1,577 matches
-
pe povestitorii mediocri, fiind convins că și textele de la aceștia vor servi etnografului. a reeditat lucrările lui Cavallioti, Ucuta și Daniil. În volumul "Scriitori aromâni în secolul al XVIII" (1909), spre a face cunoscută activitatea învățătorilor aromâni înaintași, Papahagi a reeditat vocabularul trilingv al lui Theodor Anastasie Cavallioti (Veneția, 1770), "Lexiconul în patru limbi" al lui Daniil Moscopoleanul (Veneția, 1794-1802) și "Noua pedagogie" a lui Constantin Ucuta (Viena, 1797), retranscrise în grecește și transliterate în alfabet latin. De asemenea, a reeditat
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
reeditat vocabularul trilingv al lui Theodor Anastasie Cavallioti (Veneția, 1770), "Lexiconul în patru limbi" al lui Daniil Moscopoleanul (Veneția, 1794-1802) și "Noua pedagogie" a lui Constantin Ucuta (Viena, 1797), retranscrise în grecește și transliterate în alfabet latin. De asemenea, a reeditat și publicat, cu un bogat comentariu, "Gramatica română sau macedoromână" (Viena, 1813) a lui Mihail G. Boiagi. A îngrijit "Studii istorice asupra Peninsulei Balcanice" de Ioan D. Caragiani. Aceste lucrări, devenite rare, sunt veritabile monumente de limbă, de importanță capitală
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
Ordean, în 1999 lansând albumul "Floare de vârtej". Versurile cântecelor sale aparțin unor poeți celebri, precum Nichita Stănescu, Nicolae Labiș, Adrian Păunescu, Mihai Eminescu, Octavian Paler, Miron Manega, Camelia Radulian, Clara Mărgineanu. În 2002, albumul " Pe la case luminate" a fost reeditat, iar în 2004 Maria Gheorghiu a lansat un nou album, "Timp netrăit". A susținut un recital alături de Orchestra Filarmonicii din Kiev, în 2006, chiar înainte de a reedita albumul "Floare de vârtej", în 2007. Începând cu 2008, Maria Gheorghiu a susținut
Maria Gheorghiu () [Corola-website/Science/314307_a_315636]
-
Manega, Camelia Radulian, Clara Mărgineanu. În 2002, albumul " Pe la case luminate" a fost reeditat, iar în 2004 Maria Gheorghiu a lansat un nou album, "Timp netrăit". A susținut un recital alături de Orchestra Filarmonicii din Kiev, în 2006, chiar înainte de a reedita albumul "Floare de vârtej", în 2007. Începând cu 2008, Maria Gheorghiu a susținut numeroase spectacole alături de trupa Atelier. În majoritatea aparițiilor de pe scenă este acompaniată de pianistul Radu Grațianu. În 2010, Maria Gheorghiu a lansat albumul "Curcubeu", urmat în 2013
Maria Gheorghiu () [Corola-website/Science/314307_a_315636]
-
de personaje plasate într-o împrejurare enigmatică. Nuvela „Douăsprezece mii de capete de vite” a fost tradusă în mai multe limbi străine: engleză („Twelve Thousand Heads of Cattle”, în vol. "Fantastic Tales", Dillon’s, Londra, 1969; traducere de Eric Tappe, reeditată în 1990), maghiară („Tizenkétezer szarvasmarha”, în vol. "Körutazás. Román novellák, karcolatok", Editura Kriterion, București, 1977, pp. 254-267; traducere de Tibor Molnár și Ferenc Papp), germană („Zwölftausend Stück Vieh”, în vol. "Bei den Zigeunerinnen: Phantastische Geschichten", Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1980
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
Ivanova), ucraineană („Двенадцать тысяч голов крупного рогатого скота”, în vol. "Генеральские мундиры", Editura Nika-Țentr, Kiev, 2000; traducere de Stanislav Semcinskii), bulgară („Дванадесет хиляди глави добитък”, în vol. "В двора на Дионис", Ed. Hristo Botev, Sofia, 1995; traducere de Ognean Stamboliev, reeditată în vol. "Гадателят. Госпожица Кристина. При циганките", Zaharii Stoianov, Sofia, 2002), sârbă („Dvanaest hiljada goveđih grla”, în vol. "Tajna doktora Honibergera i druge novele", Paideia, Belgrad, 2002; traducere de Mariana Dan), portugheză („Doze mil cabeças de gado”, în vol. "Nas
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
karting, unde reușește să ocupe locul 3 după numai 3 săptămâni de la data înscrierii în cadrul Clubului Copiilor Oradea. A urmat un an mai puțin reușit, dar în 1996 câștigă titlul de campion județean (Bihor) la Karting, reușită pe care o reeditează și în 1997, când se califică cu echipa la campionatele naționale, unde ajunge până în sferturile de finală, reușind cel mai bun rezultat al echipei orădene din acel concurs ( "Vezi toate rezultatele din karting"). Lipsa suportului financiar îl determină să facă
Marius Pantea () [Corola-website/Science/333228_a_334557]
-
este o versiune extinsă și revizuită a nuvelei sale "Against the Fall of Night", publicată în 1948 în revista "Startling Stories". Versiunea prezentă în roman diferă în detalii față de nuvelă, aceasta din urmă rămânând suficient de populară pentru a fi reeditată și după ce a fost publicat "". Clarke a relatat în cuvântul înainte al unora dintre ediții anecdota despre discuția purtată de un psihiatru cu un pacient aflat la terapie, în care ei nu și-au dat seama că unul citise romanul
Orașul și stelele () [Corola-website/Science/331615_a_332944]
-
Pillat a fost aceea a lui G. Călinescu, admirat încă de când îi fusese asistent în 1946-1947, și adulat până la moarte. îl contemplă acum vorbind cuceritor la catedră, întrupând o superioară sinteză a marilor maeștrii: "... a fost spectaculos, ca de obicei, reeditând, la un potențial mai artist-fantast, tipul de profesor în care Pârvan, Iorga, Nae Ionescu se găsesc conjugați laolaltă". Profesorul, dovedind o mare generozitate, îl angajează la Institut, unde lucrase și înainte de arestare. Din punct de vedere intelectual și profesional, eminentul
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
de Onoare. În 1949 îi este decernat Marele Premiu pentru literatură al Academiei Franceze și publică la Editura Plon, piesele "L'Emissaire, Le Signe de la Croix, La Fin des temps" în volumul "Vers un autre royaume." Editurile Nauwelaerts și Vrin reeditează "Positions et approches concrètes du mystère ontologique". Predă o suită de conferințe "Gifford lectures” la Universitatea din Aberdeen. În 1950 opera lui dramatică se întregește cu piesa " La Fin des Temps", publicată la Editura Réalités. În 1951 întreprinde o serie
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
de l'être"( Vol. I. Réflexion et mystère. Vol. II. Foi et réalité) (reeditare în 1967, în colecția „Foi vivante”, la Editura Flammarion-Aubier, și în 1993 la Éditions Universitaires). Publică "Les Hommes contre l'humain" la Editura La Colombe (volum reeditat de A. Fayard în 1968) și piesa "Rome n'est plus dans Rome", urmată de studiul "Etudes sur le Théâtre", la Editura La Table ronde. În 1952 este numit membru al Institutului din Paris. Publică piesa "Mon temps n'est
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
decernat Premiul Goethe. 1957 : conferințe în Japonia. În 1958 apare piesa "La Dimension Florestan" la Plon. Publică "Théâtre et Religion". Opera sa filosofică, dramatică și critică se întregește, astfel, printr-o sinteză teatrologică. Apare, la Flammarion, "Présence et Immortalité" (volum reeditat în colecția „10x18”, la Plon, 1968). În 1961 susține o serie de conferințe, „William James Lectures” la Universitatea Harvard (S.U.A.). În 1962 Xavier Tilliette, S.J., publică "Gabriel Marcel ou le socratisme chrétien", în colecția „Philosophes Contemporains”, volum editat de Desclée
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
și alte povestiri extraordinare", editat în 1897 de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca din Craiova) și de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas (publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri). Alte traduceri mai noi au fost realizate de Ioana Ionașek (publicată în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București), de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Misterul lui Marie
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
Ionașek (publicată în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București), de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori) și de Gabriel Mălăescu (publicată în volumul "Prăbușirea casei Usher", editat în 2013 de Editura MondoRo din București). Ca și naratorul din povestirea „Inima care-și spune taina” a lui Poe, naratorul din „Pisica neagră” are
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
die” („Am împușcat un om în Reno/ Doar ca să-l văd cum moare”). Bazându-se pe succesul dinaintea asasinării, Columbia i-a cerut lui Johnston să remixeze single-ul scoțând respectivul vers. În ciuda protestelor lui Cash, single-ul a fost reeditat și relansat. Nouă versiune a avut succes, ajungând pe primul loc în topul country și pe locul patruzeci în clasamentul național. Single-ul a tras după el întregul album în clasamentul dedicat acestuia, ajungând și el pe primul loc în
At Folsom Prison () [Corola-website/Science/320512_a_321841]
-
Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118) și de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas (publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1968 de Editura pentru Literatură Universală din București, pp. 507-513, fiind reeditată și de alte edituri). O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. „Demonul perversității
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
Universală din București, pp. 507-513, fiind reeditată și de alte edituri). O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. „Demonul perversității” începe mai degrabă ca un eseu decât ca o operă de ficțiune, un format pe care Poe îl folosise anterior în „Îngropat de viu”. Ea este, prin urmare, mai puțin despre o intrigă și
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
Konstancya Mayzlowna), italiană („Ivan Bisaccina”, în vol. "Antologia della narrativa romena", Editura Guanda, Modena, 1956; traducere de Giuseppe Petronio), rusă („Ivan Turbinka”, în vol. "Moldavskie skazki", Editura de Stat a Moldovei, Chișinău, 1957; traducere de Grigori Perov; volumul a fost reeditat de Editura de Stat a Moldovei în 1964, 1965 și 1967 și de Editura Lumina din Chișinău în 1972 și 1973; traducerea lui Perov a mai fost publicată în vol. "Samâe krasivâe țvetî: Stranițî narodnogo tvorcestva; Moldavskie pisateli detiam", Editura
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
a exoticului pe care M. Eliade o strecoară fără ostentație în paginile lui dense, congestionate de simboluri”. Nuvela „Nopți la Serampore” a fost tradusă în mai multe limbi străine: germană („Nächte in Serampore”, Otto-Wilhelm-Barth-Verlag, München-Phanegg, 1953; traducere de Günther Spaltmann, reeditată în 1955, 1985 și 2007; o altă traducere a fost realizată de Andreas Brylka și publicată la Hamburg în 1975), franceză („Minuit à Serampore”, Librairie Stock, Delamain et Boutelleau, Paris, 1956; traducere de Albert-Marie Schmidt, revizuită de autor, reeditată în
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Spaltmann, reeditată în 1955, 1985 și 2007; o altă traducere a fost realizată de Andreas Brylka și publicată la Hamburg în 1975), franceză („Minuit à Serampore”, Librairie Stock, Delamain et Boutelleau, Paris, 1956; traducere de Albert-Marie Schmidt, revizuită de autor, reeditată în 1980 și 2012), engleză („Nights at Serampore”, în vol. "Two Tales of the Occult", Herder and Herder, New York, 1970; traducere de William Ames Coates, reeditată în 1986), maghiară („Serampuri Ejszakak”, Editura Kriterion, București, 1980; traducere de János Székely), spaniolă
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Librairie Stock, Delamain et Boutelleau, Paris, 1956; traducere de Albert-Marie Schmidt, revizuită de autor, reeditată în 1980 și 2012), engleză („Nights at Serampore”, în vol. "Two Tales of the Occult", Herder and Herder, New York, 1970; traducere de William Ames Coates, reeditată în 1986), maghiară („Serampuri Ejszakak”, Editura Kriterion, București, 1980; traducere de János Székely), spaniolă („Medianoche en Serampor”, Panorama de Narrativas n. 2, Editorial Anagrama, Barcelona, 1983; traducere din franceză de Joaquim Jordà, reeditată în 1997), italiană („Notti a Serampore”, Jaca
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
New York, 1970; traducere de William Ames Coates, reeditată în 1986), maghiară („Serampuri Ejszakak”, Editura Kriterion, București, 1980; traducere de János Székely), spaniolă („Medianoche en Serampor”, Panorama de Narrativas n. 2, Editorial Anagrama, Barcelona, 1983; traducere din franceză de Joaquim Jordà, reeditată în 1997), italiană („Notti a Serampore”, Jaca Book, Milano, 1985; traducere de Mariano Baffi), cehă („Noci v Šúrámpuru”, în vol. "Tajemství doktora Honigbergera", Editura Vyšehrad, Praga, 1990; traducere de Jiří Našinec), portugheză („Meia-noite em Serampore”, Editura Difel, Lisabona, 1990; traducere
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Serampore”, Editura Difel, Lisabona, 1990; traducere de António Vasconcelos), norvegiană (în vol. „Doktor Honigbergers hemmelighet”, Gyldendal, Oslo, 1996; traducere de Tor Fotland) și sârbă („Noći u Seramporeu”, în vol. "Kod Ciganki", Srpska književna zadruga, Belgrad, 1999; traducere de Mariana Dan; reeditată în vol. "Tajna doktora Honibergera i druge novele", Paideia, Belgrad, 2002).
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Bernstein a făcut prima sa înregistrare a simfoniei a IX-a în 1964 cu Filarmonica din New York, pentru Columbia Capodopere, cu soliști Martina Arroyo (soprană), Regina Safarty (mezzo-soprană), Nicholas di Virgilio (tenor), Norman Scott (bas), și Juilliard Chorus. Mai târziu a fost reeditată pe CD. Aceasta a fost prima din cele trei înregistrări complete ale Simfoniei a IX-a. El a făcut a doua sa înregistrare a piesei cu Filarmonica din Viena pentru Deutsche Grammophon, în 1979. În această înregistrare au cântat Gwyneth
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
1911), nr. 38, pp. 3-5. O nouă traducere a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată sub titlul „Balerca de Amontillado” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Butoiul de Amontillado” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]