1,047 matches
-
zone de inspirație, ci textul ca loc de răscruce, de întâlnire (de receptare și de inserție totodată) cu ansamblul social-istoric al umanității. De fapt, nu este vorba decât de un nume nou pentru binecunoscutele și foarte tradiționalele "influențe" (plagiate, citate, reminiscențe, aluzii, imitații, parodii, pastișe, parafraze, pe scurt întreaga sferă a "literaturii făcute cu literatură"). Aceeași Mărie cu altă pălărie. (Hăulică: 1981, 20)51 (Marino: 1998, 97) Pentru Michael Riffaterre 52, intertextul se referă la "unul sau mai multe texte pe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ocurențelor unităților lexicale nu este lipsită de semnificații pentru ideea operei. Astfel, remarcam cu surprindere inexistența termenului prezent în proza antumă, cu accent pe aventura timpului, în care s-au angajat Dan-Dionis și Maria. Așa cum [Archaeus] trădează o predilecție pentru reminiscență, nuvela Cezara pare că nu vrea să pună în lumină componenta idilică a subiectului, ci pe aceea artistică. Urmărind frecvența absolută, ajungem la unitățile lexicale cu numărul cel mai mare de ocurențe: portret (16)-pictor (12)/pictură (2)-sculpta (3
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mândră la privit (Eminescu : 2011, I, 318). Privind ostrovul, acest paradis terestru, din perspectivă aeriană, avem imaginea unei structuri în formă de mandala remarcă Ioan Petru Culianu (2012, 108), care face și desenul (fig. IV). Cele patru izvoare constituie o reminiscența biblică, însă structura insulei sugerează, mai mult decât orice izvor intertextual, originea onirică a reprezentării (Poate și discipolul lui Eliade consideră ecourile onirice ale unei geografii mitice personale, fixate in illo tempore, în copilărie). Fig. IV Insula lui Euthanasius (după
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
curând retoric. În schimb, în [Archaeus], tonul interogativ trădează un interes autentic de a afla răspunsul: care este criteriul realității? (h1) O băutură preparată dintr-un burete mărește proporțiile lucrurilor. Un pai pare mare cât o bârnă și omul, în reminiscența figurei ce o avuse înainte de asta, sare peste un fir de pai din drum. Un lan de grâu devine o pădure de aur, oamenii devin urieși și poate că povestea veche, că-nainte urieșii locuiau pământul, atârna de construcția ochilor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Nu sunt aceiași actori, deși piesele sunt altele? E drept că după fondal nu suntem în stare a vedea. Și nu s-ar putea ca cineva, trăind, să aibă momente de-o luciditate retrospectivă cari să ni se pară ca reminiscențele 50 unui om ce demult nu mai este? (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 63). (h) Ei bine, privește viața ca o comedie cine-o aranjează? Privește omul ca o mașină cine-o ține? Privește natura ca un decor cine-o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
variantă parțială" dată variantelor care au condus la opera Cezara și la aproape-opera [Archaeus]. Sunt parțiale, fără îndoială, dar cu ceva în plus. 50 În ambele variante ale prozei [Archaeus] în varianta finală, ca și în cea numită parțială neologismul reminiscență, utilizat o singură dată în toată proza antumă (Dicționar..., Irimia: 2009, 603), apare de trei ori în o singură pagină. 51 [Allégorie est une figure macrostructuralle de type complexe. On dit traditionnellement qu'elle consiste en une suite de métaphores
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
extrase din studii de caz sau din protocoale ale unor examene psihologice, o sinteză a relațiilor cu alte mecanisme de apărare, precum și date referitoare la semnificația pentru patologie. Un asemenea mod de prezentare a mecanismelor de apărare nu constituie o reminiscență a psihologiei predate în facultate, în care accentul se pune pe entitățile psihologice, ci pur și simplu o încercare de a aborda această temă - în care confuziile sunt, din păcate, numeroase - cât mai clar și mai didactic posibil. Sperăm că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pot exprima succesiv două pulsiuni opuse: prin urmare, nu putem vorbi despre o anulare reală, ci doar despre exprimarea unui „dublu sentiment” (Freud, 1909b/1979). Freud găsește în superstiție, în practicile magice, în obiceiurile populare și în riturile religioase o reminiscență a anulării retroactive (1926/1995). El remarcă la filosofi o supraestimare a magiei cuvântului (1933/1984) și face o apropiere destul de surprinzătoare între cura psihanalitică și anularea retroactivă. „Interlocutorul imparțial”, acel personaj imaginar căruia Freud îi prezintă psihanaliza (1926/1985
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
un eveniment suflând asupra lui, ci face pur și simplu două gesturi opuse, trădându-și astfel afectele contradictorii față de iubita sa. Dar, atribuind în mod obișnuit gândirii sale, sentimentelor și dorințelor pe care le încearcă o atotputernicie care este o reminiscență a megalomaniei infantile, el atașează cu siguranță acestor gesturi anodine o însemnătate excesivă, poate chiar magică. Potrivit lui Freud, „el ridică piatra din calea iubitei sale, dar anulează apoi acest gest de iubire, așezând-o la loc pentru ca trăsura să treacă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
remarcă Ilarie Chendi, cu note critice, proză (Schițe și portrete, Domnica, Roza ultimă ș.a.), și I. Scurtu, în postura de autor de versuri. Nuvele și schițe semnează V. Ranta-Buticescu, Margareta Moldovan, Emilia Lungu, iar Ieronim G. Barițiu este autorul unor Reminiscențe, dedicate lui Mihai Eminescu. În R. s-a publicat multă poezie, aparținând fie transilvănenilor Andrei Bârseanu, Aurel Ciato, George Simu, Lucreția Suciu-Rudow, V.B. Muntenescu, Petrea de la Cluj (P. Conda), O. Bocea, Viora Magdu, Elena din Ardeal și Emilia Sabo, fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289131_a_290460]
-
poveștile și legendele de altădată. Acest lucru poate părea anecdotic. Dar anecdota este semnificativă prin aceea că amintește că legătura socială nu se mai structurează plecând de la idolii ideologici, ci mai degrabă de la figurile carnale care sunt, ca tot atâtea reminiscențe platoniciene, expresiile instinctelor sociale. Este ceea ce trebuie luat în serios. Căci, dincolo sau dincoace de naivul pro-gresism modern (occidental, iudeo-creștin), bătrânele fantome continuă să lucreze inconștientul colectiv și își fac, aici și acolo, la bine sau la rău, apariții discrete
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
relația Bisericii vizibile cu Biserica invizibilă, în timp ce creștinismul, în forma lui raționalizată (protestan-tizată?), ar fi, din contră, separația. Remarcă judicioasă prin aceea că relația dintre vizibil și invizibil este foarte magică, păgână. Există deci în această concepție despre catolicism o reminiscență politeistă 94. Iar venerarea Fecioarei, căreia îi este închinat un cult de hiperslavă, cea a sfinților, cărora li se acordă un cult de slavă, fără a uita diversele ritualuri liturgice cu consonanță arhaică: sărbători de rugăciuni, Crăciun și solstițiul de
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
afâna imensul câmp al gândirii contemplative"96. În același timp, împotriva a ceea ce putem considera ca o veritabilă ontologizare a Istoriei, în forma culminantă pe care a atins-o în dialectica hegeliană sau marxistă, trebuie să recunoaștem că există uimitoare reminiscențe, și chiar reveniri ale lucrurilor arhaice, pe care simpaticul optimism occidental credea că le-a depășit. Mitul unui progres sigur de el însuși, spri-jinindu-se pe un evoluționism pe care nimic nu-l poate zădărnici și care, ineluctabil, va "depăși" toate
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în profunzime. În ființa lor în întregul ei. Ele urmează, astfel, länger Weg der Bildung, această lungă cale a vieții de formare. Și când Hegel arăta că este ceea ce permite "a intra în lumina spirituală a prezentului", făcea ecou unei reminiscențe a inițierii francmasonice al cărei cunoscător inițiat era103. Este interesant de notat că această căutare inițiatică se trăiește, într-adevăr, la prezent. Prezent ca scurtcircuit al trecutului și viitorului. Ambianță prezenteistă, făcută din intensitate în ceea ce este trăit și din
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
societate, o manifestare mai mult sau mai puțin deformată a celuilalt concept de bază, anima. În acest sens Jung admite teza freudiană a însemnătății funcției sexualității, cu precizarea că în ceea ce are specific individualitatea de un sex sau celălalt există reminiscențe arhetipice subconștiente, mai mari sau mai mici, aparținând sexului opus, care se manifestă asemenea unui ideal râvnit. Reacțiile primare, animate de pulsiunile biologice, la Jung, sunt privite dintr-o perspectivă mai largă, nereductibilă doar la activitatea sexuală. În acest sens
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
prin limbaj a personajelor, împărțite neapărat în bune și rele. Temele care îl urmăresc pe H. sunt două. Cumplitul amăgit sau Izvorul demoralizațiii (1847) e o farsă în care zgârcenia își primește până la urmă pedeapsa. În Săracul cinstit (1851), cu reminiscențe din Baba Hârca a lui Matei Millo, titlul vorbește de la sine. Dincolo de sentințele morale, comedia conține note de critică socială. Începutul comediei-vodevil Ucenicul șarlatanului (1851), unde sunt puși față în față un june franțuzit, abia întors din străinătate, cu ifose
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287399_a_288728]
-
epilog), personajul Ary Ury, genul de artist ce „ia viața în tragic și un ton prea sus”, are revelația dureroasă a trădării spiritului prin limbaj. În Simfonia roșie, o mulțime de personaje generice monologhează în jurul unui iminent cataclism. Spaime atavice, reminiscențe ale pogromurilor și viziuni sumbre, premonitorii compun o atmosferă fantomatică, terorizantă, irizată intermitent de licăririle nădejdii. Drama În cimitir exploatează un alt motiv expresionist, epifania sacrului în realități umile, derizorii. Expresionismul pieselor este uneori prea acuzat și insuficient încorporat limbajului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
câteva stampe, cu umor sau în manieră romanțioasă, întâmplări și personaje dintr-un București al începutului de veac XIX (Scandalul din 1800, Jupân Vântură-vești, Acum 74 de ani, Prima baie în București, Primul „haine vechi” din București ș.a.). În ciclul Reminiscențe, cuprinzând episoade de factură memorialistică (Cum am făcut cunoștință cu M. Kogălniceanu, Cum am cunoscut pe Alecsandri, Șuba lui V. Alecsandri ș.a.), ca și în alte scrieri apărute în „Apărarea națională” și în „Secolul XX” (Din tainele vieței, Amintiri contimporane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
spiritualitatea creștină a lumii medievale, autorul se arată a fi un virtuoz al intertextualității, amator de emoții livrești. De multe ori el inserează în versurile proprii citate latinești sau parafrazează texte clasice. Ecourile din poezia antică se îmbină și cu reminiscențe din scrierile unor autori moderni, cum ar fi Lucian Blaga, Georg Trakl și mai ales Saint-John Perse, la care trimit titlul volumului, formula versetului și unele sintagme sau simboluri. Tehnica citatului autentic sau fals este folosită și în Solilocvii (1989
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
în sufletul poetului o intuiție selectivă a elementelor expresive la care a recurs". Este calea pe care o arată relațiile dintre elementele semnificante și cele semnificate și care duce "spre momentul auroral în care o lume vagă, de gânduri, emoții, reminiscențe, aflată în sufletul poetului, s-a închegat ori s-a plăsmuit într-o făptură strălucitoare, exactă: poemul"6. Pe de altă parte, însă, în această accepțiune, "poemul e gata creat. Și acum, virtualitatea lui constă în putința de a produce
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vrei, e acela care prin această căutare, prin acest dor pasionat, se ridică până la esențe" (ibidem, p. 51). 5 Ibidem, p. 35. "Sufletul nu e decât un dor, o pasionată evocare a esențelor", un "nesațiu de forme" (ibidem, p. 50). Reminiscența e operantă în sânul materiei tot datorită sufletului: "De aceea în umbrele deșarte ale lumii, în simulacrele informe ale formei, sufletul acesta recunoaște, sufletul își mai aduce aminte" (ibidem, pp. 51-52). 6 Ibidem, p. 28. 7 Ibidem, p. 20. În
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vorba de lucruri "refulate îndelung", cum singur crede Autorul despre personajul său. Vom numi complexul "Dama cu camelii" și îl vom pune în evidență într-o paranteză despre tematică în sfera Personajului. Nu avem probe care să ateste prezența unor reminiscențe de lectură cu efect considerabil asupra unui cititor tînăr și pasionat, avid și deschis subiectului. Bruioane, documente literare anterioare cu mult publicării romanului conțin însă elemente clare în privința influenței romanului lui Alexandre Dumas fiul asupra viitorului romancier. Le putem percepe
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
se poate naște dintr-o simplă mistificare, imaginea ei nu va mai putea fi recuperată niciodată întreagă. RE-SCRIEREA INTERTEXTUALĂ. LA DAME AUX CAMÉLIAS "Transcendența" textuală se manifestă și în construcția personajelor. Dacă un titlu precum Patul lui Procust este unul "reminiscență", conform opiniei lui Liviu Călin (de la Léon Daudet, Le lit de Procuste, al cărui rezumat ar fi apărut în "Flacăra" condusă de C. Banu, în nr. 15 din 26 ianuarie 1913), este posibil ca influențele unui subconștient de lectură să
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a unei asemănări între emoțiile umane și cele animale, emoțiile fiind într-un fel derivate comportamentale, cu o finalitate în competiția vieții. Oare, de exemplu, mânia și probabil râsul batjocoritor sunt reacții de pregătire pentru luptă, iar tresărirea poate fi reminiscența unui salt înapoi? Carol Izard, unul dintre cercetătorii cei mai prolifici din acest domeniu, a prezentat o teorie a emoțiilor diferențiale și o scară corespunzătoare, având la bază analizele unor termeni folosiți în diferite culturi pentru diverse expresii faciale din
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
ei, de fapt, “mauri” maghrebieni, abia arabizați) și evreii din Peninsula Iberică, minoritate care a cunoscut, sub dominația musulmană, o adevărată epocă de efervescență economică și culturală, evreii fiind considerați, pe drept cuvânt, ca un element mobil și util - vestitele reminiscențe iudaice din Toledo sau din Girona fiind doar câteva dintre dovezi. În paralel cu expansionismul, se acordă o atenție aproape egală rolului lumii arabe de nod de întâlnire a unor civilizații convergente, ca și al celui de transmițătoare a unor
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3056]