903 matches
-
de dureros că am trebuit să părăsim Ardealul. Cât entuziasm era când am intrat și acuma, când ieșim, cât e de trist. Și măcar de s-ar opri, de n-ar fi mai rău. O vorbă a lui Averescu e reconfortantă: «Până la Sinaia am să îngrop toți nemții. Dare-ar Dumnezeu să-i fie gura de aur»”. Din păcate, n-a fost să fie așa. Peste câtva timp (către același destinatar) constată cu dezamăgire cameleonismul, oportunismul - el crede că general - în
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
și-n următoarea clipă dădeai/ buzna la masa de scris/ pregătită să-ți însăilezi o postfață" (postfață la noul manual de grădinărit). Mai există însă, încă o posibilă accepție a acestei persoane a doua generice: aceea a solidarității, a alterității reconfortante - ,viața încă/ mai avea farmec/ și chiar literatura era suportabilă/ când celălalt rămînea încă eu..." (o moarte onorifică). Reminiscența culturală, aluzia atent cultivată indică și un alt mod de a se confesa prin recurs la alteritate. Adesea, punctul real de
Autoportret la persoana a doua by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10758_a_12083]
-
Cuminte netezeau țărâna,/ Iar eu, copil, privindu-i mâna/ Mă învecheam veghind absența." (p. 130) Este lesne de observat că moartea nu are nimic terifiant în viziunea Monicăi Pillat. Morții ei sunt suflete blajine și prezența lor în amintire este reconfortantă pentru suflet. Prin volumul Dorul de rai se simt uneori trecând umbrele lui Arghezi, Doinaș (din Psalmi), Ion Pillat, și chiar Eminescu. Unele versuri parafrazează formule celebre, în altele poeta dialoghează mai mult sau mai puțin voalat cu iluștrii ei
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
civilizației românești. Orice instituție culturală are nevoie de bani, iar banii, de obicei, nu ajung. Cine a lucrat cu Goethe Institut, British Council, Hanban, Alliance Francaise știe că și acestea se preocupă de obținerea mai multor bani. Ca intelectual, este reconfortant când cineva te finanțează. Acestea sunt lucruri bine știute. Se observă, însă, ușor, erori manageriale din ICR, sub aspect financiar, și nevoia de a le corecta: a) vom acorda autonomie financiară direcțiilor generale, direcțiilor și serviciilor, precum și institutelor din subordine
Andrei Marga despre câteva chestiuni practice la ICR () [Corola-journal/Journalistic/81047_a_82372]
-
Livius Ciocarlie În momentul ăsta, nu știu cum se face, poate pentru că e Crăciunul, oamenii stau pe acasă, nu te pun la treabă, fapt este: n-am nici o temă de făcut. Este reconfortant să afli că ai trăsături comune cu oameni mari. De exemplu, cu Jung. Am fost și eu „sincer, un idiot la matematică”, ca și el. Un critic îl învinuia de o „dezvoltare religioasă la nivelul grădiniței”. Nu știu cum stăteau lucrurile cu
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4787_a_6112]
-
unui om, statui ale pictorilor, scriitorilor, actorilor sau muzicienilor georgieni, veritabilă seminție tăcută care nu te lasă să uiți că și ea participă din plin la definirea identității unei națiuni: artiștii sunt soclul ei. Este nespus de plăcut și de reconfortant să-i recunoști ici și colo prin oraș. La Tbilisi ca și la Moscova. Statuile acestea n-au fost niciodată dărâmate. Se întâmplă chiar ca, uneori, cineva să depună o floare la picioarele lor. Vizităm, în aceeași zi, tezaurul național
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
unui totalitarism cu față anti-cistelecană! O fi limbajul lui Derrida, Badiou sau Bourdieu mai "subtil" decât lozincile primitive ale lui Jdanov și Chișinevschi, dar esența e identică! În acest context, al decerebrării, lobotomizării sau vinovatei pierderi voluntare a memoriei, e reconfortant să constați că nu toată lumea acceptă ca pe o fatalitate revenirea periodică a blestemului comunist. Și totuși, reacțiile la publicarea "Raportului final" al Comisiei Tismăneanu arată că societatea românească nu acceptă nici acum, la douăzeci de ani de la căderea comunismului
Știți cine a fost Leonte Răutu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7820_a_9145]
-
facă în cruciș ca-n romanele polițiste abile al tău îl va împinge în flăcări pe el al lui pe mine al meu pe tine niciodată al tău pe tine și așa mai departe astfel încât o să-ți rămână mereu impresia reconfortantă că ai un aliat printre ei și mai ales nu uitați că fumul adună în el toate impuritățile toate gunoaiele tot răul și tot binele cerul pe care a trecut un nor de fum negru e mult mai pur decât
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
astea se pot citi în ,Ghidul și instrucțiunile de conduită pentru vizitatorii Mausoleului lui Gough", o broșură extrem de utilă, ce se cere respectată de toată lumea: personal, paznici, vizitatori și presă. Vizita în Mausoleu este pe cât de instructivă, pe atât de reconfortantă. Ea te umple de energie pozitivă pentru multă vreme mai încolo. Gough însuși, se spune, are grijă să fie așa.
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
de autobuz erau mai mulți oameni de câți poate aduna astăzi un partid la un miting. Până la urmă dispăreau cumva și la căderea nopții orașul rămânea pustiu. De stâlpi se lipeau drapelele ude rămase acolo de la ultima sărbătoare națională. E reconfortant să scrii acum despre lucrurile acestea, și am visat întotdeauna că le voi scrie relaxat și că ele vor ,crea atmosferă". Cândva, atunci, n-ar fi avut nici un haz, cuvintele nu stimulau în nici un fel fantezia, ar fi fost prozaice
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
Mondrian, mapa se arată mereu nou-nouță, umbrela (nou-nouță): domină griul (poate doar cravata - coajă de lămîie...). În momentul însă în care aflu că e unul din stimabilii profesori mediciniști, atunci percepția-mi privindu-l se modifică radical. În sensul unei reconfortante opuneri la vulgaritatea care ne agresează zilnic. Iată, zic - extrapolînd un pic exagerat - ce bine ar fi ca tot mai multe personaje de această ținută să circule printre noi, să ne atragă atenția că ne aflăm, totuși, într-o Românie
Rezervația pedanților by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13349_a_14674]
-
Gh. Agavriloaei sau de Dan Simonescu, de N. Condeescu sau fotografii din arhivele lui N. Georgescu-Tistu, excelentul profesor de biblioteconomie, de mult uitat și el... - în care se face portretul lui N. Cartojan: "generos, înțelegător al tineretului", "plin de optimism reconfortant" (Agavriloaei), "om bun; drept, integru, omenos, sfios" (Simonescu) etc. Aflăm astfel, de sub pana autorului tezei, că adevăratul nume era Cîrtojanu provenit dintr-o familie de moșneni "înrăzeșiți" de Mihai Viteazul, în urma bătăliei de la Călugăreni, în satul Vida-Cîrtojeni (jud. Vlașca). Mama
Un savant, o epocă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/15558_a_16883]
-
patru limbi înmiresmează aerul// Orașul/ respira fericit/ până au căzut bombele.” (Cernăuți înainte de al Doilea Război Mondial). Sau poemul Orașul meu natal, Cernăuți. Până în ultima clipă „visul are ochii deschiși”, privește o amintire, pentru a câta oară?, cu aceeași forță reconfortantă asupra înțelegerii mersului lumii: „Mă gândesc/ la părinții mei care m-au răsfățat/ cu jocurile copilăriei/ la dorințe la tristeți/ la prima mea iubire/ la Veneția la Lucerne/ la Riviera la Israel/ la Hölderlin Trakl/ Kafka Celan/ la ghetou la
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
a lirismului, mimetic și tranzitiv deopotrivă, melanjul de versuri enumerative, dialogate, evocatoare, ironic-infantil-folclorice, în fine, "de-romantizarea", cum s-a zis, a copilăriei prin dramatizarea ingenuă. Astăzi, acestea fac parte din arsenalul obișnuit al poeziei și nimic nu e mai reconfortant decât să participi, chiar și retrospectiv, la momentul omologării lui. Ca un fan declarat al Exuviilor, m-am delectat găsind în poemele Xilofonului mici agenți ai liniștii de dinaintea "furtunii", pentru că în Juventus (1994) deja temele Exuviilor încep să capete un
Escher desenează o matrioșkă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12575_a_13900]
-
acelei Românii. Pe care mulți (și buni) nu o cunosc, pe care puțini (și ticăloși) nu o recunosc, fiind, aceștia, beneficiarii ilegitimi ai republicii sovietice, impusă după război. Românie care, prin acest oraș magnific, se și certifică de altfel. Ce reconfortante sînt, continuă să fie deambulările, cu osebire seară, pe marile bulevarde, marcate de somptuoasele clădiri temeinic zidite, constrîngînd rețină să le rețină. Ce încîntare toate aceste case, cu aerul lor înstărit, în care s-a plămădit, pînă la instaurarea comunismului
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
osebire seară, pe marile bulevarde, marcate de somptuoasele clădiri temeinic zidite, constrîngînd rețină să le rețină. Ce încîntare toate aceste case, cu aerul lor înstărit, în care s-a plămădit, pînă la instaurarea comunismului, societatea liberală a tuturor posibilităților! Clipe reconfortante pe arterele neatinse, minune! de proiectanții plombelor hidoase, burdușite cu clientela regimului, pleava orașelor și cu țăranii aduși în nesăbuita industrie socialistă. În lumina soarelui, între două grindine răpăitoare, schimbarea gărzii la Palat (Palatul cui?). O urmăresc, nu fără amuzament
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
o asemenea carte: relatarea unei lente degradări, «filtrare» cu încetinitorul a căderii sale în abis.” Ba, Doamne ferește!, nu mi-aș dori deloc! Ce-i cu voyeur-ismul ăsta pervers? E drept că Cioran însuși scrisese, în Syllogismes de l’amertume, „...ce reconfortantă e curiozitatea de a afla cum ne pierdem rațiunea”, dar vorbele lui nu trebuie luate niciodată în literă. Și, oricum, prefer fraza, poate apocrifă, pe care i-ar fi spus-o cuiva în spital: „Dragul meu prieten, să nu spui
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3832_a_5157]
-
ani, un evazionist și un idilic. Preferă să-și conceapă, în liniște, romanele și să exerseze posibile debuturi de nuvele. Să-și amintească de Brăila, cu peisajele ei predispuse la metaforizare. Solicită prietenilor informații pe cât de anodine, pe atât de reconfortante pentru moralul propriu. Îl preocupă primele ninsori, primele flori de cais, starea Dunării (vrea să afle a înghețat și ea sau numai bălțile din jur). N-are, deci, prea multe în comun cu Blecher, despre care, de altfel, se și
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
vice-președintele Societății Internaționale de Neurochirurgie: e drept că a plecat la timp din țară!), alții sunt șefi de secții și de spitale; proporția profesorilor universitari din diferite domenii rămîne impresionantă (unul dintre ei conduce Societatea Română de Inventică). Curios și reconfortant: nici unul dintre noi nu a făcut, înainte de 1990, carieră politică, nici unul n-a ajuns activist de partid ori ofițer de securitate. O stranie omogenitate a domnit în rîndul adolescenților de acum patruzeci de ani, care au știut, instinctiv, să deosebească
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
de la muzică la știință și de la sport la politică - pentru un răsfăț care începe pe primul rând și se termină pe cea din urmă pagină. Întâlnirea cu vorbele de duh ale marilor oameni va fi pecetluită de un râs sănătos, reconfortant. Des MacHale: Om pansiv, om parșiv. Editura Humanitas, București, 2006. Preț: 19,00 lei. Misterul lui Drakulya Într-o noapte, scotocind prin biblioteca tatălui ei, o tânără de 16 ani face o descoperire stranie: un plic de scrisori îngălbenite de
Agenda2006-13-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284915_a_286244]
-
Simeria deține una dintre cele mai vechi colecții lemnoase din țară, fiind recunoscut pentru întreita sa valoare: științifică, ornamentală și de agrement. După cum sublinia profesorul Al. Borza, „o vizită la această uzină științifică poate fi, în egală măsură, instructivă și reconfortantă“. Parcul, cum îi spune marele public, a fost înființat în urmă cu aproape 300 de ani în perimetrul zăvoaielor naturale din Lunca Mureșului, evoluând apoi, prin amenajări succesive cu plante exotice decorative, la rangul de important centru experimental și de
Agenda2003-38-03-turism () [Corola-journal/Journalistic/281498_a_282827]
-
de-o vreme aprig între prieteni, vestea (re)deschiderii Atelierului de proză Ariergarda. O idee- cu istorice antecedente - care-i are ca părinți pe repectabilii scriitori timișoreni Daniel Vighi, Viorel Marineasa și Lucian P. Petrescu și care va aduce o reconfortantă doză de prospețime peisajului literar timișorean. Inaugurarea Atelierului are loc în 9 ianuarie, de la ora 17, la sediul editurii și tipografiei Marineasa de pe strada Mureș nr. 34, prilej cu care, printr-o baie de lectură, poetul Alexandru Potcoavă își va
Agenda2004-2-04-cult () [Corola-journal/Journalistic/281917_a_283246]
-
Ghilgameș, poveștile despre răul de mare al Ariadnei și atîtea altele, de descoperit în cartea densă a lui Ion Acsan. Plăcută, ca toate legendele, și documentată, ca un manual de istorie care încearcă să-și revină din literatură. O întîlnire reconfortantă între erudiție și talent de povestitor, făcută să-ți dovedească, prin citări copioase și corelații subtile, o istorisire peste multe mări, pe care oricum ai fi crezut-o. Iar dacă nu, planșele reproduse la sfîrșit, poze și schițe de corăbii
Trecerea Apelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8782_a_10107]
-
Mircea Mihăieș Una din cele mai reconfortante imagini din ultima vreme a fost, pentru mine, aceea a unui șir, parcă nesfârșit, de tinere femei coborând cu plase grele de plastic în mână. Urcam spre pavilionul Romexpo, la Târgul de carte Gaudeamus, iar ele ieșeau fericite că reușiseră
Ultimul zâmbet al cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9022_a_10347]
-
a subliniat cu măiestrie fiecare detaliu al partiturii. Sunetul consistent al oboiului, în interpretarea Luciei Petroianu, s-a făcut auzit în lucrarea „Două insecte” scrisă la numai 21 de ani de Benjamin Britten, sunet de o fluiditate și o căldură reconfortante. Farmecul și spiritul abundă, împreună cu nostalgia aproape omniprezentă, în compoziția „Jurnal de vacanță” („Holiday diary”) interpretată emoționant de pianista Luminița Berariu. Schimbările de tempo creează pentru această lucrare o impresie muzicală deosebită. Studiind pianul în liceu, am fost plăcut impresionată
Centenar Benjamin Britten by Adina Mariana POPESCU () [Corola-journal/Journalistic/83422_a_84747]