1,034 matches
-
Unele descrieri sunt vii, respiră autenticitate, în vreme ce în notațiile portretistice (Mavrocordat, Carol al XII-lea, patriarhul Ierusalimului Hrisant Notara, Brâncoveanu, hanul tătăresc) surprind nu atât trăsăturile fizice, cât cele morale. Letopisețul e întocmit într-o limbă destul de fluentă, cu vădite reminiscențe din textele biblice, cu care A.U. era familiarizat. SCRIERI: A doua domnie a lui Neculai Alecsandru Mavrocordat V. V. în Moldova, în Cronicele României sau Letopisețele Moldovei și Valahiei, II, publ. M. Kogălniceanu, București, 1872, 119-173; De a doua domnia
AXINTE URICARIUL (c. 1670. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285510_a_286839]
-
în paradisul artificial al visului (Demon negru, Diamant negru, În largul mărei). Recuzita simbolismului era folosită din plin pentru o lume „din flori, din vise și parfume, din armonii”. Primitivismul, pe care i-l aprecia Macedonski, nu este lipsit de reminiscențe livrești, clasice. În afara încercărilor simboliste - nici aici clișeele nu au putut fi evitate, dar uneori apare și licărirea câte unui stih deosebit -, C. este un intimist șters, lipsit de suflu liric. De remarcat ritmul nervos al versului în Velocipedul. În
CANTILLI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286076_a_287405]
-
-i alimentez dubiile, ca să-mi consolidez poziția. Am luat micul dejun În firida cu masa. Beulah ne-a servit fără emfază, aducând farfuriile și apoi luându-le. Purta o uniformă adevărată de servitoare, neagră cu șorț alb. Ochelarii erau o reminiscență din cealaltă viață a ei, mai stilată. Cu un scris auriu, pe lentila stângă se zăreau ghirlandele numelui ei. Veni doamna Obiect, clămpănind pe tocuri subțiri. ― Bună dimineața, Beulah. Am plecat la veterinar. Trebuie să-i scoată un dinte lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
abia preludiul... Procesul, agonia, dură mai bine de trei ore. Era trecut bine de miezul nopții, când Feodin și ceilalți se retraseră osteniți și sleiți în străfundurile minții lui Corvium, iar el reveni de acolo plin de durere și cu reminiscențe puternice. Pieptul i se ridica din nou și cobora înapoi. Respira. Trăia! Era minunat. Era grozav! Era tot ce își dorise el vreodată. "Te iubesc, Ana!" Era amețit și teribil de slăbit, dar era fericit. Îi puse o mână pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
odată ce s-a întâmplat! Ce nenorocire i s-a putut trage dintr-o călătorie la Herculanaeum? Mijește ușurel ochii și suspină visător. — Un orășel atât de frumos pe țărmul mării, învecinat cu Pompeii. Și, nu departe, se zărește Muntele Vezuviu. Reminiscențele persistă. — Am fost și eu de câteva ori pe acolo, să fac cure la izvoa rele calde. Se bate peste genunchi. — Pe Jupiter, chiar mi-au mai alinat durerea. Bătrânul libert îl privește surprins, apoi își lasă din nou capul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Și prea intim. Judecata le e încețoșată de prejudecăți. Vor avea surpriza să vadă că - pe lângă ploaia de pledoarii și discursuri în cea mai mare parte insipide, pe lângă elegiile siropoase și litaniile nesfârșite de epopei banale, născute din imitații și reminiscențe vergiliene, cu care vor fi delectați - scrisul Livillei este de o mare prospețime și sinceritate. L-a mișcat până și pe Augustus, oricât e el de tradiționalist și antifeminist. S-a încruntat la început, dar a plâns la sfârșit. După
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
obiceiurile chinezești și practic deveniseră chinezi. Gândiți-vă la asta, le-aș fi spus eu celor pe care-i aveam sub oblăduire: Înainte de a intra În templu, gândiți-vă la influențele reciproce ale triburilor, invadatorilor și conducătorilor, unii asupra celorlalți. Reminiscențe ale acestor influențe se pot vedea atât În religie, cât și În artă, domeniile care constituie expresii esențiale ale spiritului. Autocarul Își continua drumul. Iar tribul pe care aveau să-l Întâlnească era tribul Bai, prietenii mei urmând să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
era ceea ce magicianul preferă să ascundă În mâna stângă. Autocarul se oprise lângă o clădire simplă care adăpostea punctul de control pentru vamă și emigrări, o cocioabă cu pereții din placaj vopsit În verde-mentă. Acoperișul era din tablă ondulată, o reminiscență a arhitecturii coloniale, dar Într-un stil mai ieftin care contrasta cu fostele conace din lemn sculptat construite pentru a servi drept avanposturi coloniale pe dealuri. Metoda prin care prietenii mei erau nevoiți să-și anunțe În mod oficial prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Oglinda, prin care mi-a zâmbit în dimineața aceea îndepărtată și care-i încadra capul și bustul, acum reflecta stăruitor și inutil o litografie din perete. Căutam ceva din ea, de la ea, dar afară de parfumul din aer, mai vag decât reminiscențele în agonie, nu mai rămăsese nimic! Ori, dacă în vibrațiile de aer și de eter din odaie stăruiau poate încă ecoul glasului ei și imaginea figurii ei râzătoare, simțurile mele obtuze nu le puteau culege și trimite sufletului. Am tras
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai încălzea încă la soarele uitat despre care începu să pomenească cu vioiciune. Fiica Anei - și asta fu salvator - prinse chef nestăvilit de vorbă, își rostogolea impresiile “încântătoare” spunea, cu privire la forfota orașului, fără să știe că totul nu era decât reminiscența unei lumi altădată gălăgioase, vioaie și colorate, drum al vapoarelor spre mare, întâlnire a felurite neamuri aduse laolaltă de jocul întâmplării pe căile comerciale ale lumii; ce se vedea acum nu erau decât ultimele tresăriri ale acelei lumi, cu speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
arbori care rodesc animale sau au capete omenești (ramurile devin animale care împroașcă vicii personificate), devin simboluri ale acțiunii sale maligne. Păcătoșii, surprinși în momentul săvârșirii greșelii sau al ispășirii ei, trebuie să demonstreze atât natura cât și consecințele păcatului. Reminiscențe ale acestei concepții medievale există în literatura lui Dimitrie Cantemir și a lui Ion Budai-Deleanu. Unul dintre sistemele de reprezentare a viciilor sau păcatelor majore a fost cel al arborelui răului. La baza acestei reprezentări stă ideea că toate viciile
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
armatei moarte de costume suferea. Capul Îl durea Îngrozitor. Deasupra lui, vârtejul de chipuri se rotea amenințător. Dinlăuntrul lui se distingea unul palid, cu joben și lavalieră, pe care Noimann Îl asemui cu Omul Negru. Să fi fost această viziune reminiscența unor lecturi? De multe ori, În timp ce petrecea la Corso, medicul avea obiceiul să-și impresioneze auditoriul recitându-i versuri din Omar Khayam, Villon și Esenin. Poeziile Îi veneau În cap una după alta, fără ca Noimann să facă nici cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nici copac, e un genunchi și atât...” În fața lui Noimann nu se afla Însă doar un simplu genunchi de infanterist, ucis cândva În război, ci un picior care-l privea cu insolență. Prin urmare, strania apariție nu constituia rodul unei reminiscențe literare, ci era o apariție de o natură, să zicem, abisală. De altfel, la drept vorbind, stomatologul se aștepta la o astfel de „surpriză”. Așa Încât apariția În camera sa a acestui picior, ce-l măsura din ochi cu o oareșicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Că este... este... un... și văzând că eu tac, îmi spuse cu bunăvoința care-l caracteriza, chiar atunci când era supărat: Hai, să te-ajut eu, este un cefalo... ― ...pod! respirai eu ușurat că am nimerit-o, făcând disperate apeluri la reminiscențele mele zoologice în legătură cu denumirile de origine greacă ale animalelor. Clasa hohoti scurt și se opri din condescendență pentru mine. ― Din pod ai căzut dumneata! Aceste animale sânt cefalotorace, domnule, prin urmare nici urmă de gît! Cine ți-a spus dumitale
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
aceea de semisomn, de semivisare, care uneori interceptează existența. Amețită, i se părea acum că ar recunoaște locul, că ar umbla în sens invers pe un drum știut cumva. Oboseala și înnoratul punea pe vederea ei ceva noapte și cine știe ce reminiscență insinua în ființa ei o voluptate, altcândva resimțită. Fu o clipă. Se uită mirată la Nory, care îi ședea alături. - Stă spre șosea! zise. Apoi se uimi de proporțiile uriașe ale sensibilitatei Dacă cineva ar fi vroit să le transforme
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
rectilinii, pavate cu materie stelară, ale complexului arhitectonic greco-latin, care se întrezărește la numai o azvârlitură de băț, încremenit ca și un Sphinx, într-o nemișcare atemporală senină, nobilă și grandioasă. Silică, bietul sau doar spiritul său, proaspăt decorporalizat, păstrând reminiscențele firii omenești, urmându-și Călăuza, își mai răsucea capul către foștii săi amici de-o viață, prelungind la extrem năuceala și tristețea de neîmpăcat, de la debutul unei despărțiri ireversibile. Apoi, blugii jerpeliți Dolce & Gabbana și tricoul galben, se contopesc cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
toată protipendada orașului se adunase în uriașa hală frigorifică din subteranele abatorului. Decorul sălii putea părea cu totul ciudat celui care se obișnuise cu luxul ostentativ, de parveniți, al sălilor dinainte. Nu știu dacă o intuiție a cuiva sau o reminiscență din à rebours condusese la acel hibrid nostalgic, la amestecul acela oarecum pervers de promiscuitate și rafinament, al cărui efect era mult mai puternic decât al fastului de-acum doar câteva luni. La prima vedere, cu excepția dimensiunilor sălii, aveai impresia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
poveștile și legendele de altădată. Acest lucru poate părea anecdotic. Dar anecdota este semnificativă prin aceea că amintește că legătura socială nu se mai structurează plecând de la idolii ideologici, ci mai degrabă de la figurile carnale care sunt, ca tot atâtea reminiscențe platoniciene, expresiile instinctelor sociale. Este ceea ce trebuie luat în serios. Căci, dincolo sau dincoace de naivul pro-gresism modern (occidental, iudeo-creștin), bătrânele fantome continuă să lucreze inconștientul colectiv și își fac, aici și acolo, la bine sau la rău, apariții discrete
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
relația Bisericii vizibile cu Biserica invizibilă, în timp ce creștinismul, în forma lui raționalizată (protestan-tizată?), ar fi, din contră, separația. Remarcă judicioasă prin aceea că relația dintre vizibil și invizibil este foarte magică, păgână. Există deci în această concepție despre catolicism o reminiscență politeistă 94. Iar venerarea Fecioarei, căreia îi este închinat un cult de hiperslavă, cea a sfinților, cărora li se acordă un cult de slavă, fără a uita diversele ritualuri liturgice cu consonanță arhaică: sărbători de rugăciuni, Crăciun și solstițiul de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
afâna imensul câmp al gândirii contemplative"96. În același timp, împotriva a ceea ce putem considera ca o veritabilă ontologizare a Istoriei, în forma culminantă pe care a atins-o în dialectica hegeliană sau marxistă, trebuie să recunoaștem că există uimitoare reminiscențe, și chiar reveniri ale lucrurilor arhaice, pe care simpaticul optimism occidental credea că le-a depășit. Mitul unui progres sigur de el însuși, spri-jinindu-se pe un evoluționism pe care nimic nu-l poate zădărnici și care, ineluctabil, va "depăși" toate
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în profunzime. În ființa lor în întregul ei. Ele urmează, astfel, länger Weg der Bildung, această lungă cale a vieții de formare. Și când Hegel arăta că este ceea ce permite "a intra în lumina spirituală a prezentului", făcea ecou unei reminiscențe a inițierii francmasonice al cărei cunoscător inițiat era103. Este interesant de notat că această căutare inițiatică se trăiește, într-adevăr, la prezent. Prezent ca scurtcircuit al trecutului și viitorului. Ambianță prezenteistă, făcută din intensitate în ceea ce este trăit și din
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
divinității, o reprezentare scenică, de acțiuni simbolice manifeste în mistere, o pasiune ce atrage simpatia forțelor supranaturale. Tema sportivă, acțiunea sportivă, actorii sportivi, decorul, punerea în scenă și stilul sportiv sunt codificate, realizate în vederea unei evocări exterioare și a unei reminiscențe interioare. Vizualizarea mentală a competiției devine perceptivă, gestul devine vorbire, imagine, și din nou, act direct, preț. Acțiunile sportive ar putea fi considerate ca spectacole/ drame trăite, unele ritualuri cum este primirea sportivului nou de către camarazi, sunt inițieri modernă, vizibilă
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
determină uitarea ( oblivio) viziunilor inteligibile care ar fi putut să ajute sufletul și îi schimbă complet natura: dintr-o substanță ușoară și înaripată, devine greoaie și își pierde aripile (248bc; Plot. IV, 3, 26; Synesios V, 3). Macrobius preia teoria reminiscenței 48 și susține pierderea amintirii lucrurilor divine odată cu descensus-ul sufletului și obținerea reamintirii (cognitio repetita, lectio) prin disciplina și exercițiul logic al gândirii. Cel de-al doilea pasaj, în care Macrobius se referă la cauzele căderii sufletului (I, 11, 11
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
mai ales azi - străbătut de un elan vitalist, al cărui combustibil e dragostea - de viață, în general - sub numeroasele ei fațete, dar, mai ales, erosul, poetul reface traseul său ontologic, dezvăluind astfel sursele aparentelor idiosincrazii. În felul acesta, de pildă, reminiscențe ale epocii primordiale a ființei (Copilăria mea dintre două biserici), când credea că lume-i e clar definită, exclusiv prin raportare la divin (Știam că Domnul îngroapă vrăbiile în ramuri / ca să încolțească la primăvară. Știam că liedul pe care-l
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
este omniprezentă, putând fi identificată atât în manifestările prozaice ale existenței, cât și în momentele de răscruce ale traseului ontologic al eului. Cuprinzând flash-uri din realitatea contemporană - știri care agită lumea, sau doar observații (pseudo)științifice -, dar și din reminiscențe ale epocii comuniste (muncitorime înghesuindu-se în mașini sordide, îndreptându-se spre locuințe sordide etc.), cartea ridică banalul cotidian, acest amalgam, generator al unui somn incendiar, la rang de artă, care, în paradigma postmodernistă în care se înscrie, abolește granițele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]