1,138 matches
-
2. Bariere în calea comunicării eficiente 201 7.3. Negocierea 204 Întrebări, exerciții, teme de lucru 209 Capitolul 8 Elemente de marketing în serviciile educaționale 211 Întrebări, exerciții, teme de lucru 219 Bibliografie 221 Index tematic 227 Argumenttc "Argument" Măsurile reformiste, evoluția și transformările din sistemul de învățământ au evidențiat, cel puțin în ultimii ani, necesitatea unor servicii educaționale care să răspundă cerințelor unor categorii diverse de beneficiari, reprezentate de persoane de vârste diferite, aparținând unor medii sociale variate și cu
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
rezolvate); - cenzura substitutivă a supraeului - aplicarea normelor etico-morale dobândite în copilărie de la adulți autoritari împiedică, mai ales în societățile cu tradiții paternaliste, ieșirea dintr-un anumit cadru conceptual și cultural, inducând respectul orbesc față de tradiție; - raționalizarea excesivă a unor tendințe reformiste ca modalitate de abordare în culturile europene de tradiție greco-romană și creștină (totul trebuie făcut cu rațiune și logică, eliminând pe cât posibil sentimentele și intuiția); - efecte ale totalitarismului - evidente în situațiile când persoana face o disociere la nivel de conduită
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
înclinat spre centru și centru-stânga, prin includerea unor partide din Marea Britanie și Danemarca, grupul începe să migreze dinspre dreapta extinsă spre stânga spectrului politic. În urma afilierii Partidului Social-Democrat Portughez (1984) și-a schimbat denumirea în Gruparea Partidului Liberal, Democrat și Reformist European (ELDR). După alegerile din 2004, s-a aliat cu Partidul Democrat European, pentru a forma, în Parlamentul European, Gruparea Alianței Liberalilor și Democraților Europeni (ALDE). După alegerile din 2004 și aderarea Bulgariei și a României, nu sunt reprezentate Cehia
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
Irlanda Liberali 147 2004-2007 Josep Borell Fontelles Spania Partidul Socialist European 2007-2009 Hans Gerd Pöttering Germania Partidul Popular European Adunarea Parlamentară Europeană (1958-1961). 145 Anterior Grupul Creștin-Democrat. 146 Anterior Grupul Socialist. 147 Numiți, din 1984, Gruparea Partidului Liberal, Democrat și Reformist Uniunea Europeană 152 Pentru Bulgaria s-a luat în calcul participarea la vot la alegerile pentru Parlamentul European din 20 mai 2007. 153 În Finlanda, primele alegeri pentru Parlamentul European au avut loc în 1996, după aderarea țării la Uniunea Europeană. 154
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
de a rezolva într-o măsură tot mai mare revendicările sociale. La sfîrșitul secolului al XIX-lea și în primii ani ai secolului al XX-lea, a apărut o discrepanță tot mai evidentă între discursul teoretic (marxist) și practica politică (reformistă). Intrarea pentru prima dată în istorie a socialiștilor la guvernare și tendința de a colabora tot mai mult cu mișcarea sindicală a condus la implantarea socialismului pe teren național, fapt ce explică episodul votării creditelor de război. Intrarea pe scena
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în istorie a socialiștilor la guvernare și tendința de a colabora tot mai mult cu mișcarea sindicală a condus la implantarea socialismului pe teren național, fapt ce explică episodul votării creditelor de război. Intrarea pe scena politică națională favorizează opțiunea reformistă în detrimentul celei revoluționare, evoluție ce a dus la apariția primelor erezii. Deși are pretenția de a fi o știință, socialismul marxist, care domină Internaționala Socialistă la începutul acestui secol este în fond o religie; așa cum în cadrul unei religii reformatorul este
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
nici Karl Kautsky, nici Rosa Luxemburg nu au putut evita fenomenul de alunecare a Partidului Social-Democrat spre reformism. Bernstein a fost cel care a oferit suportul ideologic al reformismului, indicînd faptul că se poate oferi socialismului o direcție alternativă. Fenomenul reformist și-a arătat forța în 1914, cînd socialiștii s-au aliat cu "patrioții". Discrepanța între nivelul practic și cel teoretic, caracteristică pentru socialism a impus și ideea regăsirii celor două pe un teren comun. În acest sens, apariția Kominternului a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Ca o exemplificare, reacția lui Léon Blum a fost în acest sens ambiguă, oscilînd între simpatie și antipatie și fiind mai clară abia după al Doilea Război mondial.) Ce poate fi considerat ca dominant în epocă discursul marxist sau practica reformistă? Care dintre acestea îi determină comportamentul efectiv? Era chiar atît de puternică lupta cu dreapta, astfel încît orice recunoaștere a crimelor comise de comunism ar fi reprezentat un atu în mîna partidelor rivale sau reacția socialiștilor era cauzată de dragostea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de reconstituire a AIM sau a unei organizații internaționale văd lumina zilei o dată cu închiderea conferințelor de la Berna (1876), Coire (Chur) (1881) și Paris (1883). La Paris, se vor ține, între 14-21 iulie 1889, două congrese muncitorești rivale, unul cu tendință reformistă, organizat de "posibiliști" cu o singură participare străină, cea a sindicaliștilor englezi, celălalt de orientare marxistă, la care participă delegați din 23 țări și națiuni europene, cu excepția Statelor Unite și Argentinei. Această a doua reuniune reprezintă adevăratul act de naștere al
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
tendința se continuă și SPD se consolidează. Cu toate acestea, construcția unui aparat atît de vast are pe termen lung numeroase consecințe: ea generează o enormă birocrație, eficace în gestiunea sa, dar care dirijează din ce în ce mai mult Partidul către o cale reformistă, în ciuda discursului revoluționar pe care acesta continuă să-l țină. O prăpastie se adîncește tot mai mult între ceea ce se spune și ceea ce se face, între proclamarea unei politici marxiste revoluționare și practica cotidiană, care dispare treptat. Într-un asemenea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
La înființarea sa (1889), Partidul Socialist Suedez cuprinde 69 de asociații muncitorești, iar nouă ani mai tîrziu, apare Confederația Generală a Muncii (LO) care reunește 60.000 de lucrători. Strînsa legătură dintre partid și sindicat are la bază o orientare reformistă care combină acțiunea parlamentară cu lupta pentru sufragiul universal. Progresia aleșilor socialiști este regulată: 17 în 1905, 35 în 1908, 64 în 1911 și 73 în 1914. Pînă la Primul Război mondial, socialiștii suedezi se vor confrunta cu o singură
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
organizație sindicală structurată pe naționalități. Influența socialiștilor în viața politică rămîne totuși limitată: ei se prezintă în special ca o forță de sprijin al guvernului radical condus de Theodore Zahl (1901 apoi 1913), caracterizîndu-se printr-o politică dintre cele mai reformiste. În Norvegia, revendicările muncitorești au fost mai întîi susținute de Partidul Liberal, iar dacă Partidul Muncitoresc Norvegian (DNA), creat în 1884, reclamă votul universal, o legislație a muncii și recunoașterea dreptului la grevă, aceasta se explică prin lupta susținută mai
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
datorită divizării profunde, cel puțin pînă în 1905, a mișcării muncitorești. Episodul tragic al Comunei, survenit la mai puțin de un sfert de secol de la sîngeroasa represiune anti-muncitorească din iunie 1848, dovedește refuzul claselor conducătoare de a duce o politică reformistă față de clasa muncitoare. Acesteia îi va trebui aproape un deceniu pentru a putea fi în măsură de a regăsi la sfîrșitul anului 1880 o exprimare politică, chiar dacă mai multe congrese muncitorești, de orientare diferită, reușesc încă din 1876 să se
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
se separă unii de alții, iar Partidul Socialist Italian, fondat în august 1892, devine un produs al acestei crize, găsindu-și liderul în persoana lui Filippo Turati și teoreticianul în cea a lui A. Labriola. În noua organizație fuzionează socialismul reformist lombard, care luptă pentru salarii mai mari, sprijinindu-se pe societățile de ajutor reciproc și socialismul romagnol, mai revoluționar, confruntat cu chestiunea agrară o problemă permanentă a națiunii italiene. Poate mai mult decît în Franța, demarcația dintre socialism și sindicalism
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
crizei revizioniste, care va genera, îndeosebi în Germania, Franța, și într-o mai mică măsură în Rusia, numeroase dispute în cadrul mișcării, fără însă a o zdruncina prea tare. În rîndurile socialiștilor germani, Eduard Bernstein, care a frecventat și pe socialiștii reformiști ("Fabian Society" la Londra, "socialiștii de la catedră" în Germania) publică după moartea lui Engels o serie de articole intitulate Les problèmes du socialisme. El își expune pe larg punctul de vedere la Congresul SPD de la Stuttgart, din 1898, și își
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
timp în discuție fundamentele economice ale marxismului și teoria "catastrofistă" a lui Marx, care prezice prăbușirea Capitalului în decursul unui proces inevitabil. În sfîrșit, acesta respinge ideea unei agravări a luptelor de clasă: dezvoltarea capitalismului asigură un loc important acțiunii reformiste, atenuînd mizeria clasei muncitoare. Trebuie deci încurajate fracțiunile progresiste ale burgheziei și chiar căutată o cooperare cu acestea în termeni preciși. Ar fi absurd ca Statul să fie considerat numai un instrument de coerciție, pus în slujba claselor conducătoare: o dată cu
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Bernstein, Millerand și, într-o mai mică măsură, Economiștii, constată continua inadecvare dintre discursul socialist și practica pe care această inadecvare este în măsură să o genereze: ei își propun să armonizeze vorbele cu faptele și, din moment ce există o practică reformistă, să o afirme răspicat. Cîțiva ani mai tîrziu, după ce acest fenomen a devenit manifest și după ce practica reformistă și-a arătat limitele în special în Franța, ca urmare a violentei represiuni antimuncitorești, condusă de Clemenceau în perioada 1907-1908 o reconsiderare
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
care această inadecvare este în măsură să o genereze: ei își propun să armonizeze vorbele cu faptele și, din moment ce există o practică reformistă, să o afirme răspicat. Cîțiva ani mai tîrziu, după ce acest fenomen a devenit manifest și după ce practica reformistă și-a arătat limitele în special în Franța, ca urmare a violentei represiuni antimuncitorești, condusă de Clemenceau în perioada 1907-1908 o reconsiderare a marxismului oficial al Internaționalei a II-a a fost necesară nu asupra "dreptei" ci asupra "stîngii" sale
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Imperiul Austro-Ungar, unde chestiunea naționalităților este primordială, socialiștii sînt incapabili să facă față ascensiunii lor. Revizionismul de stînga, inspirat de idealurile lui Sorel, reprezintă o manifestare în plus a acestui eșec înregistrat de socialism, față de problema națională: dezgustat de practica reformistă a socialismului ortodox, el concepe tot mai mult socialismul ca pe o noțiune morală, un ideal exaltant pe care încearcă apoi, într-o a doua etapă, să-l concilieze cu idealul național, căutînd astfel să realizeze sinteza dintre socialism și
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
moment de criză, războiul relevă foarte bine situația: el scoate la iveală, într-un mod brutal, nu numai integrarea organizațiilor muncitorești în societate, dar și decalajul, uneori imens, care există între discurs și practică; această integrare rezultînd dintr-o practică reformistă, la fel ca și condițiile reunite cu scopul de a o duce la bun sfîrșit, se dezvoltă insidios de ani de zile, putînd însă coabita cu un discurs revoluționar. Existînd în fapte, diferența dintre ceea ce se spune și ceea ce se
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
entuziasm în Italia, fapt care se explică prin tradițiile neutraliste și internaționaliste păstrate de Partidul Socialist Italian încă de la începutul războiului, cuvîntul său de ordine fiind: "nici colaborare și nici sabotaj". După excluderea aripii "internaționaliste", reunite în jurul lui Mussolini, anumiți reformiști ca, de exemplu, Turati se alătură cauzei Uniunii sacre, după bătălia de la Caporetto. Însă majoritatea organizației care se revendică mai degrabă "maximalistă" are în vedere posibilitatea unei revoluții socialiste, precum și preluarea puterii de către proletariat. Grupată în jurul lui Serrati, aceasta preconizează
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
F. Adler. Noua organizație refuză atît reformismul Internaționalei a II-a, cît și revoluționismul celei de-a III-a, considerată drept simplu "instrument al politicii străine a Uniunii Sovietice". Pentru fondatorii UPSAI, Internaționala a II-a încetează să mai existe: reformistă și naționalistă, ea se cufundă în ministerialism și reprezintă, cel puțin după afirmațiile lui F. Adler, "centralizarea partidelor reformiste"; la rîndul său, Internaționala a III-a face greșeala de a nu ține cont de condițiile de luptă specifice fiecărei țări
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
considerată drept simplu "instrument al politicii străine a Uniunii Sovietice". Pentru fondatorii UPSAI, Internaționala a II-a încetează să mai existe: reformistă și naționalistă, ea se cufundă în ministerialism și reprezintă, cel puțin după afirmațiile lui F. Adler, "centralizarea partidelor reformiste"; la rîndul său, Internaționala a III-a face greșeala de a nu ține cont de condițiile de luptă specifice fiecărei țări și vrea să implanteze peste tot, într-un mod automat, formele de luptă care au reușit în Rusia. Influența
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
acest scop, ei lansează un apel socialiștilor din toate țările "pentru a sprijini eforturile de creare a unui front proletar revoluționar împotriva capitalismului și imperialismului, atît în propria lor țară, cît și în cadrul unei organizații internaționale proletare". Situîndu-se între socialismul reformist și comunism, sfidînd atît "nerăbdarea naivă" a Moscovei, cît și "sceptica lipsă de încredere" a Genevei, socialiștii de stînga devin apărătorii unei politici revoluționare, vizînd "realizarea socialismului prin cucerirea puterii politice și economice cu ajutorul luptei revoluționare de clasă". Organizația lor
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
În 1923, socialismul internațional pare să fi depășit dificultățile ivite din Primul Război mondial și din consecințele acestuia. Valului revoluționar pe care l-a cunoscut Europa la începutul anilor '20 pare să-i succeadă o perioadă de acalmie, proprie socialismului reformist. După ce a trecut cu bine peste divizările interne, acesta pare a fi acum în măsură să-și reconstituie unitatea ideologică, politică și organizațională: rare sînt grupările socialiste care, refuzînd la Hamburg să reintre în rîndul social-democrației, își continuă în mod
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]