709 matches
-
imediat grănicerii și în 24 ore, dacă se poate, să fiți în Ploiești. Aștept de la patriotismul d-voastră și de la energia d-voastră acest serviciu. Candiano-Popescu“ Jurnalului Albina la Pesta: „Principele Carol este răsturnat, guvernul provizoriu înființat sub titlul de regență. În Ploiești mare entuziasm. Candiano-Popescu“ Apoi următoarea telegramă trimisă maiorului Polizu ce comanda batalionul de infanterie din localitate. „București, 8 august, 7 ore 10 minute M.D. D lui maior Polizu la Ploiești, Vă fac cunoscut că prințul Carol I s-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
decis acceptarea decăderii din drepturi a prințului Carol. La 4 ianuarie 1926, Parlamentul a fost convocat pentru a vota hotărârea lui Carol, modificarea Statutului Casei Regale, prin care prințul Mihai a fost investit ca urmaș al regelui Ferdinand, și primirea Regenței de către prințul Nicolae, patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan, președintele Curții de Casație. O afecțiune medicală, la care s-au adăugat și tristețile familiale au făcut ca regele Ferdinand să decedeze la 20 iulie 1927, în aceeași zi fiind proclamat
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
de la putere. A fost proclamată «rezistența cetățenească», s-a încercat blocarea activității parlamentare, au fost organizate mari adunări publice, dintre care cea mai importantă a fost cea din 6 mai 1928 de la Alba-Iulia. Demonetizat de opinia publică, lipsit de sprijinul Regenței și fără a reuși obținerea unui împrumut financiar extern pentru stabilizarea monetară, Vintilă Brătianu s-a văzut nevoit să-și prezinte demisia (3 noiembrie 1928), iar Iuliu Maniu a fost însărcinat cu formarea unui nou cabinet (8 noiembrie 1928). Alături de
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
acordarea unor împrumuturi către România. Toate acestea au condus, în final, la demisia guvernului Vintilă Brătianu (3 noiembrie 1928) și, după câteva tentative nereușite de formare a guvernului (Nicolae Iorga, Alexandru Averescu, Nicolae Titulescu), Iuliu Maniu a fost însărcinat de Regență cu formarea unui nou cabinet (9 noiembrie 1928). Acesta a stabilit data alegerilor pentru Camera Deputaților la 12 noiembrie 1928, iar pentru Senat în perioada 15-19 decembrie 1928. Rezultatul acestora a fost unul al speranței, al unei noi ere politice
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
politice desfășurate până la 1 decembrie 1928 și a promovat grațierea totală sau parțială a unor condamnați, pentru toate tipurile de încălcare a legii (13 mai 1929). Din punct de vedere politic, conducerea țării s-a aflat, din 1927, în mâinile Regenței - prințul Nicolae, patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan - care a luat hotărâri în numele regelui minor Mihai I, fiul prințului Carol. La 7 octombrie 1929, Gheorghe Buzdugan a încetat din viață, iar Iuliu Maniu l-a impus în regență pe Constantin
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
în mâinile Regenței - prințul Nicolae, patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan - care a luat hotărâri în numele regelui minor Mihai I, fiul prințului Carol. La 7 octombrie 1929, Gheorghe Buzdugan a încetat din viață, iar Iuliu Maniu l-a impus în regență pe Constantin Sărățeanu, rudă cu Mihai Popovici și omul său de încredere. Prințul Carol, simțind o oportunitate de a prelua puterea, a intrat în tratative cu liderii P.N.Ț., iar în favoarea revenirii sale s-au pronunțat public militari, membri marcanți
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
ianuarie 1926 și l-a declarat prinț moștenitor pe Mihai, fiul lui Carol și nepotul regelui Ferdinad I . La 20 iulie 1927 a murit Ferdinand I. A fost proclamat rege nepotul sau Mihai, care, fiind minor, a domnit sub o regență formată din principele Nicolae, fiul mai mic al regelui Ferdinad I, Miron Cristea, patriarhul României și Gheorghe Buzdugan, președintele Înaltei Curți de Justiție și Casație. Ultimul membru a fost înlocuit, după moartea sa în octombrie 1929, cu Constantin Sărățeanu, consilier
Drepturile omului reflectate în Constituţiile României din 1923 şi 1938 by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1672_a_3044]
-
din Amorium, în Frigia), persecuția împotriva adoratorilor de imagini ia un nou avînt, mai ales sub domnia lui Teofil (829-842). Călugării sînt din nou urmăriți și torturați. Și totuși, la puțin timp după moartea lui Teofil, văduva sa, Teodora, asigurînd regența în timpul minorității fiului lor, Mihail III, va pune capăt, cu ajutorul fratelui său, Cezar Bardas, interminabilei dispute, proclamînd restabilirea solemnă a icoanelor. Aceasta marchează începutul unei adevărate renașteri a statului bizantin și a culturii elenistice. Domnia lui Mihail III și a
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
în 912. Timp de aproape 20 de ani, Simeon își înmulțește cuceririle, asediind Constantinopolul în 913, ocupînd Balcanii și Adrianopolul și înaintînd, în 918, pînă la Golful Corint. Puterea sa este atît de mare, încît Patriarhul Nicolae Misticul, care asigură regența lui Constantin VII, trebuie să-ți recunoască titlul de basileu și al bulgarilor și să accepte să-1 încoroneze. Simeon, însă, monarh al unui regat creștin, vrea mai mult, aspiră, nici mai mult nici mai puțin, la coroana împăratului romanilor. Pentru
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
ajutorul orașelor și posesiunea unui vast domeniu dinastic în regiunile Rinului și Mainului, în Saxonia, Franconia, Lorrena, Italia și în teritoriile obținute la est de la slavi. În timpul domniilor lui Otto II (973-983) și Otto III (996-1002), domnii separate de lunga regență a Theophanei, imperiul cunoaște mari greutăți, împăratul neputînd să lupte în același timp împotriva revoltelor feudale, a asalturilor slavilor și francilor și împotriva musulmanilor și bizantinilor cu care își dispută Italia meridională. Acordînd întîietate "visului italian", mizînd pe prietenia lui
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
salică", de fapt francă, și după aceea a fiului său Henric III (1039-1056), abia odată cu Henric IV (1056-1106) izbucnește conflictul cu Papalitatea, în timpul întregii minorități a tînărului suveran (la moartea tatălui său, el nu avea decît 6 ani) și a regenței maniei sale, Agnès de Poitiers, Papalitatea a avut mînă liberă să treacă în fapt la tendințele reformiste, în timp ce cardinalii au avut posibilitatea de a-i desemna drept pontifi pe aceia care erau partizani ai totalei independențe a Sfîntului Scaun față de
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
face, însă, ca această politică să fie cu greu continuată. Dezastrul militar, mai ales, din 1176, în fața armatelor selgiucide, victorioase la Myriokephalon, pune capăt viselor îndrăznețe ale Comnenului. Vlanuel moare patru ani mai tîrziu, lăsînd un moștenitor minor și o regență susținută de mercenari latini. Iată de ce bizantinii aduc la putere un văr al împăratului defunct, Andronic Comnenul, cu totul ostil occidentalilor, împotriva cărora dezlănțuie furia maselor din Constantinopol. Apoi, după ce va fi omorît pe împărăteasa Maria și pe fiul său
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
mică armată, ea însăși permanentă și compusă din cavaleri și pedestrași mercenari. La moartea lui Ludovic VIII (1226), tînărul său fiu, Ludovic IX, (care va fi canonizat de Biserică doar la cîțiva ani după moarte), nu are decît 12 ani. Regența este asigurată de mama sa, Blanche de Castilia, care are de îndată de înfruntat rebeliunea cîtorva mari vasali mai ales pe cea a lui Thibaut de Champagne si a lui Pierre Mauclere, duce de Bretagne -, susținuți de mici seniori din
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
reveni. Înainte, el strălucise cu Frederic II, ultimul dintre marii suverani Hohenstaufen, strălucire cu totul deosebită, concentrată, de fapt, asupra domeniilor italiene ale împăratului german. Cînd, în 1198, dispare Împărăteasa Constanța, văduvă a lui Henric VI, cea care își asumase regența minorității tînârului Frederic Roger, viitorul Frederic II, în vîrstă de numai 4 ani -, tronul Sf. Petru este ocupat de Inocențiu III: un papă energic și hotărît, mai nult decît toți predecesorii săi, să facă să prevaleze funcția de vicar al
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
amiază Brătianu, i-a vorbit lui Hitrovo de o eventuală călătorie la Petersburg. Opoziția a părăsit Camerele. Legea pentru tratatele comerciale a fost votată. După-amiaza promenadă la Cotroceni, vânt rece, întors cu trăsura. Orele 5-7 Kalinderu. Scris până la ora 11. Regența bulgară se menține foarte greu, nu au nici o protecție. Marți, 12 aprilie/31 martie Vreme senină, vânt rece. Ora 10 președintele Camerei Lecca, prefectul Poliției, Stătescu, Sturdza, ministrul de război, până la ora 1. După-amiaza plimbare cu trăsura. Ora 5½ Beldiman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
scris. La Cotroceni cu Elisabeta, acolo Stöhr. Seara scris. Sâmbătă, 11/23 aprilie Înainte de amiază Pherekyde. La Belgrad criză de guvern și ceartă în familia regală. Stătescu la mine. Brătianu e la țară. După-amiaza multe audiențe și scris. În Bulgaria regența luptă împotriva instructorilor ruși, care însă au devenit puternici. Seara scris până la ora 11. Duminică, 12/24 aprilie Înainte de amiază la capela episcopală. Plimbare cu trăsura. Orele 1½-4½ audiențe. Ora 7 prințul moștenitor și prințesa de Schönburg la masă, împreună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
aprilie 1886, sultanul Abdul Hamid al II-lea l-a numit pe Alexandru de Battenberg guvernator al Rumeliei. La 21 august 1886, printr-o lovitură de palat, el a fost detronat. În locul lui s-a instituit, la 7 septembrie, o regență. 38 La 6 octombrie 1908, Austro-Ungaria a anexat forțat Bosnia și Herțegovina, declanșând o gravă criză mondială. Rusia a fost pe punctul de a declara război Austro-Ungariei, însă Germania și-a făcut imediat cunoscută intenția fermă de a sări în
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
care există de când lumea, având mai totdeauna și o susținere cât de cât filozofică, fără a-și câștiga prin asta o faimă mai bună, s-a manifestat cel mai deșănțat în secolul al XVIII-lea, cu precădere în Franța, de la Regență până la Directoriu inclusiv, în pofida Teroarei și a „virtuții” pe care aceasta încerca s-o impună cu sila. Atitudinea pe eșafod a câtorva „libertini” iluștri, Lauzun bunăoară, sau Hérault de Séchelles, a fost de natură să valideze, măcar ca stil, morala
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Te duce cu gândul la un Rembrandt furios. Doamna du Deffand, care citea Memoriile în manuscris, găsea că au un stil „abominabil“. La fel gândea probabil și Duclos, care le citea și el, pentru a scoate de acolo detalii asupra Regenței, a cărei istorie a scris-o într-o limbă exemplar de searbădă: citim un Saint-Simon edulcorat, asistăm la spectacolul grației care strivește vigoarea! Prin limpezimea lui care usucă toate sevele, prin refuzul de a accepta orice ar fi insolit sau
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
este bătaia de joc mușcătoare, furibundă, degenerată în sis tem și mergând până la marginea distrugerii de sine. În 1726, Doamna du Deffand a însoțit-o pe marchiza de Prie în exilul ei din Normandia, ca să-i țină companie. În Istoria Regenței, Lemontey povestește că „cele două prietene își trimiteau una alteia, dimineață de dimineață, cuplete satirice pe care le compuneau fiecare pe seama celeilalte“. Într-o societate în care clevetirea răutăcioasă era de rigoare și unde oamenii nu dormeau de spaima singu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
un chip extravagant și scandalos, să amestece în petrecerile sale vorbele cele mai nelegiuite și să găsească un rafinament excesiv din a-și alege, pentru dezmățurile lui cele mai deșănțate, cele mai sfinte zile, cum i s-a întâmplat în timpul regenței sale cu precădere în Vinerea Mare și în zilele cele mai respectabile. Cu cât cineva era mai înrăit, mai vechi și mai excesiv în impietate și în desfrâu, cu atât se bucura mai mult de consi derația lui, și l-am
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ăParis, 1807 -Fontenay-aux-Roses, 1874). Fiu de medic, debutează ca avocat în 1830 și se afiliază partidului republican. Orator de talent, devine unul dintre primii deputați radicali, iar în 1843 lansează Reforma, organ al radicalismului. La 24 februarie 1848 împiedică stabilirea regenței ducesei de Orléans pentru fiul său și numește un guvern provizoriu din care face parte. Este sprijinitorul sufragiului universal. Candidat la președinția Republicii, pierde în fața lui Ludovic Napoleon. Compromis într-o revoltă împotriva Adunării Legislative, se expatriază la Londra. Formează
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Auguste de Bourbon, duce du Maine, fiul lui Ludovic al XIV lea și al doamnei de Montespan. Celebră pentru întrunirile politice ținute în castelul Sceaux; l-a antrenat pe soțul său în conspirația lui Cellamare, care avea drept scop trecerea regenței din mâinile lui Filip de Orléans - în timpul minoratului lui Ludovic al XV-lea - în mâinile lui Filip al V-lea al Spaniei. Acțiunea ducesei este o reacție împotriva lui Filip de Orléans, care, printr-o lovitură de stat, îl elimină
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
minoratului lui Ludovic al XV-lea - în mâinile lui Filip al V-lea al Spaniei. Acțiunea ducesei este o reacție împotriva lui Filip de Orléans, care, printr-o lovitură de stat, îl elimină pe ducele du Maine din Consiliul de regență, ignorând prescripțiile testamentare lăsate de Ludovic al XIV-lea. Dar complotul a fost descoperit, iar participanții exilați. MAINTENON, FRANÇOISE D’AUBIGNÉ, marchiză de ăNiort, 1635-Saint-Cyr, 1719). Nepoată a lui Agrippa d’Aubigné. Se căsătorește cu poetul Scarron, care o lasă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
La moartea unchiului său ă1715), din cauză că urmașul legitim la tron era încă nevârstnic, este desemnat regent, calitate pe care a deținut-o până la moartea sa ă1723). Din 1717 se sprijină în guvernare pe cardinalul Dubois, numit în 1722 prim-ministru. Regența s-a caracterizat printr-o relaxare generală a moravurilor ca reacție la austeritatea regimului precedent. Miniștrii au fost înlocuiți prin câte un consilier. Și pe plan extern politica regentului a fost opusă celei a lui Ludovic al XIV-lea, ceea ce
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]