578 matches
-
tehnica fotografică. Cogniția economică sfidează principiul reflexiei; pare că se substanțializează în suprafețe care sunt concave și convexe în același timp. Ceva nu se alege în cogniția economiei, ca și când s-ar relativiza instantaneu și adevărul și explicația ca răspuns la relativizarea comportamentului agenților. Mișcarea de tip brownian din universul cogniției economice este desăvârșită și s-ar putea să fie perpetuă (deși, la drept vorbind, este desăvârșită pentru că e perpetuă). Poate nu este întâmplător că anumite curente de gândire economică sunt interesate
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
neselectivă, a sufixului decadent post cu concepte vizând întârzierea consecințelor primei modernități, are și încărcătura reacției alergice la revoluție ca formulă de schimbare violentă a constituției realității. Însă recursul la teoretizarea postcomunismului ca laborator de îndreptățire a disidenței reprezintă o relativizare mult prea mare a sensului ieșirii dintr-un experiment eșuat precum comunismul. Caracterul difuz al acestei împerecheri conceptuale nu mai este deloc inocent, mai ales când transferă confuzia asupra intrării în diferența specifică a evoluției de după finalizarea tranziției postcomuniste. Nebuloasa
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
prin experimentul formei și formalizării, punând accentul pe „sensul nonsensului”, întâlnit cu preponderență în creația și cunoașterea artistică (Giddens, 2000a). În fapt, postmodernismul este formula de încercare a limitelor extreme ale fugii de rigoarea raționalului, într-o variantă, și de relativizare a valorilor, în altă variantă. Postmodernismul nu este o replică la norma modernității, nici măcar o revoltă față de reflexele condiționate de percepțiile raționalității, ci respingerea oricărei norme, a normei însăși, în toate planurile, desigur reușitele fiind în plan estetic, începând cu
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de personaje), tehnica simetriilor/a repetiției situațiilor dramatice; dramaturgia modernă - teatrul „fără evenimente“ (fabulația se bazează pe un desen epic primordial), logica „acțiunii“ urmărește curba imprevizibilă a vieții interioare; compoziția ia o formă circulară sau sinusoidală, în spirală sau atectonică; relativizarea tuturor convențiilor scenice - tehnici compoziționale în creația lirică: secvențe poetice în relație de opoziție, de simetrie (simetrie conceptuală/simetrie formală) sau de recurență (repetiția cu rol compozițional: refrenul, laitmotivul, anafora, epifora etc.), tehnica paralelismului, a contrapunc tului etc. Structura (fr.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
prezent al timpului dramatic, dând impresia de viață în plină desfășurare) este precizat în didascalii și reprezentat prin limbaje scenice (decoruri: seară/dimineață, vară/toamnă; „îmbătrânirea“ personajelor etc.), iar timpul subiectiv este numit ori sugerat în dialogul/în monologul personajelor (relativizare a timpului dramatic, care multiplică planurile temporale ale acțiunii prin evocarea unui timp trecut/proiecția în viitor). - Creațiile lirice fixează, în general, o durată unică, reliefată direct (uneori, chiar în titlu: Sara pe deal, Se bate miezul nopții..., Sfârșit de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și recuperarea trecutului, dintro perspectivă ironic nostalgică, ludică etc. Rescrierea majorității temelor (chiar și a celor cu deschidere spre tragic sau metafizic) în registru minor, prin parodiere, ironizare, pastișă, prin „traducere“ în regimul derizoriului, prin parafrazare, colaj sau aluzie culturală. Relativizarea și fragmentarea textului, cultivarea formelor deschise, recursul la colaje și marcaje textuale care permit lectorului să participe la construcția textuală și la procesul de semnificare. Paradigma poetică postmodernistă se definește prin „răsturnarea relației, care domina în modernism, dintre poet și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
externă a altor personaje: obiectivă sau subiectivă, discurs adresat sau nonadresat, la persoana a IIa sau a IIIa; poate conduce la pluriperspectivism intradiegetic; aceste perspective multiple pot fi convergente, determinând un personaj unitar și coerent, sau divergente, având ca efect relativizarea personajului, distrugerea coerenței, până la„pulverizarea“ personajului; - prin autocaracterizare: perspectivă internă, subiectivă; discurs homodiegetic - monolog (interior). Caracterizarea indirectă este o modalitate de sugerare a reliefului moral și psihic al personajului; valorifică tehnica sugestiei spre a confirma sau infirma caracterizarea directă. Modalitățile
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
coagulat în jurul raționalității, adevărului, științei și progresului. Ca atare, "revanșa simțurilor împotriva rațiunii", cum nota Daniel Bell începe cu resurecția corpului și cu edificarea legitimării unei constelații conceptuale centrate pe corp: • simțurile iau locul rațiunii, ceea ce va avea ca efect relativizarea adevărului (să nu uităm că postmodernismul l-a reinventat pe Protagoras și afirmația acestuia că "omul este măsura tuturor lucrurilor, a celor ce sunt cum că sunt, a celor ce nu sunt, cum că nu sunt"); • relativizarea adevărului a pus
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
avea ca efect relativizarea adevărului (să nu uităm că postmodernismul l-a reinventat pe Protagoras și afirmația acestuia că "omul este măsura tuturor lucrurilor, a celor ce sunt cum că sunt, a celor ce nu sunt, cum că nu sunt"); • relativizarea adevărului a pus în dificultate știința (postmodernismul a introdus sintagma "gândire slabă", iar în planul metodei științifice elementul de maximă încredere a științei ca activitate umană esențială s-a impus sintagma lui Feyerabend "anything goes"; în același sens poate fi
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
s-a impus sintagma lui Feyerabend "anything goes"; în același sens poate fi citat și John Gray, un sceptic radical al timpului nostru: "a crede că știința poate transforma specia umană înseamnă a crede în magie" (Gray, 2009, p. 129); • relativizarea activității științifice, însoțită de punerea sub semnul întrebării a realității ca referent ultim al cunoașterii și al adevărului a pus sub semnul întrebării progresul, ca exemplu paradigmatic de activitate umană cumulativă, precum și modul în care acesta s-a concretizat în
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
care ne determină să ignorăm prezentul; iar prezentul înseamnă plăcere și consum. Ca atare, s-a relativizat evaluarea, deoarece trimite în mod necesar către viitor, către efort, către ierarhizare și către premierea acelora (doar a acelora) care obțin acest drept. Relativizarea evaluării (prin introducerea și apoi prin preeminența metodelor complementare sau alternative) determină relativizarea curriculumului (prea încărcat, prea abstract etc.), preeminența ludicului în proiectarea și desfășurarea lecțiilor etc., mutarea accentului de pe elementul rațional pe ceea ce s-a numit (plecând de la teoria
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
atare, s-a relativizat evaluarea, deoarece trimite în mod necesar către viitor, către efort, către ierarhizare și către premierea acelora (doar a acelora) care obțin acest drept. Relativizarea evaluării (prin introducerea și apoi prin preeminența metodelor complementare sau alternative) determină relativizarea curriculumului (prea încărcat, prea abstract etc.), preeminența ludicului în proiectarea și desfășurarea lecțiilor etc., mutarea accentului de pe elementul rațional pe ceea ce s-a numit (plecând de la teoria inteligențelor multiple a lui Gardner, dar s-a vulgarizat pentru că justifică relativismele hedonismului
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
cursuri de formare (workshop-uri, training-uri, conferințe naționale și internaționale etc.) care să răspundă altor cerințe, iar sedimentarea acestora la nivelul individului se produce sub forma unei personalități pestrițe și a unei identități deficitare; în realitate, se poate vorbi de relativizarea identității și de apariția unui fenomen considerat altă dată surprinzător (chiar patologic, deși el a fost mereu prezent în viața umanității, de exemplu sub forma măștii), identitățile multiple: Ideea că individul poate fi orice dorește, deși păstrează ceva din vechea
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
această întrebare, poate că este necesar să descriem transformările prin care a trecut/trece școala contemporană, deoarece documentele normative fac trimitere în continuare la un ideal de factură modernă, în adecvare sau nu cu realitatea școlii. În acest plan, remarcăm: relativizarea canonului, ca urmare a eliminării criteriilor valorice de selecție (postmodernii consideră că orice creație umană este echivalentă cu alta, în plus, creațiile grupurilor marginale, oprimate ale societății au fost ignorate sistematic, motiv pentru care ar trebui să se aplice discriminarea
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
în mod inedit cu realismul și verosimilitatea cu imposibilul; ceea ce se caută este autenticul și nu coerența sau adevărul. Adevărul nu mai interesează pe nimeni, nu mai entuziasmează pe nimeni, nu mai stimulează pe nimeni (poate de aceea și deprecierea/relativizarea sa accentuate): Pe parcursul vieții mele notează Howard Gardner s-a produs o schimbare seismică. Reflectând probabil scepticismul postmodern față de posibilitatea stabilirii adevărului, autoritatea și obiectivitatea au fost completate sau chiar substituite cu noțiunile de autenticitate și de transparență. Altfel spus
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
acesteia în paradigma luministă, în raport cu viața cotidiană a elevului, intrată în postmodernism. Pentru a restrânge cadrul discuției, să amintim atacul postmodern la presupozițiile fundamentale și la valorile luministe, printre care se numără și necesitatea suprapunerii dintre cunoaștere, autoritate și putere. Relativizarea autorității și a adevărului ca valori centrale ale luminismului au permis dezvoltarea fără precedent și legitimarea "vocilor marginale" și a valorilor asociate acestora, care s-au manifestat în școală prin intruziunea copleșitoare a informalului în planul intereselor, scopurilor și mentalităților
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
apar evenimente pozitive, nici sentimentul că existența se poate integra într-un orizont imens și fix, fără a se epuiza. Un sentiment al provizoratului, al speculativului, al intermediarului stă la baza tuturor strategiilor publice sau private". (Sloterdijk, 2000, p. 156) Relativizarea postmodernă a atins cunoașterea și adevărul, puterea și ierarhiile puterii, autoritatea și atributele acesteia. "Moartea subiectului" a presupus moartea autorului (și înlocuirea lui cu cititorul), moartea știutorului (și înlocuirea lui cu comunitățile de cunoaștere), moartea Autorității (și înlocuirea ei cu
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
ca abținere în numele unei înțelepciuni superioare bucuriilor clipei. Dar lumea adulților s-a schimbat; etica așteptării a fost înlocuită (în primul rând de către adulți) cu etica hedonistă a consumismului, iar sursele de cunoaștere s-au multiplicat, ceea ce a condus la relativizarea poziției (adică a autorității) profesorului. În mod neașteptat, constatăm că există adulți care refuză maturizarea, adică refuză responsabilitatea care însoțește viața adultului, interzicându-i să se bucure fără restricții de libertatea și de independența pe care accesul la resurse le
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
cauze externe și care acumulează foarte multă frustrare. Cu alte cuvinte, reversul este un număr imens de frustrați. Mimetismul și/sau reorientarea căutătorilor de statut către domenii relativ irelevante și-au făcut loc și în spațiul școlii, mai ales prin relativizarea, ca atare, multiplicarea criteriilor de evaluare pe de o parte, iar pe de altă parte, prin intervenții prea puțin argumentate la nivelul curriculumului, în vederea introducerii unor discipline opționale, fie la solicitarea părinților, fie în funcție de contextul local (nevoi și resurse). Paradoxal
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
fantasma insecurității". În privința aceasta, avem o sarcină de vigilență științifică. Activitatea cercetătorilor constă în a demonstra că trebuie să rezistăm tentațiilor ultrasecuritare care se alimentează din fapte excepționale. Prima sarcină este o cuantificare alternativă a acestor fapte diverse, care permite relativizarea lor atât pe termen lung cât și scurt. Dar cea mai importantă sarcină îndeplinită de majoritatea lucrărilor științifice este de a arăta că violența are o istorie, că nu a erupt dintr-o dată și că, fiind construită social, e previzibilă
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
remarcă aici o primă posibilitate de a depăși anumite clivaje și divergențe, arătând că diferențele de puncte de vedere permit o pluralitate de perspective și de reprezentări, iar abordarea internațională este de o imensă bogăție în această privință, contribuind la relativizarea certitudinilor etnocentriste, iar acest relativism este necesar. O definiție prea restrânsă nu înseamnă oare un colonialism cultural? O metodologie unică nu duce la sărăcirea științei? Pentru a elucida acest aspect, vom folosi o comparație simplă, reluată și modificată pentru nevoile
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
umane, în toate dimensiunile acesteia, de cele sociale la cele etice. Acest lucru nu trebuie însă confundat cu o absolutizare a expansionismului tehnologic sau a funcționismului mecanologic pentru manifestarea condiției umane. Mai degrabă avem de-a face cu „slăbirea” și relativizarea conceptelor cu care operăm în moduri moderate, căci exagerarea acestor procese poate cădea ea însăși în absolutism. Esențializarea reducționismului, ca și absolutizarea extensionismului sunt ambele procese deterministe. Identitatea virtuală, postumană (cyborgică, avatarică, transgenicăă, aflată mereu în redescoperirea alterității (uneori seducătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
afin de découvrir le défaut, la tare, l'une enviant peut-être la jeunesse de l'autre, et celle-ci dépitée par l'extrême bon ton, la simplicité aristocratique de șa rivale" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.432]. Constatăm că în epoca relativizării valorilor nu se mai percep "tipuri" (al medicului, notarului etc.) [Montandon, p.639]. Universurile și clasele devin mai nuanțate, hotarele dintre ele mai permeabile. Clorinde și maică-sa, contesa Balbi, țin de o identitate greu de definit și sunt calificate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
alertă, decisă și lipsită de zorzoane. O dublă ambiguitate însoțește identitatea personajelor: naratorul poate fi considerat a fi, până la un anumit punct, scriitorul însuși, ceea ce atrage după sine tentația lectorului de a descoperi alte identități reale, dar această operație suferă relativizări succesive, datorate prismelor subiective prin care sunt văzute. La granița între autobiografie și ficțiune, între jurnal și roman, personajul-narator duce o viață sfâșiată, prinsă între destinele obsedante ale unor cărți începute și abandonate și un cotidian agitat, amestec de adaptare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
țină încă o zi, să reziste entropiei universale. În afară de catolică, universalistă, propaganda este și totalitară. Marile totalitarisme - fascismul, nazismul, - au folosit propaganda ca pe o superarmă, fapt care ocultează natura totalitară a propagandei înseși, indiferent de utilizator. În propagandă, orice relativizare este interzisă, orice acceptare rațională a unei alternative, de asemenea. Opusul, concurentul, rivalul temei de propagandă este fie ignorat, fie denigrat sau demonizat. Adolf Hitler : „Ce s- ar spune despre un afiș menit să laude un săpun și care ar
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]