578 matches
-
Bukovski, nici după ce ele au devenit majoritare, ca minoritatea feminină a globului. Totuși ce mă sperie cel mai tare și mai tare, în dezbaterea asta de idei, este absența desăvârșită a umorului. Eu știam că unde e inteligență, e și relativizare, și unde e relativizare e și salvatorul umor. Mai frică decât de toate simbolurile religioase îmi este de ateismul fanatic. Mai încrâncenat decât al celor mai fanatici credincioși.Cel mai frică mi-e, mai exact, de oamenii care nu râd
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
au devenit majoritare, ca minoritatea feminină a globului. Totuși ce mă sperie cel mai tare și mai tare, în dezbaterea asta de idei, este absența desăvârșită a umorului. Eu știam că unde e inteligență, e și relativizare, și unde e relativizare e și salvatorul umor. Mai frică decât de toate simbolurile religioase îmi este de ateismul fanatic. Mai încrâncenat decât al celor mai fanatici credincioși.Cel mai frică mi-e, mai exact, de oamenii care nu râd. E motivul pentru care
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
prin modul în care tratează subiectele, le ierarhizează și le prezintă publicului lui. Libertatea de exprimare este un drept fundamental, pe care l-am cucerit cu greu, și pe care nu ne putem permite să-l relativizăm, prin acțiuni de relativizare a lui sau de îngrădire a accesului la informație, prin presiuni ale puterilor publice asupra ziarelor și ziariștilor. Sunt alături de toți cei care, cu bună credință, promovează dreptul la liberă informare și liberă exprimare. Doar în aceste condiții vom avea
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
te obligă, fără intenție, să reconsideri rockul, ca gen artistic, dar și istoria, estetica, modalitățile de exprimare, cauzele și clauzele, poncifele & pocelile secolului XX. Viziunea de-a dreptul... vizionară, judecata trecutului și prezentului, justă fără încrâncenare & parodică fără pic de relativizare, umorul continuu, zeflemeaua nemiloasă sunt unicate. Nimeni n-a reușit, ca Zappa, să dea atâta strălucire fleacurilor inovatoare, să pompeze seva organismelor naturale prin artere de hârtie, în compoziții avangardiste mai pline de vigoare decât orice piesă a curentelor ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
distincții: patru tipuri conceptuale exprimate de o limbă (concrete, derivative, relațional-concrete și pur relaționale), patru tipuri de tehnici morfematice (limbi izolante, aglutinante, fuzionante și simbolizante) și trei tipuri structurale (limbi analitice, sintetice și polisintetice), cu diferite grade de amalgamare și relativizare. În funcție de parametrul gradului de sinteză al formațiilor flexionare el distinge: limbi analitice (care utilizează mai ales mărci gramaticale mobile, auxiliare și prepoziții), limbi sintetice (care folosesc prioritar afixe - sufixe gramaticale și desinențe -, legate de rădăcina cuvintelor) și limbi polisintetice, numite
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
vedere, cert este altceva. Faptul că trăim astăzi un permanent sfârșit al lumii. Un sfârșit fără de sfârșit. El numește, printre altele, o criză economică și politică profundă, o stare de anomie generalizată, o anchiloză aproape desăvârșită a instituțiilor, o păguboasă relativizare a valorilor, o vulgarizare a celor sfinte . Actuala campanie electorală este doar o mărturie succintă a marii crizei care ne bântuie (încă). Candidați neconvingători, atacuri la persoană, lipsa de sinceritate și de consistență a dezbaterilor, mitocănia, ambițiile patologice ale unor
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
cu sânge un bilet pe care-l pune într-o bășică, iluzie a libertății. Neatent, o calcă, spărgând-o „cu un zgomot teribil, de explozie”. Găsește propria scriere, despre care bănuiește că aparține unui naufragiat, desconsiderat pentru atitudinea lui lamentabilă. Relativizarea perspectivei simbolizează repetabilitatea destinului într-un cerc unde libertatea absolută este anulată sau minimalizată. Tabloul se încheie cu imaginea peștilor înotând spre Iona, semn al ironizării norocului de care eroul nu avusese parte la începutul evenimentelor, copleșindu-l, sufocându-l
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
muncitorească, și nu masa proletarilor. De fapt, aceste societăți pentru locuințe ieftine nu doreau, la început, să se adreseze cu precădere muncitorilor 5, ci mai degrabă noilor pături sociale constituite din noii angajați și funcționari. Această situație a dus la relativizarea a ceea ce ar fi putut însemna forța moralizatoare a locuinței. După cum arată Danièle Rancière, în multe cazuri s-a considerat că "mijloacele de a moraliza poporul nu sunt eficiente decât în cazul oamenilor morali. Orașele muncitorești către care se îndreaptă
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cei din clasa mijlocie este spulberată de veniturile mici pe care le au. Aceste "categorii mijlocii pauperizate trăiesc decalajul nu numai ca frustrare, ci și ca devalorizare personală, cu atât mai mult cu cât nici un model cultural local nu permite relativizarea distanței față de societatea consumului și loisir-ului"516. În aceste condiții, spiritul de rezistență al acestor populații defavorizate și capacitatea lor de a acționa pentru a-și ameliora situația țin mai puțin de politic. Modalitățile lor de a trece peste
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și reducționistă de analiză a organizației, prin care se accentuează anumite trăsături ale acesteia în defavoarea altora, la fel de importante. Multiplicarea perspectivelor de analiză a organizațiilor, definirea acesteia prin prisma unor concepte mai mult sau mai puțin corelative, care oferă riscul unei relativizări a conceptului, precum și demersul metaforic de interpretare a organizației sunt considerate de către specialiști adevărate dificultăți pentru înțelegerea temeinică a ceea ce poate reprezenta de fapt conceptul de organizație. Pentru depășirea acestora, M. Zlate (2004, p. 87) propune câteva soluții: * studierea organizațiilor
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
în afara oricărui pericol. Nu te afli pe pământ în clipa asta, și știu că e un risc, adormi la loc. Mântuiește-mă de ce e aici, pe tăcute, așa cum respiri, tu înălțarea și căderea mea. (mântuiește-mă...) Lecția lui Ackroyd este relativizarea. Nimic nu e sigur, nimic nu e stabil, Orice formă e doar viziunea alteia... (A persista...) Odată ce ființa iubită nu mai e, poemul cade fulgerat, iubirea e o ceață abia perceptibilă, o perdea de foc, o altă formă de a
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care, până de curând, erau filtrate pentru ei de către jurnaliști, redefinind astfel identitatea acestei categorii profesionale. Problema nu este însă dispariția acestor mediatori ai spațiului public, în pofida unor voci care susțin ideea unei substituții iminente, ci, pe de o parte, relativizarea autorității jurnaliștilor, iar, pe de altă parte, reinventarea vechilor practici jurnalistice și adaptarea lor la noile realități. Dacă a vorbi despre "societatea informației" este deja tautologic, iar a invoca existența unei cyber-democrații este încă iluzoriu, fantasmele care stau la baza
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
ca să mă exprim mai clar, raționamentul este următorul, vom demonstra de ce); conectori care introduc un argument sau un dat (justificatori: fiindcă, pentru că, de fapt, în fapt, dat fiind că, dovadă că); conclusivi: deci, așadar, prin urmare; generalizatori; modali; garanți; de relativizare; de întărire; alternativi (nu cred că, nu mi se pare că, nu mă convinge teza că)156. Conectorii argumentativi semnalează, la nivelul structurii de suprafață, rolurile argumentative asumate de locutori: asentiment, confirmare, adeziune (bine spus, ai dreptate, exact, foarte bine
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Epoca noastră nu e numai scena ascensiunii fundamentalismelor politizate, agresive. Ea se caracterizează și prin fenomenul cu totul nou al deschiderii conștiințelor către diversitatea religioasă, către legitimitatea și beneficiile ei spirituale. Există analiști care înclină să califice această deschidere ca relativizare postmodernă a credinței. A admite că și alte religii sînt purtătoare de adevăr ar însemna să accepți fragmentarea adevărului sau evacuarea temei lui, pe de o parte ; ar însemna să dai cale liberă alegerii individuale în materie de religie, pe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ar însemna să dai cale liberă alegerii individuale în materie de religie, pe de alta. Relativism intelectual, doctrinar, în primul caz ; subordonare a universalului religios față de individ, în cel de-al doilea. în această privință, Marcel Gauchet remarcă totuși că relativizarea rămîne relativă : alegerea personală a credinței e făcută în temeiul unui universal. Aderăm la elementul care mobilizează subiectiv ceea ce e mai universal în noi. Dar chiar doctrinar vorbind, spectacolul diversității nu ne pune oare în față tocmai inepuizabila posibilitate a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
apofatismul transcendenței? A asuma spiritual diversitatea nu înseamnă automat cădere în relativism. Poate însemna, dimpotrivă, efort de a cerceta doctrinele religioase în transparența lor, ca vehicule spre Adevărul incircumscriptibil. A-ți asuma propria credință considerînd-o convergentă cu celelalte nu înseamnă relativizarea ei, ci o bună dovadă a universalității ei, a faptului că ea conduce efectiv spre acel Pol din care decurg toate credințele. Pentru André Scrima, a concepe religiile în convergență polară obligă la rigoare și, în același timp, la creativitate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de față reprezintă componenta "aplicativă" a unei episteme fundamentată pe noi perspective privind imaginarul. Pornind de la neacceptarea teoriilor moderne ale imaginarului, am considerat că trebuie reevaluată dezvoltarea universului cognitiv în relație cu modalitatea în care se construiește imaginea despre lume. Relativizarea cunoașterii la imaginea despre lume introduce în construcția epistemică elemente aparținând contextelor psihosociale, culturale, științifice într-un "stop cadru" ce reprezintă statu-quoul științific reflectat de un produs epistemic (carte, idee, formulă matematică etc.), cât și de evoluția inclusă în "istorie
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
1995. 16 Karl Popper, Logica cercetării, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981. 17 Realismul lui Popper, pentru a depăși ideile relativismului, aduce zona imaginarului la nivelul realității. Lumea a treia descrisă de filosof nu este decât un proces invers al relativizării. În loc să considerăm realul ca formă subiectivă, considerăm imaginarul ca formă a obiectivă a realului. 18 Jean-Francois Lyotard, Condiția postmodernă. Raport asupra cunoașterii, Editura Babel, București, 1993, p. 25. 19 Frijof Capra, Taofizica, Editura Tehnică, București, 1999. 20 T. Toro, Fizică
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
au redus-o la două dimensiuni, ecranul plat al laptopului sau aparatului TV ne-au aplatizat. Sîntem oameni plați. Patru: Modificarea relațiilor dintre sexe, cel mai puternic mijloc în subminarea familiei tradiționale: "Aceasta e, probabil, cea mai puternică formă de relativizare postmodernă, în măsura în care este îndreptată către modificarea naturii umane ca fenomen de la sine înțeles în istorie" (V.N.). Cinci: Tensiunea dintre globalism și multiculturalism, unde globalismul e centralizator și universalist, iar multiculturalismul, prin contrast, afirmă și susține diferențele rasiale, culturale, de gen
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sine și autoscopia, fie pe plan cultural, fie pe plan personal, devin acum ținta batjocurii producției culturale. Inocența și spontaneitatea înclină să se disipeze ori sînt supuse unor atacuri nemiloase" (V.N.). Naturii umane i se refuză dreptul de cetate. Nouă: relativizarea și punerea la îndoială a trecutului și memoriei în principal cu ajutorul ironiei și parodiei. Continuitatea este anulată. Istoria nu mai are congruență. Pus sub umbrela parodiei totul este fluid. Zece: Religia sau, mai bine zis, religiozitatea nu dispare; stilistica ei
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
care se susține că nu sînt șanse de supraviețuire în viitor, se cere inhibarea, reducerea la tăcere a literaturii, în care pesimismul face legea. Globalizarea postmodernă și-a pus amprenta pe întreaga activitate socio-umană, este dominată de fragmentare și constantă relativizare. În acest ocean al dezolării, al lipsei de sens răsar, iluminează șansele stabilității și identității. Varianta postmodernă a globalizării conține spații și goluri, ne permite să menținem sau să construim identități și stabilități, să ne deplîngem înfrîngerile și să le
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
despre credință, coeziune socială și destrămarea identităților colective. În societatea modernă secularizată, coeziunea socială este legată de participarea la spațiul public, locul conceptual de întâlnire al cetățenilor, iar normele comunității fie sunt raționale, fie sunt eliminate. În contextul post-secular al relativizării tuturor instanțelor, nu numai Biserica, dar și statul are o problemă în a găsi un principiu comun care să țină oamenii împreună. Dacă admitem că aceasta constituie o problemă, o soluție nu pare să vină de nicăieri. Autorul analizează mai
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
câștigurilor și neîmplinirilor lor, vom propune una dintre deschiderile pe care credem că societatea le poate urma astfel încât afirmarea individului să nu însemne destrămarea comunității. Fie că este vorba de descoperirea geografică a Lumii Noi, fie că este vorba de relativizarea autorității Bisericii de către Renaștere și Reformă, modernitatea înseamnă noutate. Comunitățile tradiționale încep să se destrame și, odată cu ele, slăbesc și identitățile colective pe care le asigurau. Lumea nouă era pusă în mișcare de o nouă realitate: individul. Dezvrăjirea lumii tradiționale
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
de filosofi, confirmat de sociologi și poate fi constatat de oricine urmărește viața publică sau expresiile publice ale frământărilor și derutelor unor indivizi. Fără a fi inoperante sau inconsistente, apartenențele naționale, confesionale sau profesionale au devenit laxe și chiar desuete. Relativizarea acestor identități colective nu apare doar prin migrația milioanelor de cetățeni intra și extra europeni, ci, mai ales, prin desemnificarea oricărui fundament exterior al comunității. Discuțiile despre schimbarea apartenenței sexuale 3 arată că și identitățile socotite naturale pot fi considerate
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
6. Problema, însă, nu este doar a Bisericilor și religiilor tradiționale, ci și a societății și a statului liberal clasic. Poate că pentru prima oară de la Iluminism, Biserica și instituțiile modernității au o problemă comună: constituirea unei lumi în contextul relativizării tuturor instanțelor, cu excepția indivizilor, însă indivizii nu se pot regăsi în nici un principiu exterior și sunt prea slabi și diverși pentru a institui un principiu comun. Libertatea de alegere a individului vine cu o provocare pe măsura abundenței de opțiuni
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]