673 matches
-
ele fiind înțelese ca potențial relațional generativ care, printr-o amplificare gradată, permite transfigurarea succesivă a intonației înspre ipostaze de motiv, frază, perioadă, articulație formală, ansamblu de articulații, ciclu de părți etc., toate presupunând prezența intonației inițiale într-o formă recognoscibilă în calitatea ei de funcție structurală-arhitectonică și, în egală măsură, procesuală, drept garant al unității, omogenității și integrității discursive a tuturor părților constitutive ale ciclului simfonic; (2) ideea simfonismului, într-o primă accepțiune, s-ar referi la definiția de gen
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
este un delusion of grandeur. Nici nu mă leg de titlul intenționat vulgar al piesei (preluat neutru de americanul de rând), ci de irelevanța unei astfel de oferte culturale străinătății pentru a ne remarca intru... cultură și spiritualitate. Reprezentativ și recognoscibil Eminescu este nu doar poet „național” prin identificarea românilor cu spiritul său timp de un secol și mai bine, el este reprezentativ pentru cultura noastră așa cum doina este identificabilă cu folclorul românesc, și nu cel francez, german sau englez! (Politica
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
românesc cel promovabil și reprezentativ! Tema ar merita discutată mai pe larg; globalizarea Îmbină tot mai mult cultura și turismul, cultura Într-o definiție mai largă incluzând artiștii populari, artizanii, turismul cultural, agroturismul, etc.). Pentru promovarea lui Eminescu ca icoană recognoscibilă internațional nu există În prezent nici o strategie culturală. ICR-ul ar fi trebuit de mult să fie numit „Institutul Eminescu', după modelul Institutului Goethe, ceea ce ar produce cel puțin recognoscibilitatea numelui său ca fiind legat de România. Eficacitatea unei astfel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
care e un mod inalienabil de identificare a poeziei în particularitatea să, ca și a ființei umane ce-o regizează, în afară căreia ea nu s-ar putea compune că semnificație. "Căci numai în sfera genetică a formelor omul devine recognoscibil", afirma Gottfried Benn, în celebra sa conferință, Probleme ale liricii, din 1951. Avem a face, așadar, cu două zone angajate într-o subtilă, complicată relație de confruntare-cooperare, existențialul și Formă, cea din urmă, în cazul poeziei, ca o constructie-lectură de
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
eu! Faptele ce mi se atribuie aparțin unui cîrpaci care ne dezonorează breasla." O poveste de-a dreptul uluitoare, vizînd aceleași preocupări, îl are ca erou pe scriitorul Mihail Avramescu, cunoscut îndeosebi sub pseudonimul Ionatharn X. Uranus. El apare, perfect recognoscibil, sub masca unui personaj dintr-o nuvelă a lui Radu Albala (La Paleologu): ,semnase, cu pseudonimul Jeremias Z. Saturninus, percutante versuri și proze în ŤFaclať, ŤBilete de papagalť și în revistele de avangardă". Iată acum pasajul în relație cu plastografia
D-ale plastografilor by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10021_a_11346]
-
emisiune TV de acum doar câțiva ani. Doar că totul este acoperit (aici intervine și câștigă literatura) de o gravă aură suprastatală cu iz de complot, sau de provocare, sau de batjocură, implicate fiind înalte personaje din viața publică, unele recognoscibile, fie prin atitudini, fie prin numele lor străvezii, cum ar fi Latrinian Găunescu, Gilda Tudor, Sander Demollari, Gellu Globescu, ,arămiul" Shalla Sayub și altele. Se constată astfel o ,punere alături" a unei realități evenimențiale și a unei ficțiuni - prim element
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
într-un vuiet grotesc toată scena toată tărășenia și iată - va bolborosi chiar gura ta fără tine - și iată - chiar te și vezi - cum vei coborî lent ori poate în trombă pe un peron pe cât de străin pe atât de recognoscibil (cândva chiar ai visat o astfel de hartă polară ) și pașii tăi vor ezita o clipă-două apoi ahtiați brusc de luciul liniilor de cale ferată te vor duce hai-hui într-acolo unde ochii-ți mai văd doar un punct cald
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
acumulez "experiența" necesară pentru transformarea mea eventual într-un "poet al poporului." Acest proiect a eșuat lamentabil, cum se vede, și nu ar fi reușit nici dacă aș fi devenit "perforator," cum spune cam ambiguu poezioara cu "perforatoare". Primele poezii recognoscibile (de mine) ar fi grupajul din Steaua, cu acel vânt care "bate din Ave Maria," poezii din al doilea carnet, pline de vuietul Sibiului si de fiori mistici. Copilăria poetică mă emoționează. Simt cu simpatie gingășia turmentatului tânăr care le-
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
Progresismul actualizează vocabularul unei stângi generoase, ai cărei exponenți se raliază unei cauze dedicate binelui public. Progres, libertate, egalitate în drepturi, efort de emancipare culturală: inventarul de clișee de care o tenace propagandă prosovietică se servește în anii postbelici este recognoscibil în toate intervențiile lui Mihail Sadoveanu. Entuziasmul nu pare să cunoască limite și deschiderea către lumea nouă implică o preocupare de a tălmăci cititorului și cetățeanului autohton semnificația actului legal în care democratismul stalinist își află expresia ultimă: constituția de la
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
culturile savanta și populară, însă cu o pronunțată tendința de revenire la vernacular. În termenii acestei atitudini, procedeele de citat și colaj apelează lucrările „sacrosancte” ale trecutului muzical savant, insă prin intermediul unei lecturi demistificatoare, extrăgând din consistentă lor profiluri melodice-tematice recognoscibile într-un mod spontan („șlagărele”) și prezentându-le sub forma unui „folclor” al muzicii serioase, cu nimic diferit, spre exemplu, de folclorul muzical urban contemporan sau de charturile cu șlagărele muzicii pop-, rock- sau jazz. footnote>. Putem constată aici o
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
este un delusion of grandeur. Nici nu mă leg de titlul intenționat vulgar al piesei (preluat neutru de americanul de rând), ci de irelevanța unei astfel de oferte culturale străinătății pentru a ne remarca intru... cultură și spiritualitate. Reprezentativ și recognoscibil Eminescu este nu doar poet „național” prin identificarea românilor cu spiritul său timp de un secol și mai bine, el este reprezentativ pentru cultura noastră așa cum doina este identificabilă cu folclorul românesc, și nu cel francez, german sau englez! (Politica
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
românesc cel promovabil și reprezentativ! Tema ar merita discutată mai pe larg; globalizarea Îmbină tot mai mult cultura și turismul, cultura Într-o definiție mai largă incluzând artiștii populari, artizanii, turismul cultural, agroturismul, etc.). Pentru promovarea lui Eminescu ca icoană recognoscibilă internațional nu există În prezent nici o strategie culturală. ICR-ul ar fi trebuit de mult să fie numit „Institutul Eminescu', după modelul Institutului Goethe, ceea ce ar produce cel puțin recognoscibilitatea numelui său ca fiind legat de România. Eficacitatea unei astfel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
jos." În rest, un triunghi conjugal și inter-specii - soția Ursului e o vițică, iar amanta e Vulpea, cu dialoguri depreciate, decăzute din ordinea normală a comunicării, alunecînd pe panta unui suprarealism îmblînzit. De vină e, desigur, nefirescul situației. Altfel, perfect recognoscibilă. Vițica e "un animal sănătos" pe cînd, meditează Vulpea, "eu sînt prea intelectualizată, prea livrescă." Drame moderniste răsucite a la postmoderne. În poveste se amestecă, semi-ființe nici animale, nici oameni, foștii "combatanți" din vizuină. Iepurele, de pildă, care vine să
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul, Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, Îngerul, ca teme recurente, dar și întregul său registru de forme, trimit nemijlocit spre o lume cu morfologii așezate, puternice și recognoscibile, dînd, de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și că totul se rezumă la o anumită ordine prestabilită. Artist al memoriei, al reactivării unor imense depozite de forme confirmate, Maitec pare un
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
asemenea duhului sfînt în plin exercițiu epifanic. Pentru că lumina Sultanei Maitec, și abia acum poate fi înțeleasă relativitatea încadrării artistei într-un orizont fizic, de tip solar și meridional, nu este una exterioară, o lumină care izvorăște dintr-o sursă recognoscibilă și se răsfrînge apoi asupra unor obiecte determinate. Lumina ei nu este o lumină cu umbre, ea nu sugerează și nu descrie volume, nu oferă spontaneități și nu creează istorie. Sultana Maitec nu negociază cu lumina aceea barocă, fastuoasă și
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
de film mut, Rossini și alte sosuri sonore de succes, dar în esență un gest de compromitere a ceea ce se numește azi muzica globală. Nu tot ce zboară se mănâncă așa cum nici tot ce suge la pieptul unor referențialități lesne recognoscibile nu are semnalmentele unei creații integrale. Cu rostirea cât mai fidelă și persuasivă a tuturor acestor muzici s-au îndeletnicit soliști și ansambluri ce au demonstrat nu numai forma bună în care s-au aflat, ci și un apreciabil cuantum
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
experiențe. Având de a face cu figura umană, m-au fascinat anumite detalii. De exemplu, m-am convins că fața omului nu numai că e imperfect simetrică, dar că e perfect asimetrică și că tocmai această asimetrie face chipul uman recognoscibil și memorabil. Fotografiam numai fața clienților, căci foarte puțini dintre ei mai vroiau să se pozeze cu Leo. Poate pentru că masca și rolul lor ridicol de vodevil ieftin deveneau mai evidente în vecinătatea lui. Odată ajuns acasă, am revelat jumătatea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu noi, în țărișoară, nici publicat nu a prea fost, dar, fiind un român mare, asta e limpede pentru toată lumea, e bine să te străduiești să afli ce-i cu el. Dar în toată nebunia acestei scriituri există ceva iute recognoscibil. Ceva din noi, despre noi, despre un oriunde și un pretutindeni. Eugčne Ionesco este atît de non-conformist, încît toată construcția lui lingvistică, fizică, metafizică, construcția de idei și de lumi seduce în sine. Dincolo de scufundările în profunzimi. La care nu
Trecut prezent prezent trecut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10242_a_11567]
-
adus de undeva din Indii. Prin filieră colonială britanică, mă grăbesc să adaug. Asemănările cu personaje reale ori imaginare sunt indiscutabile, dar ele rămân, grație lui Radu Paraschivescu, pe parcursul tuturor narațiunilor, doar asemănări. Și nimic mai mult. Distanța dintre cotidianul recognoscibil și scriitura bufă din Bazar bizar e de aceeași natură cu diferențele dintre original și calambur pe care le întâlnim în titlurile povestirilor: Omagiu supliciatului pasiv, Filoclubul, Chitila sunrise, Parteneri din toate țările, cruciți-vă !, Viața ca pe roate, Animal
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
demonstrații de virtuozitate artistică prin trecerea într-un gest amplu, generos, de la multitudinea de pete la fâșii lungi de culoare ce se disipează spre registrul superior. Acest cadraj panoramic creează o stare de așteptare, ceea ce permite trecerea de la un peisaj recognoscibil la o abstracție. Precedând pictura și coexistând cu ea, desenul lui Adam Bălțatu este o permanență în creația sa. Un volum impresionant de schițe și de lucrări de grafică dezvăluie cealaltă latură a creației. Traseul este sigur și clar, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
această lume, oricâte dureri sau revolte i-ar produce, povestitorul nici nu există decât În descoperirea acestui concret mirific, tradițional, riguros, cu o psihologie mai curând sedentară, Într-un regim al perenității, al ciclurilor repetitive și Într-un decor perfect recognoscibil, cu precise coordonate. „Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o sfoară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
dacă le lăsa s-o îmbrace și să-i educe gusturile muzicale. Oamenii îi plac pe cei care-i fac să se simtă în siguranță. Nu știa ce însemna asta. Ai nevoie de o marcă personală, îi spusese ea. Ceva recognoscibil. Îl îmboldi să intre la clubul șahiștilor, la atletism, la Fermierii de mâine și chiar la teatru. Nimic nu se lipise de el, până când dăduse peste grupul care avea să-l accepte pentru că îndeplinise simpla condiție de a nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Chiar și când stăm la un colț de stradă, ea ne dictează destinul. Ne aduce pe chip aceleași riduri și pete de bătrânețe pe care le-au avut și părinții noștri. Ne face să ne Însușim obiceiuri de familie idiosincratice, recognoscibile. Gene Încastrate atât de adânc Încât ne controlează mușchii ochilor, Încât două surori clipesc În același fel, iar băieții gemeni salivează la unison. Mă surprind uneori, când am o stare de neliniște, că Îmi mișc cartilajul nasului exact ca fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cele din urmă, aceasta Îl strigă: ― Aici, vere. Nu mă recunoști? Sunt aia irezistibilă. ― Lina, tu ești? ― Nu mai sunt la țară. În cei cinci ani care trecuseră de când plecase din Turcia, Sourmelina reușise să-și șteargă orice trăsătură grecească recognoscibilă, de la păr, pe care Îl vopsise castaniu Închis și Îl purta acum tuns scurt și Întors pe bigudiuri, până la accent, care migrase suficient de mult spre vest ca să sune vag „european“, la lecturi (Collier’s, Harper’s), preferințe culinare (homar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nevrotică a subiectului poetic de eul empiric (ca la Rimbaud, Ezra Pound, Saint-John Perse): Am vrut să fug primul și m-am lovit de propriul meu schelet, de secundul care zăcea pe covor, nedumerit și gârbovit. (Hop-la!) Această disociere este recognoscibilă și în starea cuvântului, mereu oscilantă, schimbătoare, prins într-o larmă insuportabilă și mereu în căutarea tăcerii. Se simte angoasa opțiunii. Dar, să nu uităm, prin cuvânt se evită orice exacerbare a lipsei lui, orice orgoliu al muțeniei. Cuvântul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]