1,713 matches
-
în mediul școlar. Investigația noastră traversează perioada dintre sfârșitul Primului Război Mondial și anii care au urmat căderii regimului comunist. Nu căutăm analogii facile între cele două serii evenimențiale, deși ambele au fost urmate de o efervescență notabilă a politicilor educaționale și redefinirilor identitare. În tot acest timp, trecând de la un proiect de schimbare la altul, învățământul românesc a cumulat practici și conținuturi longevive; între ele, comemorările ocupă și astăzi un loc aparte în cotidianul școlar. Dacă politicile memoriei publice au reflectat atent
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Ricoeur, La mémorie, l'histoire, l'oubli 27, care propune o masivă și riguroasă biografie a reflecțiilor pe această temă, pornind de la marii greci (Platon, Aristotel) și ajungând până la celebrii redescoperitori ai termenului, Yerushalmi și Nora. În plină avalanșă a redefinirilor, găsim rezonabil enunțul lui David Lowenthal: "istoria și memoria sunt distincte mai puțin ca tipuri de cunoaștere și mai mult ca atitudine față de acea cunoaștere"28. Deși este greu de precizat cu exactitate cum anume se diferențiază cei doi termeni
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
aceeași binecunoscută narațiune despre domnitorul-erou și faptele sale glorioase. Totul a dovedit că există un larg consens asupra structurii și finalității acestei povestiri, la care majoritatea aderă fără să ceară prea multe detalii. Au fost însă și reacții contrare, de redefinire mai puțin sacralizantă a personajului istoric aflat în dispută. La puțin timp după "scandalul manualelor" din 1999-2000, încheiat cu victoria eposului național eroizant asupra minimalismului istoric "european", momentul omagial din 2004 a provocat o confruntare aprigă, prelungită și după încheierea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
unor datări precise. Așa se edifică un repertoriu de referințe culturale credibile, stabile, consensuale, la fel de necesare individului, cât și comunității cu care se identifică. Trecerea de la fapt la timp, ca personaj principal al narațiunii istorice, presupune un efort considerabil de redefinire a reprezentărilor temporale. Ar putea fi înlesnit prin reflecția sistematică asupra noțiunilor de "gândire"280, "înțelegere"281 sau "conștiință" istorică 282, care rămân însă dificil de administrat chiar și pentru adulții profesionalizați, cu atât mai mult pentru școlari. Ofensiva contra
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
identitare, trebuiau recuperate și acceptate lucrurile bune care populaseră trecutul socialist 96, pentru a nu desconsidera ori umili o bună parte a cetățenilor Germaniei de astăzi. Republica federală a învins, competiția s-a încheiat și era nevoie de o nouă redefinire a identității naționale, după atâtea decenii de comunicare în dublu limbaj. Concentrându-se atât de mult pe descrierea vieții cotidiene, manualul conținea aluzii minimale la evenimentele internaționale, ca și cum toată istoria de după 1945 și-ar fi găsit cea mai bună ilustrare
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
romanului parodic renascentist. Transformările hilare pe care le suferă atunci Biblia, în ciuda temutei instituții inchizitoriale, își vor afla ecoul și în romanele secolului XX, când, într-un stadiu al libertății și îndoielii asumate, condiția umană suferă un acut proces de redefinire, punând sub semnul întrebării divinitatea însăși. Menționăm că am avut în vedere și filiațiile pe care le-a dezvoltat romanul, în cadrul fiecărei perioade istorico-literare analizate, alcătuindu-și structura prin preluarea altor specii (satira menippee în Antichitate, poemul eroi-comic în Renaștere
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
A vorbi deschis despre "denudarea" procedeului folosit în parodie nu mai miră astăzi pe nimeni căci, în lipsa deconspirării mijloacelor utilizate, în lipsa exhibării regiei interioare, orice roman parodic riscă acuza plagiatului. Parodia se găsește într-un proces de continuă și dinamică redefinire, hipertextul zilelor noastre fiind pus în postura redimensionării o dată cu apariția unor forme noi de literatură. Experimentele literare care au făcut posibilă existența poeziei sau a prozei digitale nu exclud parodia: în fond, cartea scrisă în comun, interactiv, în fața unui computer
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
elementelor necesare în formarea competențelor versus paradigma centrării pe conținutul informațional / 71 3.1. Nevoia de reconstrucție conceptuală a curriculumului / 71 3.2. Evoluții ale conceptului de curriculum / 73 3.3. Sensuri semnificative în evoluția abordării curriculumului / 76 3.4. Redefinirea elementelor componente specifice / 82 3.5. Condiții de implementare / 86 3.6. Promovarea unui curriculum centrat pe competențe în profesionalizarea educatorului / 90 Capitolul 4. Actorii educației: paradigma centrării pe educat (pe învățare) versus paradigma centrării pe educator (pe predare) / 97
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în fața schimbării de paradigmă Acuza tot mai evidentă adusă educației formale, sistemului educativ atual că nu formează explicit eficient, eficace pentru reușita, succesul socio-profesional ulterior finalizării programelor sale, a determinat reconsiderarea elementelor de bază ale acesteia. În primul rând, prin redefinirea problematicii finalităților sale, dar în contextul general al educației, concepută a se realiza de-a lungul întregii vieți, tocmai pentru continua dezvoltare a personalității, în raport cu așteptările proprii, ale societății, ale profesiunii, ale mediului. Din perspectiva paradigmei umaniste, firesc era atunci
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Va fi ca un concept integrator al acestora, ca proces de formare, ca instrument și proiectat în modele alternative (tipuri) și complementare, de integrare curriculară, conform specificului combinativ al lor și după funcționalitatea sa practică, după cerințele vieții reale. Consecințele redefinirii competențelor asupra reconceperii curriculumului au fost conturate progresiv, prin corelarea diferitelor abordări ale acestora, subliniate mai sus. Astfel, adept și promotor al metaforei mobilizării în sistem a diferitelor resurse ale personalității, ca esență a paradigmei formării și afirmării competențelor, Ph
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
fie abordată critic, ca să rămână instrument pentru cunoaștere și cercetare, • să aibă loc diversificarea metodelor de predare-învățare, pentru a evita transmiterea cunoașterii, pentru a realiza învățarea prin cercetare, construcție, • să se stabilească coerența între abordarea evoluției diferitelor discipline, regruparea lor, redefinirea ariilor curriculare. ► Paradigma curriculumului construit pe competențe aduce în prim plan un concept specific pedagogia integrării, utilizat intensiv și progresiv în Europa după 1990. Interesul major aici s-a manifestat în construirea de curricula orientate spre eficiența ulterioară socio-profesională, exprimat
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
curriculum, fie prin modificarea celui precedent în profunzime a elementelor sale, fie construirea prin juxtapunerea a curricula existente, fie prin adaptare și negociere, fie prin selecționarea unui curriculum din mai multe oferite, fie prin combinare variată între ele). 3.4. Redefinirea elementelor componente specifice Dacă formarea pentru o integrare socio-profesională reală eficace, eficientă devine o paradigmă prioritară pentru educația actuală, atunci și reconceperea curriculumului se reorientează către problematica precizării, adaptării, structurării, concretizării finalităților solicitate de-a lungul acesteia (atât în etapa
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de accent în instruirea clasică (unde domină predarea prin transmitere) aduce în prim plan o învățare care implică atitudine pozitivă și percepere adecvată a semnificațiilor ei, ca experiență, ca proces de cunoaștere bazat pe clădirea înțelegerii proprii. Astfel cere extinderea, redefinirea cunoștințelor și a cunoașterii în dinamica ei, cere o atenție sporită pentru noile obiective de natură formativă (capacități, competențe, atitudini), corespunzător cu crearea mediului, contextului pedagogic favorabil acestor activități, mai ales acum și diferențiate. Cercetări pedagogice variate completează mereu paleta
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
învățare activă, de unde educatorul va suplimenta condițiile facilitatoare ale contextului pe care-l proiectează și în acest sens. Unii autori chiar consideră acest aspect ca fiind în centrul reformulării educației (Kleinbaum, 2005, pp. 164-165), unde trei condiții sunt esențiale: a) redefinirea sensului agentului-educat, a activității lui pentru realizarea progresului real după etapa clasică de pasivitate, a concepției despre sine, a găsirii de noi moduri de înțelegere, a afirmării experienței autonomiei, a apropierii de realitatea în care se va integra; b) descoperirea
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
analize critice/criteriale/cauzale/comparative/factoriale/ contextuale/de sarcină. • Prin comparare, diferențiere, relaționare, asociere, atribuire, identificare. • Prin corelare, sinteză, combinare, prelucrare. • Prin generalizare, esențializare, sesizare a sensurilor, structurare, formulare de ipoteze, schematizare; integrare în context, exemplificare. • Prin formulare de întrebări, redefinire, reorganizare, restructurare, reîncadrare, reformulare, reinterpretare, integrare în noi structuri, schimbare a perspectivei, introducerea și rezolvarea perturbațiilor, identificare de noi probleme sau experiențe, recombinare. • Prin exprimare proprie, argumentare, exemplificare, interpretare proprie, transformare, clarificare, ilustrare, extrapolare, prevedere de consecințe, explicare variată. • Prin
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
evidențiere de note comune, esențializare, sintetizare, atribuire la o clasă, grupare de elemente similare, asociere de imagini mentale, ordonare și reordonare, structurare și restructurare, comparare, combinare variată. Prin argumentare, interpretare critică proprie, completare de concepte anterioare, codificare, recunoaștere și rezolvare, redefinire în contexte noi. • Prin definire logică, numire, redare proprie, tipizare, concluzionare, explicare de caracteristici comune și în contrast, arbore de derivare noțională, matrice a conceptelor, grafuri conceptuale, prototipuri pentru clase de note esențiale, profile-robot, scale criteriale, liste de cuvinte-cheie sau
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și a familiarului în necunoscut, construire de metafore; • Prin tehnica Philips 6/6 sau tehnica 6/3/5 ca variante ale brainstorming. • Prin alte procedee, tehnici: analiză combinatorie, concasare, jocuri de creație, suprapunere, asociere, corelații intrași interdisciplinare, reducere a obstacolelor, redefinire, liste de idei sau de control, tabele de afișaj, exprimare în alt limbaj, descriere a problemei din diverse unghiuri de vedere, inventare de scenarii, căutare a celui mai adecvat titlu, căutare a unor însușiri comune, joc de rol, meditație, includere
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în cunoaștere, de clarificare, prin dialog euristic. • De utilizare variată a întrebărilor: directe, inverse, în lanț, de controversă, de revenire, deschise, cu variante în alegere, problematizate, parțial formulate. • De găsire a noi relații cauzale, a noi exemple, argumente, prin reanaliză, redefinire, reordonare. • De comentare a surselor informative date, a manualului, a altor răspunsuri, exemple. • De formulare de întrebări de către educați. • De solicitare și comentare a răspunsurilor în variante, formulate critic. • De antrenare a educaților în evaluarea răspunsurilor sau completarea întrebărilor. • De
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
utilizate curent de către educator, dar acum în leadership repertoriul său solicită a fi îmbogățit, diversificat, pentru a transforma educatul în coparticipant în managementul activității: • acordarea recompenselor (mai ales a celor morale), • creșterea progresivă a performanțelor așteptate și posibil de atins, • redefinirea sarcinilor și punerea în mai multe situații, • anticiparea dificultăților, • pregătirea pentru învingerea dificultăților, prevenirea conflictelor, • antrenarea în realizarea evaluării formative și în formularea de decizii care ar rezulta pentru reglare, • dezbaterea situațiilor de rezolvare a sarcinilor în condiții date de
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
care pot fi simbolizate printr-un cerc și baston (circ, interzis), printr-un ac și ață (chirurgie, artă ). Flexibilitatea constă în modificarea, restructurarea mersului gândirii, capacitatea de a trece de la o categorie de obiecte, fenomene, metode la alta; abilitatea de redefinire, revizuire a punctelor de vedere. Consecințe. Ce s-ar întâmpla dacă... ( dacă hârtia ar vorbi? dacă toate obiectele ar fi din metal? ) Utilizări neobișnuite: Indicați cât mai multe utilizări neobișnuite a unui foarfece, a unui ac, a unei felicitări, a
Îndemânare şi creativitate : repere metodologice by Amalia Farcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1205_a_1937]
-
asupra identității: esențialismul și constructivismul / 75 3.1. Despre câmpul teoriilor identității / 75 3.2. Rădăcinile teoriilor sociale asupra identității / 77 3.3. Perspectiva esențialistă / 81 3.3.1. Identitatea ca existență primordială, perenă / 82 3.3.2. Critici și redefiniri / 85 3.4. Perspectiva constructivistă / 87 3.4.1. Identitatea contextuală, instrumentală, atribuită și imaginată / 89 3.4.2. Critica postmodernă asupra constructivismului; identitatea ca discurs / 92 Capitolul 4. Perspective românești asupra identității / 95 4.1. Identitatea o constantă în
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
el, nu vom putea face translația conceptului în câmpul analizei sociale. De ce? Pentru că nu vom putea vorbi de identitatea unei entități sau colectivități sociale, istorice, de vreme ce admitem postulatul permanenței schimbării sociale, adică faptul că orice societate este supusă schimbării și redefinirii, atât în raport cu sine (dacă o privim în perspectivă istorică), cât și în raport cu altele (dacă o privim din perspectiva interacțiunii cu alte societăți). Să luăm exemplul unei entități sociale oarecare, A. Principiul logicii identității aplicat în câmpul analizei sociale ne spune
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Cu toate că de-a lungul timpului a fost criticată 21 și considerată depășită, concepția identității ca un construct primordial, nederivat, esențial, încă mai captează atenția. Cred că nu ar fi greșit să spunem că în prezent suntem martorii unui proces de redefinire și reconstrucție a acestei concepții în lumina perspectivelor constructiviste, dacă avem în vedere că susținătorii săi insistă asupra trăsăturilor mai puțin accentuate sau subliniate în concepțiile originare 22 vezi Grosby (1994) și Connor (2004). Shils este considerat a fi primul
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
atât ideile, cât și ambivalențele anunțate de Durkheim, Cooley sau Weber se păstrează. Axele anunțate de ei rămân valabile, iar cele mai interesante confruntări s-ar putea prefigura în continuare, credem, pe continuumul afectivitate / simțire-cogniție. 3.3.2. Critici și redefiniri De-a lungul timpului, ideea unei identități primordiale, esențiale a fost supusă unei întregi serii de atacuri. Din punct de vedere analitic, se spune că filosofia sau logica esențialistă nu pot explica schimbarea identității vezi și Baumann (1999:87). La
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
auto- și hetero- atribuirile depind de percepția socială a similarităților și diferențelor culturale colective. Odată ce contextul social se modifică și judecățile asupra asemănărilor și deosebirilor sunt făcute, percepțiile asupra granițelor se schimbă, ceea ce va conduce în cele din urmă la redefinirea lor și, în final, a identității. Brass (1991) dezvoltă la rândul său ideile lui Barth. Identitatea nu este doar o construcție a actorilor sociali, ci este o construcție cu caracter preponderent politic. Identitatea este creația elitelor, care fabrică și manipulează
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]