1,378 matches
-
Mare”, „Trădarea, o formă de iubire a sinelui ?”, „Prin Lumină, spre Cetatea lui Dumnezeu”. A doua parte a cărții nu constrastează ci, cum deja am afirmat, completează într-o altă manieră parte din afirmațiile făcute. Acum se pleacă de la succinta rememorare a unor experiențe personale, comentate ulterior prin prisma citatelor biblice ori ale Sfinților Părinți. Realmente inedită este a treia parte a volumului, acolo unde ne surprinde interesul pentru un gânditor relativ necunoscut maselor largi. Omraam Mikhaël Aïvanhov este prezent prin
Daniela Gifu – „Eu, tu și El. Oglindiri spirituale” () [Corola-blog/BlogPost/339954_a_341283]
-
istoria rațiunii pure?! De altfel, doctorii repeta ceea ce au scris I. Nica și Octavia Vuia. E dreptul fiecăruia dintre doctorii care scriu în această carte să analizeze subiectiv semnele medicale păstrate (că documente reale, ca mărturii contemporane poetului, ca amintiri, rememorări...). Eu am analizat și am adus la lumină [Autopsia lui] Mihail Eminescu (autor Suțu), Creerii lui Eminescu (autor dr. Al. Tălășescu), mărturia nepotului doctorului Suțu, o mărturie din arhiva A.C. Cuza. Cu puterea acestor probe, cer deshumarea lui Eminescu. Academicianul
Maladiile lui Eugen Simion. Constantin Barbu sare în apărarea lui Eminescu () [Corola-blog/BlogPost/340048_a_341377]
-
faptelor consemnate în timp, căci nu altceva fac chiar ele acolo, în preajma casei profesorului, dar desigur, într-un alt mod. Autorul își încearcă abilitatea scriitoricească de portretist în cuvinte fără să se aventureze în fantezii riscante. Episodul Unirii îi îngăduie rememorarea tuturor personalităților care au contribuit de-a lungul secolelor la acest act politic plenar și astfel va picta pe cei 30 de fii ai Unirii celei Mari, care au contribuit la realizarea “României dodoloațe”, în cunoscuta expresie blagiană. Un deliciu
Colibele ca artă arhetipală. Cronică literară, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339245_a_340574]
-
coperta unei cărți, purtând titlul Micuța Bijou. Mărturisesc că nu știam prea multe despre acesta și nici nu-i citisem vreo carte. Știam că este laureatul Premiului Nobel pentru Literatură 2014, titlu motivat de membrii juriului cu vorbele „pentru arta rememorării prin care evocă cele mai absconse destine umane și dezvăluie universul vieții sub ocupație“. Am împrumutat-o cu gândul să o citesc în timpul ce va urma. Cât să fie acesta? Doar un răspuns evaziv, depinde cât de mult mă va
Patrick Modiano: Micuța Bijou. Pe urmele mantoului galben – Recenzie, a Danielei Gîfu () [Corola-blog/BlogPost/339419_a_340748]
-
personajelor, care au trecut prin libațiuni repetate în cursul vizitei la maternitate (și după aceea la un bar apropiat) precum și obsesiile lor, mai mult sau mai puțin freudiste, atât în atmosfera specifică a locului unde se află cât și în rememorarea, mai mult sau mai puțin coerentă, a unor imprejurări de mai devreme din cursul zilei. Partea a III-a Intoarcerea Episodul 16. Eumeu (acesta fiind numle bătrânului porcar al lui Ulise care-l primește, fără a-l recunoaște, însă cu
James Joyce – Ulise. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339466_a_340795]
-
cu strigăte furioase / pe întunericul tare ca piatra!”. Dorul de materialitate atenționează aupra unei suferințe prea mari, din ale cărei chingi spiritul vrea să scape și negăsind înțelegere la nimeni, ridică idoli salutari din trăirile pe care le rodează; în rememorare, le recunoaște ca pe niște entități dominatoare, din a căror instanță ia partea convenabilă. Tendința de a șoca prin imagine se estompează în Pastorală. Atenția cade asupra amiciției cu S. Popescu. Totuși, viziunea asupra generalului rămâne vivantă, aproximativ ludică, precum
N.N. Negulescu: Ochiul de foc () [Corola-blog/BlogPost/339572_a_340901]
-
vorba de o lume trăită, dar apusă, evanescentă, estompată de trecerea timpului, o lume din memorie: „lumea aceea este scufundată în memoria mea, e interioară, e pierdută, fără biata mea aducere-aminte ea nici nu există”. Metoda de construcție o reprezintă rememorarea, iar criteriul de selecție și evaluare îl constituie năstrușnicia, sub formă de straniu, bizarerie, originalitate, singularitate, originalitate: „regula acestor însemnări să descopăr cioburile prețioase, să le scot la suprafață și să încerc să le descifrez, (...), să recompun de unul singur
GABRIEL CHIFU: Viaţa ca o operă literară, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339567_a_340896]
-
este permanent pus în întârziere de trecerea timpului. Se poate spune că două sunt elementele de expresivitate estetică care fixează spiritul într-un timp mai îngăduitor, mai răbdător, mai îndurător, într-un timp al resemnării și întoarcerii la sine prin rememorare: a) convingerea că lumea are un sens și b) recunoașterea semnelor că viața individuală are un sfârșit, că moartea constituie de la un moment încolo o perspectivă de neevitat. „Târziu, foarte târziu - reflectă spiritul creator - acum, după aproape cincizeci și cinci
GABRIEL CHIFU: Sensul vieţii şi spectrul morţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339569_a_340898]
-
a călători, iar nu pentru a ne conduce la o destinație; cât suntem pe drum să ne comportăm ca niște călători. „PROF PE DRUM” este o traversare a Americii, de la un ocean la alt ocean, pe trei rute: una a rememorării și a prieteniilor, una a punctelor de senzațional și a căutării destinului, iar o alta a identității româno-americane. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
ANDREI CODRESCU: Transparenţa S.U.A./U.S.A. transparence (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339585_a_340914]
-
și la vârsta asta mă crede copil! Îmi zice la telefon: Să fii cuminte !” Jurnalul prinde și o amintire despre prietenii din Bălcești : Vasile Oprea (Vaslică a lu’ Tirina), Mărin Covrig (coleg de primară) și Gheorghe Lupu (vecin din Bălcești). Rememorarea serilor dansante avându- i pe aceștia drept cântăreți trezește sentimentul : „Ce vremuri ! Eram flăcăi!” Deplasările prin Guangzhou și în Singapore rețin aspecte culturale care sunt, probate prin fotografii relevatoare. Literatura paradoxistă constituie o „neutrality”: ea conține ceea ce Florentin Smarandache numește
FLORENTIN SMARANDACHE: Extensica şi estetica paradoxistă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339641_a_340970]
-
că o parte a efortului estetic este transmiterea unui mesaj existențial. Despre cartea lui Andrei Codrescu Praf pe drum, criticul face vizibil că aceasta este „o traversare a Americii, de la un ocean la alt ocean, pe trei rute: una a rememorării și a prieteniilor, una a punctelor de senzațional și a căutării destinului și o alta, a identității româno-americane“. Pe de altă parte, mesajul ei generic este descifrat în trecerea timpului: drumurile sunt spații pentru a călători, iar nu pentru a
ȘTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesaje și texte gânditoare () [Corola-blog/BlogPost/339650_a_340979]
-
tinere și albe, cum le știusem odinioară, iar pe un deget strălucea mărgăritarul inelului pe care i-l dăruisem, pecetluind cu el o efemeră logodnă. Cineva îi împlinise ultima dorință îngropând-o exact în locul unde-mi scrisese să trec”. În rememorări, se estompează imposibilități de accedere oriunde, peste podele șubrede și peste pericol: „Într-o zi, pe mama au atacat-o pe stradă niște derbedei. Unul mai tupeist a urmat-o chiar în curte, iar ea s-a refugiat cu mine
Opinii despre veşti incerte () [Corola-blog/BlogPost/339681_a_341010]
-
o vede prevalentă, considerându-l pe Buzura „un moralist grav și lipsit de umor”) și o angajare meditativ transformatoare (pe care N. Manolescu o vede ca „rechizitoriu”). Retorica buzuriană edifică epicul prin frecventa mobilizare a următoarelor proceduri narative: povestirea, confesiunea, rememorarea, introspecția, deplierea unui flux al memoriei, portretul, istorioara, eseistica, multiplicarea vocilor narative, concentrarea timpului narativ, abandonarea cronologiei, monologul ș.a. Fără a intra în amănunte în ce privește rolul cunoașterii în gândirea eroilor buzurieni, trebuie să arătăm că, în general, aceștia se raportează
AUGUSTIN BUZURA: Mihai Bogdan la bătrâneţe, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339654_a_340983]
-
și sugestie: “Ce faci lumină în visul meu/ Mă chinui să te privesc,/ Să-ți privesc mâinile/ Picioarele sărutate de ape,/ Dar tu te asemeni cu mine/ Foarte mult,/ Ești la fel de singură/ Ca atunci când te caut.” “Zgomotul ce strivește ninsori” Rememorarea afectivă, spațiul amintirii unei trecute iubiri se concretizează la Victorița Duțu într-o comuniune cu natura, pe care eul liric o transfigurează poetic printr-o imagistică bogată. Poeta descrie senzații și simboluri ale solarității, redate sugestiv prin filtrarea luminii în
POEME DESPRE SOARE, FLORI ŞI LINIŞTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340838_a_342167]
-
să se deschidă. Poeta conservă în aceste versuri o lume fixată într-o aură de eternitate, într-un orizont al sevelor reunite, cosmice și telurice. Secunde În “Scrisoare” - “Am primit o scrisoare./ De la cine e ?/ E de la tine la mine” - rememorarea afectivă a unei povești de dragoste schimbă perspectiva poetică. Versul pendulează între un plan al prezentului și unul al trecutului, între “secunda aceasta,/ Și secunda aceea”. Atmosfera erotică este tipic romantică, de basm, de ritualitate a momentelor si a gesturilor
POEME DESPRE SOARE, FLORI ŞI LINIŞTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340838_a_342167]
-
pe care învățăm să ni-i păstrăm. Altfel ne înghite singurătatea.” Așadar, iată o scriere literară memorabilă, cu totul specială prin modul în care a fost gândită și elaborată, care îndeamnă la reflecție adâncă asupra destinului unui mare OM, la rememorarea personalității și a operei pilduitoare a Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Antonie Plămădeală, ce emană și azi căldura sa umană, un OM care, înainte de a trece la cele veșnice (în ziua „Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul” - 29 august anul 2005
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – NICHOLAS BUDA ŞI ANASTASIA (ANA) BUDA, MITROPOLITUL ANTONIE AL ARDEALULUI. RUGUL APRINS AL CONŞTIINŢEI NEAMULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 769 din 07 februari [Corola-blog/BlogPost/341392_a_342721]
-
Tine, Doamne“) vine certitudinea că, atunci când va fi să se întâmple Plecarea, aceasta va însemna nu sfârșitul, ci regăsirea alături de cei dragi în cer. Din același motiv, părinții demult duși, sunt evocați nu cu tristețe, ci melancolie împletită cu bucuria rememorării. A plecat măicuța ... - ne spune poeta -, totuși „iese-n prag, face cu mâna“, „parcă (o) văd pe-a mea măicuță/ stând la masa cea rotundă“, iar în Părinții ne face cunoscut că ei „mi s-au dus/ Până dincolo de stele
IMUNITATE ABSOLUTĂ SUB CUPOLA TIMPULUI de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341505_a_342834]
-
LĂUNTRICE Ioan Gh. Tofan, Piața Veche, (Călătorii paralele I) Fundația Culturală ANTARES, Galați, 2013 Un amestec ciudat de frustețe și candoare (dar, în lumea lor și spinii pot fi catifelați și tandri!) un veșnic monolog al vocii auctoriale, paralel cu rememorarea unor vechi sau mai noi întâmplări, acesta este subiectul cărții de față. Autorul ține să-și explice totul, sub pelerina retoricei întrebări: altfel cum? Un stil autopersiflant cât cuprinde, bagatelizându-și trăirile și sentimentele sub masca umorului care uneori ia
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
psihice nu vor putea fi vindecate niciodată. Prin arestarea unui nevinovat, chiar personajul cu care făceam cunoștință în debutul romanului, acțiunea romanului se complică, purtându-ne prin flasch-back în perioada comunistă pictată magistral de autor, în secvențe antologice desprinse din rememorările lui Gabriel. Remarcabile sunt câteva scene familiale ale părinților săi, discuțiile țăranilor de la cârciumă și visurile de îmbogățire ale lor, rapid spulberate în noua conjunctură politică. Toate aceste manifestări se derulează rapid prin fața cititorilor în timp ce discret se insinuează în text
ROMANUL CARE ACUZĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341791_a_343120]
-
îndumnezeirea omului, reliefate în mod constant de tradiția patristică, nu constituie o utopie. „Dumnezeu s-a întrupat pentru ca omul să se îndumnezeiască”, afirmă Sfântul Atanasie cel Mare. Icoana este, pe de o parte, o mărturie despre originile omului, redescoperirea sau rememorarea chipului de rai, pe de alta, însă, anticipează și adeverește despre chipul omului răscumpărat în Hristos și transfigurat în slava dumnezeiască. - Anul trecut ați fost nominalizat cu volumul „catacombe. aici totul e viu” la premiul Mihai Eminescu și premiul revistei
PUTEREA CUVANTULUI INTERVIU CU SCRIITORUL FLORIN CARAGIU de VICTORIŢA DUŢU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342491_a_343820]
-
nave spațiale. Probabil că vom popula alte planete, având între ele sisteme de transport super rapide. Nu cred că aș da 912-ul pe o navă spațială. Cel puțin așa gândesc acum, reintrând în oraș. O spălătorie. Răgaz bun de rememorare al turei și un duș rece la propriu. Am uitat din greșeală fantele de ventilație deschise. Nu, nu. N-aș da 912-ul ăsta pe nici o navă spațială, altă planetă sau mai știu eu ce. Și nici 1969 pe 2015
Toamnă târzie de 1969 () [Corola-blog/BlogPost/338026_a_339355]
-
La acest aspect am cugetat cu ocazia sărbătorii internaționale a muncii. Paradoxal, avem o zi de celebrare a muncii, în contextual în care numărul șomerilor este în continuă creștere. Pentru mine, ziua de 1 Mai este mereu un prilej de rememorare a acelor vremuri, iar acum - întâmplător - mi-am amintit de versurile poetei Veronica Porumbacu, pe care le-am învățat în școala primară. Am încercat să le analizez și să văd ce s-a ales, astăzi, de modelul idealului dezirabil al
TATĂL MEU de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344383_a_345712]
-
în această carte sunt diverse.De la activitățile sale și a colegilor de pe cele două șantiere, până la comentariile despre starea socială, economică și politică a țării într-o perioadă când poporul roman era supus înfometării. Cartea este un amestec subtil de rememorare, inteligență, reportaj documentarist, de lirism bine temperat și introspecție. Cartea oscilează între memorialistică și narațiune romanescă, despre efluviile dramatice de pe șantierele de la Gilău și Leșu și despre viața și familia inginerului Marisu Mălai, personajul central al cărții, asupra căruia se
MONOGRAFIA- OGLINDĂ A UNEI VIEŢI CE A CTITORIT CETĂŢI DE LUMINĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343736_a_345065]
-
ta/ Ți-naltă pururi Osana/ Și tot ce mișcă/ Ție-ți spun/ Că Ești Puternic și Ești Bun/ Noi pe Tine Te lăudăm” Ieșirea din biserică am înfăptuit-o cu greu, încercam o revenire la realitatea rutinei zilnice, deși, odată cu rememorarea, nu mai puteam avea un același nivel de referință. „Să mergem spre casă”, îmi spuse la poartă și începurăm să coborâm dealul în liniște și răcoare. Pe la mijlocul drumului își aprinse pipa și tutunul se răspândi în miros de cireșe pe
ANAMNESIS de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343004_a_344333]
-
persistă în nevindecarea sentimentelor de iubire, asaltînd prezentul imaginației: ‘’Iubito,-n vremea care vine, /îți spun cu tonul cel mai grav,/ rămîn nevindecat de tine/ și-mi place să rămîn bolnav’’(Rămîn nevindecat de tine). Privirea este un pretext pentru rememorare: propulsează închipuirea spre spațiul trăirilor de altădată. Catrenele, majoritatea în stil clasic, deconspiră predilecția poetului pentru prozodie incantatorie, cu o voluptate irepresibilă a rostirii și o dicție impecabilă, ce împing unele poeme către discursul muzical în care par a se
IULIAN PATCA-70, ARTICOL DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343123_a_344452]