1,289 matches
-
fără a purta o discuție demnă de acest nume, înseamnă că vor să se debaraseze în același timp. Dar nu este oare o admitere? Nu este oare semn că nu sunt capabili să se confrunte cu obiecțiile deja făcute tezelor reluate - deoarece „analiza nouă” nu este niciodată cu adevărat nouă - și se preferă trecerea sub tăcere a acestei dificultăți? Pe de altă parte, astfel de obiecții au fost citite cu adevărat în altă parte, dar în ce fel? O atare atitudine
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
precedent. Pe teritoriul Sciției Minor, munca de cercetare și săpăturile arheologice, dar și publicarea rezultatelor, se situează pe aceleași coordonate majore de extindere, de o mare amploare și diversitate tematică. Astfel, la Histria, Tomis, Callatis, Argamum, s-au continuat ori reluat - cu diferite intensități de timp și cercetare - săpăturile în straturile romano-bizantine, situație verificabilă și la Tropaeum Traiani, Aegyssus (Tulcea), Noviodunum Isaccea, jud. Tulcea). Ample cercetări și de lungă durată s-au efectuat și în cetățile romane târzii de la Dinogeția, Capidava
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
TE LUPTA ÎMPOTRIVA LOR, CI DEVANSEAZĂ-LE! ADAUGĂ NOI LAURI PRESTIGIULUI ȘI FAIMEI NUMELUI ISHER. \ ÎȚI MULȚUMESC PENTRU SFAT, RĂSPUNSE EA CU RĂCEALĂ. HEDROCK SE ÎNCLINĂ ȘI ZISE: \ AȘTEPT VEȘTI DE LA DUMNEATA PÎNĂ-N DOUĂ LUNI. LA REVEDERE. ZUMZETUL CONVERSAȚIILOR RELUATE ACUM CREȘTEA ÎN URMA LUI ÎN TIMP CE SE ÎNDREPTA SPRE SUITA DE UȘI BOGAT ORNATE DIN CAPĂTUL CELĂLALT AL ÎNCĂPERII. IEȘI, IAR APOI, CÎND NU-L MAI VEDEA NIMENI, GRĂBI PASUL. AJUNSE LA LIFTURI, PĂȘI GRĂBIT ÎN UNUL DIN ELE ȘI APĂSĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și tulbure începuse să mormăie în surdină. Observă că alinierea vizibilă a cartierelor de barăci ajunsese mult mai aproape de șosea, ca un furnicar care se întoarce la potecă după ploaie, își zise, ridicând din umeri, atacurile camioanelor vor fi curând reluate, și, în sfârșit, făcând un enorm efort pentru a îndepărta umbra care-l însoțise, pătrunse în traficul confuz al orașului. Nu era încă momentul să-l ia pe Marçal, avea destul timp pentru a se duce la departamentul de achiziții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
alta e, tot alta, ca soarele antic, un rod al fiecărei dimineți. S-alcătuiește din lumini pe care nu le-nveți, se înfiripă din splendori pe care tăcând le preamăresc. Făptură fără ieri, întruchipată iar și iar, în ciclurile arzătoarei, reluatei tinereți îmi este dat, până la capătul acestei vieți, în fiecare zi din nou s-o cuceresc. ULISE De pe liman pe golfuri privirea ți-o rotește. E liniște ca-n ziua când mă-ntorsei hoțește și ți-am golit de oaspeți
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ajutat să situez altfel politica, undeva Între povestirile obscene și filozofie” (p.18). 9 Bloom, care a scris o teză de doctorat despre filozofia politică a lui Isocrate, a publicat mai ales articole, studii, eseuri, capitole În lucrări colective (unele reluate În volum, la insistențele prietenilor, sau postum). A tradus, adnotat și interpretat opere de Platon (Republica), Rousseau, Kojève. A semnat cărți ca Shakespeare's Politics (În colaborare cu Harry V. Jaffa, 1964; reeditată În 1981), The Closing of the American
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de cine, iar inimile se strâng de fiecare dată când ea se aude. Din pricina rostirii atât de dese și spre nenorocirea tuturor căutătorilor de extratereștri, universul lipsit de imaginație a ajuns în ultimele secole aproape un tic verbal, o sintagmă reluată ca o obsesie. Asolizarea pe o planetă virgină aduce, deși puțin probabil, câteva peisaje interesante pe care merită să le înregistrezi. Principala schimbare o reprezintă însă gravitația naturală - cu grețurile ei temporare - și multele zile plicticoase lăsate în grija computerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu-ți semnalez decât una mai frapantă. Am Întâlnit-o la pagina 113 și se referă la faptul că tu nu stăpânești temeinic, din punct de vedere semantic, termenul „sintagmă”. Este vorba de enunțul „S-o prindă mîntuită Într-un reluat azur”. Aici nu avem o simplă sintagmă, cum greșit crezi tu, ci o propoziție În toată regula. Spre a nu rămâne contrariat, voi clarifica lucrurile, apelând la definiția pe care dicționarul o dă noțiunii de sintagmă. Iată ce citim la
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
socială"52. Adesea numele celor doi savanți francezi sînt alăturate, dar e limpede că, după mărturisirea lui Allport, "dintre cărțile de psihologie socială care s-au scris vreodată, cea mai mare influență a avut-o Psihologia mulțimilor". O carte imediat reluată, comentată, criticată și evident plagiată. Ea formează în mare parte sursa de inspirație și materia celor două prime manuale de psihologie socială: cel al englezului McDougall 53 și cel al americanului Ron, iar influența ei se prelungește încă. Mă număr
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Istoria. Faptul că o știință reia și adaptează rezultatele unei alte științe nu are nimic ieșit din comun: chimia a reluat rețetele bucătăriei, electricitatea pe acelea ale chimiștilor cărora le plăcea să se joace cu focul electric. Dar cînd materia reluată și adaptată devine parte integrantă a societății și culturii, ea dobîndește un fel de adevăr de ordin istoric. O astfel de confirmare au obținut, în epoca noastră, psihanaliza și marxismul. Ea rămîne "adevărată" chiar dacă un examen scrupulos reușește, în cele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
acestui paradox al „impresiei originare” (Ur-impression), tematizând natura „sintezelor pasive” din perspectiva celui obligat să restituie puritatea momentului prim al percepției 1. Eșecul încercării sale se va datora deciziei teoretice luate în prelegerile de la Göttingen (1904-1905) asupra temporalității, menținute și reluate apoi în textele de referință ale Meditațiilor carteziene (1929). Husserl a înrobit impresia originară în cadrul de analiză al tipurilor specifice de intenționalitate; el a supus „impresia originară” trecerii din staza pură a prezentului (acum) în ecstaza trecutului (atunci); impresia originară
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a fost mereu testată în mărturisirea caracterului viu al trupului lui Hristos. În acest punct, scrierile lui Irineu al Lyonului se dovedesc hotărâtoare întrucât indică actul Întrupării ca pe o necesară manifestare a dinamice patetice interne a Vieții. Maxim Mărturisitorul, reluat apoi de Ioan Eriugena și Duns Scotul, socoteau la rândul lor că Întruparea Logosului divin s-ar fi putut petrece independent de drama căderii adamice. Fiecare corp subiectiv datorează Vieții transcendentale puterea nucleară de individuare (recursul oricărui gest la un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cu un univers imaginar restrîns la cîteva elemente devenite deja clișee, cărora numai accentele naive aparținînd vîrstei le conferă o anume autenticitate. Natură fundamental elegiacă, el Își marchează deocamdată „mîhnirile”, „tristețile” ori „sfîrșirile” la modul adesea exterior, prin calificative mereu reluate, pînă la saturație, - de unde și senzația de monotonie. Ceea ce Îl distinge, totuși, anunțînd producțiile viitoare, este - observată Încă de E. Lovinescu - „o facilitate aproape prodigioasă de a se exprima În comparații și imagini” care, adaugă criticul, „se anulează tocmai prin
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ci implicînd subiectul producător, devenit agent dinamic. „Revelația” vizată (despre care vorbesc de atîtea ori textele programatice ale militantului avangardist) ar fi atunci aproximată nu ca sens preexistent sau ca țintă definitiv precizată, ci ca traseu, ca itinerariu dinamic mereu reluat, spre o mereu incompletă identificare a propriului contur spiritual, proiectat pe fundalul În spectaculoasă metamorfoză al macrocosmosului. „Înțelesul” e, În ultimă instanță, chiar mișcarea constructiv / destructurantă a poemului, instituit ca realitate sui generis, omoloagă tensiunii trăirii, cu meandrele și discontinuitățile
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nivelul universului imaginar și al tehnicii discursive. Poetul rămîne În continuare o sensibilitate prin excelență deschisă, cu aceeași extraordinară disponibilitate de a surprinde „miracolul” metamorfozelor universale, cu o frenezie senzorial-imaginativă ce se dezvăluie ca agent transformator, Într-un proces mereu reluat al „alchimiei imaginii”. „Printre versurile sale - scria Pompiliu Constantinescu În recenzia cărții - te poți plimba ca printr-un hățiș nesfîrșit, poți schimba direcția, fără teamă de a pierde firul călăuzitor, te poți Întoarce sau ești liber să sări de la sfîrșit
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
elegiacă a subiectului liric urmărit de imaginea „orașului Întunecat”, cu străzi, piețe și cheiuri pustii, cu parcuri În putrezire autumnală, cu „odăi stinse” etc.; spațiu ce se lăsa descoperit, În atmosfera-i mohorîtă și apăsătoare, prin parcurgerea unor itinerarii mereu reluate („preumblări”, „plimbări bolnave”, „rătăciri”), cu „panorame”, „cheiuri stinse”, „parcuri vechi” ș.a., orientate, În ultimă instanță, spre un orizont al evaziunii eliberatoare. Or, În ciuda Însemnatelor deosebiri de „stil”, ceva din aceste inițiale tipare va rămîne productiv În coagularea imaginarului poetic al
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de cadrele didactice specializate (cooperarea dintre școlile speciale și cele obișnuite, parteneriatul și lucrul În echipă Între cadrele didactice din școlile obișnuite și specialiștii În educația copiilor cu dizabilități). • În anul 1992 Consiliul Europei a elaborat o serie de recomandări, reluate ulterior, cu privire la educația copiilor și a persoanelor cu dizabilități. Astfel: - toți copiii cu dizabilități, indiferent de natura acestora, au dreptul la o educație adecvată, Într-un mediu corespunzător, potrivit cerințelor și dorințelor proprii sau ale familiei; - frecventarea școlilor generale de
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
școlilor obișnuite. Această ultimă metodă s-a dovedit a fi, În cele mai multe cazuri, ineficientă, fapt dovedit și de experiența unor țări europene (Marea Britanie, Danemarca, Olanda, Norvegia, Suedia etc.) În anii ’70, când așa-numitele „clase de recuperare”, Înființate atunci și reluate ulterior sub diferite denumiri, nu au condus la rezultate spectaculoase, ba chiar au afectat calitatea procesului didactic, din cauza creșterii decalajului dintre clasele de nivel superior și cele de nivel inferior. Iată de ce, atunci când se discută problema integrării În școlile de
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
poezie este totuna) și se rotește În jurul unui obiect lipsit de determinările obișnuite. Ienăchiță, Alecu cîntă mai ales iubirea și aproape deloc femeia individualizată moral și corporal. Înflorește În jurul acestei imagini abstracte o Întreagă mitologie a jertfei și a suspinului, reluată, Îmbogățită de urmași. Elementele ei sînt cunoscute: boala fără leac, durerea ce răpune, oftările adînci și invocarea morții ce ar trebui să pună capăt suferinței. Dragostea este fie o floare, fie un puișor canar care sfîșie o inimă Înlănțuită, fie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
construit printr-o recurență nebunească a clișeelor. Alecu o numește Într-un loc „un nu știu ce prea dulce” care, după el, ar fi chiar esența iubirii. Înțelegem atunci că toate stihurile se Învîrt În jurul acestei noțiuni, dealtfel comune În poezia veche, reluată și de romantici. Poetul nu cutează s-o fixeze Într-o imagine, cum un spirit religios nu cutează să deseneze chipul divinității. Îi adîncește aproximarea printr-o negație: negație care Îngroașă existența unui misterios ce, ființă numenală, cogito-ul, marele necunoscut
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
e un lucru ce treaba strică! De femei, frate-ți spui drept, mi-e frică!” Învinuirea, care a devenit deja o tradiție În poezia Văcăreștilor, ia la Iancu forme mai agresive. Adevărat iubita, compoziție În trei părți, dezvoltă Întîi tema, reluată mai târziu de Eminescu, a cruzimii femeii (nemilostive) și a vieții fără rost. Soluția este moartea răzbunătoare a bărbatului: „Dar după moarte-mi să nu crezi că vei avea scăpare De Împizmuită umbra mea, a te urma oriunde: O vei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a medita nu-l părăsește pe Conachi, cîntăreț al pasiunii și, Într-o oarecare măsură, filozof liric al pasiunii. Conceptul de amor este urmărit pe plan moral și În relație cu alte sentimente. Faimoasă este legătura dintre amor și prieteșug, reluată și de poeții din generația de la 1840. Este vechea dilemă Între iubire și prietenie rezolvată În epoca Renașterii În favoarea prieteniei: pentru o femeie (o iubire) nu poți să trădezi un prieten... Conachi Încearcă să unească cele două forme ale afecțiunii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
1837), parte culese de la alții, parte scrise de el. Cincisprezece poezii sînt de Alecu Văcărescu, două de Ienăchiță și opt de Iancu Văcărescu. Paternitatea altora e greu de stabilit. În 1850 publică ?????? Amorului sau CÎntătorul dorului, o antologie de poezie ?????? reluată, Într-o formă amplificată, În 1852. SÎnt În prima ediție, 88 de poezii, În cea de a doua, 298. Unele aparțin Văcăreștilor, lui Conachi, Momuleanu, CÎrlova, Alexandrescu, Bolliac, Bolintineanu, G. Sion, C. Aricescu, altele sînt de autori uitați ca M.
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
că toți poeții din epocă scriu și mai multe genuri, că trecerea de la elegie la satiră este un fenomen curent. Dualitatea nu-i un simplu fenomen stilistic (specific fazei culturale a literaturii), dualitate exprimă disponibilitățile spiritului Întemeietor”. Ideea principală, mereu reluată și explicitată, a cărții e că „nașterea conștiinței lirice coincide cu naștere conștiinței erotice” („Arta de a iubi a creat, dar, o artă de a scrie”): „Nașterea conștiinței lirice este determinată, la cei mai mulți (s.n.) dintre poeții de la Începutul secolului al
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de atingere a acestui scop, care, de fapt, este și intangibil. Este însă un scop asumat, temerar, prin care omul îi înfruntă pe zei. Este, de fapt, sensul omului sisific din secolul al XX lea, condamnat la o activitate mereu reluată, fără finalitate pentru om, pentru muncitor. În ce mă privește, consider că întrebarea dacă fericirea este o stare de activitate sau de repaus poate fi corelată cu problema sensului existenței umane. În acest caz, ne putem întreba dacă omul este
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]