1,354 matches
-
M. Sg., I, 79) și a numelui predicativ, din structura unui predicat descriptiv complex: „Orice se-ntâmplă-i ca și cum / s-ar întâmpla c-o fată.” (L. Blaga, 315) Identitatea specifică de circumstanțială modală este fixată prin topică și prin natura regentului: circumstanțiala de mod determină verbe predicative (sub aspect semantic-lexical), în timp ce propoziția-nume predicativ intră în relație de complementaritate cu un verb copulativ iar atributiva determină un substantiv. Când relația de dependență se exprimă prin prepoziții (caracteristice realizării circumstanțialului modal prin substantive
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronumele relativ ce precedat de prepoziție: „Cum a auzit Negoiță toate astea, și-a desfăcut coșurile la precupeți cu ridicata pe ce a putut rupe...” (I.L. Caragiale, Mânjoală, 183) Circumstanțialul modal de conformitate Când are dezvoltare infrapropozițională, se subordonează termenului regent prin prepoziția după, și prin locuțiuni prepoziționale specifice: potrivit (cu), conform (cu), în conformitate cu, care impun substantivului determinant cazurile: • dativ: „Aceasta și-a construit Programul potrivit principiului: Cu doi martori ticăloși faci din minciună adevăr.” • acuzativ: „Apoi nurorile, după sfătuirea celei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
furtuna ridică al ei glas.” (M. Eminescu) „Peștera se lungea din ce în ce și devenea tot mai întunecoasă.” (M. Eminescu) Identitatea circumstanțialului de progresie proporțională cu structură simplă este marcată de locuțiunea prepozițională pe măsura, întărită uneori de situarea regentului la comparativul de superioritate sau și de determinarea regentului de către un circumstanțial de progresie liniară, corelativ: „Pe măsura trecerii anilor, el se închidea tot mai mult în sine.” Circumstanțiala de progresie, totdeauna de progresie proporțională, se introduce în frază prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lungea din ce în ce și devenea tot mai întunecoasă.” (M. Eminescu) Identitatea circumstanțialului de progresie proporțională cu structură simplă este marcată de locuțiunea prepozițională pe măsura, întărită uneori de situarea regentului la comparativul de superioritate sau și de determinarea regentului de către un circumstanțial de progresie liniară, corelativ: „Pe măsura trecerii anilor, el se închidea tot mai mult în sine.” Circumstanțiala de progresie, totdeauna de progresie proporțională, se introduce în frază prin locuțiuni conjuncționale: de ce, pe măsură ce, pe cât, cu cât, care se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
proporțională, se introduce în frază prin locuțiuni conjuncționale: de ce, pe măsură ce, pe cât, cu cât, care se constituie în mărci distinctive, fiind cel mai adesea întărite de prezența, în regentă, a unui circumstanțial de progresie liniară, de situarea unui determinant adverbial al regentului sau a regentului însuși la comparativul de superioritate (și chiar superioritate progresivă), de prezența unor corelative: de ce, de aceea, pe atât, cu atât: „Și pe măsură ce ne temeam mai mult, inchizitorii deveneau din ce în ce mai aroganți.” (O. Paler, Viața..., 69), „Cu cât însă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în frază prin locuțiuni conjuncționale: de ce, pe măsură ce, pe cât, cu cât, care se constituie în mărci distinctive, fiind cel mai adesea întărite de prezența, în regentă, a unui circumstanțial de progresie liniară, de situarea unui determinant adverbial al regentului sau a regentului însuși la comparativul de superioritate (și chiar superioritate progresivă), de prezența unor corelative: de ce, de aceea, pe atât, cu atât: „Și pe măsură ce ne temeam mai mult, inchizitorii deveneau din ce în ce mai aroganți.” (O. Paler, Viața..., 69), „Cu cât însă este mai statornic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
E. Barbu, 14) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Relația de dependență pe baza căreia se dezvoltă funcția de circumstanțial instrumental se exprimă prin elemente relaționale. Fac excepție enunțurile, foarte rare, în care circumstanțialul se realizează prin gerunziu, juxtapus regentului: „Dacă e să obțin ceva de la viață nu vreau să obțin abjurând.” (O. Paler, Galilei, 24) Când se realizează prin substantiv (pronume), desfășurarea relației de dependență este asigurată și marcată de un număr restrâns de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) care impun
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
am avea, în fața morții toți cei vii sunt artificiali.” (A. Holban, 48), • adjective: S-a întors acasă obosit, deși nu făcuse cine știe ce., • adverbe: Mergea foarte repede, cu toate că piciorul continua să-l doară. Observații: Când determină adjective sau adverbe, în sfera regentului se cuprinde și verbul-predicat (s-a întors obosit, mergea foarte repede). Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, circumstanțialul concesiv este expresia sintactică a unui factor care ar putea (sau ar fi putut) determina sau împiedica desfășurarea acțiunii verbului-predicat sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
piesă e totdeauna un întreg, ca și un tablou, ca și o statuie.” (M. Eminescu, Despre cultură..., 117) „Dinlăuntru înlăuntru m-am culcat eu; dar m-am răzgândit...” (C. Hogaș, 131) b. dezvoltat; se realizează prin: • sintagme care au ca regent unul din substantivele aspect (precedat de prepoziția sub), perspectivă (precedat de prepoziția din), punct de vedere (precedat de prepoziția din): Sub aspect moral, cele două personaje se află pe treapta cea mai de jos; din acest punct de vedere își
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de circumstanțiale limitative (referențiale): "Nu te mai îndoi despre asta, cumnată Smărandă, zise mătușa..." (I.Creangă) RELAȚII DE DEPENDENȚĂ MEDIATĂTC "RELA}II DE DEPENDEN}| MEDIAT|" În afara relațiilor sintactice de dependență desfășurate prin implicarea directă a celor doi termeni ai sintagmei: regentul și determinantul: Am cumpărat ¬ mere, intervin în structura enunțului, în legătură cu desfășurarea pluridimensională a planului său semantic în actul de comunicare lingvistică, o categorie specială de relații sintactice, care se instituie în condițiile de coexistență cu alte relații sintactice: Am cumpărat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
regent și a subiectului sau complementului primar. În absența complementului primar sau a subiectului, enunțul se destructurează: „A cumpărat șmereț în loc de pere.”, „Am văzut ș-o pe Mariaț cu fetița.”, în aceeași măsură în care ar rămâne nestructurat în absența regentului: „mere în loc de pere.”, „pe Maria cu fetița.” Planul semantic al acestei relații sintactice mediate: determină constituirea a patru subtipuri de complemente corelative înscrise toate de către G.A. (inclusiv, în noua ediție ,din 2005, care, însă , subliniază integrarea lor în „structuri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numai asociere, verbul regent cere cu necesitate, când este întrebuințat la singular, realizarea concretă a funcției de complement corelativ (sociativ): „El s-a întâlnit ieri șcu mineț”, „El a stat de vorbă șcu eaț”. Observații: Adesea, raportarea complementului corelativ la regent se face prin intermediul predicatului analitic, din structura căruia acesta face parte ca regent: „Și în loc de a fi așa de ucigași și plini de păcate (...) nu puteau ei să fie nevinovați și blajini...?” (C. Hogaș) COMPLEMENTUL SOCIATIVTC "COMPLEMENTUL SOCIATIV" Determină: • verbe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin locuțiunile prepoziționale (în) afară de, în afara (singure sau precedând pronume relative), comune și dezvoltării complementului de excepție, identitatea complementului cumulativ este fixată de adverbele corelative: și, mai, încă, nici, care însoțesc termenul-subiect (complement, circumstanțial), aflat în relație sintactică directă cu regentul, și forma pozitivă a verbului-predicat: • complement cumulativ: În afară de Doina a mai venit o fată. • complement de excepție: În afară de Doina, n-a mai venit nimeni. COMPLEMENTUL DE EXCEPȚIETC "COMPLEMENTUL DE EXCEP}IE" Determină verbe (locuțiuni verbale): „Terenul era, deci, bine pregătit
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dacă substantivul primește articol hotărât, când, între determinarea prin articol hotărât și dezvoltarea funcției sintactice se instituie un raport de condiționare reciprocă 42. Relația de dependență nominală generează funcția sintactică de atribut, actualizare aleatorie a planului semantic al substantivului (pronumelui) regent, dar necesară, din perspectiva comunicării lingvistice, întrucât substantivul, denumind clase de obiecte, prin conținutul său lexical-noțional, rămâne în sfera generalului. ATRIBUTULTC "ATRIBUTUL" Funcția de atribut se dezvoltă în interiorul unei relații de dependență, guvernată de • substantiv: „Să ne privim trecutul în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ne ști așa nesiguri.” (A. Păunescu, Iubiți-vă, 194) Pronumele tot poate determina ca atribut, o întreagă propoziție: „Tot ce respiră-i liber, a tuturor e lumea.” (M. Eminescu, I, 24) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Atributul particularizează sfera semantică a regentului, fie din perspectiva unor trăsături interne distinctive pentru obiectul către care trimite regentul, permanente sau numai momentane, obiective sau subiective, pe care i le relevă în desfășurarea enunțului sintactic: „Neguri albe, strălucite Naște luna argintie.” (M. Eminescu, I, 72) fie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ca atribut, o întreagă propoziție: „Tot ce respiră-i liber, a tuturor e lumea.” (M. Eminescu, I, 24) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Atributul particularizează sfera semantică a regentului, fie din perspectiva unor trăsături interne distinctive pentru obiectul către care trimite regentul, permanente sau numai momentane, obiective sau subiective, pe care i le relevă în desfășurarea enunțului sintactic: „Neguri albe, strălucite Naște luna argintie.” (M. Eminescu, I, 72) fie din aceea a unor conexiuni externe, în care „obiectele” se află înscrise: „Sunt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Naște luna argintie.” (M. Eminescu, I, 72) fie din aceea a unor conexiuni externe, în care „obiectele” se află înscrise: „Sunt cântărețul celor fără nume, Un strigăt smuls de-a vremilor vâltoare.” (O. Goga) Spre deosebire de complement, care este cerut de regent (verb mai ales) pentru a împlini un câmp semantico-sintactic, atributul realizează o lărgire a câmpului sintactic al regentului prin intermediul și în spațiul căruia se introduc sau numai se relevă noi componente semantice, cu rol particulariza tor. În afara dezvoltării relației și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
află înscrise: „Sunt cântărețul celor fără nume, Un strigăt smuls de-a vremilor vâltoare.” (O. Goga) Spre deosebire de complement, care este cerut de regent (verb mai ales) pentru a împlini un câmp semantico-sintactic, atributul realizează o lărgire a câmpului sintactic al regentului prin intermediul și în spațiul căruia se introduc sau numai se relevă noi componente semantice, cu rol particulariza tor. În afara dezvoltării relației și realizării funcției de atribut, termenul regent nu-și pierde identitatea semantică. Substantivul florile, de exemplu, din enunțul: „El
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întunecoși.” (M. Eminescu, I, 133) „Pe la prânz funcționarul s-a oprit la jupân, să bea un rachiu.” (E. Barbu, 169) Când substantivul nu este determinat prin articol hotărât, realizarea funcției de atribut nu vine să satisfacă vreo valență liberă a regentului și care nu ar putea rămâne nesatisfăcută într-un enunț încheiat ci doar să actualizeze niște posibilități combinatorii în interiorul raportului general-particular, restrângând tot mai mult sfera semantică a regentului: „Am văzut un film/ Am văzut un film interesant/de Visconti
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcției de atribut nu vine să satisfacă vreo valență liberă a regentului și care nu ar putea rămâne nesatisfăcută într-un enunț încheiat ci doar să actualizeze niște posibilități combinatorii în interiorul raportului general-particular, restrângând tot mai mult sfera semantică a regentului: „Am văzut un film/ Am văzut un film interesant/de Visconti/albanez etc.” Funcția semantică a atributului se apropie de cea a complementului când substantivul regent are proveniență verbală (infinitiv lung, supin) și când implică, asemenea verbului, o complinire: răsăritul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cea a complementului când substantivul regent are proveniență verbală (infinitiv lung, supin) și când implică, asemenea verbului, o complinire: răsăritul soarelui; plecarea Doinei; culesul strugurilor; recoltarea merelor. În aceste sintagme, atributul este expresia sintactică a unei componente semantice cerute de regent. În legătură cu sfera semantică (lexicală și gramaticală) a regentului, sfera semantică a termenului (grupului de termeni) prin care se realizează, topica și perspectiva din care actualizează sfera semantică a regentului, atributul dezvoltă cinci tipuri semantice: • atribut calificativ • atribut de identificare • atribut
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbală (infinitiv lung, supin) și când implică, asemenea verbului, o complinire: răsăritul soarelui; plecarea Doinei; culesul strugurilor; recoltarea merelor. În aceste sintagme, atributul este expresia sintactică a unei componente semantice cerute de regent. În legătură cu sfera semantică (lexicală și gramaticală) a regentului, sfera semantică a termenului (grupului de termeni) prin care se realizează, topica și perspectiva din care actualizează sfera semantică a regentului, atributul dezvoltă cinci tipuri semantice: • atribut calificativ • atribut de identificare • atribut de clasificare • atribut de complinire • atribut descriptiv. Într-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintagme, atributul este expresia sintactică a unei componente semantice cerute de regent. În legătură cu sfera semantică (lexicală și gramaticală) a regentului, sfera semantică a termenului (grupului de termeni) prin care se realizează, topica și perspectiva din care actualizează sfera semantică a regentului, atributul dezvoltă cinci tipuri semantice: • atribut calificativ • atribut de identificare • atribut de clasificare • atribut de complinire • atribut descriptiv. Într-o legătură relativă cu gradul de implicare în procesul de actualizare a sferei semantice a regentului și, derivând de aici, cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care actualizează sfera semantică a regentului, atributul dezvoltă cinci tipuri semantice: • atribut calificativ • atribut de identificare • atribut de clasificare • atribut de complinire • atribut descriptiv. Într-o legătură relativă cu gradul de implicare în procesul de actualizare a sferei semantice a regentului și, derivând de aici, cu gradul de solidarizare cu regentul, în structura enunțului, atributul poate fi solidar (cu regentul) sau izolat. Sunt, în general, solidare primele patru categorii de atribute. Este izolat atributul descriptiv. ATRIBUTUL CALIFICATIV (DE CALIFICARE)TC " ATRIBUTUL
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantice: • atribut calificativ • atribut de identificare • atribut de clasificare • atribut de complinire • atribut descriptiv. Într-o legătură relativă cu gradul de implicare în procesul de actualizare a sferei semantice a regentului și, derivând de aici, cu gradul de solidarizare cu regentul, în structura enunțului, atributul poate fi solidar (cu regentul) sau izolat. Sunt, în general, solidare primele patru categorii de atribute. Este izolat atributul descriptiv. ATRIBUTUL CALIFICATIV (DE CALIFICARE)TC " ATRIBUTUL CALIFICATIV (DE CALIFICARE)" Determină substantive: „Cu pene albe, pene negre
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]