848 matches
-
expurgate de orice imixtiune a realului impur. Accentele aglutinante ale unei materialități opresive sunt topite într-o retorică a diafanității, iar meditația asupra ființei și a rosturilor sale în lume își esențializează direcția, depășind enunțul periferic și atingând registrul unei reflexivități exemplare.” Cronica respectivă continuă încă mult, mult prea mult, cu fraze de acest fel. Sunt câteva observații de făcut. Cuvintele mari, de care autorul cronicii nu se ferește deloc, ne-ar duce cu gândul că este comentată lirica unor poeți
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4723_a_6048]
-
toate tiparele (clasice, romantice, simboliste, parnasiene, suprarealiste, puriste etc.), înlătură zăgazurile, lasă mareea poeziei să înainteze departe înlăuntrul uscatului. Nici o graniță nu mai separă la el poeticul de prozaic, frumosul de urît, lirismul înalt de anecdotă joasă, exuberanța simțurilor de reflexivitate, solemnul de ludic, tragicul de comic și de grotesc, gamele majore de cele minore. E contemporan cu cîțiva mari poeți, toți foarte originali: dar cei cîțiva acri de pămînt pe care Bacovia, Barbu sau Blaga îi stăpînesc, fiecare, par neînsemnați
Nichita Stănescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14100_a_15425]
-
ea rămâne constantă responsabilitatea gravă, până la crispare, față de adevărul etic, individual, istoric. Ca și față de cel estetic. Reflectează asupra existenței omului ca individ și artist, într-o lume cu multiple determinări, spirituale, istorice, politice, sociale. E marcată de o adâncă reflexivitate (meta)textuală, de tip finalist, proprie unui scriitor atașat de rosturile care îi motivează rostirile. Blandiana este o goetheană, prin relieful substanțial și expresiv acordat ocazionalului. Constanța înfiorării apare alimentată de convingeri fundamentale, în afara cărora nu s-ar putea susține
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
de altfel - la final - în fluxul general al ediției integrale - Radu Petrescu, Jurnal, Ed. Paralela 45, 2014, ediție îngrijită de asemenea de doamna Adela Petrescu și prefațată de Ion Bogdan Lefter. Scrisul referențial, descrierea amănunțită a celui mai neînsemnat gest, reflexivitatea discretă, analitică ies din formule și plasează deodată jurnalul într-o „scriere cu sens”. Discursul se organizează după reguli tacite, evoluînd spre genul romanesc. Dacă Livius Ciocârlie observa, în 1983, „fervoarea exclusivă existenței scriitorului ca scriitor”, am putea observa, la
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
vieții și literatura care, încercând să-l exprime, îl falsifică este un mod de a face poezie deplângând, totodată, limitele ei. Un exercițiu retoric, fără îndoială, însă și o autenticitate mai adâncă, smulsă planului strict senzorial și ridicată la treapta reflexivității. Deosebirea față de nucleul dur al ,nouăzecismului" constă în integrarea lirică a neorealismului, în locul unei simple absorbții. Elementele realului și datele propriei biografii sunt introduse într-un discurs amar și sceptic, care este fața văzută a unui consistent stoicism: , Pentru încă
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
mijloc "pragmatic" de-a combate drama lăuntrică este tendința de-a ieși în lume, de-a avea confirmarea tonifiantă a lumii, aspirație nelipsită de riscuri. "Eminescu fusese un mare însingurat. Solitudinea devine la el temă fundamentală a operei, temă-cadru a reflexivității sale Ťmetafiziceť. Macedonski, dimpotrivă, are nevoie de lume, de spectacol, de piața publică, ceea ce înseamnă Ťdramăť și Ťsuferințăť: ŤUnde încetează singurătatea, începe piața publică, și unde începe piața publică începe de așijderea zgomotul marilor comedianți și bîzîitul muștelor veninoaseť (Friederich
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
totdeauna în relief. Cunoaștem desigur, destule personalități publice al căror chip exprimă cu destulă fidelitate trăsătura lor dominantă de caracter: o fire duioasă, tandră, răzbate chiar și într-un zîmbet abia schițat; o natură poetică, interiorizată sau pasională - în melancolia, reflexivitatea sau văpăile privirii, o înclinație spre duritate și cruzime - în asprimea trăsăturilor, în lama de oțel a căutăturii. Setea de viață, senzualitatea, calculul rece, tendințele dominatoare, dar și noblețea gîndirii și a înțelepciunii sau familiaritatea cu studiul își sapă și
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
ei ireconciliabile. Neavând prejudecata realității, dar nici exultanța retorică a poeților ce nu-și transfigurează trăirile, Mircea Dinescu își învăluie versurile într-un halou alegoric și simbolic, nu lipsit de inserția ironiei și a instinctului ludic, dar nici de ecourile reflexivității și ale gravității etice. Trăind în orizontul precar al modernității, poetul își asumă cu luciditate condiția sa, într-o lume în care miturile se devalorizează, iar existența primește conotații absurde și însemne ale derizoriului. Tonalitatea poeziei este una ambiguă, în măsura în care
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
scenografa Liliana Moraru și coregrafa Melinda Jakab - au impulsionat arta scenică prin competențele lor creative deosebite, în realizarea premierelor absolute Monsieur Antipyrine , operă dadaistă, după Tzara, de Ionică Pop și Eva , balet-teatru poetic de Liviu Dănceanu - ambele piese, cuceritoare prin reflexivitate și umor. La generațiile de maeștri - Sigismund Toduță, György Ligeti, Cornel Țăranu, Aurel Stroe, Gabriel Irányi, Eduard Terényi, Vasile Herman, Valentin Timaru, Dan Buciu, Viorel Munteanu, Lucian Mețianu, Liviu Glodeanu, Corneliu Dan Georgescu, Octavian Nemescu, Horațiu Rădulescu, Costin Miereanu, Ulpiu
CLUJ MODERN 2013 by Elena - Maria ?ORBAN () [Corola-journal/Journalistic/83980_a_85305]
-
regăsesc în voluptatea inventarierii, în lăcomia descrierii formelor și în abia stăpînita expansiune de linii și de accente cromatice. Însă performanța sa nu stă nici în generozitatea memoriei și nici în capacitatea prefigurării. Ea se regăsește,în primul rînd, în reflexivitatea sa analitică. Nu ,,alegorii manieriste relativ simple" face Arcimboldo, cum prea grăbit afirmă Hocke, și nici nu realizeză ,,tablouri metonimice" cum spune Mario Praz. Demersul său nu este unul strict declamativ, al unui alegorist sau al unui retor, ci unul
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
posesia fotografiei lui Arthur Schott, unica existentă până acum. Dar și mai vie sursă de informație asupra fraților Schott o constituie Introducerea la lucrarea lor. Partea I, Valahii ca popor, îl caracterizează pe Albert. El vine cu potențialul de fecundă reflexivitate asupra unei documentări istorice, geografice, economice, etnografice, dând dovadă de o uimitoare intuiție a situațiilor, prompt în a îmbrățișa valoarea și a saluta calitatea, în urma unei voințe de specializare fără pedanterie, fără teoretizări, în atenție fiind două idei fundamentale, originea
Basme valahe by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13929_a_15254]
-
Japonia. Multitudinea de cadre fixe care înregistrează mișcările lui Costache într-un spațiu strâmt sau fixarea sa, în cerdacul casei, într-o cameră unde este bărbierit, în fața pragului ușii de la intrare sugerează acest static propriu meditației, solitudinii, devenind expresii ale reflexivității moromețiene în fața lumii. Costache este retractil, ușor arțăgos, sensibilitatea sa nu se lasă comunicată ușor, o anumită stângăcie brutală o însoțește. Leanca (Alexandrina Halic), o vecină grijulie și evident atașată, încearcă să-i câștige atenția, iar acesta o ignoră deliberat
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
constructor, în ceea ce privește execuția, și un arhitect, în ceea ce privește concepția. Formele sale au, în permanență, o dublă funcțiune: una privește obiectul în sine, cu datele sale proprii de expresie și de comunicare, iar cealaltă plasează totul într-un spațiu al comentariului, al reflexivității și al autoreflexivității. Creînd forme noi, sculptorul adaugă realului modalități de agregare pe care acesta nu le-a generat singur, dar, în același timp, el reflectează chiar asupra mecanismului de instituire a lumii, propune o varinată scurtă a drumului de la
Sculptura, de la materie la sens (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7921_a_9246]
-
aprig, un publicist ubicuu, semnează cronică literară și cronică plastică. Pentru el, „un om e un continent imens, rulând într-o ceață densă, universală”, iar granița dintre realitate și ficțiune poate fi oricând ciuruită (cu oarece folos) de mecanismele (auto)reflexivității. Adultul grav și responsabil, cărturar pedant, dar liber de prejudecăți și gata de aparteuri șocante (rebel fără pauză se descrie el însuși), prozator, adică „un mincinos cu har”, deținând arta umanizării portretelor, Pecican este un spirit ludic înclinat să relativizeze
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
Nenorociri mai mari decît acestea nu par să existe și o întreagă generație poetică se aliniază disciplinat în spatele acestei psihoze generalizate și anticalofilii ce riscă să dea în manierism. Versurile Elenei Vlădăreanu nu conțin nici o urmă de îndoială sau de reflexivitate. Ele au cadența marșului și zgomotul asurzitor al alămurilor. Un patetism viril, de pluton militar în mișcare, un militantism ce duce cu gîndul la generația Woodstock răzbate din toate încheieturile unui poem precum românia. fin de sičcle: ,(...) hotărîrea de a
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
o ostinată expunere binomică a unor probleme, în care termenii, desemnând concepte, sunt într-o aparentă opoziție, ei fiind, de fapt, complementari. Autorul ne propune o serie de ecuații cognitive dualice, precedate tot de leit-motivul „despre”, pendulând între: tranzitivitate și reflexivitate, invenție și descoperire, ordine și haos, centru și margine, timp și spațiu, regionalizare și globalizare, coordonare și subordonare, greșeală și eroare, natură și cultură, filozofie și muzică, știință și muzică. Practic, aceste expuneri, mono sau bitematice, pot constitui - după cum spuneam
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
să o consider drept o capodoperă, demnă de a sta alături de Toamnă patriarhului sau de Veacul de singurătate. E o meditație pe tema morții, cum explicit anunță titlul, dar tocmai o aparentă precaritate filozofica a tratării, o anumita șocantă ne-reflexivitate a stilului individualizează românul. Marquez mărturisește, în conversațiile cu Plinio Apuleyo Mendoza, că l-a preocupat îndelung tema abordată în acest român, si ca elementul esențial, după el, în realizarea structurii narative, ar fi faptul că înșiși ucigașii vor să
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
face atîta tărăboi de parcă în clipa următoare va cumpăra cazinoul - cu bordel cu tot." Un diarist și un boem, în același timp - iată contradicția vizibilă în aceasă primă parte a învățăturilor: notele prea disparate (leneșe, boeme), eșuarea în meditații și reflexivitatea naivă, un autor suferind de sindromul "jurnalistului fără jurnal". Extrem de interesante sînt poemele și scrisorile fiului autorului, Matei. Expresivitatea infantilă merge întotdeauna bine cu jurnalul (modelul Radu Petrescu): spațiul intim, securizant, urmărirea creșterii spectaculoase a unui copil (expresia "văzînd cu
Neagoe și Nea Goe by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16627_a_17952]
-
inocentă drept primă condiție a accesului la adevărul stărilor de fapt, iar în Republica zeul este garantul legilor pentru că poartă atribute identice cu Ahile. Pentru Aristotel, actualizarea intelectului posibil este prin definiție incompletă, chiar și atunci când gândește, rezervând astfel ideea reflexivității și memoriei complete numai zeului. Plotin remarcă faptul că nu am putea să scriem dacă nu am uita cum se scrie fiecare literă în parte, arătând de fapt cum uitarea este suportul implicării noastre în fluxul vieții (ceea ce, cred, trebuie
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
pe toți. Prețul apropierii este crima: cînd vrea să comunice cu mama-regină îl ucide pe Polonius și intră astfel în lumea celorlalți, în vîltoarea crimelor necesare, a nesfîrșitelor nepotriviri dintre cauze și efecte. Din regizor, Hamlet se transformă în actor. Reflexivitatea devine acțiune: mișcările și vorbele, intențiile exprimate și minciunile implicite rezonează în arcurile întinse ale prezenței scenice a lui Hamlet. Momentul forte al montării, "Cursa de șoareci", spectacolul din spectacol, menit în intenția lui Hamlet ca prin jocul iscusit al
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
artă poetică: „Cea mai adecvată expresie scrisă a efortului spiritual îmi apare a fi fragmentul. Pentru că fragmentul singur, numai el, respectă procedura intimă a gîndirii. Gîndim intermitent: intermitent la propriu, dată fiind incapacitatea noastră structurală de a păstra în act reflexivitatea (pe o unică temă) dincolo de intervalul cîtorva ceasuri (...). Pînă și înțelepciunea, cînd ne e dată, ne e dată nu sub forma continuă a discursului, ci sub aceea momentană a revelației” (pp. 81-82). Sau, în altă parte: „Fragmentul nu îți îngăduie
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
timp înainte i-a apărut la Editura Polirom romanul Ultimele iubiri. O carte densă, bogată și îmbogățitoare, cu o complexă țesătură. M-am așteptat la un roman de dragoste în stilul cunoscut al autorului, cu mult erotism, asociații de idei, reflexivitate etc., - dar e departe de a fi numai atît, departe de tot. Există un întreg univers care se articulează în jurul unei axe principale - iubirea, începutul, dezvoltarea și sfîrșitul ei -, cu o sumedenie de personaje, majoritatea româno-israelieni; cu incursiuni în fibra
O carte complexă by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7291_a_8616]
-
atmosfera convențională de la înmormîntări; cum arătau și cum se stingeau altădată incendiile din România, în comparație cu cele din Israel; colțuri de natură (rezervația din nordul Israelului); componența și manifestările fanilor de pe stadioane (din București și Tel Aviv). Privirea atotcuprinzătoare nu exclude reflexivitatea, considerațiile despre dreptul de a spune adevărul, care comportă în plan moral și social anumite limite ("Adevărurile mărturiseau cel mai adesea, o carență de educație"); despre civilizația contemporană ("Epoca modernă, liberalizarea moravurilor, revoluția sexuală, egalitatea femeii cu porcii de bărbați
O carte complexă by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7291_a_8616]
-
după începutul primului vers: "ți-am împletit suprema cunună de tristețe"), să justifice "încadrarea textului în lirismul de tip subiectiv, prin evidențierea a două caracteristici prezente în text", să ilustreze "una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu: expresivitate, ambiguitate, sugestie, reflexivitate), prezente în textul dat". Cu cîteva cunoștințe de limbă și teorie literară și mai ales cu cîteva mici trucuri, un elev isteț poate trece de toate aceste bariere: nici nu se pune problema să fi înțeles poezia....
Păcate ale școlii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8426_a_9751]
-
-se și deschizând creația în viziuni, sau să-i îndepărteze prin demers „reflexiv”, uneori ironic, crustele hrănițe și sporite cu seva din marele proces al conotației și să facă, uneori, din această îndepărtare, “subiect” pentru avansările poetice. Ori să împingă reflexivitatea în aerul rarefiat și plin de traseele teoreticului, din preajma universalului. Însă o altă cale, și cea mai largă și bătătorita, este cea pe care călătoresc poeții sub deviza: „Înapoi la individual!”. Ea s-a bifurcat în nenumărate cărări în spațiul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]