1,567 matches
-
nesemnificative ale piesei care numai întreagă poate da efectul artistic". Marginalii la volume de versuri, pagini memorialistice ori de ficțiune (pe fundaluri felurite), monologuri și aforisme veritabile eșantioane de scriitură artistă constituie materia unei cărți de vădit rafinament: Zidirea (1978, reeditare întregită 2004). Eseistul cu imaginație glosează vioi despre "construcția" prin limbaj; termenul "zidire", străvechi, îi pare mai elocvent: "O adevărată construcție impune un fel de ritual, o succesiune exactă a faptelor, ca în toate activitățile umane fundamentale și cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
1977). EMIL BRUMARU Bahmutea (Tighina): 1 ianuarie 1939 Versuri (1970); Detectivul Arthur (1970); Julien Ospitalierul (1974); Cântece naive(1976); Adio, Robinson Crusoe (1978); Dulapul îndrăgostit. Prefață de Alex. Ștefănescu (1980); Ruina unui samovar (1983); Dintr-o scorbură de morcov (1998). Reeditări, selecții: Poeme alese 1959-1998 Brașov (2003); Opera poetică, I-II, Chișinău (2003). NICOLAE DABIJA (Ciobanu) Bișcotari (comuna Codreni-Cimișlia) la marginea de sus a Bugeacului: 15 iulie 1948. Ochiul al treilea (1975) apărut și în versiune rusă; Apă neîncepută (1980); Zugravul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Poeme (1965); Moartea ceasului (1966); Unde fugim de acasă (1967); Tinerețea lui Don Quijote (1968); Tușiți (1970); Suflete bun la toate (1972); Astfel (1973); La Lilieci. Poeme, I-VI (1973-1998); Descântoteca (1976); Sărbători itinerante (1978); Scrinteala vremii și Încoronarea (2000). Antologii, reeditări: Poeme (1967); Unghi (1970); Poeme (1976); Ceramică (1979). Eseuri, comentarii: Teoria sferelor de influență (1969); Starea de destin (1970); Insomnii (1971); Ușor cu pianul pe scări (1985). Traduceri: Boris Pasternak. Tradus în limbile: Engleză, Franceză, Germană, Italiană, Spaniolă, Rusă, Greacă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
vremuri de mărire, Timișoara, 1982 (în colaborare cu George C. Bogdan); Paul Iorgovici, Observații de limba rumânească, introd. Crișu Dascălu, Timișoara, 1979 (în colaborare cu Crișu Dascălu). Repere bibliografice: Al. Graur, Paul Iorgovici, RL, 1979, 23; Nicolae Mocanu, Semnificațiile unor reeditări, ST, 1980, 4; Ștefan Giosu, Paul Iorgovici, „Observații de limba rumânească”, AUI, lingvistică, t. XXVI, 1980; Eugen Beltechi, Paul Iorgovici, „Observații de limba rumânească”, CLG, 1981, 1; Eugen Simion, Critica textului, RL, 1982, 16; Marcel Pop-Corniș, Doina Bogdan-Dascălu, „Critica - limbaj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285787_a_287116]
-
puțin câte puțin), pentru a reveni ulterior (En se calmant - calmându-se) la același indice valoric, dar într-o formă mai puțin riguroasă (Tempo I moins rigoureux), precum circumstanța oferită de imaginea lirică a secțiunii centrale. Episodul reexpozitiv poartă indicația reeditării aceluiași tempo inițial, dar cu o nouă mențiune ce se adresează calității expresive - mystérieux (misterios), pusă în valoare în mod suplimentar de registrul extrem grav în care este plasat discursul. Coda apare proiectată în stilul virtuoz al unei cadențe, construind
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
central (A - măsurile 1 - 23; B - măsurile 24 - 39; Av măsurile 40 - 49). Secțiunea mediană aduce în prim-plan circumstanța unui discurs conceput printr-o exemplară „economie” de mijloace. Măiestria compozițională constă în modalitatea de variație a celor 26 de reeditări ale afirmației tematice, conservată integral în aspectul său ritmico melodic (excepția o constituie transpoziția acesteia la cvarta mărită descendentă în măsurile 31 - 32 și la cvarta perfectă descendentă în măsurile 37 38). Astfel, în contextul unui discurs static, elementul dinamic
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
acordice sunt tratate ca entități autonome, private de orice funcție ce ar putea-o îndeplini în contextul unei construcții retorice sau dialectice. Tema apare expusă în registrul mediu (zonă neutră ce ilustrează calitatea ambiguă și depersonalizată a imaginilor evocate), iar reeditările sale ulterioare (tema apare reexpusă de patru ori) conservă calitatea timbrală „originară” a acesteia, aspectul impunându-se ca o particularitate specifică unității tematice, receptată pe parcursul întregii expuneri a preludiului. Astfel, reafirmările temei într-un registru fix vor determina individualizarea figurii
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ortografierea unei suprapuneri armonice bitonale (În demersurile analizei comparative s-au folosit în exclusivitate aceste două ediții ale materialului studiat). În evoluția discursului debussyst, ideea tematică nu supune aparițiile sale unei strategii cronologice posibil de anticipat. Proba o constituie însăși reeditarea cu totul surprinzătoare a materialului secund din măsura 41, care ipostaziază o versiune complet metamorfozată a imaginii sonore originare. Transformarea majoră operată la nivelul aspectului expresiv și caracterului exprimării de bază se realizează prin: dinamizarea ritmică (diminuarea valorilor de durată
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
atingerea nivelului dinamic mf. Construcția ritmică va prelua formula de , procedând ulterior la inversarea sa „în oglindă” de-a lungul scriiturii simetrice în tonuri. Efectul pedalei de rezonanță va însoți fiecare timp al măsurilor, evitând astfel crearea unei atmosfere confuze. Reeditarea măsurilor introductive va coincide cu atingerea climaxului de dinamică al preludiului, prin marcarea acestora cu indicații de f âpre, cresc., ff (passionnément), precum și abandonarea acelor contraste dinamice ( f / p ) prezente în afirmația inițială. Astfel, printr-o revenire la tempo-ul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
planul discursului, subliniată în mod adițional de profilul amplificat al acesteia. Astfel, melismele vocale vor fi dublate la interval de 3m (în mod frecvent), 3M și 4p, desfășurându-și arabescurile cu o dezinvoltură care ignoră aspectul imobil al pedalelor inferioare (reeditarea pedalei armonice a cvartei mărite, precum și reapariția ritmului de habanera centrat pe tonalitatea de ). În plan interpretativ, această dublare a melodiei solicită o redare diferențiată din punct de vedere timbral, în scopul evidențierii liniei inferioare, purtătoare a profilului original. Reapariția
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
coincide unei imagini vizuale ce reflectă transparența asocierii rafinate dintre aer și luminozitate. Folosirea cu predilecție a modalității de intersectare a vocilor prin contrapunct dublu face posibilă parcurgerea unui spațiu extrem de extins al claviaturii de către linia melodică în arabesc. În pofida reeditării cvasi-identice a motivului tematic anterior, diversificarea discursului va fi asigurată de variația ritmică produsă deopotrivă prin sincopare egală și inegală, precum și secvențarea afirmației în tonalitatea de . Expresia unei noi ipostaze de cadență plagală (IV - VI) este subliniată, în mod adițional
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de evoluția intervalică a structurii tematice principale poate fi supus secționării în patru micro-unități constitutive. Astfel, prima dintre acestea micro-unitatea a’ se distinge ca motiv generator la nivelul întregii articulații tematice, dar și în contextul celor șase ipostaze ulterioare ale reeditării acesteia de pe parcursul preludiului. Această micro-unitate se divide la rândul său în două subunități melodice înrudite (do, re, fa, sol, la - la, sol, fa, re), cu la sunet comun datorită schimbării sensului avansării. O asemenea analiză detaliată face posibilă constatarea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
mod esențial pe principiul repetiției (ce presupune, cel mai adesea, doar o subtilă diversificare a ambianței sonore) reprezintă o misiune dificilă din punct de vedere al posibilităților restrânse de explorare oferite de acesta. În acest sens, Debussy recurge la o reeditare identică a primelor două micro unități ale ideii tematice corespondente dansului, producând variația prin evoluția ulterioară a discursului. Această diversificare survine o dată cu măsura 23, prin secvențarea micro-unității a’ de pe sunetul sol (micro-unitatea e’), însoțită de o deplasare a entității motivice
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
același spirit imprevizibil. Și cum orice reprezentație dramatică implică prezența unui punct culminant, tot astfel asistăm la o lovitură de teatru în care acordurile ample, cu puternice sonorități orchestrale, vestesc o posibilă întorsătură tragică în desfășurarea evenimentelor. Dar, „deznodământul” unei reeditări aproape integrale a secțiunii introductive se traduce ca o farsă amuzantă a comediantului ce propune un adevărat trick în stil american. Coda preludiului orientează discursul spre o modulație surprinzătoare la realizată prin secvențarea temei secunde la semitonul superior, procedeu recunoscut
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de pregnanță a acestora prin deplasarea unităților melodice în raport cu structura metrică sau timpul tare al acesteia. Deopotrivă, Debussy apelează și la efectul diferențierii timbrale a motivelor prin repartizarea acestora în registre diferite, aspect care se dovedește invariabil pe parcursul celor trei reeditări survenite în evoluția discursului. Léon Vallas va semnala posibila corespondență dintre tema cântecului popular Au clair de la lune și motivul introductiv al preludiului, care pare să metamorfozeze până la deformare linia melodică originară. La nivelul limbajului armonic, organizarea discursului sonor prin
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
fiind privată de un rezultat sonor similar celui anterior. Redarea interpretativă a indicațiilor dinamice ce vizează intensificarea sonoră (marcată cu pp succedat de cresc.) va trebui apreciată în raport cu amplificarea implicită a sonorității de discurs generată de aglomerarea țesăturii (dublarea acordurilor). Reeditarea unității tematice conservă structura anacruzică a motivelor, juxtapuse de această dată unei pedale armonice inițiale de do# major cu septimă mică. Paul Roberts indica înlocuirea penultimului sunet - fa# -, conținut de linia melodică a arabescului măsurii 6, cu , argumentând modificarea solicitată
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
233. Cf. Dicționarul limbii lui M. Eminescu, lucrat de un colectiv de cercetători, sub conducerea lui Tudor Vianu (sub tipar). (,d) p. 233. Lazăr Șăineanu a scris mai multe lucrări de lingvistică : Dicționarul universal al limbii române, 1896, cu numeroase reeditări ; Influența orientală asupra limbii și culturii române, 2 vol., București, 1900, vastă cercetare filologică și etnografică ; Le langage parisien en XlX-ieme siecle, Paris, 1920; Problemes litteraires du XVI-ieme siecle, Paris, 1927 (un capitol despre Rabelais) ; Leș sources indigenes de l
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
aprofundeze subiectele abordate în fiecare capitol. I. NAȘTEREA PRIN MOARTE BENVENISTE (Émile), Le Vocabulaire des institutions indo-européennes, vol. 2, Pouvoir, droit, religion, Minuit, Paris, 1969. BRETON (André), L'Art magique, Éditions des Amis du Club français du livre, Paris, 1957; reeditare: Phébus, 1991. BUCHER (Gérard), La Vision et l'énigme. Eléments pour une analytique du logos (prefață de Michel Serres), Cerf, Paris, 1989. CLAIR (Jean), Méduse, Gallimard, Paris, 1989. DÉTIENNE (Marcel), (coord.), Les Savoirs de l'écriture en Grèce ancienne, Presses
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
artistique", Revue internationale des sciences sociales, vol. 20, nr. 4, 1968. EISENSTEIN (Elisabeth), La Révolution de l'imprimé dans l'Europe des Temps modernes, La Découverte, Paris, 1991 (trad. franceză). FOCILLON (Henri), Vie des formes, P.U.F., Paris, 1981 (reeditare). HENNION (Antoine), La Médiation musicale, teză E.H.E.S.S., Paris, decembrie 1991 (policopie). HUYGHE (René), Les Puissances de l'image, Flammarion, Paris, 1965. KLEIN (Robert), La Forme et l'Intelligible. Écrits sur la Renaissance et l'Art moderne, Gallimard, Paris, 1970. MICHAUD
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Hervé), L'histoire de l'art est terminée, Balland, Paris, 1981. GOMBRICH (Ernst H.), Histoire de l'art, Flammarion, Paris, 1982. L'Écologie des images, Flammarion, Paris, 1983. HEGEL (G.W.F.), Esthétique, trad. de S. Jankélévitch, Flammarion, Paris, 1979 (reeditare), 4 vol. VASARI (Giorgio), Les Vies des meilleurs peintres, sculpteurs et architectes (trad. franceză de N. Blamoutier), Berger-Levrault, Paris, 1983. Winckelmann. La Naissance de l'histoire de l'art à l'époque des Lumières, sub direcția lui E. Pommier, Actes
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Paris, 1986. JAUBERT (Alain), Le Commissariat aux archives, Bernard Barrault, Paris, 1986. LÉVY (Pierre), La Machine univers. Création, cognition et culture informatique, La Découverte, Paris, 1987. MALRAUX (André), Esquisse d'une psychologie du cinéma, Édition du Festival de Cannes, 1976 (reeditare). PERRIAULT (Jacques), Mémoires de l'ombre et du son. Une archéologie de l'audiovisuel, Flammarion, Paris, 1981. La Logique de l'usage, Flammarion, Paris, 1989. La recherche photographique, nr. 7, 1989, Le monde des images, les territoires de la photographie. ROEGIER
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Cosmos"6. Personajul eliadesc este fie inițiatul care are acces la realități sacre și epifanii, fie relegat din timpul sacru (unde poate ajunge adesea printr-o întâmplare) în Istoria care-l ține captiv. Identitatea lui mitică sau profană trimite la reeditarea opoziției semnificație /vs/ lipsă de sens, a dialecticii/relației sacru/profan ("prin simplul fapt că se arată, sacrul se ascunde"), este sursă a întâlnirii cu mitul, cu miracolul, a recunoașterii sacrului în structuri profane, singura șansă a omului modern de
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
265. Întrebarea lui Dumitru: Nu e pentru mine, e pentru soția mea, Thecla. Suferă îngrozitor de astmă. Puteți face ceva (s.m.) pentru ea?", și răspunsul preotului: "Eu nu pot face nimic, mi-a răspuns. Dar Dumnezeu e atotputernic"266, par o reeditare a dialogului biblic în care tatăl copilului lunatic îi cere lui Isus: "de poți ceva (s.m.), ajută-ne". Pentru Dumitru, imaginea lui Dumnezeu este cea pe care trebuie să o fi avut creștinii primelor veacuri care au înțeles ("Când am
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
420. 36 http://www.slate.fr/story/45939/islam-interdit-images-mahomet 37 Les sciences sociales en mutation, p. 47. 38 Idem, p. 59. 39 Emile Durkheim, "Individualisme et intellectuels", în Revue blue, 1898 (citat de F. de Singly la p. 63, după reeditarea din 1897 în La science sociale et l'action, Paris, PUF). 40 D. Martuccelli, Forgés par epreuve. L' Individu dans la France contemporaine, Paris, Armand Colin, 2006. 41 Les sciences sociales en mutation, p. 78. 42 Marc Ferro, în Les
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
las lenguas sobre la facultad del lenguaje? Apuntes pară una teoría paramétrica minimalistă, în vol. Antonio Moreno Sandoval (editor), Actas del 8ș Congreso de Lingüística General, pp. 22-101. Meillet, Antoine; Cohen, Marcel, Leș langues du monde, Édouard Champion, Paris, 1924, reeditare 1952. Meillet, Antoine, Linguistique historique et linguistique générale, vol. I-II, Champion et Klincksieck, Paris, 1921, 1936 (reeditare vol. I, 1958 ; vol. ÎI. 1952). Metzeltin, Michael, Gramatică explicativa a limbilor romanice. Sintaxa și semantica, Text adăugit și definitivat de autor
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]