32,428 matches
-
datorită accesului restricționat în intervalul orar 23.00-5.00 a acumulat o greutate de 111 kg la o înălțime de 1,81 m și 25 de ani și a început să dezvolte afecțiuni ale inimii și suferă de anxietate. La data de 12.01.2021 reclamantul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise referitoare la excepția necompetenței teritoriale, prin care a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 87 din Codul civil, domiciliul este acolo unde persoana declară că are locuința principală. A mai susținut că
SENTINȚA nr. 99 din 13 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259231]
-
domiciliul sau reședința unei persoane nu au caracter constitutiv în ce privește determinarea acestora, ci numai caracter de evidență a persoanei respective potrivit art. 91 din Codul civil. Drept care a solicitat respingerea acestei excepții. Tot la data de 12.01.2021 reclamantul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise referitoare la excepția nulității absolute a dispozițiilor art. 1 din anexa nr. 2 prin care a arătat că mecanismul fraudulos pe care pârâtul Guvernul României a înțeles să îl folosească la adoptarea art.
SENTINȚA nr. 99 din 13 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259231]
-
1 din anexa nr. 2 înfrânge spiritul dispozițiilor imperative ale art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 care privesc expres că obligativitatea purtării măștii se poate institui prin ordin comun al ministrului sănătății și ministrului afacerilor interne. A susținut reclamantul că în art. 5 alin. (2) lit. d) și art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 s-a statuat: „se instituie obligativitatea purtării măștii“. În opinia reclamantului, prin această formulare, Guvernul României a dispus purtarea măștii prin omiterea în
SENTINȚA nr. 99 din 13 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259231]
-
prin ordin comun al ministrului sănătății și ministrului afacerilor interne. A susținut reclamantul că în art. 5 alin. (2) lit. d) și art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 s-a statuat: „se instituie obligativitatea purtării măștii“. În opinia reclamantului, prin această formulare, Guvernul României a dispus purtarea măștii prin omiterea în mod intenționat și fraudulos a oportunității instituirii sau neinstituirii acestei obligativități care aparține numai ministrului sănătății și MAI. Astfel, prin adoptarea acestui articol s-a folosit un artificiu
SENTINȚA nr. 99 din 13 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259231]
-
a Curții de Apel București și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Brașov. După declinare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov, Secția contencios administrativ și fiscal la data de 21.01.2021. La data de 22.01.2021 reclamantul a depus la dosarul cauzei note scrise, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Brașov. În susținerea acestei excepții a precizat că, potrivit art. 87 din Codul civil, domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și
SENTINȚA nr. 99 din 13 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259231]
-
dispozițiilor art. 87 din Codul civil legiuitorul a folosit termenul de „declarare“, iar în cuprinsul dispozițiilor art. 89, când s-a referit la stabilirea sau schimbarea domiciliului, a folosit expresia „cu intenția de a avea acolo locuința principală“. A concluzionat reclamantul că noțiunea de domiciliu este legată de existența intenției manifestate de o persoană în sensul de a-și stabili locuința principală într-un anumit loc, iar potrivit ar 89 alin. (3) dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele
SENTINȚA nr. 99 din 13 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259231]
-
Curtea de Apel București era instanța competentă. Simplul fapt că are un buletin de Predeal nu atrage competența Curții de Apel Brașov, iar locuința efectivă o are în București. A atașat adeverință de la angajator prin care se atesta că reclamantul lucrează în București, facturi recente prin care se arată că adresa de facturare coincide cu domiciliul precizat în cererea de chemare în judecată (locuința efectivă). Pentru toate acestea, în principal, a solicitat admiterea excepției necompetenței teritoriale, declinarea cauzei spre competentă
SENTINȚA nr. 99 din 13 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259231]
-
de Apel București, constatarea ivirii conflictului negativ de competență, înaintarea dosarului de îndată către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență. În subsidiar, în situația în care instanța se consideră competentă să soluționeze prezenta pricină, reclamantul a solicitat acordarea unui termen scurt de 2-3 zile pentru a obține o zi de învoire de la angajator pentru a-și susține cauza la Brașov. La data de 29.01.2021 Ministerul Afacerilor Interne a depus la dosarul cauzei note scrise
SENTINȚA nr. 99 din 13 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259231]
-
scrise, prin care a solicitat să se rețină, să se examineze și să se pronunțe cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Brașov. În motivare a arătat că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Conform art. 155 pct. 6 din Codul de procedură civilă, prin locul citării se înțelege domiciliul persoanei fizice, iar în cazul în care
SENTINȚA nr. 99 din 13 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259231]
-
pct. 6 din Codul de procedură civilă, prin locul citării se înțelege domiciliul persoanei fizice, iar în cazul în care aceasta nu locuiește la domiciliu, citarea se va face la reședința cunoscută ori la locul ales de aceasta. În cauză, reclamantul Secu Cristian-Adrian locuiește în fapt în București, aceasta fiind locuința lui statornică, locul său de muncă este în București; mai mult, și-a ales sediul procedural la reședința din București, astfel încât în raport cu aceste aspecte trebuie să se
SENTINȚA nr. 99 din 13 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259231]
-
mai mult, și-a ales sediul procedural la reședința din București, astfel încât în raport cu aceste aspecte trebuie să se stabilească competența teritorială a instanței de contencios administrativ - în prezenta speță - Curtea de Apel București. La data de 1.02.2021 reclamantul a depus la dosarul cauzei note scrise prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin care a cerut să se constate, în principal, neconstituționalitatea în integralitate a dispozițiilor art. 5
SENTINȚA nr. 99 din 13 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259231]
-
art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului; art. 26 și art. 81 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă; Recomandării nr. R(89) 8 adoptată de Comitetul de miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989. A susținut reclamantul că, potrivit normelor constituționale, controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter militar, iar în statul de drept
SENTINȚA nr. 99 din 13 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259231]
-
precum și a actelor de comandament cu caracter militar, iar în statul de drept activitatea justiției nu poate fi împiedicată de norme inferioare Constituției prin care se stabilesc condiții prohibitive pentru un judecător în exercitarea atribuțiilor sale jurisdicționale. În opinia reclamantului, prin eliminarea procedurii de suspendare se încalcă atât art. 53 din Constituție, cât și Primul principiu din Recomandarea nr. R(89) 8 adoptată de Comitetul de miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989. Potrivit normei constituționale, restrângerea exercițiului drepturilor ori
SENTINȚA nr. 99 din 13 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259231]
-
pe termen scurt în ceea ce justifică măsurile luate, ce pot avea consecințe grave asupra justițiabiliului și ireparabile, făcând inutilă anularea actului administrativ. În ceea ce privește înlăturarea procedurii de suspendare și a sintagmei „exces de putere“ din reglementarea curentă, reclamantul a precizat că posibilitatea cenzurii actului administrativ adoptat cu exces de putere nu permite instanței să controleze oportunitatea, ci doar verificarea condițiilor de legalitate a actului administrativ, precum și conformitatea actului cu dispozițiile constituționale. A arătat că controlul în cadrul
SENTINȚA nr. 99 din 13 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259231]
-
arătat că controlul în cadrul procedurii de suspendare nu este doar necesar într-o societate democratică, dar și obligatoriu și este consacrat de principiul constituțional al ierarhiei normative, precum și de Legea nr. 24/2000, lege cu valoare constituțională. A menționat reclamantul că, în jurisprudența sa constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că exercitarea cu exces de putere nu reprezintă altceva decât o formă vădită de nelegalitate de natură să creeze o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate asupra
SENTINȚA nr. 99 din 13 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259231]
-
termen scurt până la soluționarea acțiunii în anulare, în mod discreționar, totalitar și abuziv, și nu doar restrânge disproporționat, ba chiar poate încălca drepturi și libertăți fără ca puterea judecătorească să exercite un minim control asupra normelor criticate. A concluzionat reclamantul că lipsa procedurii de suspendare asupra actelor menționate care pot produce prejudicii uno ictu este inadmisibilă într-un stat de drept. Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei în data de 10.02.2021 reclamantul a solicitat ca instanța să solicite
SENTINȚA nr. 99 din 13 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259231]
-
control asupra normelor criticate. A concluzionat reclamantul că lipsa procedurii de suspendare asupra actelor menționate care pot produce prejudicii uno ictu este inadmisibilă într-un stat de drept. Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei în data de 10.02.2021 reclamantul a solicitat ca instanța să solicite relații Guvernului României, MAI și Ministerului Sănătății, pentru judecarea cu celeritate a cererii de suspendare, a admisibilității acesteia și aflarea adevărului în cauza dedusă judecății, în sensul de a preciza pârâtul Guvernul României dacă
SENTINȚA nr. 99 din 13 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259231]
-
nr. 10/2021 din 11 februarie 2021, Curtea de Apel Brașov, Secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență teritorială a Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul Secu Cristian Adrian în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Sănătății în favoarea Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel
SENTINȚA nr. 99 din 13 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259231]
-
de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului de competență. Prin Decizia nr. 1.393/4.03.2021 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Secu Cristian Adrian, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal. La data de 4.05.2021 reclamantul a depus o notă de ședință prin care a
SENTINȚA nr. 99 din 13 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259231]
-
a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Secu Cristian Adrian, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal. La data de 4.05.2021 reclamantul a depus o notă de ședință prin care a invocat noi excepții și a adus noi argumente în susținerea suspendării și anulării actului administrativ atacat. Cu titlu preliminar a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne și
SENTINȚA nr. 99 din 13 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259231]
-
administrativ atacat. Cu titlu preliminar a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Sănătății și excepția inexistenței Hotărârii CNSU nr. 58/10.12.2021. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Sănătății, reclamantul a arătat că, deși la momentul promovării acțiunii a considerat că cele două părți au calitate procesuală pasivă, așa cum ar fi decurs din prevederile Legii nr. 55/2020, după cum se poate observa din preambulul actului normativ și din documentația
SENTINȚA nr. 99 din 13 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259231]
-
55/2020, ceea ce atrage nulitatea absolută a H.G. nr. 1.065/2020, iar Ministerul Sănătății nu a efectuat niciun studiu sau vreo anchetă epidemiologică cu privire la utilitatea măsurilor adoptate de Guvern, deși actul normativ conține politici de sănătate publică. A menționat reclamantul că, potrivit preambulului H.G. nr. 1.065/2020, starea de alertă a fost prelungită ținând seama de propunerile cuprinse în Hotărârea Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 58/2020 privind propunerea prelungirii stării de alertă și a măsurilor necesar a fi aplicate
SENTINȚA nr. 99 din 13 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259231]
-
calitatea sa de parte în proces, simpla inițiere a actului normativ și copierea unei documentații (factorii de risc) în nota de fundamentare nefiind de natură a-i conferi calitate procesuală pasivă. Cu privire la excepția inexistenței Hotărârii CNSU nr. 58/10.12.2021, reclamantul a menționat că hotărârea de Guvern a fost adoptată la propunerea CNSU, iar hotărârile CNSU sunt acte normative emise pentru punerea în executare în concret a legii și au caracter obligatoriu pentru destinatarii lor. Potrivit art. 7 alin. (2) din
SENTINȚA nr. 99 din 13 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259231]
-
urgență, hotărârile acestora având caracter obligatoriu pentru destinatarii acestora. Pentru ca un act administrativ cu caracter normativ să fie opozabil și să producă efecte juridice general obligatorii trebuie să fie publicat pentru a fi adus la cunoștința destinatarilor. A susținut reclamantul că, distinct de actul juridic civil tipic a cărui nepublicare în condițiile legii atrage sancțiunea inopozabilității față de terți, pentru ca un act administrativ cu caracter normativ să fie valid și să producă în mod legal efecte juridice general obligatorii
SENTINȚA nr. 99 din 13 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259231]
-
în consecință, pe fondul cauzei, urmează a se dispune în consecință cu privire la H.G. nr. 1.065/2020, în sensul suspendării și anulării acesteia în limitele promovate prin cererea de chemare în judecată. Referitor la admisibilitatea cererii de suspendare și anulare, reclamantul a arătat că în contextul pandemiei de COVID-19 în România s-au aplicat inițial diverse acte normative care erau în vigoare la data apariției pandemiei, declarate neconstituționale ca urmare a restrângerii unor drepturi și libertăți fundamentale cu nerespectarea normelor constituționale
SENTINȚA nr. 99 din 13 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259231]