1,192 matches
-
raportul oamenilor cu timpul; forme de activitae; forme de orgaizare socială; CAP 3 STILURI COMUNICATIVE Corelații între variabilele culturale și stilurile comunicative; Gudykunst; Clyne; FitzGerald; Diferențe comunicative; diferențe comunicative în plan lingvistic; diferențe comunicative în plan discursiv Relativismul; relativismul lingvistic; relativismul funcțional; Relația comunicare-cultură; nivelul lingvistic al relației limbă-cultură; nivelul discursiv al relației limbă-cultură; relația cultură-lexic; relația cultură-gramatică; practici discursive; scripturi culturale; gestionarea temei; tipare discursive; progresia tematică; gradul de focalizare; narativizarea; structura retorică; relația text-context; performarea actelor de vorbire; cooperarea
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
comunicative Exerciții. Aplicații Cultura 1.Definiția antropoloigcă a culturii 2. Metaforele culturii 3. Caracteristicile culturii 4. La temelia culturii: religia, familia, statul 5. Diversitatea culturală 6. Emoția și cultura 7. Identitatea culturală 8. Stereotipurile culturale Exerciții. Aplicații Stiluri comunicative 1. Relativismul 2. Diferențe comunicative induse cultural 3. Corelații între variabilele culturale și stilurile comunicative 4. Rolul limbii în comunicare Exerciții. Aplicații 4. Culturi în contact 1.Întâlnirea dintre culturi 2. Comunicarea interculturală 3. Competența de comunicare interculturală 4. Identitatea interculturală Exerciții
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
lingvistul George L. Trager au pus bazele paradigmei originale a comunicării interculturale în cadrul unor cursuri de pregătire a diplomaților americani la Foreign Service Institute din Washington, unde cei doi au colaborat în perioada 1951-1959. Noul domeniu a pornit de la teoria relativismului lingvistic (teoria Whorf-Sapir) și de la teoria freudiană a psihanalizei. Născut mai mult sau mai puțin accidental, ca formă de instruire practică, domeniul a devenit obiect de studiu în universitățile americane și apoi în cele japoneze, constituindu-se în timp ca
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
căile prin care se poate ajunge la mântuire și la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească credinciosul pentru a putea accede la această stare. În funcție de cei doi indicatori se pot identifica patru atitudini tipice față de comunitățile religioase: inclusivismul, exclusivismul, relativismul și pluralismul. Exclusivismul reprezintă atitudinea care presupune că toate religiile sunt false și doar religia proprie deține adevărul sau calea spre salvare. Deși exclusivismul este o atitudine care pretinde superioritate unică, membrii comunității religioase care simt că îi ajută pe
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
ridicând altele legate de punerea în discuție a necesității imperioase a calității de membru sau a respectării unor reguli de conduită, în condițiile în care și alții vor putea ajunge la același final fericit fără a ține cont de ele. Relativismul se referă la atitudinea care consideră toate religiile ca deținătoare ale unor adevăruri relative, potrivite pentru anumite categorii de persoane, sau ca o serie de drumuri diferite care ajung în final în același loc. Pentru relativism, toate religiile provin din
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
ține cont de ele. Relativismul se referă la atitudinea care consideră toate religiile ca deținătoare ale unor adevăruri relative, potrivite pentru anumite categorii de persoane, sau ca o serie de drumuri diferite care ajung în final în același loc. Pentru relativism, toate religiile provin din aceleași credințe fundamentale, care capătă apoi o coloratură diferită în funcție de cultura locală. Pluralismul reprezintă o atitudine care depășește relativismul prin aceea că nu mai promovează tolerarea celorlalte religii, ci îmbrățișează valorile care se găsesc în afara granițelor
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
de persoane, sau ca o serie de drumuri diferite care ajung în final în același loc. Pentru relativism, toate religiile provin din aceleași credințe fundamentale, care capătă apoi o coloratură diferită în funcție de cultura locală. Pluralismul reprezintă o atitudine care depășește relativismul prin aceea că nu mai promovează tolerarea celorlalte religii, ci îmbrățișează valorile care se găsesc în afara granițelor propriei comunități. Pluralismul își asumă nevoia de a explora celelalte comunități religioase, de a învăța din experiențele diferite ale celorlalți și de a
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
și-au intersectat pașii pe aceste meleaguri de peste păduri, În ultima mie de ani. Cine este istoricul care ar putea să-i cunoască și să-i Înțeleagă pe toți acești oameni care nu mai sunt? Nu voi aborda aici problema relativismului postmodern care domină teoria istoriografică din ultimele decenii (o voi atinge În primul capitol al cărții). Dar este evident că o abordare de genul celei pe care o propun, parțială, personală, contaminată de propria biografie, mă transformă de la bun Început
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
piatra de Încercare a meseriei pe care o practică. Este o constatare care datează cel puțin din epoca pozitivismului istoriografic, dacă nu chiar de pe timpul lui Tucidide. Din această perspectivă, istoria deconstructivistă care se practică astăzi, sub zodia epistemologică a relativismului postmodern, ar putea fi considerată și o prelungire - mai rafinată și mai prudentă - a venerabilei tradiții de interpretare critică a izvoarelor, specifică istoriografiei de oriunde și de oricând. Aceasta ar fi, expusă pe scurt, esența disputei teoretice care desparte istoriografia
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Pozitivismul și Realismul s-au detașat de Romantism, iar Comunismul a contestat Capitalismul cel putred al burgheziei. În fine, curentele de avangardă din secolul XX au accelerat ritmul negației până la un nivel extrem, care a debordat, În zilele noastre, În relativismul postmodern. Astăzi, pentru prima dată În istorie, furia contestării pare să-și fi pierdut rațiunea inițială, datorită sentimentului că toate afirmațiile și contestările posibile au fost deja rostite. Nu mai avem Împotriva cui să ne revoltăm, deoarece spiritul critic al
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
biologice, cât Între două maniere de a scrie istoria. Pe de o parte, o școală conservatoare, care continuă, de-a valma, tradiția romantismului, pozitivismului și marxismului istoriografic, iar pe de altă parte, o școală modernistă sau revizionistă, inspirată de epistemologia relativismului cultural postmodern. Dar acest conflict este destul de asimetric, deoarece, din punctul de vedere al școlii moderniste, În acord cu principiile relativismului, merge orice, anything goes: avem cu toții un loc sub soare, toate curentele și toate metodele, de la pozitivism la feminism
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
tradiția romantismului, pozitivismului și marxismului istoriografic, iar pe de altă parte, o școală modernistă sau revizionistă, inspirată de epistemologia relativismului cultural postmodern. Dar acest conflict este destul de asimetric, deoarece, din punctul de vedere al școlii moderniste, În acord cu principiile relativismului, merge orice, anything goes: avem cu toții un loc sub soare, toate curentele și toate metodele, de la pozitivism la feminism. Pentru conservatori Însă, În pofida unor declarații de bune intenții, tocmai acest pluralism este supărător, deoarece distruge monolitismul cu care au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de respingere vehementă a oricărei filosofii a istoriei, demersul istoriografic al istoriei mentalităților subîntinde, implicit, un răspuns original la problema teoretică evocată, răspuns care rezonează, de altfel, din punct de vedere al raportului imagine istoriografică versus cadru referențial, cu perspectiva relativismului epistemologic de care aminteam anterior. Astfel, nici istoricul mentalităților nu are În vedere studiul unei realități istorice imuabile, ci specificul unei anumite epoci și societăți. Dar, În același timp, el dezavuează și proiectarea În trecut a perspectivei contemporane, posibilă prin
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și totalizatoare a alterității. În schimb, obiectul său de cercetare, respectiv ansamblul reprezentărilor cu privire la „celălalt”, a rămas În atenția științelor sociale și umaniste. Mai mult chiar, el și-a consolidat prezența. Nu avea cum să fie altfel, astăzi, În epoca relativismelor postmoderne, când Însăși noțiunea de „realitate obiectivă” este abandonată de tot mai mulți cercetători, În favoarea diferitelor versiuni particulare, subiective, orientate ideologic, versiuni care, zice-se, alcătuiesc de fapt realitatea socială. În pofida tonului ușor ironic și detașat cu care Înregistrez acest
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
adevărului. Poate că această plajă prea largă de opțiuni ascunde anumite capcane și, fără Îndoială, are darul să-i neliniștească pe istoricii deprinși cu venerabilele lor certitudini, atât de comode. Dar este dinclo de orice Îndoială faptul că pluralismul și relativismul metodologic oferă cel puțin o satisfacție majoră: aceea a libertății neîngrădite, a plăcerii de a experimenta și de a naviga fără opreliști, pe mările larg deschise În fața curiozităților noastre. Exercițiul descoperirii ne Încântă și ne Împlinește mai ales Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Pentru evoluția cercetărilor de după 1990, până astăzi, vezi capitolul următor: „De la «imaginea celuilalt» la geografiile simbolice”. O expunere teoretică privind caracterul cunoașterii istorice, făcută de pe poziții marxiste, la Jerzy Topolski, Metodologia istoriei, București, 1987, p. 212-247 (vezi mai ales capitolul „Relativismul cognitiv...”, pp. 227-236); similar la Alexandru Tănase, Victor Isac, Realitate și cunoaștere În istorie, București, 1980, passim; Nikolai Iribagiakov, Clio În fața judecății filozofiei burgheze, București, 1980, pp. 239-402; Adam Schaff, Istorie și adevăr, București, 1982, passim. Pentru o astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și notația cifrică marginală Îmi aparțin. Vers obscur sau greșeală de tipar; nu am reușit să Îi Înțeleg sensul. Vezi Eric J. Hobsbawm, Terence Ranger (coord.), The Invention of Tradition, Cambridge University Press, Cambridge, 1983. O critică a excesului de relativism În ceea ce privește rescrierea istoriei (nu este posibilă existența unei infinități de narațiuni cu privire la aceeași realitate, ci doar a unei pluralități a grilelor de lectură) În volumul Alexandru Zub, Sorin Antohi, Oglinzi retrovizoare. Istorie, memorie și morală În România, Editura Polirom, Iași
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
arte: literatura este o artă secvențială ce permite scriitorului să reprezinte un personaj într-o succesiune de momente, în timp ce pictura nu poate surprinde decât instantanee 46. Profesorul Dan Grigorescu vorbește în 1980 despre un sistem al artelor: Opunându-se constant relativismului indiferent, afirmând nevoia unei confruntări cu obiectele în esența lor, comparatismul modern susține ideea că literatura și artele sunt părți ale unui sistem de valori în care se rostesc cu vocile lor specifice, toate creațiile spiritului uman, reflectând în mod
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
milion în australia. Acestora li se adaugă bisericile ortodoxe necalcedoniene (adică Biserica armeniei, bisericile siriace, Biserica coptă, Biserica Etiopiei și cea din India de Sud). Aceste date au doar o valoare aproximativă pentru că se schimbă de la an la an. Dincolo de relativismul statistic, bisericile ortodoxe din întreaga lume au la bază comunități ce se doresc a fi foarte puternice. V.5. Ce este comunitatea creștină? așa cum arată foarte bine pr. Gheorghe Popa, „comuniunea cu apostolii era fundamentală pentru Biserica primară, întrucât ei
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
fundamentalist”. El face trimitere la baptistul curtis lee laws care l-a folosit în 1920 cu sensul de „reîntoarcere la fundamentele biblice”. Fundamentalist era credinciosul care alegea să își asume datele prime, originare, ale creștinismului, în antiteză cu secularismul și relativismul moral (post) modern. Conform fundametalismului baptist, Biblia conține în sine totul. Trecutul, prezentul și viitorul sunt prezente deopotrivă în textul revelat. Prin urmare, orice adaptare, modificare sau schimbare a ritualului și a textului creștin în acord cu prezentul postmodern, relativist
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
admite, în ce-l privește, „existența unei infiltrații dogmatice în afirmarea principiului de diferențiere și deci de înnoire a expresiei artistice, fără ca ea să fi luat însă niciodată un caracter de exclusivitate”. Vechiul scepticism, oarecum empiric, evolua acum „spre un relativism estetic pur principial, reatașat la teoria cunoașterii”. Cele mai multe cărți îmbătrânesc, mai multe încă mor repede; judecățile de valoare despre atâtea cărți se învechesc și ele, devenind truisme sau anacronisme. De necesitatea revizuirii unor astfel de judecăți (devenite prejudecăți), mai exact
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
fenomenul de diferențiere, luat în sens creator, „adevăratul agent al progresului și [...] singurul reactiv împotriva multiplicării în serie și a continuității vegetative”. Al șaselea volum adună concluziile sub semnul ideii din titlu, Mutația valorilor estetice, introducând în demonstrație conceptul de relativism, adică de gust variabil, deschis reevaluărilor. Prin imitație, zice criticul, valorile se difuzează de la o cultură la alta, dar imitația nu se încheie cu o „transplantare integrală”, ci „se continuă prin asimilare, adaptare și elaborație sub o formă proprie, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
religioasă, aceste impulsuri sunt reinvestite în proiectele și identitățile "disponibile".267 În apărarea științei ca discurs se exprimă una dintre cele mai ample conștiințe ale secolului XX, Karl Popper, care vorbește chiar de un "mit al contextului"268, întreținut de relativism, pe care îl consideră o doctrină irațională, care scăpată de sub control riscă să compromită cuceririle întregii umanități, cum s-a întâmplat în cazul celor mai îngrozitoare aberații umane, precum comunismul și național-socialismul. Rațiunea este cel mai de preț bun al
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
are sens deoarece orice situație sau eveniment are cauze multiple, parțial diferite, iar punctul de vedere este selectiv, preconceput, spicuind datele din perspectiva adoptată, ceea ce nu ar trebui să însemne ignorarea datelor ce nu convin demonstrației, ori alunecarea spre un relativism subiectiv.277 De altfel, orice explicație cauzală a unui eveniment singular survine din două tipuri de propoziții: legi universale și propoziții singulare, referitoare la speță (la condițiile sale inițiale), cauzalitatea putând fi concepută doar pe baza unei legi universale acceptate
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în fine, pătruns în ficțiunea literară și cinematografică (vizualizarea). Însăși vulgarizarea științei adaugă la fondul imaginar și merge mână în mână cu fantazarea (literatura ficțiunii științifice impune teme și realități nedovedite științific, precum în cazul unor Verne ori Wells), de relativismul științific profitând praștiințele, spiritualitatea New Age, realitatea virtuală, care toate sunt opoziții față de direcția dominantă de ordonare a corpului social și științific, așa cum se prezenta și teologia în Evul Mediu.389 Imaginarul poate fi autonom față de realitate și o poate
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]