5,383 matches
-
de la Drayton Park. Ea se sprijini de stâlpul cromat al ferestrei laterale, aproape scăpându-și țigara în poală. Încercând să controlez mașina, mi-am apăsat vârful penisului de rama inferioară a volanului. Mașina se avântă spre primul punct de impact - refugiul median. Liniile marcatoare se deșirau pe diagonală sub noi și claxonul unei mașini sună slab în spatele meu. Valurile de cioburi de parbriz scânteiau în lumina soarelui ca niște heliografe. Sperma îmi țâșni din penis. Pierzând controlul mașinii, roata din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
deșirau pe diagonală sub noi și claxonul unei mașini sună slab în spatele meu. Valurile de cioburi de parbriz scânteiau în lumina soarelui ca niște heliografe. Sperma îmi țâșni din penis. Pierzând controlul mașinii, roata din față se lovi de bordura refugiului median, împrăștiind o tornadă de praf și pachete de țigări peste parbriz. Mașina viră de pe banda de viteză și se-ndreptă spre un autocar al liniilor aeriene ce ieșea din sensul giratoriu. În vreme ce sperma îmi curgea din penis, am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
peste Western Avenue spectatorii stăteau sprijiniți cot lângă cot pe balustrada metalică. Cea mai mică dintre mașinile implicate în accident, o mașină sport italiană galbenă, fusese aproape dezintegrată de o limuzină neagră cu distanța dintre osii alungită care derapase peste refugiul central. Limuzina se întorsese peste insula de ciment pe banda ei de circulație și se lovise de pilonul din oțel al unui indicator rutier, zdrobindu-și radiatorul și carcasa roții stângi, înainte să fie lovită la rândul ei de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
intra pe Western Avenue dinspre drumul de acces. Coliziunea frontală în spatele limuzinei, urmată de un capotaj, strivise taxiul lateral, transformând locul pasagerului și panourile habitaclului într-un unghi de aproximativ cincisprezece grade. Mașina sport zăcea cu roțile în sus în refugiul median. Un detașament de polițiști și pompieri o întorceau pe-o parte, scoțând la iveală două cadavre încă blocate în compartimentul strivit. Lângă taxi, cei trei pasageri zăceau unul lângă altul, cu piepturile și picioarele înfășurate în pături. Infirmierii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
se întoarse în fugă spre podul pietonal, zigzagând printre mașini. L-am urmat pe Vaughan înapoi la locul accidentului. Sute de fețe stăteau lipite de geamurile mașinilor care coborau podul rutier. Spectatorii stăteau pe trei rânduri pe trotuare și în refugiul median, îngrămădiți laolaltă la gardul din ochiuri de sârmă care despărțea terasamentul șoselei de învecinata zonă comercială și rezidențială. Poliția renunțase la orice încercare de-a împrăștia mulțimea aceea imensă. Un grup de tehnicieni se ocupa de mașina sport zdrobită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dintre pasagerii taxiului. Un polițist împrăștia cu o mătură var pe cimentul mânjit de sânge de lângă mașina sport. Cu mișcări calculate, speriat parcă să nu rezolve complexa aritmetică umană a acelor răni, acesta mătura cheagurile închise la culoare spre bordura refugiului median. Din zona comercială, traversând piața publică, soseau alți spectatori. Treceau printr-o spărtură din gardul de sârmă. Împreună urmăream cum cei doi ocupanți ai limuzinei erau scoși prin portiera înclinată a mașinii lor. Prin mințile noastre treceau, evident, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
din Berna înștiința Londra în privința celor dintâi declarații publice ale Regelui Mihai I despre detronarea sa (statutul care i se rezervase în Elveția nu-i permitea însă să facă declarații politice, motiv pentru care regele Mihai a căutat un nou refugiu). Regele reconfirmase faptele cunoscute, iar finalmente nu făcuse altceva decât «să se supună forței». Se poate aprecia că nici SUA, nici Marea Britanie nu sunt străine și nevinovate în privința abdicării regelui și preluării puterii în mod definitiv de către comuniști: „Victoria PNȚ
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de autorități se repercutează asupra comercianților cinstiți, care își achită datoriile; încurajează exemplul celor care practică obiceiuri nesănătoase și ilegale în comerț ca și neplata obligațiilor față de stat. Disperați, unii șomeri sau cetățeni cu venituri foarte mici au găsit un refugiu în comerțul de tip ambulant ori speculativ. Dezinteresul general al politicienilor față de cultură se datorează pragmatismului lor, care ia proporții îngrijorătoare. Editarea cărților și publicațiilor nu este subvenționată deși accesul la informație este foarte important, ba chiar aș zice strategic
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
bandă rulantă, prin inseminare artificială, de la bun început «politic corecți». Viitorul e al lui Huxley, nu al lui Orwell... [...] Iosif Sava a fost singurul care, în toți acești ani ai politicii, negoțului și tâlhăriei, a oferit omului de cultură un refugiu pentru demnitate. S-a opus cu toată ființa lui căruntă și distinsă asaltului mârlăniei, pragmatismului feroce, ignoranței mulțumite de sine, rânjetului dizolvant, kitschului dezlănțuit, divertismentului cretin. Și lumea aceasta nouă, de orori și porcării colorate, nu l-a iertat. Dacă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
poate, a unor dogmatici opaci, nu credea, în mod serios, în sloganul «iadului capitalist». La auzul acestui slogan, se zâmbea ironic. Dar acum? Dacă răul va deveni mai rău, el amenință să dea o imagine insuportabilă democrației, să distrugă acel refugiu intim în care valorile își conservau forța de atracție. Mi se întâmplă tot mai des să întâlnesc oameni care sunt mai obosiți, azi, sufletește, mai deprimați decât erau altădată și mai disperați, mai lipsiți de un punct de sprijin. Iată
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Colegiu al Fiicelor de Ofițeri, în uniformă de călătorie. Toți se înghesuiau pe pod, târâți parcă de vântul umed și înghețat, care părea să sufle din hărțile geografice, din breșele ce sfârtecau fronturi și frontiere. În acele zile, mulți căutau refugiu în oraș: unii se temeau de extinderea revoltelor și jafurilor, alții aveau motive serioase să nu se afle în calea armatelor ce urmăreau restaurarea; unii căutau protecție sub egida legalității fragile a Consiliului Provizoriu, alții voiau să se ascundă în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aibă grijă de ei. Dar vremurile se schimbau și acum aveau și orfani. Mai ales acum, că aveau de-a face cu boala asta care bântuia prin toată Africa. Erau din ce în ce mai mulți copii fără părinți, iar orfelinatele erau singurul lor refugiu. Oare asta să i se fi întâmplat și acestei copile? Și de ce era într-un scaun cu rotile? Își curmă firul gândurilor. N-avea nici un sens să facă speculații în legătură cu lucruri pe care nu le putea îndrepta. Avea chestiuni mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să curețe mucegaiul din casă, să aerisească... La rubrica socială, o anchetă despre maternități: - Copii noștri văd, când vin pe lume, mucegaiul de pe pereți, declară directorul de la Spitalul „Sfântul Ioan”. Nimeni nu ne întreabă de fonduri, nimeni. Lucrăm ca în timpul refugiului... La mica publicitate, firmele de tâmplărie de aluminiu își laudă marfa, „Protecția crescută reduce posibilitatea de apariție a mucegaiului”, un mic producător agricol anunță că vinde „miez de nucă de bună calitate, fără mucegai”. În revista de cultură subvenționată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
puteau pune cu el. Ocrotit de Întuneric, Înotă apoi printre rechinii care abia dacă reușiră să-l atingă, cîștigă teren, traversă insula și, ajuns În Mayagüez, fură o barcă În care mai apoi Înconjură coastele Republicii Dominicane pînă ajunse În refugiul sigur din La Tortuga, la nord de Haiti. Acolo ucise un negru și, cîteva luni după aceea, Începu să-i crească o barbă roșcovană, Încîlcită și rară, care scotea și mai mult În evidență sluțenia absolut respingătoare, furibundă și Înfricoșătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În mare, pentru ca apa să-i răcorească puțin nenumăratele răni, iar sarea să ajute la cicatrizarea lor. Trei zile și trei nopți stătu În golful care de atunci avea să-i poarte pentru totdeauna numele, incapabil să se Întoarcă la refugiul său, cu toate că la amiază milioane de muște care proliferau pe lîngă coloniile de foci veneau nerăbdătoare să se hrănească din bubele lui. Fură zile de adevărat martiriu, orele În care Își pierdea cunoștința și avea coșmaruri cumplite alternînd cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
baleniere probabil, care treceau În larg și un al treilea, care după toate probabilitățile era un vas ușor de pirați ce ancorase În golf pentru a depozita iguanele și broaștele-țestoase uriașe În fostele lui peșteri, acum pustii. Oberlus Își căută refugiu În adîncul pădurii de cactuși, dar Își dădu curînd seama că aceasta nu mai era o ascunzătoare sigură și nimerită, iar cînd vocile se Îndepărtară și ieși În sfîrșit din adăpostul lui, Îndurerat de nenumărații spini care Îl Înțepaseră, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
așa fel Încît să rămînă invizibile de sus și numai el, care știa unde se află, să le poată localiza. Din toate aceste pricini, În ziua În care Își Încheie treaba era cu desăvîrșire convins că, făcîndu-și suficiente provizii În refugiul lui - iar pentru asta avea la dispoziție broaștele-țestoase uriașe care aveau să se păstreze vii luni Întregi -, nici măcar un milion de oameni care ar fi răscolit insula pas cu pas nu ar fi reușit să-l găsească. Nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ciucit pe vine printre stînci, la mai puțin de douăzeci de metri de punctul În care, după cum ar fi fost logic, aveau să tragă la cheu bărcile și În care, deși pe jumătate căzut, Încă se mai afla În picioare refugiul grosolan pe care-l Înălțase echipajul de pe María Alejandra, de al cărei stîlp fusese legat pentru a fi biciuit. Odată cu primele lumini ale zilei Începu vînzoleala la bordul greoaiei nave, care purta sonorul nume de Monterrey, și ajunseră pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
săpa pămîntul, și, trăgîndu-l cu lanțul de gît, Îl obligă să-l urmeze pe Înălțimi, nelăsîndu-l să se depărteze de el nici măcar o clipă. Amîndoi văzură cum nava se Îndrepta direct către insulă, voind pasămite să-i dea tîrcoale, căutînd refugiul sigur al ansei dinspre nord, și se mirară de linia zveltă și velele splendide care Îi confereau un aspect elegant, de perscăruș uriaș care abia dacă atingea suprafața apei. - E Virgen Blanca, Îi atrase atenția Mendoza. Merge pe ruta Valparaíso-Panamá
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
va mai pune mîna pe mine. De asta poți să fii sigur... Haide! adăugă el. E timpul să te ascunzi. Virgen Blanca virase la capul aflat În sud-vestul insulei și se Îndrepta spre coasta dinspre apus, coborînd velele În căutarea refugiului sigur al ansei de la nord, iar Sebastián Mendoza nu avu Încotro și trebui să-l urmeze pe răpitorul lui - cu supunerea unei vaci duse la abator -, incapabil de cel mai mic gest care să dea dovadă de neascultare, pe deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
neașteptate În rîs, fericită și amuzată, Oberlus avea senzația că rîsul acela Îi era dedicat mai ales lui, ca și cum ar fi fost vorba despre o provocare la adresa curiozității sale și de o Încercare de a-l obliga să-și părăsească refugiul de lighioană din umbră, făcîndu-l să se hotărască să-și arate chipul respingător și diform. Căpitanul dădu ordin să fie destupat un butoi de bere și altul de rom pentru marinari, În timp ce pasagerii degustau o băutură Închisă la culoare, păstrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
strigătul brusc al unei păsări, foșnetul unor ramuri mișcîndu-se deodată sau prezența unei urme proaspete pe cărare le aduceau aminte era Încă acolo, mereu În preajmă. Lui Oberlus Îi plăcea acest joc și Îi plăcea să se retragă apoi În refugiul său, În peștera de sub faleza abruptă, pe care o tot amenajase pînă cînd o transformase Într-un loc extrem de plăcut, foarte asemănător „căminului” pe care nu-l avusese niciodată, știind că acolo, afară, doi oameni lucrau pentru el și trăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pierdute. Dar asta era Încă departe, după cum știa foarte bine. Avea nevoie de oameni și de arme, ca de altminteri și de o șiretenie ieșită din comun, pentru a transforma acea stîncă mare, pustie și găinățată de păsări Într-un refugiu inexpugnabil; un bastion cum fusese, la vremea ei, Insula Tortuga, care știuse să respingă flotele cele mai puternice. Apoi Își contempla armele - un vechi harpon de balenieră și două cuțite ruginite - și-și dădea seama că visa cu ochii deschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
piatră din dreptul intrării, se uită În tăcere la acel dezastru și se Întrebă din ce motiv focurile din centrul pămîntului și apele celui mai mare ocean trebuiau să comploteze Împotriva lui cînd În sfîrșit reușise să-și construiască un refugiu În care se putea considera la adăpost de pînda oamenilor și a fiarelor. Poate că Încercau să-l convingă că Natura, Universul, Dumnezeu sau toți laolaltă se Împotriveau lui și tuturor lucrurilor lui, și că, dacă era nevoie ca Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sau Insula Spaniolă, cea mai solitară din Arhipelagul Insulelor Vrăjite, se stabilise pentru totdeauna un harponier monstruos cu faimă de asasin. Primul lui impuls fu să fugă, să se urce pe culmea falezei Înalte dimpotriva vîntului și să-și caute refugiu În peștera lui, avînd astfel deplina siguranță că nu-l va găsi nimeni, dar se lăsa deja Întunericul, bezna Îi venea cu repeziciune În ajutor, și Înțelese că nici măcar negrul Miguelón, care nu părea să se teamă de beznă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]