947 matches
-
libertatea lor mai sus de slavismul lor". Panslavismul secolului al XIX-lea a avut o influență mică asupra polonezilor, cu excepția simpatiei pentru alte națiuni slave aflate sub dominație străină și care se luptau pentru câștigarea independenței. După ce Polonia și-a recucerit independența de sub dominația prusacilor, austriecilor și rușilor în 1918, nici o forță politică responsabilă din Polonia nu a avut în programul lor o prevedere panslavă. În timpul epocii comuniste în Polonia, URSS-ul a folosit unealta panslavistă pentru justificarea controlului exercitat asupra
Panslavism () [Corola-website/Science/303076_a_304405]
-
batalionului. Manevra bine executată a englezilor, bunele lor calități de țintași și focul executat cu noile glonț Minie i-au făcut pe ruși să încetinească atacul. Englezii au contraatacat, iar ruși s-au retras. În scurtă vreme, reduta mare fusese recucerită de britanici, iar apărarea din centrul și stânga frontului rusesc a fost distrusă. Ultimul act al bătăliei s-a petrecut în extremitatea flancului drept al rușilor, unde nu intraseră încă în luptă 10.000 de oameni. Ei au trebuit să
Bătălia de la Alma () [Corola-website/Science/303169_a_304498]
-
evita un război total cu Imperiul Otoman. Înainte de apleca din castel, cazacii au distrus toate fortificațiile. Orașul a trebuit să treacă de-a lungul istoriei de multe vicisitudini. În timpul așa numitei campanii Azov (1696), Petru cel Mare a reușit să recucerească cetatea. După dezastruasa campanie de pe Prut însă, Azovul a fost din nou trecut în mâinile turcilor în 1711. În timpul marelui război ruso-turc din 1768-1774, Azovul a fost definitiv cucerit de armatele rusești de sub comanda contelui Rumianțev, cedarea orașului de către tuci
Azov () [Corola-website/Science/302227_a_303556]
-
fost aliată cu Austria împotriva Imperiului Otoman, care era la rândul lui sprijinit de Franța. În războiul polonez de succesiune, (1733-1735), Rusia și Austria au blocat candidatura franceză la tronul Poloniei. În urma unui război costisitor împotriva Imperiului Otoman, Rusia a recucerit portul Azov. Cea mai mare implicare a Rusiei în afacerile europene a apărut în timpul războiul de șapte ani (1756-1763), ale cărui lupte s-au dat pe trei continente între Marea Britanie și Franțași numeroșii aliați aflați de ambele părți. În acest
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
sfârșitul secolului al IV-lea a studiat în Cartagina cel care avea să marcheze irevocabil teologia părții de vest a Europei: sfântul Augustin de Hipona. În Antichitatea târzie, Cartagina este cucerită de poporul germanic al Vandalilor în anul 439, apoi recucerită de Romanii din răsărit (conduși de generalul Belisarius) în 533. În acest răstimp, creștinismul convinge, vrând, nevrând, pe toți Cartaginezii, de acum romanizați, precum și pe Vandali, dar se împarte între Arianiști și Ortodocși, care se înfruntă în mod violent. În
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
-a de Gardă Sovietică comandată de Alexandr Rodimțev a sosit în oraș după ce a traversat râul Volga sub focul intens al artileriei germane. Divizia formată din 10.000 de soldați a intrat imediat în luptă. Pe 16 septembrie ei au recucerit dealul și au ținut stația de cale ferată de la poale sub un intens și neîntrerupt atac. Până la sfârșitul celei de-a doua zi, aproape toți sovieticii diviziei căzuseră în luptă. Întăririle sovietice soseau din oraș cât de repede traversau Volga
Kurganul lui Mamai () [Corola-website/Science/302349_a_303678]
-
a doua zi, aproape toți sovieticii diviziei căzuseră în luptă. Întăririle sovietice soseau din oraș cât de repede traversau Volga. În acea zi, germanii au atacat kurganul de 12 ori, sovieticii răspunzând cu contraatacuri hotărâte. Dealul a fost cucerit și recucerit de câteva ori. Până pe 27 septembrie 1942, germanii cuceriseră din jumătatea inferioară a dealului. Apăratorii sovietici din Divizia a 284-a de pușcași au rezistat cu îndărătnicie. Apărarea a rezistat până pe 26 ianuarie 1943, când ofensiva sovietică de iarnă a
Kurganul lui Mamai () [Corola-website/Science/302349_a_303678]
-
Uniunea Sovietică („Operațiunea Barbarossa”). În același timp s-a deschis frontul Războiului de Continuare, un nou război fino-sovietic (considerat de istoricii ruși doar un front secundar al celui de-al doilea război mondial). La început Finlanda, sprijinită de Germania, a recucerit teritoriul pierdut și a atins granițele antebelice fino-sovietice. Rușii consideră că această acțiune a contribuit în mod indirect la asediul Leningradului. La 9 iunie 1944 Armata Roșie a atacat în forță și a împins frontul din fața Leningradului până dincolo de Vîborg
Istmul Carelia () [Corola-website/Science/302355_a_303684]
-
după modelul oglinzii sau al trandafirilor. Această poetică originală îl situează pe prozator pe o treaptă diferită, de nu cumva superioară", față de predecesorii săi, de la care a învățat să facă literatură. Cultural, raportarea omului la lume se schimbă fundamental, omul recucerindu-și paradisul pierdut. Lumea își găsește coerența într-o altă ordonare: diferența microcosm vs. macrocosm nu-și mai găsește legitimitatea. Partea devine tot una cu întregul, omul fiind asimilat universului. Absurdul, gratuitatea, dezumanizarea, nonsensul, teme frecvente în literatura contemporană scriitorului
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
conducător foarte înțelept și drept. Matia Corvin a fost cel care a ordonat întemnițarea domnitorului Munteniei Vlad al III-lea (Țepeș), când acesta, urmărit de armata otomană, i-a cerut ajutorul. Dar tot Matia l-a ajutat pe Vlad să recucerească tronul Țării Românești (Valahiei) de la Laiotă Basarab. Ulterior, după ce Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei a încheiat pacea cu Regele Cazimir al Poloniei, Matia l-a atacat pe Ștefan, dar a fost înfrânt în lupta de la Baia, oastea sa retrăgându-se
Matia Corvin () [Corola-website/Science/302100_a_303429]
-
putea face față cu succes Hoardei de Aur. Aproape de fiecare dată când mongolii au încercat să oprească expansiunea statului lituanian, hoardele au fost înfrânte. În 1333 și 1339, lituanienii au reușit să învingă forțe importante mongole care au încercat să recucerească Smolenskul. Chiar și atunci când erau victorioși, mongolii nu-i puteau opri multă vreme pe lituanieni din înaintarea lor. Victoria Hoardei de Aur din 1399 nu a făcut decât să întârzie înaintarea lituanienilor către Marea Neagră. Datorită victoriilor lituanienilor, mongolii nu au
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
masiv al Măcinului, malul sudic al Dunării). Mai la sud de acesta, despotatul Dobrogei este creat de Balică, dar conducătorul suprem a fost Dobrotici căruia i se datorează despărțirea regiunii de Imperiul Bizantin, care, cu ajutorul Genovezilor și al Tătarilor, o recucerise în 1262 de la Țaratul Vlaho-Bulgar (șubrezit de invaziile tătare). Despotatul Dobrogei se întindea pe teritorii aparținând astăzi Bulgariei (la sud) și României (la nord) cu o populație mixtă cuprinzând nu numai Bulgari, Români și Tătari (aceștia din urmă, sosiți în
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
de mai multe ori în decursul existenței ; a cuprins porturile Constanța și Mangalia (cetățile antice Tomis și Callatis) unde Genovezii aveau reprezentanțe. În 1357, Dobrotici se declară despot. În același an, pierde Mesembria și Anhialos (azi Nesebăr și Pomorie, Bulgaria), recucerite de împăratul bizantin Ioan V Paleolog. Dar doi ani mai târziu, în 1359, Dobrotici cucerește cetatea Vicina de la jupânul Demetrios, gurile Dunării de la Țara Românească, Silistra de la Țaratul Târnovo, și îi alungă din țară pe Genovezi care păstrează doar portul
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
integrantă a istoriei naționale a fiecărei țări. Mircea cel Bătrân a alipit Țării Românești Dobrogea în 1388/9. În 1393, Baiazid I cucerește sudul Dobrogei și îl atacă pe Mircea în Țara Românească, dar fără succes, iar în 1395 Mircea recucerește teritoriile pierdute cu ajutorul aliaților săi, Regatul Ungariei. A treia ocupație otomană a avut loc între 1397 și 1404. Înfrângerea lui Baiazid I de către Timur Lenk la Ankara în 1402 deschide o perioadă de anarhie în Imperiul Otoman.În 1403, Mircea
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
otomană a avut loc între 1397 și 1404. Înfrângerea lui Baiazid I de către Timur Lenk la Ankara în 1402 deschide o perioadă de anarhie în Imperiul Otoman.În 1403, Mircea ocupă cetatea genoveză Licostomo de la gurile Dunării, iar în 1404 recucerește Dobrogea și se implică în luptele dinastice din Imperiul Otoman. După moartea lui Mircea, în 1418, fiul său Mihail I, reîncepe luptele cu turcii, pierzându-și viața într-o luptă în 1420.În anul acela, sultanul Mehmed I cucerește Dobrogea
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
nu-i erau deja supuși). În același timp, această revoltă i-a oferit pretextul să încerce extinderea imperiului asupra Greciei antice împărțită în orașe-stat. O expediție preliminară condusă de Mardonius în 492 î.Hr., menită să pregătească invazia terestră asupra Greciei, recucerise Tracia și forțase Macedonia să devină regat vasal Persiei. În anul 491 î.Hr. Darius a trimis soli în toate cetățile-stat grecești cerând un dar de „pământ și apă”, în semn de supunere către el. Majoritatea orașelor Greciei s-au grăbit
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
antichității târzii și a Evului Mediu timpuriu, Imperiul Roman de Răsărit sau Imperiul Bizantin, au prevăzut creanțe asupra zonelor occidentale, care a fost ocupat de mai multe triburi. În secolul al VI-lea, Imperiul Roman de Răsărit a reușit să recucerească zone întinse din fostul Imperiu Roman de Apus. Cel mai mare succes au avut campaniile generalilor Belizarie și Narses, în numele împăratului roman răsăritean Iustinian I (533 - 554). Teritoriul vandal care a ocupat fosta provincie romană Africa de Nord a fost recâștigat, în
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
special pe teritoriul centrat în jurul orașului Cartagina. Un an mai târziu, Sicilia, Sardinia, Corsica, Dalmația, precum și Insulele Baleare au fost ușor de capturat de către legiunile romane invadatoare. Campania în cele din urmă s-a mutat în Italia și bizantinii au recucerit-o complet. Teritorii minore au fost capturate în vest precum coasta de sud a Peninsulei Iberice. Dar deja în 568, la trei ani după ce Iustinian a murit, lombarzii au invadat Italia.
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
Armatei Kareliei. După o intensă pregătire de artilerie, atacul s-a dezlănțuit la 10 iulie spre Korpiselkä. Până la 23 august întreaga Karelie a fost cucerită, orașul Suojärvi fiind ultima localitate a regiunii intrată sub stăpânirea finlandeză. Până la 9 septembrie fusese recucerit și Istmul Karelia. Ofensiva finlandeză a reușit încercuirea și distrugerea mai multor unități sovietice, numai în câteva cazuri intervenția artileriei și blindatelor rusești reușind să salveze din încercuire un număr de luptători ai Armantei Roșii. La 10 iulie armata finlandeză
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
cu un adept al șahului, iar în al doilea rând, guvernatorul de Bitlis a trădat și i-a jurat credință șahului. Ca rezultat, În 1533, Soliman a ordonat marelui vizir Ibrahim Pașa să conducă o armată în Asia, unde a recucerit Bitlis și ocupat Tabriz-ul fără rezistență. Campania condusă de Ibrahim s-a terminat în 1534, iar Soliman a făcut o mișcare spre Persia, doar pentru a intra pe teritoriul șahului, care nu a riscat o confruntare decisivă și a recurs
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
provincia Van și unele forturi în Georgia. În 1553 a început a treilea și ultima campanie a lui Soliman împotriva Șahului Tahmasp. Sultanul a atacat inițial teritoriile cucerite în Erzurum de fiul șahului, apoi a traversat cursul superior al Eufratului, recucerind anumite părți din Persia și stabilizând dominația otomană acolo. Armata șahului a continuat strategia de a evita confruntările decisive, care riscau să nu aducă nici un câștig semnificativ. În 1554 a fost semnat un pact, încheindu-se astfel campaniile asiatice ale
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
meseriași, funcționari și țărani. La 19 septembrie 1870, când Germania a trecut la asediul Parisului, populația Franței era încă în febra înarmării. Gambetta la rândul lui cerea organizarea apărării. Plecând în provincie, el organizează o nouă armată pentru acțiuni ofensive, recucerind orașul Orleans. O parte din această armată, numită "Armata Loarei", se unește cu armata din răsărit și sprijină orașul Belfort, care rezistă astfel până la sfârșitul războiului. În 31 octombrie 1870 mulțimea manifestează împotriva uneltirilor guvernului și a trădării generalilor armatelor
Războiul franco-german () [Corola-website/Science/302632_a_303961]
-
păstrarea controlului zonelor înalte care dominau Sedanul. De aici, francezii ar fi putut ataca capetele de pod germane și, dacă nu ar fi putut să le cucerească, le-ar fi stânjenit mult acțiunile. Satul Stonne a fost cucerit, pierdut și recucerit de 17 ori, iar pe 17 mai a căzut definitiv în mâinile germanilor. În tot acest timp, Guderian și-a redirecționat pe 14 mai celelalte două divizii de blindate, "1. Panzerdivision" și "2. Panzerdivision"]], spre vests. Aceste două divizii au
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
multe atacuri lipsite de efect în jurul orașului Péronne pe 19 mai, principalul atac dinspre sud a fost declanșat de-abia pe 23 mai, când Divizia a 7-a, sprijinită de un număr redus de tancuri, a încercat fără succes să recucerească orașul Amiens. Pe 27 mai, Divizia I blindată britanică adusă în grabă din Anglia, a atacat în forță pozițiile germane de la Abbeville, dar a fost respinsă cu pierderi mari. De Gaulle a efectuat a doua zi un atac, fiind la
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
sistemului de castel de frontieră stelar, care să fie capabil să reziste agresiunii otomane. Imediat după, Pipo a început confruntarea cu turcii, dar în același timp se deplasează împotriva armatelor bosniace de la Hrvoje Vukčić Hrvatinić, unde asediază orașul Sibenik și recucerește părți ale Croației de astăzi. În 1408, Pipo a devenit Ban de Szörvény și membru al prestigiosului Ordin al Dragonului. În 1410, Sigismund l-a trimis să convingă orașele-state italiene să taie legăturile cu Napoli: el a călătorit în mare
Filippo Buondelmonti degli Scolari () [Corola-website/Science/302861_a_304190]