862 matches
-
convingerea că elementul-cheie al acestei construcții îl reprezintă reflexivitatea, capacitatea persoanelor de a se vedea pe ele însele că pe obiecte identificabile prin reacțiile altora față de comportamentele lor. Astfel, individul este atat subiect cunoscător, cât și obiect al cunoașterii. Prin reflexivitate persoanele dobândesc conștiința de sine, își dau seama cine sunt ei din punctul de vedere al altora. Reflexivitatea „își are rădăcinile în procesele sociale, în particular în procesele de asumare a rolului altora și de apreciere a șelfului din perspectiva
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
că pe obiecte identificabile prin reacțiile altora față de comportamentele lor. Astfel, individul este atat subiect cunoscător, cât și obiect al cunoașterii. Prin reflexivitate persoanele dobândesc conștiința de sine, își dau seama cine sunt ei din punctul de vedere al altora. Reflexivitatea „își are rădăcinile în procesele sociale, în particular în procesele de asumare a rolului altora și de apreciere a șelfului din perspectiva altora” (Rosenberg, 1990, 3Ă. Morris Rosenberg a identificat două tipuri de reflexivitate: 1Ă reflexivitatea cognitivă, capacitatea de a
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
din punctul de vedere al altora. Reflexivitatea „își are rădăcinile în procesele sociale, în particular în procesele de asumare a rolului altora și de apreciere a șelfului din perspectiva altora” (Rosenberg, 1990, 3Ă. Morris Rosenberg a identificat două tipuri de reflexivitate: 1Ă reflexivitatea cognitivă, capacitatea de a percepe, evalua, analiza fiecare aspect al șelfului, de a realiza sinteză multiplelor aspecte și de a stoca informațiile despre self; 2Ă reflexivitatea agentică, abilitatea de a controla și de a regla șelful. De asemenea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
de vedere al altora. Reflexivitatea „își are rădăcinile în procesele sociale, în particular în procesele de asumare a rolului altora și de apreciere a șelfului din perspectiva altora” (Rosenberg, 1990, 3Ă. Morris Rosenberg a identificat două tipuri de reflexivitate: 1Ă reflexivitatea cognitivă, capacitatea de a percepe, evalua, analiza fiecare aspect al șelfului, de a realiza sinteză multiplelor aspecte și de a stoca informațiile despre self; 2Ă reflexivitatea agentică, abilitatea de a controla și de a regla șelful. De asemenea, Morris Rosenberg
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
perspectiva altora” (Rosenberg, 1990, 3Ă. Morris Rosenberg a identificat două tipuri de reflexivitate: 1Ă reflexivitatea cognitivă, capacitatea de a percepe, evalua, analiza fiecare aspect al șelfului, de a realiza sinteză multiplelor aspecte și de a stoca informațiile despre self; 2Ă reflexivitatea agentică, abilitatea de a controla și de a regla șelful. De asemenea, Morris Rosenberg a emis ipoteza că reflexivitatea poate fi orientată fie spre self ca întreg, fie spre diferite componente ale șelfului luate separat. Cand reflexivitatea este orientată spre
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
percepe, evalua, analiza fiecare aspect al șelfului, de a realiza sinteză multiplelor aspecte și de a stoca informațiile despre self; 2Ă reflexivitatea agentică, abilitatea de a controla și de a regla șelful. De asemenea, Morris Rosenberg a emis ipoteza că reflexivitatea poate fi orientată fie spre self ca întreg, fie spre diferite componente ale șelfului luate separat. Cand reflexivitatea este orientată spre părțile ce alcătuiesc șelful, ea poate fi centrată pe aspectele exterioare, deschise, publice, vizibile (de exemplu, focalizarea pe caracteristicile
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
despre self; 2Ă reflexivitatea agentică, abilitatea de a controla și de a regla șelful. De asemenea, Morris Rosenberg a emis ipoteza că reflexivitatea poate fi orientată fie spre self ca întreg, fie spre diferite componente ale șelfului luate separat. Cand reflexivitatea este orientată spre părțile ce alcătuiesc șelful, ea poate fi centrată pe aspectele exterioare, deschise, publice, vizibile (de exemplu, focalizarea pe caracteristicile fizice, corporaleă sau pe aspectele interne (gândire, emoțiiă. „Reflexivitatea umană transforma radical natură emoțiilor” reprezintă teza centrală a
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
fie spre diferite componente ale șelfului luate separat. Cand reflexivitatea este orientată spre părțile ce alcătuiesc șelful, ea poate fi centrată pe aspectele exterioare, deschise, publice, vizibile (de exemplu, focalizarea pe caracteristicile fizice, corporaleă sau pe aspectele interne (gândire, emoțiiă. „Reflexivitatea umană transforma radical natură emoțiilor” reprezintă teza centrală a teoriei despre reflexivitate, după cum afirmă însuși Morris Rosenberg (1990, 3Ă. Această teza, în opinia mea, legitimează deplin abordarea sociologică a emoțiilor. Conform teoriei despre reflexivitate, există trei modalități de transformare a
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
spre părțile ce alcătuiesc șelful, ea poate fi centrată pe aspectele exterioare, deschise, publice, vizibile (de exemplu, focalizarea pe caracteristicile fizice, corporaleă sau pe aspectele interne (gândire, emoțiiă. „Reflexivitatea umană transforma radical natură emoțiilor” reprezintă teza centrală a teoriei despre reflexivitate, după cum afirmă însuși Morris Rosenberg (1990, 3Ă. Această teza, în opinia mea, legitimează deplin abordarea sociologică a emoțiilor. Conform teoriei despre reflexivitate, există trei modalități de transformare a emoțiilor din entități biologice în entități sociale: 1Ă identificarea emoțiilor, care ține
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
sau pe aspectele interne (gândire, emoțiiă. „Reflexivitatea umană transforma radical natură emoțiilor” reprezintă teza centrală a teoriei despre reflexivitate, după cum afirmă însuși Morris Rosenberg (1990, 3Ă. Această teza, în opinia mea, legitimează deplin abordarea sociologică a emoțiilor. Conform teoriei despre reflexivitate, există trei modalități de transformare a emoțiilor din entități biologice în entități sociale: 1Ă identificarea emoțiilor, care ține de reflexivitatea cognitivă (interpretarea, atribuirile, inferențele emoțiiloră; 2Ă exteriorizările emoțiilor, controlul și reglarea emoțiilor, procese ce produc efectele asupra celorlalți; 3Ă trăirile
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
afirmă însuși Morris Rosenberg (1990, 3Ă. Această teza, în opinia mea, legitimează deplin abordarea sociologică a emoțiilor. Conform teoriei despre reflexivitate, există trei modalități de transformare a emoțiilor din entități biologice în entități sociale: 1Ă identificarea emoțiilor, care ține de reflexivitatea cognitivă (interpretarea, atribuirile, inferențele emoțiiloră; 2Ă exteriorizările emoțiilor, controlul și reglarea emoțiilor, procese ce produc efectele asupra celorlalți; 3Ă trăirile interne ale emoțiilor, care se reflectă în starea internă de excitare (nivelul excitației senzoriale, durataă. 3.4.1. Identificarea emoțiilor
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
1990, 8Ă, „exteriorizarea emoției nu este un simțământ interpersonal; este un proces interpersonal”. Prin exteriorizarea, afișarea, punerea în evidență a emoțiilor, determinăm anumite efecte asupra celorlalți (vezi dramaturgia lui Erving Goffman, 1959Ă. Morris Rosenberg face distincție între exteriorizarea emoțiilor datorată reflexivității și exteriorizarea neautentica a emoțiilor cu scopul de a-i impresiona pe alții. Pentru că nu este deloc ușor să fii un bun actor emoțional, Morris Rosenberg dezvăluie câteva modalități (trucuri, născociriă pentru managementul emoțiilor. „În general, sunt trei tipuri de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
se poate aduce contraargumentul identității psihice stabile care caracterizează normalitatea subiectului uman în pofida descentrării identitare: subiectul uman nu poate evada din fixitatea relativă a corpului și a minții. 18. Cele trei faze ale ciberneticii, în Hayles (1999Ă, sunt: homeostaza (1945-1960Ă, reflexivitatea (1960-1985Ă și virtualitatea (1985 până în prezentă. Primul stadiu al ciberneticii este ilustrat prin Claude Shannon și Norbert Wiener (stabilitatea sistemelor mecaniceă, al doilea prin Humberto Maturana și Francesco Varela (accentul asupra observatoruluiă, iar al treilea prin diverși teoreticieni ai inteligenței
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cînd propunea spre reprezentare acest text a cărui demnitate subzistă în temeritățile pe care le emite, Constantin Popa își asuma, s-ar putea spune, riscurile unui disident. Un disident virtual. Muiate într-un amalgam de sarcasm și îndîrjire, săgețile unei reflexivități active țintesc, dincolo de o anume structură politică păcătoasă, către umbrele și sincopele unui destin istoric, vizează slăbiciunile și rătăcirile unei colectivități cu vocația resemnării. Cîți au crezut sau, pentru confortul lor interior, s-au prefăcut a crede "cacealmaua" cu "bau-bau-ul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a democrațiilor liberale actuale datorează foarte mult tipului de administrație clasică ce s-a impus în secolul XX. Cu toate acestea, postmodernismul coincide cu o etapă de chestionare și deconstrucție a principiilor fondatoare, iar sectorul public nu poate scăpa exercițiului reflexivității contemporane. Dinamica public-privat, rolul statului în economie și gestionarea problemelor colective sunt subiecte acut problematizate, pentru care căutarea unor noi soluții este un exercițiu continuu. Soluții de depășire a crizei statuluitc "Soluții de depĂȘire a crizei statului" Așadar, sfârșitul secolului
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
își pierde epicul și primește accente de elegie, meditație, poeme ale iubirii vezi Doinaș); poezia devine un adevărat fenomen de cultură, livrescul capătă pondere și se cuprinde în lirismul existențial, nuanțând expresia, deschizând simbolurile și stratul imagistic al structurii poetice. Reflexivitatea este una din caracteristicile poeziei de azi, indiferent dacă sensibilizează ideea sau dacă poetul ne încântă prin proiecția imaginii, fiind preocupat de "cuvânt", de măsura comunicării prin "cuvânt". De semnalat procesul de conceptualizare prin artificiul retoric sau printr-o concentrare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu există decât această fluidă/ trecere de la o nesinceritate la alta, și niciodată/ ne-răsfrângând, nici cât să-l poată strâmba,/ chipul adevărului adevăratei ființe și tu deopotrivă de schimbător, și privind-o" ("Tratat despre posibilitatea unicității") O notă de reflexivitate caracterizează ultimul volum. "Alte poeme" (1973): liniștea, timpul, spaima, plictiseala se desenează-n aer, în imagini rare ce se-aud ca o muzică: "Și când lumina este ca o față spre care-ai vrea/ să se ridice palmele unite" ("Liniște
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sclipitoare prin fantezia asociativă: după-amiază are aerul de femeie între două vârste care a comis de mult o crimă; marile repausuri au loc noaptea, frigul nu are umbră, umbra e sentimentul formei, frigul nu are sentimente. Poemele se încarcă de reflexivitate și sunt pline de imagini rare, generatoare de atmosferă, suplă, firească, asemenea muzicii lumii pe care Nina Cassian o recreează, dându-i dimensiunea minții și inimii ei. Volumul " Destinele paralele" mustește de emoție prin amintirea primei nopți de dragoste ce
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
neliniște, de aici și gigantizarea eroilor, a căutărilor, hiperbolizarea sentimentelor între cei doi poli eul și cosmicul, la fel de fascinanți și de necunoscuți. Uneori, lumea e proiectată într-un univers voit descărnat, arid; ceea ce reușește Nichita este crearea unei dispoziții de reflexivitate, în sensul descoperirii adevărurilor cândva valabile, azi cu valoare istorică, a adevărurilor absolute care generează nesiguranță și spaimă în fața "corolei de minuni a lumii". Îi lipsește lui Nichita Stănescu o anume "seninătate" pe care o descoperim în lirica blagiană. "De la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mare, poate cel mai mare atribut vreunui poet actual, poeziei lui Nichita Stănescu. A existat o evoluție în contextul creației lui, de la caracterul tematic (comun întregii generații) și autobiografic din primele volume, trecând prin inspirația livrescă și întărind nota de reflexivitate, în tendința de a ne convinge că nu este foarte important "ce scrie, ci cum scrie". N. Stănescu încearcă acel stadiu în poezie în care schimbările se manifestă mai ales la nivelul formei; poetul cumulează modalități artistice ce amintesc de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a lui Eugen Ionescu, Marin Sorescu aduce o față tristă a lumii, încărcată de marile ei probleme, de probleme nesemnificative aparent, dar atât de importante în destinul omului. Sorescu nu vrea să ne epateze nici prin filozofie, nici prin adâncă reflexivitate, ci ne vorbește despre moarte, despre viață, citind într-un anumit fel existența: Unde s-o fi tipărind/ viața asta a mea,/ Că e plină de greșeli/ Inadmisibile". Ștrengărește este privit și sentimentul morții. Acest fel de-a privi moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ei cu succes,/ drept zbârnăitoare/ La noul zmeu de hârtie." Volumul "Astfel" cuprinde mai multe cicluri: "Astfel", "Trunchiate", "Sunet", "Către mare". Fiecare ciclu presupune un anumit fel de interpretare a lumii și o anumită formulă. Ciclul "Astfel" se caracterizează prin reflexivitate și o permanentă raportare a omului la propriul eu și la propriul lui destin: Într-un fel numai moartea/ Te face om, te scapă de alții,/ Trăiești în lume, dar mori în tine,/ În eu./ E o victorie aceasta." Un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
istoric, "noi" care reprezentăm patria ("Ieșirea din sobă"). Noi suntem muzeul ce nu-și mai ajunge/ tablouri cețoase și busturi nătânge/ lucrează un pictor/ sub ceața de sânge." Cu cât înaintăm în volumele următoare, "Repetabila povară" și celelalte, nota de reflexivitate se adâncește, poetul devine mal clar, mai sensibil, călător printre meandrele valorilor, care dau sens existenței, (speranța, adevărul, sublimul, harul de-a spune, de a te îndoi, de a fi prezent, de a fi viu,) se fac simțite. Tensiunea se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
atins de către o disciplină sau alta (cf. Thompson Klein, 1998). Mai târziu, Gibbons (1994) a identificat schimbări fundamentale în felul în care se produce cunoașterea în plan științific, social și cultural, principalele trăsături ale acestui proces fiind complexitatea, hibriditatea, non-linearitatea, reflexivitatea și transdisciplinaritatea. El afirma, astfel, că noul mod de producere a cunoașterii este transdisciplinar, în sensul că rezultantele sunt structuri teoretice, metode de cercetare etc., care nu pot fi localizate la nivel disciplinar sau interdisciplinar (cf. Thompson Klein, 1998; de
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
și întrebarea din final. "Ana"". Numele iconic al sacrificiului, în cazul de față vom vedea al unui alt simbol: înălțarea, comuniunea, participarea. Referințele înalte, venind de departe, dintr-un autentic fond ideatic al unui cineast intelectual, cu impresionante propensiuni către reflexivitate, sunt înfipte în corpul vai, atât de nemilos construit al Cinematografului, cu concretul imaginilor, carnea și sângele său. Între replica-înjurătură frustă din deschidere și miticul Ana din final, cineastul dezvoltă o poveste care, cu un braț ar vrea să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]