886 matches
-
că acum trebuie să meargă la școală, dar că se va întoarce foarte curând și în timpul ăsta Zet trebuie să fie un cățel cuminte și să nu supere pe nimeni. Zet asculta de fiecare dată cu mult interes aceste povețe reconfortante, privindu-l pe Adam cu ochișorii lui vioi și scoțându-și din când în când limba ca să-l sărute pe nas. Scena aceasta îi inspira lui Gabriel vechiul simțământ familiar: amestecul de intensă iubire și de intensă teamă, fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
asurzește, și nu văd mizerie, resturi aruncate pe plajă sau în alte locuri. Este un nivel de civilizație pe care îl apreciez foarte mult. Apreciez și faptul că bisericile, cu excepția orelor amiezii, sunt deschise și destul de îngrijite. Este atât de reconfortant să te retragi în liniștea lor pentru rugăciune. Cum spunea Paola: nu poți sta în picioare dacă nu știi să stai în genunchi în rugăciune. In seara aceasta, la Alassio m-a ajuns un grup de persoane din confraternitatea sf.
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
viață cu acești oameni pe care în seara aceasta i-am văzut, iar mâine în zori mă voi depărta de ei pentru totdeauna. Insă voi purta în inimă și în gând gestul lor edificator. Dimineață am plecat, după o noapte reconfortantă, repede și hotărât, căci mă așteaptă o zi cu un drum lung. Urmez șoseaua, căci nu-i prea mare circulație, iar cerul este puțin înnorat. Inainte de satul Bassoues întâlnesc o biserică veche din secolul XIII, închinată sf. Fris și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mai sunt alți doi pelerini francezi, care cred că s-au dus la restaurant, lăsându-mă singur. Ca și ieri, simt oboseala în fiecare fibră și după un duș rapid, mă contopesc cu patul, dorindu-mi un somn adânc și reconfortant în care să mă eliberez de toată oboseala zilei. Ceea ce este curios e faptul că nu mă ustură tălpile și nici nu am febră musculară, nici vreo beșică la degete, și totuși am mers atâția km. Mulțumesc Celui de Sus
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
locuia la al treilea. Pățania, prin ridicolul la care mă expusesem, îmi muie ca prin farmec îndîrjirea. Am coborât scara încet, treaptă cu treaptă, și chiar, am avut poftă să râd puțin de ridicola întîmplare. Asta îmi produsese o destindere reconfortantă a nervilor. Am ciocănit sfios la ușa Mihaelei, adică exact invers de cum procedasem la etajul cu bucluc. Chiar Mihaela mi-a deschis fără să se arate surprinsă de vizita mea. Învăța pesemne, am văzut pe masă un vraf de cărți
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
durut atât de mult. Acum, în inima Crimeii suntem împușcați cu aceste arme jefuite de la unitățile noastre în retragere, în 1940”. „Niciodată nu voi putea descrie mânia mea, durerea mea și a ostașilor români”. (p.193,194) În ieșirile sale reconfortante la fereastra deschisă spre lumea adevărului, colonelul (r) Gheorghiță Savel, cu cartea reportajelor de război în mâna sufletului, îl confirmă deplin pe sensibilul autor, Virgil Gheorghiu, întrebându-se cum este posibil ca unii cetățeni ai unuia din vechile popoare ale
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
bătăilor inimilor tinere. Aventura îl domină în fiecare garnizoană unde este mutat, iar evocarea abordărilor feminine, ne îndeamnă să-l asemănăm cu Don Juan, iar descrierea seriilor de aventuri ne trimite la Bocacio. De unde și o lectură a posibilului cititor, reconfortantă, mai ales prin promovarea portretisticii ca stil, pe lângă talentul de peisagist social - nu agresiv, dar concludent abordat. Constantin Manoliu este și devine pe parcursul lecturii noastre un autor bonom, când vesel, când trist, când Don Juan, când familist, pe care îl
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
Din trecuta sa viață, el a cules și a redat doar esența. Cu atât mai mult, Jurnalul devine un document, care adesea acuză, dar care surprinde și omenescul cu toate cele ale lui. De unde și lecturarea sa devine o plăcere reconfortantă, cartea plasându-se, după părere noastră, printre reușitele genului. Apărută în - Postfață la romanul Iubiri Pasagere, de C.Manoliu, pag.577, Editura PIM Iași, 2011; Și în - Supliment la istorie, cronică literară la romanul Iubiri pasagere, de C.Manoliu, în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
elevă de atunci, trebuie să dea notă fostului profesor. Al. Mânăstireanu, 13 aug. 2009. Sâmbătă 15 aug. 2009. Am plecat cu o mașină la Priponești și Liești cam în jurul orei 10. Vreme cu puțini nori, atmosferă plăcută, aer curat, răcoare reconfortantă - o plăcere pentru noi - drumul e foarte bun, mergem cu viteză moderată. La intrarea pe drumul spre Priponești, nepotul Săndel de la Cozmești ne aștepta cu autocamionul lui, însoțindu-ne mai întâi la Biserica din Jos, de la Priponești, datând din 1785
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de data asta un lucru bun, de oarecare valoare... ce-și va face loc spre inimile celor puțini ce-mi vor citi volumul tipărit în doar 350 de exemplare. După masa de prânz mă odihnesc o oră într-un somn reconfortant. Ce bine că lansarea va avea loc la ora 18, când e mai răcoare și lumea e mai odihnită. În orele dimineții am avut buna inspirație să pregătesc un număr de 50 de volume ce-mi poartă semnătura și menționează
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
încă un popas în care am băut bere Guinness, înghețată și apoasă, din halbe uriașe. Când șoferul a oprit motorul, după ce-n faruri se ivise un zid orb, foarte înalt, s-a făcut deodată o liniște totală și atât de reconfortantă după huruitul continuu al Roverului, încât ți-era milă s-o risi pești. Odată stinse și farurile, am ieșit din mașină sub cel mai fantastic cer înstelat pe care l-am văzut vreodată. De fapt, cred că scriu paginile astea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dintotdeauna. Barbara își dădea întotdeauna seama, mai bine decât Karin, ce-și dorea Mark, chiar și atunci când nici măcar Mark nu-și dădea seama. Datorită Barbarei, clinica de recuperare semăna mai degrabă cu o pensiune turistică de familie. Era atât de reconfortantă, încât amândoi frații Schluter încercau să-i facă pe plac, arătându-se mai sănătoși decât erau de fapt. În preajma Barbarei, Karin se pomeni că începe să creadă în vindecări totale. Mark se îndrăgosti de ea în câteva zile, iar Karin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ia uită-te la ele. Se înmulțesc ca gândacii. Ce nevoie are un orășel așa mic de atâtea biserici? Avem mai multe secte din astea decât oameni. Bonnie se strecoară în spatele lui și-l masează pe spate. Ar putea fi reconfortant. Dar Karin cea contrafăcută se așază lângă el și-i ia aerul. Ce este, Mark? Ce vrei? Putem să te ajutăm. El se face stană de piatră. Pot să fac câte două în fiecare duminică, le spune. Pot să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ea etală același calm profesional pe care-l arăta și față de cei mai detracați clienți de la Wayfinders. Ajunseră înapoi acasă întregi. Sylvie avusese dreptate: nu-l aștepta nici o încercare. Cavanaugh îl sună cu câteva recenzii, cifre și oferte de traduceri reconfortante. Dar până la sfârșitul verii, Weber mai avea de înfruntat turneul de promovare a cărții. Lecturi, interviuri pentru ziare, radio - încă o dovadă, dacă echipa sa de cercetare mai avea nevoie, că omul nu poate fi slugă la doi stăpâni. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
profesionale, cel mai tare îl tulbura cea mai simplă dintre ele: experiența primară era pur și simplu greșită. Senzația noastră de întrupare fizică nu venea de la trupul propriu-zis. Aici interveneau mai multe straturi ale creierului, cârpind din semnale brute iluzia reconfortantă a solidității. Apa fierbinte îi șiroia pe gât și pe piept. Își simți umerii relaxându-se, dar nu acordă senzației prea multă încredere. Hărțile corporale ale cortexului erau în cel mai bun caz fluide și se descompuneau ușor. Putea speria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai simplă întrebare posibilă. Viscerele, suspendate în aer, răspunseră în locul lui. Ajunseră amândoi într-un restaurant din Kearney, unul dintre lanțurile alea concepute în Minneapolis sau Atlanta și trimise prin fax în toată țara. America istorică, dispărută, reîncarnată în francize reconfortante. Ăsta ar fi trebuit să fie o mină de argint din 1880, deplasată cu vreo șase sute și ceva de kilometri. Dar până la urmă, Weber fusese la unul identic din Queens. Ușurința conversației lor îl derută. Vorbeau în frazele stenografiate, comice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tapiserie portocalie, citind cu voce tare dintr-o carte supradimensionată, cu poze țipătoare, unui copil de patru ani pe care-l ține în poală. —Te-ai întrebat vreodată cum a început miracolul care ești tu? Citește cu o voce dulce, reconfortantă. Nu te tragi din maimuțe. Nici din vreo meduză din mare. Nu! Tu ai început când Dumnezeu a hotărât... Își ridică ochii și e ca și cum voința lui i-ar fi dat ei ființă, acolo, în fața lui. Sora, în mătase verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și bureți, și apă fierbinte din belșug. La el acasă nu avea baie și nu mai făcuse baie de cînd venise, iar acum îsimțindu-se murdar și pe-afară, și pe dinăuntru) se gîndi că o baie ar fi minunat de reconfortantă. Se duse pînă în capătul holului și urcă treptele acoperite cu un covor moale. Etajele erau cufundate în întuneric, și el dibui drumul cu ajutorul luminii din hol. Un coridor începea la al doilea palier. La jumătatea lui, un triunghi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ele. Nu pot citi ce spune Wullie pentru că au fost acoperite cuvintele cu un creion colorat, dar taică-său... — Vrei să zici că-i amuzant? — Aș vrea să poți vedea imaginile. Au o alură umoristică și plăcută, ceea ce e foarte reconfortant. — Nu mai ai nici o altă carte? — Doar una. Deschise Nu sînt orhidee pentru domnișoara Blandish și citi: „Totul a început într-o dimineață de vară din luna iulie. Soarele răsărise devreme prin ceața zorilor și trotuarele scoteau deja aburi de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
munți și orașe, spre casa în care te-ai născut. Acum știi de ce sînt oracol. Descriindu-ți viața, voi scăpa din închisoarea propriei vieți. De pe tărîmul nonentităților în care mă aflu, orice există, orice lucru care nu sînt eu pare reconfortant și minunat, chiar și acelea pe care majoritatea lumii le consideră banale sau oribile. Trecutul tău e în mîini bune. îți promit că voi fi foarte precis. Lanark se gîndi o vreme și zise: — Povestea ta conține o contradicție. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
n-aș da-o înapoi dac-aș primi-o plocon. Știe cineva cum o cheamă? — Eu știu. Kate Caldwell. Situația s-a îmbunătățit după-amiază, cînd au avut ora de engleză și profesorul era un tînăr care semăna într-un mod reconfortant cu comicul de film Bob Hope. Fără nici un fel de introducere, le-a spus: — Azi e ultima zi în care puteți preda materiale pentru revista școlii. O să vă dau niște foi și puteți să scrieți ceva. Poate fi proză sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Laura nici măcar după moartea ei. Dimpotrivă, am acuzat-o în sinea mea și atunci că nu m-a înțeles. Vroia să ne trăim cu sinceritate viața și dragostea, fără să le murdărim, asta, desigur, sună frumos în principiu. Ce retorică reconfortantă, pe care nici măcar n-o poți combate fără să te compromiți sau fără să dai senzația că ești cinic. Și n-o combat. Ba, sânt gata chiar să strig: Ce erori facem, Doamne! Ne lăsăm fascinați de ispita de a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
precizia și regularitatea unui bun funcționar. În principiu, și după părerea personalităților competente, acesta era un semn bun. Graficul progreselor ciumei, cu creșterea lui neîncetată, urmată apoi de o lungă linie staționară i se părea de pildă doctorului Richard foarte reconfortant. "Este un grafic bun, excelent", spunea el. El socotea că maladia atinsese ceea ce numea el un prag constant. De acum încolo ea nu mai putea decât să descrească. Richard credea că meritul este al noului ser al lui Castel, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se trânti pe un scaun, permițându-și un zâmbet de satisfacție. Asta era modalitatea prin care avea să se revanșeze pentru ceea ce făcuse acum un an? Puțin câte puțin, cuplu după cuplu, reducând cantitatea de durere de pe pământ. Gândul păru reconfortant pentru câteva clipe - până își dădu seama cât timp i-ar lua. Pentru a compensa toate viețile pierdute din cauza greșelii ei nenorocite, ar trebui să stea în camera asta o veșnicie. Și tot nu ar fi suficient. Se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
De data asta va fi mai rău, spuse Sanchez. Jumătate din țările astea au arme nucleare. În curând vor atrage în război tot mapamondul ăsta nenorocit. Prognoza nu putea fi mai sumbră. Cu toate astea, lui Maggie i se părea reconfortant să stea din nou la masă cu Robert Sanchez. Era unul dintre puținii oameni din actualul Departament de Stat pe care îi cunoștea și, cu siguranță, singura figură familiară din echipa Statelor Unite aflată la Ierusalim. Faptul că a fost numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]