771 matches
-
Din punctul nostru de vedere, și structural și semantic, relația rămâne de dependență unilaterală, a atributului față de regent; articularea cu articol hotărât și dezvoltarea funcției de atribut sunt două modalități simultane și interferente de individualizare a sferei semantice a substantivului regent. 43. Categoria atributului în nominativ este individualizată în mod argumentat de M. Mitran în articolul Despre apoziție și raportul apozitiv, LR, 1963, nr. 1. G.A. și alte lucrări de gramatică interpretează atributul în nominativ, expresie a denumirii, profesiunii, poziției
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
grav dintre lumesc și religios. Filosoful român numește locotenența patriarhală, o soluție hibridă și inadmisibilă, o consecință a unor întâmplări mai grave, una dintre ele fiind consimtământul patriarhului de a figura în Consiliul de Regență. Incompatibilitatea dintre funcția de membru regent și calitatea de Patriarh este serios argumentată de Nae Ionescu, prin recursul la canoanele Bisericii care interzic în asemenea cazuri orice responsabilitate lumească. Filosoful român citează ca probe, în acest sens, din Enchiridion, Canonul 6 apostolic, Canonul 81 apostolic și
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
folosite o serie de criterii pentru a realiza o tipologie a adjectivelor invariabile, între care: vechimea în limba, distribuția și preferință pentru anumite stiluri funcționale și domenii, topica și, legat de aceasta, posibilitatea de a prelua articolul hotărât de la numele regent, posibilitatea gradării (stabilindu-se subclasele care sunt compatibile sau incompatibile cu gradarea, precum și situațiile din interiorul subclaselor). Cercetarea se va încheia cu o ierarhizare a diferitelor subclase, în funcție de gradele de "invariabilitate" a adjectivelor din interiorul diferitelor clase și subclase. Cea
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
din latină. Au un numar restrâns de regenți, apărând mai ales in limbajele științifice, în cel filosofic, în stilul juridico-administrativ, extinzându-se și în limbajul jurnalistic. Topica este fixă (postpunere), ceea ce înseamnă că sunt inapte să preia articolul de la substantivul regent și nu pot fi gradate sau modalizate: ad-hoc/ad hoc (adunare ~), ad-interim/ad interim (ministru ~), ad libitum (interpretare ~), ad litteram (traducere ~), ad valorem (calculare ~), a fortiori (argument ~), a maximă (apel ~), a minimă (apel ~), a pari (raționament ~), a posteriori (cunoștințe ~), a
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
lui anti- la substantive este foarte mare și în continuă creștere, dicționarele neținând pasul cu abundență acestor compuse. Din punct de vedere sintactic, acest tip de creații invariabile sunt obligatoriu postpuse, ceea ce înseamnă și incapacitatea de a prelua articolul substantivului regent. Formațiuni anti + substantiv înregistrate în dicționare sau în diferite publicații 10: antiaccident, anti-antirachetă, antibraconaj, anticamorra, anticancer, anticar, anticarie, anticolesterol, anticorupție, anticriză, antidoping, antidrog, antidumping, antifading, antifurt, antigang, antigang(ster), antiglonț, antigrindină, antimafia, antipersonal, antipolio, antipoluare, antiporno, antipsoriazis, antipurici, antirachetă, antiradar
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
substantive, precum și o parte dintre adjectivele din fondul mai vechi, cu topica fixă, toate acestea manifestând incapacitatea de a primi articol; ● pe o treaptă de invariabilitate medie, se află adjectivele cu topica variabilă, care pot prelua articolul hotărât de la substantivul regent, atunci când sunt antepuse, ceea ce implică posibilitatea schimbării formei, spre exemplu adjectivele terminate în -ce (ferocele ucigaș, ferocelui ucigaș), acceptate în limba, susceptibile de a deveni variabile în viitor, unele adjective din fondul vechi în structuri rare și învechite (cumsecadele om
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
și fiu, regele murind la scurt timp după aceasta. Ludovic al XIV-lea a devenit astfel regele Ludovic al XIII-lea nu avea deplină încredere în loialitatea soției față de Franța și, din acest motiv, a solicitat să existe un consiliu regent, alcătuit din cinci consilieri, din componența căruia făcea parte și regina mamă, Ana de Austria. Evenimentele nu s-au desfășurat în conformitate cu dorințele fostului rege, și copilul de numai patru ani și-a făcut prima apariție publică în Parlament. Așezat pe
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
pe mine și pe fratele meu Charles-François de Loménie, la Rege, în calitate de copii de companie. Louis al XIV-lea nu avea pe atunci mai mult de cinci ani. Tot ceea ce-mi amintesc este că doamna de Lasalle, camerista Reginei regente, și care era numită de Maiestatea Sa să aibă grija de fiul său, Regele, ne-a primit cu o sulița în mână și bătând într-o tobă, în fruntea companiei de copii de onoare, care era deja formată dintr-un
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
să îl felicite pentru revenirea la Paris, le spune:,,Ați spus ce aveați de zis. Acuma plecați!”; vărului său, mareșalul Turenne, care s-a aliat la început cu prințul de Condé, dar care mai apoi a trecut de partea reginei regente:,,Îți urez bine ai revenit și sper că voi uita lipsa ta de loialitate“. De asemenea, rămas neplăcut impresionat de Paris și parizieni, va vizita foarte rar acest oraș în timpul domniei sale, ca o formă de protest tăcut față de cei care
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
complement din subordonată). 6. Acordul sau concordanța pronumelor cu antecedent nominal Încadrarea la acord a concordanței pronumelor anaforice poate pune probleme pentru definirea acordului. Dacă definim acordul ca "manifestare formală a relațiilor sintactice de dependență, constând în impunerea de către termenul regent subordonatului său a obligației de a repeta, integral sau parțial, informația gramaticală a regentului" (DSL, s.v.), rămâne neacoperită de definiție concordanța formală dintre pronume și antecedent, deoarece între cele două unități nu există o relație de dependență sintactică, ci una
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
adjectivul participial are și compliniri de tip verbal (complement de agent, cirumstanțiale temporale, locale etc.), care "slăbesc sudura grupului nominal, în sensul că sustrag participiul de sub controlul substantivului, segmentează sintagma, creând un al doilea centru sintactic, în care participiul e regent [...]. În plus, el poate fi tratat ca nucleu al unei foste atributive, care mai păstrează relativa autonomie a subordonatei, manifestată prin rezistența la acordul cazual" Gruiță (1981: 125). 2.3. Persoana În domeniul nominal sunt două elemente care se acordă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
marcat prepozițional). Un context de acest tip îl reprezintă propozițiile neinterogative fără antecedent, cu pronume relative, în care relativul ocupă poziția de subiect sau precedă un nominal subiect. Când propoziția relativă neinterogativă este inserată într-o poziție sintactică a propoziției regente unde se atribuie cazul dativ, genitiv sau acuzativ (prepozițional), relativul ajunge să fie marcat pentru dativ, genitiv sau acuzativ. Astfel, cazul relativului este atribuit de un element din propoziția regentă, nu de verbul-predicat al cărui subiect îl constituie: (9) a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
să aibă același gen și număr). Acest lucru se întâmplă și în alte tipuri de structuri eliptice: (196) - Maria este blondă. - ?Și Ion. este blondă. Prin urmare, acordul la singular cu primul conjunct este acordul normal între adjectiv și substantivul regent, iar înaintea celui de al doilea conjunct trebuie să presupunem o elipsă, apărută prin economie lingvistică (repetarea adjectivului nu este absolut necesară, de vreme ce el poate fi subînțeles). (b) Analiza sintagmatică: al doilea conjunct este un adjunct care se adaugă primului
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
un set de cel puțin patru mașini, dintre care cel puțin două sunt vechi și cel puțin două sunt noi. Exmplele de mai sus arată că trăsătura de număr a adjectivului din sintagma coordonată determină anumite interpretări ale pluralului substantivului regent. Dacă sintagma coordonată implică două adjective la singular, nu se poate ca substantivul regent să desemneze mai mult de două entități. Dacă adjectivele sunt la plural, trebuie ca în setul de entități desemnat de substantivul la plural să corespundă fiecărui
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și cel puțin două sunt noi. Exmplele de mai sus arată că trăsătura de număr a adjectivului din sintagma coordonată determină anumite interpretări ale pluralului substantivului regent. Dacă sintagma coordonată implică două adjective la singular, nu se poate ca substantivul regent să desemneze mai mult de două entități. Dacă adjectivele sunt la plural, trebuie ca în setul de entități desemnat de substantivul la plural să corespundă fiecărui adjectiv cel puțin două entități. Structurile din (226)c, d sunt agramaticale. O explicație
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și neagră. - vs: b. Am cumpărat rochii albe și una neagră. Aceste structuri sunt posibile prin introducerea articolului / pronumelui semiindependent cel: (229) rochiile albe și cea neagră Un alt tip de structură cu adjective coordonate este cea în care substantivul regent este la singular, dar are înțeles de plural. În aceste structuri, lectura de tip colectiv este blocată din motive extralingvistice (o limbă nu poate fi și română, și franceză). Singura lectură posibilă este cea cu elipsă, în care se subînțelege
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
uman. (iii) CI cu trăsătura -animat dacă în aceeași structură avem un complement direct exprimat printr-un substantiv cu articol hotărât care precedă CI (situație rară, în care cliticul are rol dezambiguizator). (iv) în enunțurile emfatice, CI este antepus verbului regent și dublat prin clitic. 2.2.2. DC nu este posibilă Conform GALR (II, 432-436), dublarea complementului indirect nu este posibilă dacă: (i) CI este exprimat prin clitic deictic, antepus verbului (7) Îmi tună și-mi fulgeră. (ii) CI este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2007) - adjectivul tradițional a fost confundat cu adverbul omonim, deci a fost folosit invariabil în prezența familiilor regale suedeze și norvegiene (TVR Cultural, 9.XII.2007) - adjectivele coordonate suedeze și norvegiene au fost acordate în gen și număr cu substantivul regent; formele corecte sunt cele de singular, deoarece există o singură familie regală în fiecare țară: familiilor regale suedeză și norvegiană vin și alte formațiuni noroase, cu mai mult sau mai puține ploi (TVR 1, 5.V.2008) - vorbitorul a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
interpretarea relativă a timpurilor din propoziția subordonată prin raportare la timpul verbal din regentă (uneori prin raportare la momentul enunțării)", fenomen numit și consecutio temporum. Fenomenul în discuție (manifest și în alte limbi) constă în faptul că verbul unei propoziții regente impune, atît prin proprietățile lexicale, cît și prin timpul redat de forma flexionară, restricții asupra timpului pe care-l poate exprima verbul din propoziția subordonată. De exemplu, verbe de influență, ca a cere și a ordona, presupun o completivă directă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lexical, și, prin extindere, analiza discursului. Orice ajustare a morfemelor specifice categoriilor gramaticale ale unui cuvînt în raport cu morfemele altui cuvînt, cu care intră într-o anume relație sintactică, constituie o concordanță (în gen și număr la adjectivul atribut față de substantivul regent, în număr și persoană la verbul predicat în raport cu subiectul său). Gramaticile românești au consacrat pentru a reda acest concept termenul acord, cu precizarea că fenomenul pe care-l vizează se constituie în principiu de organizare sintactică (frastică sau suprafrastică), ce
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
perioadei ca o construcție circulară, echilibrată și unitară a frazei, constînd în inversarea ordinii normale din enunț: după un element / o secvență de elemente subordonate (propoziții / părți de propoziție) care creează tensiune (= protaza), urmează un alt element / secvență de elemente regente care rezolvă tensiunea (= apodoza). Elementul component esențial al perioadei, reluat în diverse forme și distinct de sintagmă sau / și de propoziție, este colonul. În funcție de forma și de întinderea frazei, se disting: a) perioada bimembră (doi coloni: protaza și apodoza), de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cântare"), o lume care poate comunica, din când în când, cu cosmosul. Aceasta are sentimentul totalității și al originarului ("marea trecere"). Poezia poate deveni autocunoaștere. Biografie este scrisă în vers liber, are câteva inversiuni sintactice (unde și când) înaintea verbului regent, schimbări de topică având funcție expresivă, adverbe și substantive cu o încărcătură semantică deosebită. Biografie e un poem orfic despre cântărețul care însuflețește lucrurile cu glasul și lira sa. Venit din "umbră" poetul privește mirat în jur, se simte "vrăjit
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
citesc următorul text: Este August 1880, și străzile prospere din capătul de vest al Londrei sînt aglomerate de trăsuri cu doamne în micile lor escapade la cumpărături. După-amiaza este caldă și însorită, dar în spatele umbrit al casei de pe strada Regent poți vedea silueta cocoșată a unui cerșetor. În ultimele cuvinte a fost adus în atenție un individ, și observăm introducerea unui personaj important. Dar chiar și fără a citi în continuare, străfulgeră expresia descriptivă, "un cerșetor”. Am cîteva idei despre
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
relatate relaționează în mod diferit. În Discursul Indirect, ele sînt relaționate semantic mai degrabă hipotactic decît paratactic, așa cum se întîmplă în Discursul Direct. Cu alte cuvinte, propozițiile sînt legate împreună de o regentă: relații de subordonare (propoziția ce relatează fiind regenta); prin contrast, relația din Discursul Direct între propozițiile care relatează și cele relatate este una de coordonare între egali, așadar paratactică. O consecință a acestui fapt este aceea că anumite construcții în Discursul Direct, „viguros paratactice” precum imperativele și exclamativele
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
atunci Discursul Indirect Liber reprezintă un amestec remarcabil al Discursului Indirect sau al opțiunii naratoriale pentru 1, 2 și 3 (timp gramatical, pronume și inamovabilitate grafologică), dar și o opțiune DD sau caracterologică pentru 4, 5 și 6 (sintaxa propoziției regente - observabilă mai ales în interogative, imperative și exclamații; fără complemenți; deixisul spațiu/timp al personajului și lexic/coloratură). Dar Discursul Indirect Liber nu este pur și simplu a combinație judicioasă de caracteristici DD și DI, nu doar o cale de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]