2,218 matches
-
oftat din rărunchii pămîntului. Un lătrat sinistru străpungea, anemic, eterul. Cum de puteau cu toții să Înceteze să mai existe? N-aveam cum să nu-mi dau seama că mă urmărea cineva. Afară totul era alb și deși obiectele nu-și redobîndiseră Încă culorile, era suficientă lumină pentru a fi capabil să distingi forma lucrurilor și șoferii au Început să-și stînga luminile. Dar interiorul localului era și mai luminat și se putea distinge totul foarte bine, prin țesătura rară a draperiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
drumurile și cu ploile, căci pământul era uscat. Nu locuisem până atunci la țară. Era probabil o teamă, care dură însă puțin, căci anii toți, petrecuți până atunci la oraș, se șterseră ca și cum nu existaseră. Dimpotrivă, avui, inexplicabil, impresia că redobândisem un teritoriu ce dormitase în adâncul ființei. Lung era dezorientat de purtarea mea, pentru el surprinzător de prietenească și încercă (printr-un salt instinctiv) să-mi dea lămuriri docte, dar negăsindu-și cuvintele, răspunse simplificat: „Cum e timpul? Așa și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la cunoștință măsura grațierii de care a avut parte. În realitate, îi transmisesem Iscoditorului mesaj după mesaj, dar, în îndărătnicia lui, neglijase să-mi răspundă. Cu toate astea, apărarea mea nu l-a lăsat insensibil pe suveran, care și-a redobândit oarecare accente amicale: Fără îndoială că nu ești vinovat de nimic, Hassan, dar aparențele te acuză. Iar justiția se sprijină pe aparențe, cel puțin pe lumea asta, cel puțin în ochii gloatei. Totodată, nu pot uita că în trecut, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fiecare noapte aveam impresia că dorm pentru ultima oară lângă Maddalena. Și o strângeam și mai tare în brațe. ANUL LUI SOLIMAN 929 de la hegira (20 noiembrie 1522 9 noiembrie 1523) În anul acela, Marele Turc, sultanul, avea să-și redobândească în ochii mei buna reputație. Firește că el personal n-a avut vreodată habar de acest lucru, dar ce-are a face? Vrajba făcuse ravagii în mine însumi și tot în mine avea să se resoarbă. Fusesem nevoit să fug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
obosit, mi s-a părut că urc spre suprafață, și în clipa aceea l-am văzut pe prietenul gladiator tăind dintr-o lovitură capul quadului care voia să mă ucidă, și am fost împroșcat de sânge... Încet-încet, lucrurile și-au redobândit contururile, iar eu mi-am venit în fire. Se ridică. Știi că sunt adeptul cultului lui Mithra. Am fost deja inițiat în misterele lui. L-am rugat pe pater să dau proba ca să fiu inițiat în misterele zeului. — Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Privi lanțurile de la glezne și înțelese că homarul, șarpele și racul erau pământul de care era legat și pe care se putea mișca într-o singură direcție. Corbul, tridentul și gladius-ul... Ce-i spuneau ele? Ce reprezentau? Dintr-odată își redobândi puterile și se ridică. Îi privi pe cei trei bărbați înarmați. Ei împiedicau ochiul să privească, ei aveau să-l împiedice și pe el să-și îndeplinească misiunea. Trebuia să-i doboare, imediat. Înaintă. Uimit, văzu că adversarii nu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
despre ce a născocit el ca să uimească poporul... Nici măcar voi, gladiatorii care veți lupta. Tu nu știi ce vă așteaptă. Valerius simți stomacul strângându-i-se dureros. Uneori, vechea spaimă revenea, chinuindu-l, dar învățase s-o învingă. Respiră adânc, redobândindu-și calmul. — Te ascult... dar grăbește-te. Peste puțin timp trebuie să mă întorc în cămăruța mea. — Vitellius a chemat opt sute de soldați și două sute de marinari din flota de la Misenum. Le-a dat foarte mulți bani ca să nu spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și, cu o lovitură năprasnică în coif, îl făcu să se prăbușească. Întorcându-se ca o furie, înfipse spada în pântecele unui adversar, apoi în pieptul altuia. Lupta cu disperare, văzându-i pe tovarășii săi căzând unul după altul. Își redobândi calmul, luă sabia și îl atacă pe trac, dar acesta se feri și coborî panta în fugă, strecurându-se printre castrapila. Ajunse la tovarășii săi, prinși în lupte corp la corp. Peste puțin timp, veni și Flamma cu oamenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din plin, devenind ținte sigure pentru armele flavienilor. Antonius trecea călare printre rândurile soldaților săi, încurajând cu glas puternic legiunile din Pannonia, în special pe a treisprezecea: — Pe acest câmp veți putea șterge rușinea înfrângerii pe care ați suferit-o... Redobândiți-vă onoarea! — Antonius... Titus șterse sudoarea rece de pe fața lui Antonius, care îi îndepărtă cu un gest nesigur mâna, privind în fața sa cu ochii măriți. Voi, cei din Maesia, care ați pornit revolta... Nu puteți să vă temeți acum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
însuși”8. Dar sensul acestei suferința este iubirea însăși, deoarece, așa cum afirmă Fericitul Augustin (Predica 27, 6) desfigurarea exterioară a lui Hristos exprimă frumusețea lăuntrică. „Dacă El nu și-ar fi dorit să devină diform, nicicând tu nu ai fi redobândit forma divină pe care o pierduseși”.
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
există hemoragie internă, nici simptome de leziune cerebrală. Ziarele Îndoite pe care pacientul le purta pe sub Îmbrăcăminte Împotriva frigului și ca să-și sporească proporțiile trupești, cum spune el, i-au servit la amortizarea loviturilor. Acum cîteva clipe, cînd și-a redobîndit cunoștința pentru cîteva minute, pacientul m-a rugat să vă spun că se simte ca un băiețaș de douăzeci de ani, că vrea un sandviș cu cîrnati și usturoi proaspăt, o ciocolată și bomboane Sugus de lămîie. În principiu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pungă. Conținea o cărticică legată În piele. Un liturghier. Liturghierul pe care Fermín Îl avea În mînă ultima oară cînd Îl văzusem. Don Federico, Împingîndu-mă Îndărăt În stradă, Îmi pecetlui buzele cu o Încuviințare gravă. Odată ajunși pe trotuar, Își redobîndi Înfățișarea surîzătoare și ridică glasul. — Și adu-ți aminte să nu forțezi butonul cînd Îl Întorci, că iarăși o să sară, ne-am Înțeles? — Nici o grijă, don Federico, vă mulțumesc. M-am Îndepărtat cu un nod În stomac, care se stîngea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
războiului din Barcelona urmau să vină abia peste doi ani. La scurt timp după Începutul ciocnirilor, trupele generalului Goded s-au predat, printr-un miracol sau prin proasta circulație a informației Între comandamente. Guvernul lui Lluís Companys părea să fi redobîndit controlul, Însă ceea ce se petrecuse În realitate avea o Însemnătate cu mult mai mare și urma să Înceapă a deveni evident În săptămînile următoare. Barcelona trecuse În puterea sindicatelor anarhiste. După zile de tulburări și de lupte de stradă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
după ce atâta vreme nu îngăduise nimănui să-i atingă frâul; căci acest splendid animal avea o inteligență aproape omenească. El a fugit de stăpânul său numai pentru a-l atrage pe urmele Angelicăi și a-i da putința s-o redobândească. El o văzuse fugind de la locul luptei, iar cum Rinaldo se bătea pe jos, armăsarul se văzuse liber și o pornise după prințesă, fugind mereu dinaintea cavalerului până când îl aduse la ea. Dar Bayard, înșelat acum ca și stăpânul său
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
O tânără fată s-a apropiat de oștenii căzuți, în acea clipă de mare primejdie. Ea purta vestminte țărănești, dar era de o frumusețe cerească și avea un aer de mare nobleșe. Aceasta nu era alta decât Angelica, prințesa Cathaysiei. Redobândind acel inel minunat, după cum v-am mai povestit, Angelica se simtea mândră de puterea lui și a început a călători singură fără frică, dar nu și fără un tainic simțământ de rușine la gândul că fusese nevoită să caute, în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
convine, zise el, dacă vei pierde lancea? Nu te îngriji de asta, replică Mandricardo, așa cum mă vezi am bătut până astăzi o sumedenie de cavaleri. Află că am jurat să nu mă slujesc de vreo spadă până nu voi fi redobândit faimoasa Durindana ce se află la paladinul Roland. Sabia aceasta aparține armurii pe care o port. Fără îndoială că a fost furată , dar cum a ajuns în mâinnile lui Roland nu știu. Am să-l fac însă s-o plătească
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în câteva volume și le-am oferit potențialilor cititori. Nu m-am iluzionat că bobii de înțelepciune răspândiți prin scrierile mele, vor găsi, toți, terenul prielnic pentru a rodi. Dar mai cred, în viitoare vremi, în care cartea își va redobândi locul cuvenit în sufletul românilor și mai cu seamă în al tinerilor. Și mai cred încă în reînscăunarea la Domnie a legii, a culturii și a moralității pe tot cuprinsul pământului strămoșesc. Mai cred... Închinăciune De când am început să descifrez
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
încep să cânt. Mă sprijin de grilajul vestic al zidului orașului Din Ching-ling toamna. Revărsându-și razele peste pământ, soarele atârnă jos Ca să privească cum curge fluviul măreț. Câmpia centrală e un dezastru, oficialii se împrăștie neputincioși. Când să ne redobândim frontierele? Vânturile din Yang-chou au venit să-mi usuce lacrimile. Împăratul Hsien Feng ascultă în tăcere și începe să plângă. Mă roagă să cânt alt cântec. — Dacă ai fi actor în trupa imperială, te-aș răsplăti cu trei sute de tael-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
că nu vei face asta! — Loviți-mă, atunci, pentru că dorința mea este să vă văd din nou zâmbind. Puteți să mă credeți nebun, dar trebuie să vorbesc. Vreau ca iubirea dumneavoastră să se împlinească, la fel de mult cum vreau să-mi redobândesc bărbăția. Nu aș putea cu nici un chip să las să scape o asemenea ocazie. Mă plimb de colo-colo prin cort. Știu că An-te-hai are dreptate și că trebuie să fac ceva înainte ca situația să mă depășească. Nu e greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aprinsese semnalul roșu. Apăru trenul, vagoanele lunecară lin, ușile se dădură în lături. Ce zi, oho, ce mai zi!... Izbutise, totuși, să ajungă la țărm. Se spulbera, treptat, povara zilei străine... Cum te-ai extrage de sub o platoșă de plumb. Redobândind dreptul de a redeveni vie, neștiută. Adică adevărată, adică vie, încă vie. A nopții celeimari și bune, durere fericită, pe noi nouă redă-ne. Cerul violet. Silueta vineție, haita depui. Un cap de cățea, dacă te uitai bine. Capul prelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am dorit, cel putin o datè în viațè, sè omorâm pe cineva, sè-l facem sè disparè, dar n-o facem! De ce, nu știu, poate fiindcè avem discernèmântul și puterea de a alege între bine și rèu! Ai dreptate, admite el, redobândindu-și calmul și stèpânirea de sine, constatând, S-a fècut deja târziu! apoi se ridicè de pe scaun vioi, bètându-mè ușor pe umèr, Nu mi-ar pèsa de nimeni și de nimic dacè mama ta s-ar face bine! Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cunoaște demult, familiaritatea din vocea ei fècându-mè sè tresar, Ce vrea oare de la mine? În privirea cu care mè fixeazè plutește ceva că o prevestire nefastè, pèrul încâlcit, sârmos, îi cade peste fațè, intrându-i în ochi, eu încercând sè-mi redobândesc capacitatatea de a judeca lucrurile, gândindu-mè cum aș putea, în împrejurarea de fațè, sè scap de prezența ei supèrètoare, cântèrind cu luciditate toate posibilitèțile de ieșire din aceastè dezgustètoare și nedoritè situație, Eu tot stau cu tine și dacè tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și drècesc, iar când privești o femeie, Matei, imagineazè-ți cè e goalè în fața ta, dezbrac-o cu nerușinare în minte și vei vedea cum dispar toatè taină și farmecul sexului ei! Prea fetișizèm femeile! Când pleci, Matei? mè întreabè Șerban redobândindu-și în glas notă de cinism pe care i-o cunosc, Sper că anul viitor, prin martie, sè primesc viza! Și de Revelion ce faci? Nu vii la noi? Nu! Mulțumesc! Voi fi cu Ioana, undeva la o cabanè! mè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
acum spre semnarea rapidă a tratatului de pace. Cât despre zaraf... Era curată prostie să-i mai dorești moartea în actuala conjunctură. ― Pacea ar fi în dezavantajul zarafului, Excelență. Nu credeți? Dacă rușii, protectorii săi, vor pleca, iar turcii vor redobândi suzeranitatea asupra principatelor, asta nu-i va aduce prințului nici liniște, nici bunăstare. Turcii îi vor tăia capul și îi vor confisca imediat toată averea. Ienicerii încă nu au uitat reformele pe care el a încercat să le pună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
râse hâd și ciudat, de parcă tocmai se rupea ceva în el. Se prăbuși pe scaunul din apropiere cu fața în palme. Sunt mort! Mort! Pentru totdeauna, mort! Plângea în hohote. Când auzi ușa deschizându-se, sări însă imediat în picioare, redobândindu-și expresia calmă și demnitatea. În cameră intrase Napoleon. Dante Negro privi drept în ochii împăratului. Zâmbi. Nu-i prea venea să zâmbească. Încerca doar să epuizeze momentul jenant al primului contact. Cursese prea mult timp, se petrecuseră o groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]