2,802 matches
-
noțiunii de putere. Într-adevăr, putem - și trebuie - să distingem, împreună cu François Chazel, o putere relațională și una substanțialistă (Chazel, 1992, p. 199). Puterea de tip relațional se exercită mai întâi într-o situație de interacțiune ce introduce o asimetrie relațională, dar ea depășește apoi cadrul relației inițiale, pentru a suscita, în forme mai complexe de acțiune organizată, „o dependență reciprocă și dezechilibrată a actorilor” (Friedberg, 1993, p. 116). Atunci când asimetria se înscrie în timp și în spațiu, ea devine sursa
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
putere substanțialistă: pur și simplu, ele dețin pârghiile de comandă. Dar membrii elitelor respective pot fi, de asemenea, caracterizați printr-un avantaj strategic dobândit sau transmis: cel de a se putea impune și de a-și impune voința în contexte relaționale diverse. De altfel, teza lui Charles Wright Mills despre coeziunea relativă a conceptului power elite se bazează în parte pe exercițiul combinat al celor două forme de putere. Într-un mod mai general, distincția dintre puterea relațională și cea substanțialistă
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
voința în contexte relaționale diverse. De altfel, teza lui Charles Wright Mills despre coeziunea relativă a conceptului power elite se bazează în parte pe exercițiul combinat al celor două forme de putere. Într-un mod mai general, distincția dintre puterea relațională și cea substanțialistă trimite la opoziția dintre mecanismele formale și informale în diferite tipuri de acțiune organizată. Deținătorii unei puteri substanțialiste de necontestat sunt membrii unei elite stabilite al cărei statut este fondat pe criterii formale. Beneficiarii unei puteri relaționale
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
relațională și cea substanțialistă trimite la opoziția dintre mecanismele formale și informale în diferite tipuri de acțiune organizată. Deținătorii unei puteri substanțialiste de necontestat sunt membrii unei elite stabilite al cărei statut este fondat pe criterii formale. Beneficiarii unei puteri relaționale pot încerca să se impună, la modul informal, ca membri ai unei contraelite sau ai unei elite aflate în ascensiune. Când reușesc să-și consolideze poziția, puterea lor se afirmă într-un mod din ce în ce mai formal și capătă puțin câte puțin
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
vedere, „sferele conducătoare” sunt „puțin primitoare”, dar „deosebit de receptive” (ibidem, p. 123). Accesul la cercurile conducătoare nu este închis pentru cei cu altă formație decât cea asigurată în marile școli, dar aceștia din urmă vor trebui să mobilizeze atuuri suplimentare (relaționale, politice), pentru a ajunge în vârful diferitelor ierarhii. Calea politică este cea care permite cel mai bine membrilor „subelitei” să pătrundă în rândurile elitei fie și pe calea ocolită a militantismului și a alegerilor. Astfel, chiar dacă victoria stângii din 1981
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
134). Tendința către emergența unei „elite a culturii” pare într-adevăr o „tendință profundă a societăților moderne”, dar capacitatea elitei stabilite de a defini cultura pertinentă lasă să se înțeleagă că, orice-ar fi, există o interpenetrare a resurselor intelectuale relaționale și materiale. Recrutarea elitelor politice Potrivit lui Putnam, există cinci teme importante ce permit abordarea problemelor ridicate de recrutarea elitelor politice în cazul oricărei societăți: canalele care permit aspiranților la leadershipul politic să ajungă în vârf, felul în care acestea sunt
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ei ocupă posturi de răspundere în noile întreprinderi private, cadrele vechiului regim sunt mai în măsură decât alții să se sprijine pe configurațiile informale ce rezistă la crearea de noi instituții (Rona-Tas, 1994, p. 62). Ca și în Rusia, resursele relaționale, care au permis odinioară exercițiul funcției de direcție în cadrul economiei socialiste pregătind capacitatea de a face față unor solicitări specifice, rămâneau un avantaj pentru dezvoltarea strategiilor de întreprindere eficientă într-un context modificat. În afară de aceasta, ele deveniseră un atu esențial
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Stark, 1998, p. 61). În consecință, elita comunistă din a doua generație a beneficiat din plin de schimbările intervenite în anii ’90. În afara disponibilității sale ideologice, ea dispunea și de un nivel de formație real, de experiența gestionării, de resurse relaționale moștenite din faza precedentă și de o evidentă absență de scrupule în aplicarea metodelor brutale ale capitalismului sălbatic (Juchler, 1994, pp. 117-118). Toate datele referitoare la Europa de Est din anii ’90 au un numitor comun: ele arată că evoluția generală care
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
dominație fără s-o fi dorit. Acest fapt a permis să se spună că puterea corupe și că puterea absolută (neechilibrată de contraputeri) corupe în mod absolut. În măsura în care se înscrie în timp, dominația unora de către ceilalți este totuși un fenomen relațional. Ea comportă într-adevăr un element de legitimitate care nu poate apărea decât dintr-o acceptare cel puțin tacită a dominației de către dominați. Privirea aparent dezabuzată (dar, mai ales, profund realistă și lucidă) pe care o aruncă teoreticienii elitelor asupra
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
categoric hedonist următorul îndemn: fă altuia ceea ce ai vrea să ți se facă ție. O revoluție radicală... Cu un astfel de îndemn, hedonismul și logica contractuală pe care el o presupune își găsesc titlurile de noblețe. în afara cazului de delicvență relațională a vreunui individ care consideră ca dezirabilă pulsiunea morții - și, prin aceasta, neagă orice posibilitate de intersubiectivitate -, oricine vrea să se bucure și să nu sufere. Prin urmare, făcându-i altuia ce ar dori pentru sine, el face ca cineva
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
scaun. Curios, el poartă straiele dușmanilor lui Platon: sofiștii. Psihologia nu a dat un nume acestui straniu și recurent complex care constă în a reproșa semenului ceea ce refuzi să-ți reproșezi ție însuți. Păcat, pentru că această patologie saturează cotidianul delincvenților relaționali, care sunt numeroși. Platon suferă de acest uimitor simpton, dându-i purtătorului său de cuvânt trăsăturile pe care le reproșează lui Gorgias, lui Protagoras și alor săi: o pasiune maladivă pentru formă, o obsesie a retoricii de dragul retoricii, o manie
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
drept, respectiv nedrept. Acest lucru este valabil și în ceea ce privește fidelitatea, care presupune promisiunea pe care poți să o încalci dacă și numai dacă ea a fost făcută în mod clar, între indivizi liberi, consimțind la aceasta, excluși din comunitatea delincvenților relaționali. Sau în ceea ce privește orice altă virtute - dar și viciu... - care nu trimite la măsura ideală platoniciană, ci la relativitatea existențială a părților contractante și implicate. Hedonismul în Grădină sau oriunde în altă parte, dacă vrei să trăiești după legea lui, presupune
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care este concepută dezvoltarea socială sunt teoriile capitalului uman și cele ale capitalului social (vezi capital social și capital uman). Acestea au deplasat accentul către finalitatea proceselor de dezvoltare asupra oportunităților individuale (în cazul teoriilor capitalului uman) și asupra aspectelor relaționale ale structurilor sociale. Ulterior, a devenit influentă teoria capabilităților (Sen, 1993) ca mijloace disponibile pentru accesul indivizilor la scopurile pe care aceștia le valorizează. Privitor la sistemele de indicatori de referință, în prezent considerăm că indicatorii dezvoltării mileniului (ONU) constituie
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
soție și mamă simultan. Pentru a rezuma una dintre liniile de argumentare importante ale feminismului perspectival, J. Ann Tickner, una dintre primele și cele mai reputate autoare feministe din relațiile internaționale, afirmă în cercetările sale că universul feminin este unul relațional prin definiție, nicidecum competitiv sau dihotomic. Teoretizarea lumii internaționale dintr-o asemenea perspectivă, relațională, a necesității și inevitabilității raporturilor cu celălalt (stat, organizație, țară vecină) pentru propria existență, prin opoziție cu lumea eminamente conflictuală a teoriilor consacrate, poate avea un
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
feminismului perspectival, J. Ann Tickner, una dintre primele și cele mai reputate autoare feministe din relațiile internaționale, afirmă în cercetările sale că universul feminin este unul relațional prin definiție, nicidecum competitiv sau dihotomic. Teoretizarea lumii internaționale dintr-o asemenea perspectivă, relațională, a necesității și inevitabilității raporturilor cu celălalt (stat, organizație, țară vecină) pentru propria existență, prin opoziție cu lumea eminamente conflictuală a teoriilor consacrate, poate avea un impact semnificativ asupra teoriilor și practicii internaționale. O altă contribuție a feminismului perspectival este
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
majore ale pacifismului democratic: pe de o parte versiunea monadică sau generală, al cărei argument susține ideea unui pacifism general/absolut al democrațiilor, indiferent de natura internă a regimului partenerilor sau al oponenților; pe de altă parte, versiunea diadică sau relațională, ce face referire la o pace separată între democrații, menținând însă caracterul belicos al democrațiilor în relație cu non-democrații. Primul autor avut în vedere este R.J. Rummel, profesor de științe politice la Universitatea din Hawaii, care în studiul despre pacea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
care se realizează intervenții inovative cu scopul de a recupera și valoriza resursele nefolosite și potențiale neexprimate de grupurile sociale marginalizate; un loc în care asistența nu este doar materială, ci devine o premisă pentru dezvoltarea de competențe sociale și relaționale. Un factor principal al excluderii și al conflictului este reprezentat de lipsa unui dialog profund capabil să descopere potențialitățile neexprimate de subiecții relației de conflict și să le orienteze spre un final practic. În cadrul laboratoarelor se realizează activități practice și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
propus de factorii de decizie asupra personalului angajat. În realitate, o asemenea înțelegere poate conduce la o denaturare a finalității procesului de supervizare, care poate stârni, în practica profesiei, suspiciuni printre angajați. În fapt, supervizarea apare ca un proces necesar, relațional, de tip feedback între specialiști. Supervizarea are rol de stimulator pentru comunicarea eficientă/dialogul permanent dintre asistentul social și asistat, centrată pe corecție și înregistrarea recordurilor profesionale. Acest rol este cerut de însăși dezvoltarea practicii specializate într-un cadru instituțional
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
întoarcem etc.). În concepția lor orice mesaj este în același timp un conținut și o relație, aspectul de conținut referindu-se la informația transmisă, iar aspectul de relație la modul în care trebuie să înțelegem acel mesaj. Continuând analiza aspectului relațional, Schulz von Thun (2000) ajunge la concluzia că orice mesaj are patru laturi: conținutul obiectiv (informația comunicată), apelul (ce așteptăm de la celălalt în urma comunicării acestei informații), latura relațională (exprimă părerea despre celălalt sau despre relația existentă între cei doi) și
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
la modul în care trebuie să înțelegem acel mesaj. Continuând analiza aspectului relațional, Schulz von Thun (2000) ajunge la concluzia că orice mesaj are patru laturi: conținutul obiectiv (informația comunicată), apelul (ce așteptăm de la celălalt în urma comunicării acestei informații), latura relațională (exprimă părerea despre celălalt sau despre relația existentă între cei doi) și autoexprimarea (se referă la starea de moment a persoanei care comunică). Aceste patru laturi sunt de același rang, iar în funcție de situația concretă unele devin mai accentuate decât celelalte
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
poate prima în funcție de context și accent: „Timpul de așteptare a fost de 30 minute.” (conținut obiectiv), „Cel puțin dă-mi o explicație acceptabilă.” (apel), „Această întâlnire este prea importantă pentru mine, de aceea am așteptat chiar și atâta timp.”(aspect relațional), „Sunt furios / furioasă.” (autoexprimare). 11. 1.3 Comunicarea verbală și comunicarea nonverbală Noțiunea de comunicare se leagă mai ales de limbaj, comunicarea verbală fiind o formă a comunicării foarte importantă, care presupune în mod necesar intenționalitatea și vehicularea mesajelor. Fenomenele
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
comunicare se leagă mai ales de limbaj, comunicarea verbală fiind o formă a comunicării foarte importantă, care presupune în mod necesar intenționalitatea și vehicularea mesajelor. Fenomenele paralingvistice, adică tonalitatea, viteza, timbrul, intensitatea vocii și accentul exprimă numeroase informații afective și relaționale. Alături de acestea, existentă o serie de alte canale de comunicare care fundamentează, însoțesc și califică comunicarea verbală. Astfel de căi sunt: mimica, gesturile, contactul vizual, ținuta, distanța dintre persoane etc. Diferitele manifestări nonverbale funcționează împreună și de obicei paralel cu
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
categorii (anii ’60). La baza piramidei stau necesitățile care trebuie satisfăcute primele iar cu cât urcăm spre nivelurile superioare, intensitatea acestora scade (figura 12.4.). Model Maslow Alderfer McClelland Herzberg Nevoi Auto-actualizare Dezvoltare Realizare Factori motivatori Stimă și statut Putere Relaționale Sociale și dragoste Afiliere Factori igienici Securitate Existențiale Fiziologice Figura 12.4. Comparație între modelele motivaționale (Maslow, Alderfer, McClelland, Herzberg) După Maslow, aceste trebuințe se organizează într-o ierarhie. Până când nu sunt satisfăcute trebuințele așezate la nivelurile inferioare, cele superioare
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
dintre care vom enumera două, teoria ERG a lui Alderfer și teoria motivației de realizare a lui McClelland. În figura 12.4. (coloana III) sunt prezentate cele trei nevoi din modelul ERG dezvoltat de Alderfer în 1969: nevoile existențiale (E), relaționale (R) și dezvoltare (G-growth), precum și corespondența cu ierarhia lui Maslow. Nevoile existențiale sunt satisfăcute prin condițiile de muncă decente, securitatea muncii, salariu adecvat, cele relaționale implicând relațiile informale și formale cu colegii, prietenii, șefii și subordonații; iar cele de dezvoltare
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
prezentate cele trei nevoi din modelul ERG dezvoltat de Alderfer în 1969: nevoile existențiale (E), relaționale (R) și dezvoltare (G-growth), precum și corespondența cu ierarhia lui Maslow. Nevoile existențiale sunt satisfăcute prin condițiile de muncă decente, securitatea muncii, salariu adecvat, cele relaționale implicând relațiile informale și formale cu colegii, prietenii, șefii și subordonații; iar cele de dezvoltare se referă la nevoile oamenilor de creștere, dezvoltare, împlinirea potențialului creativ (Prodan,1997). Modelul ERG diferă de cel a lui Maslow, fiind mai flexibil (Arnold
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]