nici un tînăr nu s-a arătat preocupat de însemnările lui Manea? Volumul "Spectacole
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
Avec Gogol șîmpreună cu Gogolț. Se deschide cu un pasaj din Dostoievski: ŤPe-atunci era un lucru obișnuit între tineri: se adunau doi-trei inși - Ce-ar fi să citim din Gogol, domnilor! - și lumea se-așeza și citea toată noaptea ť. Recitesc câteva pagini, la întâmplare, e absolut sigur că Raicu a petrecut mai mult de o noapte cu dragul de Gogol..." Și cu toți marii scriitori ai lumii, îndrăznim să adăugăm. Conservarea mărturiilor Revista Memoria, ajunsă la numărul 57, își continuă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
vroiam succesul rapid. După aceea, a fost o treaptă în plus, am vrut să scriu romane. Îmi plăceau romanele, îl citeam pe Teodoreanu, visul meu era Ionel Teodoreanu, frumos, adulat de fete. Îmi plăcea Lorelei, care - de curînd l-am recitit - e un roman stupid, dar eu eram fascinat de Lorelei. }ii minte, nu? Un scriitor, Catul Bogdan, vine la un bacalaureat... prostii de-astea. Farsa vieții mele de scriitor a fost că eu vroiam să scriu romane ca Teodoreanu, maximum
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
să devină capitole bifate de istoricii culturii. Timpul trăirii și timpul mărturisirii sunt cvasisimultane în Jurnalul parizian. Timpul lecturii e însă în succesiune. Diferența e determinată, întâi de toate, de vârsta celui care citește și de aceea a celui care recitește. în 2006, multe dintre temele abordate în anii '70 ai secolului trecut, multe dintre aspectele vieții occidentale evocate atunci sunt familiare cititorului de acum. Poezia pornografică, de pildă, - am mai spus-o - nu mai stârnește indignare și nici măcar mirare. Dar
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
Simona Vasilache Uităm, de cîte ori nu recitim cum se cade Momente și schițe, că pedagogul-dresor, cu părtinitoarea lui metodă, ține de școala nouă. I se întîmplă, cu alte cuvinte, și școlii pocinogul ce paște o lume-ntreagă: graba de-a confunda vechiul cu bunul de aruncat. Și
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]
-
descind și arhetipurile, și concretele. O expediție care, pornind de la Goethe, pare să străbată infernul lui Dante. Ca în cazul oricărei cărți adevărate de critică literară, închid volumul solid și original al lui Virgil Nemoianu cu dorința de a-l reciti imediat pe scriitorul atât de bine analizat.
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
acela care îl ajută să aleagă. Cred în valorile literaturii române, uneori cu înverșunare, alteori cu modestie sau cu disperare. Fără ele simt că universul meu vital s-ar prăbuși. Sunt aici, văd, aud, citesc, meditez, cumpănesc, analizez, compar, estimez, recitesc, aleg, mă confrunt, iubesc, mă revolt, reflectez, scriu, judec, dau crezare sau mă îndoiesc. Acestea sunt verbele acțiunilor mele zilnice. Sunt (sau aș vrea să fiu) o părticică din conștiința critică a actualității literare. Încerc să înțeleg și să comunic
File răzlețe dintr-un carnet by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9120_a_10445]
-
ne înfățișează un discurs la distanță de elementele provenind "din discipline străine cu totul sau numai în parte de faptul literar", care "au acreditat ideea că stilul critic este și trebuie să fie abstract". Ultimele cuvinte aparțin lui Vladimir Streinu. Recitind considerațiile sale din anii ^30, cuprinse în volumul Pagini de critică literară, (1938, reeditat în 1968), constatăm că ele își conservă încă un viu interes. Ne propunem a le reaminti în rîndurile de mai jos, cu simțămîntul că propozițiile în
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
Cristian Teodorescu Am recitit cu vreo cîteva săptămîni în urmă Zgomotul și furia, romanul la care Faulkner ținea cel mai mult dintre toate cărțile sale, deoarece îl considera un fel de copil nereușit. Spre deosebire de autor, mulți comentatori, spun fără ezitare despre acest roman că
Faulkner și Biblia secolului 20 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9241_a_10566]
-
pro sau contra, tranșante sau nuanțate, serioase sau excentrice. Bineînțeles, nu vom încuraja vulgaritatea și amatorismul. Dar un articol scris bine, cu profesionalism își va găsi întotdeauna locul în România literară, chiar dacă va arunca în aer toate convingerile noastre. Am recitit, de-a lungul anilor, de zeci de ori poezia lui Nichita Stănescu și i-am dedicat sute de pagini de comentarii critice, inclusiv o carte. Mi s-a părut mereu surprinzătoare, ca traiectoria zigzagată a unui fluture în văzduh. Pentru
Cui i-e teamă de Nichita Stănescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9284_a_10609]
-
carte. Mi s-a părut mereu surprinzătoare, ca traiectoria zigzagată a unui fluture în văzduh. Pentru mine ea nu a devenit niciodată previzibilă (și, prin aceasta, comică), nu a ajuns să mă plictisească (așa cum nu mă plictisesc ori de câte ori le-aș reciti versurile lui Mihai Eminescu, deși le știu, în marea lor majoritate, pe de rost). Gradul de înnoire adus de autorul Necuvintelor în poezia românească mi se pare senzațional, fără termen de comparație. Opera sa pare scrisă nu în 1960, ci
Cui i-e teamă de Nichita Stănescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9284_a_10609]
-
singură viață, de ce s-o risipesc în astfel de probe masochiste?" Pragmatismul universitarului care se respectă își va spune cuvântul și, între gări și aeroporturi, voi treiera metodic și restul de vreo mie de pagini care mi-au rămas. Am recitit, în schimb, cu o jubilație interioară de care nu mă mai credeam în stare, noua ediție a cărții-jucărie a lui Ioan Groșan, O sută de ani de zile la Porțile Orientului, apărută la Polirom. Tribulațiile celor doi călugări benedictini purtători
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
-mi semnala... greșelile gramaticale și de ortografie cînd scriam în franceză. Piese și peregrinîri: de la doamna Vernescu la doamna Grubach... D.P.: Care au fost locurile cele mai faste în care ți-ai scris piesele? M.V.: Ori de cîte ori îmi recitesc piesele din perioada mea "bucureșteană", îmi vin în minte încăperile în care le-am scris. Între 1976, cînd am venit la București ca student la Facultatea de Filosofie, și 1987, cînd am plecat în Franța, m-am mutat de cel
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
un fel de ciudățenie fascinantă, destul de departe de gusturile pe care le aveam în acea perioadă, așa neșlefuit cum eram... Neștiind unde să-l încadrez și alături de cine să-l așez, Mazilescu mi-a rămas în minte - până când l-am recitit, moment din care nu aveam să-l mai părăsesc - prin câteva versuri uluitoare. Eram, de altfel, un mare pescuitor de versuri geniale, visând, firește, să ajung și eu la performanțele poeților pe care-i iubeam în vremea aceea și pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9321_a_10646]