1,126 matches
-
firea sa sângeroasă, tigrul ar fi, deci, capabil de sentimente. Nu-i rău, desigur, să-i atribui sentimente unui animal, dar întrebarea este dacă acest sentiment, gelozia, dă întreaga măsură a tigrului. Tigrul de Bengal e numit "tigru regal". De vreme ce regalitatea tigrului emană prin toți porii, atât din ținută, cât și din înfățișare, termenul "regal" este superfluu. Indiferent dacă provine din Bengal, din Siberia sau de oriunde altundeva, tigrul este regal. Ne întrebăm cum a putut leul să-i fure titlul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
atât din ținută, cât și din înfățișare, termenul "regal" este superfluu. Indiferent dacă provine din Bengal, din Siberia sau de oriunde altundeva, tigrul este regal. Ne întrebăm cum a putut leul să-i fure titlul de "rege al animalelor". Acestă regalitate (un titlu care, la urma urmelor, nu stă într-o coamă și într-un răget) pare supraestimată. Adept al legii minimului efort, lăsând în grija femelelor vânătoarea și urmărirea prăzii pe sub soarele încins, având doar îndrăzneala de a se înfrupta
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
aici!...El , pilda tuturor s-a prăbușit!" Tragedia lui Shakespeare subliniază condiția ontologică a umanității bazată pe un paradox: înțelepciunea trebuie să îmbrace haina nebuniei pentru a elimina din scenă uzurpatorii de orice factură sunt ei. Pe de altă parte, regalitatea a fost supusă, din timpuri mitice, unui joc al hazardului, între incest, violențe de tot felul, certuri, invidie, ură pe de o parte, și vigoare, stabilitate, seninătate, pe de altă parte. Regalitatea, cel puțin la sfârșitul feudalismului, rămăsese structurată pe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
orice factură sunt ei. Pe de altă parte, regalitatea a fost supusă, din timpuri mitice, unui joc al hazardului, între incest, violențe de tot felul, certuri, invidie, ură pe de o parte, și vigoare, stabilitate, seninătate, pe de altă parte. Regalitatea, cel puțin la sfârșitul feudalismului, rămăsese structurată pe jocul violenței sacralizate.202 Nu acest aspect este avut în vedere, însă, în Hamlet. Eventual, doar prin prisma deznodământului și a piesei în piesă, adică a asumării măștii, se poate detecta un
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
descriptivă se pot detecta pe urmele interpretărilor durandiene două registre diurn și nocturn registre care delimitează scena actanțială. După cercetătorul francez În cadrul imaginarului, În cadrul regimului diurn al fanteziei un spirit solar, un rege ,un monarh, un prinț investit cu semnele regalității trebuie să răpună un monstru, sau să elibereze din Întuneric o domniță, o fată, o ființă supusă unei constrîngeri. Operînd cu acești termeni simbolici și În interiorul poemei Luceafărul vom Întîlni elemente care vin În sprijinul afirmațiilor noastre. Suntem de acord
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
cu vigoare linia parlamentaristă 8. Parlamentarismul modern a căutat să-și afle "nobila și vechea origine" conform aprecierii lui E. Lousse pe temeiuri politice, în legătură directă cu Adunările de stări (Parlamente) din Evul Mediu, susținând că nevoile financiare ale regalității ar constitui factorul determinant al fenomenului politic. În acest sens, Adunările reprezentative ale stărilor privilegiate ar avea la baza organizării și funcționării lor aceleași principii ca și Parlamentul modern, între ele stabilindu-se o legătură directă. O serie de istorici
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
să uzurpe atribuțiile suveranității și, pentru a sublinia că ierarhia politică se oprește la suveran, ei au adoptat alături de instituția monarhică de tip occidental elemente orientale de manifestare a puterii, ca de pildă eticheta bizantină în ceremonialul de la curte 35. Regalitatea însă nu a îmbrăcat niciodată forma despotică orientală. Curând, aceasta va fi "flancată" de așa numita Cour des Liges (Haute Cour), o adunare a tuturor vasalilor și valvasalilor, înființată de Godefroy de Bouillon, care exercita un control permanent asupra actelor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de Bouillon, care exercita un control permanent asupra actelor regelui, având putere de decizie în cazul succesiunii la tron, fapt deosebit de important pentru un stat cu o monarhie electivă, cum era cea de la Ierusalim 36. Era un nou tip de regalitate, care respingea în același timp concepția mai veche occidentală a monarhiei fără control. Așadar, în regatul Ierusalimului a existat o îngrădire a puterii suverane, dar la o fărâmițare politică cum s-a petrecut în Europa apuseană nu s-a ajuns
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
fără excepție, datorau jurământ de fidelitate monarhului și obligația nelimitată a serviciului militar, ceea ce demonstrează progresul puterii regale. Când Antiohia s-a desprins ca stat de sine stătător, în secolul al XIII-lea cu toate măsurile de prevedere luate de regalitate sau de principii din Antiohia tendințele de fărâmițare politică și-au spus cuvântul. Senioriile, chiar dacă nu foarte mari, au devenit tot mai mult unități militaro-administrative independente, după cum demonstrează Așezămintele din Ierusalim. Cele mai însemnate urmări ale cruciadelor din punct de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și armatelor lor din țară. Aceasta a permis extinderea "păcii publice" și a lăsat răgazul necesar autorității centrale să-și făurească o bază materială, să elaboreze nestingherită noi instituții de guvernare. Feudalii reveniți în țară erau nevoiți să caute protecția regalității, să colaboreze cu ea, nu să i se opună. În Orient ei au învățat ce avantaje pot avea într-un stat cu o monarhie autoritară, mai ales că aceasta nu însemna înlăturarea lor de la conducere ci, dimpotrivă, implicarea lor în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de-a III-a Cruciade, ai lui Richard "Inimă de Leu", se vor difuza în Aragon și Castilia și, după reîntoacerea lui Andrei al II-lea din cea de-a V-a Cruciadă, în Ungaria 38. După dispariția regatului Ierusalimului, regalitatea siriană devenea una de tip electiv, cu autoritate limitată, supusă permanent controlului ordinelor și baronilor, preîntâmpinând "chiar și Anglia Magnei Charta în dezvoltarea parlamentarismului feudal"39. Regatele și senioriile din Orientul latin fiind considerate ca "expresia cea mai completă și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
existent chiar în Franța, unde deputatul de Bourgogne al "stării a treia" (le Tiers état) în Statele Generale de la Tour (1484), Philippe Pot, spunea că statul este problema poporului, suveranitatea nu aparține principilor, care nu există decât pentru popor, iar regalitatea este o slujbă, nu o moștenire 65. Așadar, doctrina contractului social este mult mai veche 66. Marsilio de Padova o exprimase în secolul al XIV-lea. În Evul Mediu mulți autori neagă puterea unică, chiar puterea monarhică, susținând că exercițiul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
consilieri, atunci majoritatea absolută nu era suficientă și decizia urma să fie încredințată colegiului de electori. Aceasta reprezintă un real pro-gres al principiului majorității în general și în viața constituțională a Angliei acelui timp. În Franța principiul majorității, propagat de regalitate, cler și legiști, agreat de burghezie și impus nobilimii, domina viața publică a fiecărui ordin considerat separat, dar se afla în recul în fața independenței stărilor și a divergențelor de opinii. Către jumătatea secolului al XV-lea votul uno consensu unaque
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Adunărilor de stări: votarea subsidiilor în vederea viitorului război 142. Din acel an Statele Generale și, ulterior, cele provinciale și-au exercitat dreptul de a aproba impozitele, întărindu-și în acest fel prestigiul și poziția față de rege: se năștea ideea controlului regalității. Alături de Statele Generale au funcționat State provinciale sau regionale: Statele Generale din Nord și cele din Sud, din Languedoïl și Languedoc. Când regele prevedea o posibilă opoziție a stărilor în adunarea Statelor Generale, le fracționa pe provincii (États fractionés) sau
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de trecere de la rezistența individuală la rezistența colectivă a stărilor. Despotismul regal a fost îngrădit de marea nobilime susținută de orășeni, mica nobilime provincială și clerul superior, iar rezultatul a fost, câțiva ani mai târziu, triumful unui Parlament colaborând cu regalitatea. Magna Charta reglementa, de la 1215, atât convocarea Marelui Consiliu (Magna Conciliu) cât și obligativitatea consimțământului clerului superior (arhiepiscopi, episcopi, abați) și al baronilor pentru ridicarea impozitelor și acordarea "sfatului și ajutorului". În acest scop, regele era obligat să îi convoace
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Carol al IV-lea (1347-1378) prin Bula de Aur promulgată în Dietele imperiale de la Nürnberg și Metz (ianuarie și decembrie 1356)155. Bula de Aur a asigurat poziția privilegiată a principilor electori, a stabilizat regimul princiar și a consacrat o regalitate aristocratică de tip federativ, împiedicând formarea unei puteri centrale. Bazele suveranității principatelor teritoriale au fost puse din perioada domniei lui Frederich al II-lea. Stările acestora (Landstände) se reuneau în Diete provinciale (Landtag). Hotărârile se adoptau separat, pe curii, deputații
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
să trateze prin intermediul deputaților. Seimul era bicameral. Senatul, dezvoltat din vechiul Consiliu regal, reunea marii seniori laici și ecleziastici. Dezbaterile erau conduse de rege. Camera inferioară, a deputaților, reunea reprezentanții șleahtei și deputații provinciilor. Principale mutații în planul raporturilor dintre regalitate și stările privilegiate, care au influențat decisiv organizarea și activitatea dietelor poloneze, s-au produs în secolul al XIV-lea. După moartea lui Cazimir al III-lea (1333-1370) a fost sancționat Privilegiul de la Kosice (1374): baza juridică a privilegiilor stărilor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
judiciară (Parlamentul din Paris) și cea financiară (Camera de conturi)185. Monarhia a evoluat către centralizare sub influența hotărâtoare a legiștilor, din care se vor inspira "regii catolici" ai Spaniei, Isabella de Castilia și Ferdinand de Aragon. În Franța opera regalității a fost dublă: ea a acționat pentru a impune în tot teritoriul autoritatea sa și, în al doilea rând, a căutat să stăpânească direct pământul, pentru a desăvârși opera de unificare teritorială. Adunările reprezentative ale stărilor privilegiate din Franța s-
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
nobilime începe să recâștige privilegiile. Din anul 1314 Statele Generale, apoi și cele provinciale, au exercitat dreptul de a aproba impozitele extraordinare, întărindu-și în acest fel poziția față de rege. În același an s-a născut ideea unui control asupra regalității, idee ce va fi reluată în 1355191. Datorită opoziției crescânde a stărilor privilegiate, Filip al IV-lea cel Frumos a fost nevoit să înceteze ridicarea subsidiilor, iar Ludovic al X-lea (1314-1316) va fi obligat la numeroase concesii, concretizate în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
jumătate a secolului al XIV-lea, Statele Generale din Languedoc se vor întruni destul de des. În timpul războaielor interne și a Războiului de 100 de ani, Statele Generale din Languedoc au contribuit substanțial la creșterea capitalului financiar și politic de care regalitatea avea nevoie. În schimb au obținut creșterea prerogativelor, una din cele mai importante fiind dreptul de a dezbate și hotărî în treburile locale. Pe măsură ce puterea lor se întărea, regalitatea a încercat în repetate rânduri să le limiteze drepturile, conservate în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
au contribuit substanțial la creșterea capitalului financiar și politic de care regalitatea avea nevoie. În schimb au obținut creșterea prerogativelor, una din cele mai importante fiind dreptul de a dezbate și hotărî în treburile locale. Pe măsură ce puterea lor se întărea, regalitatea a încercat în repetate rânduri să le limiteze drepturile, conservate în perioade de criză, cele două părți căutând și găsind soluții acceptabile de compromis. Este de reținut perioada imediat următoare anului 1439, când Statele Generale din Languedoc au încetat să
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Parlamentul Angliei, pentru că spre deosebire de acesta Statele Generale nu au reușit să realizeze o solidaritate constantă și, în consecință, dreptul colectiv la rezistență nu s-a manifestat. După 1302, și în ciuda unui scurt eșec (1355-1357) în timpul lui Ioan cel Bun (1350-1364), regalitatea franceză și-a conservat și lărgit atribuțiile financiare, nemaifiind nevoită să recurgă la bunăvoința stărilor. Ea păstra intactă și puterea legislativă. Din anul 1314 Statele Generale nu vor mai fi convocate decât în 1317 și 1320 la Pontoise (transferate la
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
municipali au supus sancționării regelui, în Marea Ordonanță din Martie (art.1, 5, 6, 27), principiul ca hotărârile Statelor Generale să fie luate obligatoriu în unanimitate de cele trei stări 198. S-a reluat și repus în discuție ideea controlului regalității, născută în anul 1314. Cu dorința manifestată de a nu aplica Marea Ordonanță, Delfinul Carol a părăsit Parisul și a convocat la Compiègne, în mai 1358, sesiunea Statelor Generale din Nord, în care majoritatea o dețineau deputații nobilimii și ai
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
orașe din nordul Franței, atașate monarhiei. Reușind să rupă unitatea celor trei stări privilegiate, Delfinul Carol a pus capăt opoziției și a restabilit autoritatea regală. De acum stările apar supuse regelui. Tentativa Statelor Generale de a-și impune controlul asupra regalității a eșuat deoarece monarhia era suficient de bine consolidată, iar stările nu au acționat unitar. Lipsa de unitate s-a manifestat pe trei planuri: în interiorul stărilor privilegiate (în special a Stării a treia); între cele trei stări; în-tre Statele Generale
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
1415 (Azincourt), amenințau procesul de unificare și centralizare, creând o situație dificilă pentru regele Carol al VII-lea. Măsurile de reorganizare fiscală și militară inițiate de rege, au dus la permanetizarea impozitelor, la constituirea unei armate permanente, care vor asigura regalității mijloacele bănești și militare necesare câștigării războiului și consolidării autorității centrale. În consecință, Statele Generale au fost supuse fără rezistență, fiind convocate tot mai rar și numai separat. În anul 1439 Statele Generale din Languedoïl au votat pentru ultima oară
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]