907 matches
-
circumstanțiale: (171) Păstorii privesc și ascultă./ Printre lacuri de munte stăm și privim 131. * Verbul a asculta permite utilizarea absolută când se asociază cu alt verb de percepție. Realizările obiectului direct sunt în acord cu sfera semantică a verbului, saturarea referențială a poziției vide făcându-se prin accesarea trăsăturii abstracte [+Arbitrar], combinată cu trăsătura [+Act de vorbire]: (172) Nu auzi Øi pentru că nu asculți Øi132. Utilizarea absolută este permisă și atunci când verbul se îndepărtează de sfera semantică a percepției, exprimând un
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
jos, în care, în poziția categoriei vide, se poate "citi" parfum/mâncare etc.: (174) Multe persoane intră și miros, dar nu cumpără nimic. (175) Câinii miros, apoi se îndepărtează lătrând. În cazul verbului a gusta, folosit cu sensul primar, saturarea referențială se re- alizează prin activarea trăsăturilor [+Arbitrar] [+Substanță alimentară]: (176) Nu mănâncă orice, întâi miros, gustă puțin și abia când sunt sigure că nu e nimic dubios, mănâncă. (gradinavisata.wordpress.com) 5.2. Verbele de percepție intențională, în structuri cu
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
sensului comun, înțelegerea operei de artă variază între referențele termenilor de tip natural determinați de conceptele limbajului și cei care sunt asociați cu termenul dat. Există un contact cauzal între cei care stabilesc referința acestor termeni și obiectul sau individualitatea referențială. Obiectul de artă este interpretat și înțeles prin intermediul unei relații cauzale dintre limbaj și înțelegerea în sens larg a naturii obiectului dat. Dar orice înțelegere cauzală a obiectului de artă poate să se dovedească falsă. Natura metafizică a unui roman
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
În cadrul național contemporan sau, mai exact, În statul-național-social, conform expresiei lui Robert Castel (Castel, 1995, p. 282)? Fără Îndoială, dacă vom considera că „sfera națională nu este un cadru indiferent la procesele care se actualizează În interiorul său”, că este „polul referențial constant care le permite oamenilor să se considere solidari și să simtă că și ei contribuie, la nivelul lor, la generarea și consolidarea Întregului” (Karsenti, 1997, p. 86). Națiunea este constituită ca o persoană morală, „În care se Întrupează și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
al XVI-lea, utilizarea lui sistematică în pragmatică și în analiza discursului datează de doar cîteva decenii. În lingvistica românească, termenul anaforă începe să apară constant în lucrările de specialitate în ultimele decenii ale secolului al XX-lea, deși relația referențială dintre pronume și antecedent suscitase interesul lingviștilor mai devreme. Dificultățile de definire și de interpretare referențială a pronumelor sînt de altfel cele care au determinat abordarea relației anaforice, analiza acestei relații extinzîndu-se apoi și asupra altor expresii anaforice (substantive însoțite
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
decenii. În lingvistica românească, termenul anaforă începe să apară constant în lucrările de specialitate în ultimele decenii ale secolului al XX-lea, deși relația referențială dintre pronume și antecedent suscitase interesul lingviștilor mai devreme. Dificultățile de definire și de interpretare referențială a pronumelor sînt de altfel cele care au determinat abordarea relației anaforice, analiza acestei relații extinzîndu-se apoi și asupra altor expresii anaforice (substantive însoțite de dierse articole sau determinanți, chiar verbe). Cu alte cuvinte, există o strînsă conexiune între modurile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
hoțul și un bărbat 2 a chemat poliția. B) Abordarea textuală introduce în analiza relației anaforice ideea de referință, fiind fondată pe observațiile și definițiile propuse de E. Benveniste, care caracterizează pronumele ca pe niște substitute abreviative lipsite de autonomie referențială, forme vide care în afara discursului nu pot fi legate nici de un concept, nici de un obiect. Jean-Claude Milner face distincția între două tipuri de morfeme: cele care au autonomie referențială și un conținut semantic, de exemplu substantivele, și cele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pronumele ca pe niște substitute abreviative lipsite de autonomie referențială, forme vide care în afara discursului nu pot fi legate nici de un concept, nici de un obiect. Jean-Claude Milner face distincția între două tipuri de morfeme: cele care au autonomie referențială și un conținut semantic, de exemplu substantivele, și cele care nu au autonomie referențială (pronumele). După J. C. Milner, pronumele trimite la referent doar datorită relației anaforice strict lingvistice pe care o are cu antecedentul. Abordarea textuală nu poate explica
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursului nu pot fi legate nici de un concept, nici de un obiect. Jean-Claude Milner face distincția între două tipuri de morfeme: cele care au autonomie referențială și un conținut semantic, de exemplu substantivele, și cele care nu au autonomie referențială (pronumele). După J. C. Milner, pronumele trimite la referent doar datorită relației anaforice strict lingvistice pe care o are cu antecedentul. Abordarea textuală nu poate explica nici ocurența unui pronume care nu are antecedent (de exemplu ăștia într-un enunț
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
inferențial care duce la formarea unei reprezentări mentale pe baza reprezentărilor mentale ce alcătuiesc domeniul de referință al expresiei referențiale anterioare. "Domeniul de referință" este o noțiune dinamică, denumește un fel de listă de reprezentări mentale construită pentru fiecare expresie referențială a cărei interpretare este în curs. Atunci cînd mai mulți referenți sînt disponibili pentru aceeași expresie referențială, cel desemnat este cel care nu intră în contradicție cu condiția pertinenței optime (adică selecția referentului are suficiente efecte la nivel cognitiv și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
al expresiei referențiale anterioare. "Domeniul de referință" este o noțiune dinamică, denumește un fel de listă de reprezentări mentale construită pentru fiecare expresie referențială a cărei interpretare este în curs. Atunci cînd mai mulți referenți sînt disponibili pentru aceeași expresie referențială, cel desemnat este cel care nu intră în contradicție cu condiția pertinenței optime (adică selecția referentului are suficiente efecte la nivel cognitiv și nu cere eforturi prea mari pentru a le calcula). F) Abordarea pragma-semantică, propusă de G. Kleiber, pleacă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunțuri (Dacă un proiectil incendiar 1 cade lîngă voi, nu vă pierdeți capul 2, puneți-l1/2 într-o găleată și acoperiți-l1/2 cu nisip.), și este fondată pe definirea sensului ca un concept eterogen, ce înglobează un sens descriptiv (sau referențial, sau conceptual) și un sens instrucțional (sau procedural). Sensul descriptiv al unei expresii lingvistice descrie trăsăturile necesare și suficiente pe care un referent trebuie să le posede pentru a putea fi desemnat de expresia respectivă. Sensul instrucțional indică interlocutorului care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
suficiente pe care un referent trebuie să le posede pentru a putea fi desemnat de expresia respectivă. Sensul instrucțional indică interlocutorului care este procedura pe care trebuie s-o urmeze pentru a interpreta corect expresia lingvistică din punct de vedere referențial. Dacă în cazul substantivelor sensul care prevalează este cel descriptiv, în cazul pronumelor, este cel instrucțional. Relația anaforică se construiește diferit în discurs pentru fiecare expresie anaforică, în funcție de sensul acesteia. O analiză corectă a modului în care se realizează o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
O s-o faci1 și tu la un moment dat.), anaforă numerală (Ana și-a cumpărat trei case1. Două1' sînt la țară.), dar și anaforă zero sau vidă (nu există practic o expresie anaforică, ci un loc gol într-un lanț referențial, care trebuie completat grație informațiilor furnizate de cotext: [Ana și-a cumpărat o casă2]1. Știai [Ø]1?[Ø]2 E frumoasă și bine întreținută.) Și anumite adjective pot conferi valoare anaforică unor expresii nominale, chiar atunci cînd substantivul e
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
coreferențiale (antecedentul și expresia anaforică trimit la același referent: Paul tocmai a terminat de citit [ultimul roman al lui Umberto Eco]1. Romanul/Cartea/Acesta 1 i-a lăsat un gust amar.), anaforele divergente (nu se poate vorbi despre identitate referențială între antecedent și expresia anaforică: Ana îi întinse mîinile 1. Ion i le prinse în ale2 sale.) și anaforele inclusive (există doar o identitate parțială între referentul antecedentului și cel al expresiei anaforice: Citesc cu plăcere [cărțile de istorie]1
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
seminar se vorbise mult despre [iubirea absolută]1. Aceste două cuvinte 1 îi stăruiau în minte.) Anaforele îndeplinesc funcții variate din punct de vedere textual (au un rol important în structurarea textului, în asigurarea coeziunii textuale), din punct de vedere referențial (de exemplu, contribuie la identificarea, reclasificarea, definirea, numirea referenților într-un discurs) și din punct de vedere discursiv (exprimarea polifoniei, manipularea receptorului se realizează și prin modul în care sînt construite anaforele; dăm doar un exemplu de manipulare, extras din
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
s c u r s u l u i, cuvîntul autonomie actualizează semnificația atribuită de A. Martinet, potrivit căreia o unitate lingvistică este autonomă dacă are trăsături semantice, morfologice și sintactice independente de context. Aceste trăsături presupun însă o autonomie referențială, conferită de capacitatea unei expresii de a avea semnificație lexicală, cînd își determină prin sine însuși referentul în momentul utilizării. În această perspectivă, se poate constata că multe cuvinte sînt lipsite de autonomie (demonstrativele, anaforicele, deicticele etc.), deoarece sînt dependente
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
referentul în momentul utilizării. În această perspectivă, se poate constata că multe cuvinte sînt lipsite de autonomie (demonstrativele, anaforicele, deicticele etc.), deoarece sînt dependente de contextul lingvistic pentru a li se putea atribui o referință și, ca atare, primesc statut referențial numai prin adjuncție. Cuvintele care nu au autonomie au avut însă inițial această caracteristică, statutul non-autonom fiind însușit prin evoluția limbilor, căci, de exemplu, verbele auxiliare sînt rezultatul gramaticalizării unor verbe referențiale propriu-zise. V. cuvînt, referință. MARTINET 1967; DUBOIS 1973
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
după unii cercetători, logosfera. V. actualizare, logosferă, program de sens, praxem. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN CATAFÓRA. Termenul a fost folosit pentru prima oară de K. Bühler, în 1934. Catafora este o relație complexă ce se stabilește între o expresie referențială (expresie cataforică sau, pe scurt, cataforic) și un segment lingvistic care apare după ea în discurs (numit expresie subsecventă sau, pe scurt, subsecvent, și putînd fi un substantiv, un pronume, o sintagmă, o frază), astfel încît expresia cataforică introduce în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
căciuliță de lînă roz.). Adverbul poate fi utilizat și el ca expresie cataforică (Porunca mea este astfel 1: [să plece pe loc comisul la Suceava] 1.). Ca și anafora, catafora este o relație cu funcții specifice din punct de vedere referențial, textual și discursiv. Deși expresiile referențiale cataforice și anaforice au particularități ce trebuie identificate pentru fiecare limbă în parte, există similitudini de funcționare a anaforelor și cataforelor în diversele limbi. V. anaforă, deictic, referent. BÜHLER 1934; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
coerența globală este asigurată de un principiu semantic integrator, definibil în termeni de macrostructură. Pe lîngă rolul lingvistic de "gardian" al coerenței la nivel global, macrostructura joacă și un rol cognitiv de structurare a informației. Existența macrostructurii explică de ce identitatea referențială a indivizilor și a proprietăților, ca și relația lumilor, nu constituie o condiție suficientă de coerență. Fenomenul coerenței (principiu fundamental în funcționarea discursului) este dublu determinat: pe de o parte, de reguli propriu-zis lingvistice de selecție-concatenare de elemente, iar, pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
token reflexive, expresie sui-referențială, indicator, simbol indexical. Unități indispensabile în orice limbă, asigurînd desemnarea vorbitorului ca atare și poziționarea sa față de ceilalți, în timp și în spațiu (eu, tu, aici, acum), deicticele se diferențiază din punct de vedere semantic și referențial atît de sintagmele nominale descriptive și denominative, cît și de structurile anaforice. Diferite modele teoretice nu numai lingvistice, ci și filozofice au fost propuse pentru explicarea funcționării semantico-referențiale a termenilor deictici. Pentru Otto Jespersen, unul dintre primii lingviști care a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la acest aspect, arătînd că enunțarea reprezintă procesul de funcționare a limbii declanșat prin orice act individual de comunicare. Spre deosebire de enunț, care poate fi considerat un produs, enunțarea desemnează activitatea care conduce la crearea acestui produs și care permite ancorarea referențială a informației transmise. Însă, așa cum remarcă numeroși cercetători, este mult mai dificil de descris practica enunțiativă decît de descris rezultatul său, enunțul. Totuși, unele componente ale enunțării pot fi revelate, încît se poate arăta că enunțarea este "un uz al
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mijloace de reprezentare diferite de cele ale limbii naturale, precum pictura, sculptura sau cinematografia. Din punct de vedere logic, discursul ficțiunii are o denotație nulă, fiindcă, deși este un tip de discurs narativ și descriptiv, el este deosebit de discursul factual (referențial) prin faptul că frazele lui nu desemnează referenți reali. De aici, rezultă că specificitatea ficțiunii constă în lipsa denotației, încît este indiferent dacă un nume sau altul are sau nu are referent, ceea ce implică renunțarea la a pune problema adevărului în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
explică prin funcții, definite ca scopuri în folosirea limbii. Numărul funcțiilor admise și tipul lor a variat de la o teorie lingvistică la alta, însă unele dintre aceste funcții au fost unanim recunoscute. Între acestea sînt, în primul rînd, funcția denominativă (referențială sau cognitivă) și funcția imperativă (injonctivă sau conativă), prima fiind legată de faptul că omul comunică informații despre realitate, iar cealaltă are în vedere faptul că utilizarea limbii determină adoptarea unui anumit comportament. Karl Bühler distingea, în anul 1934, trei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]