913 matches
-
era ea pretinzând că noi am constrâns-o să ia armele pentru apărarea ei; iată cu ce preț înțelegea să ne plătească josnicia, dacă noi am fi avut infamia de a-i livra Rusia, aliata noastră, și de a ne renega astfel semnătura, așa cum și Prusia și-a renegat-o pe a ei, sfâșiind în bucățele tratatul care garanta neutralitatea Belgiei. Cine ar putea să ne spună unde anume s-ar fi oprit ea dacă noi am fi fost atât de
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
să ia armele pentru apărarea ei; iată cu ce preț înțelegea să ne plătească josnicia, dacă noi am fi avut infamia de a-i livra Rusia, aliata noastră, și de a ne renega astfel semnătura, așa cum și Prusia și-a renegat-o pe a ei, sfâșiind în bucățele tratatul care garanta neutralitatea Belgiei. Cine ar putea să ne spună unde anume s-ar fi oprit ea dacă noi am fi fost atât de ticăloși încât am fi lăsat-o să ne
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
stăruinței în rugăciuni (înfricoșate) țin de o relatare cu mult mai realistă. Căci despărțirea de Hristos a fost, cu siguranță, o tragedie pentru ucenici, încă neîmbrăcați „cu putere de sus”, încă niște bieți oameni, temători, somnoroși, gata oricând să (se) renege. Peste zece zile, de Cincizecime (Rusalii) apostolii se vor „îmbrăca cu putere de sus”, vor „lua putere” de la Duhul Sfânt (Fapte, cap. 1-4): „Și când a sosit ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. / Și din cer, fără de veste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
al Fiului și al Sfântului Duh; învățându-i să țină toate câte V-am poruncit. Și iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii» (Mt 28,16-20). Știm cine au fost cei Unsprezece. Capul lor L-a renegat de trei ori pe Învățătorul dumnezeiesc; toți ceilalți L-au lăsat singur în Grădina Măslinilor salvându-se prin fugă; toți, deopotrivă, s-au dovedit neîncrezători la vestea Învierii; nici unul nu s-a eliberat de prejudecata ebraică a unui Mesia plin
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
făcut pe acest infirm să umble? Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob, Dumnezeul părinților noștri L-a glorificat pe Fiul Său iubit Isus pe care voi L-ați dat în mâinile lui Pilat și L-ați renegat înaintea lui, pe când el era hotărât să-L elibereze. Voi L-ați renegat pe Cel Sfânt și Drept și ați cerut să vă fie grațiat un criminal. Voi L-ați ucis pe Cel care conduce la viață, dar Dumnezeu L-
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Dumnezeul lui Iacob, Dumnezeul părinților noștri L-a glorificat pe Fiul Său iubit Isus pe care voi L-ați dat în mâinile lui Pilat și L-ați renegat înaintea lui, pe când el era hotărât să-L elibereze. Voi L-ați renegat pe Cel Sfânt și Drept și ați cerut să vă fie grațiat un criminal. Voi L-ați ucis pe Cel care conduce la viață, dar Dumnezeu L-a înviat din morți pe Acesta, Căruia noi îi suntem martori. Prin credința
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
criticii practicate, adeseori, și în Occident din perspective extraliterare, ce determină lansarea unei cărți sau a unui scriitor (Panait Istrati, îmbrățișat în Franța ca scriitor comunist și abandonat odată cu exprimarea impresiilor despre Soviete; C.V. Gheorghiu, lansat de Gabriel Marcel și renegat de același filosof la aflarea trecutului „huliganic”, de participant la războiul contra Rusiei, al autorului romanului Ora 25), conduce la concluzia că, deși „în sarcina «criticilor» din exil rămân păcate, și anume, prieteniile și urile personale, prieteniile și urile de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286125_a_287454]
-
Ce-aș alege?... Nu... Nu știu... Grea întrebare... Regreți? Te-ai dezice de tot ce-ai făptuit? Pășește îngândurat, târșind piciorul: Știu eu?... Recunosc... Am mai greșit... Dar... dar nu cred... nu cred că m-aș dezice. Ar însemna să reneg lupta noastră. Și... și suferința... Toți morții noștri... Și Baia... Și Lipnic... Și Podul Înalt... Și... și chiar Valea Albă. Și visele libertății noastre, așa, neîmplinite... Vise în care mai cred, încă... Pot eu să trădez? Să dezertez? Să recunosc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Podul Înalt... Și... și chiar Valea Albă. Și visele libertății noastre, așa, neîmplinite... Vise în care mai cred, încă... Pot eu să trădez? Să dezertez? Să recunosc că totul a fost zadarnic? Ar fi cumplit! Hotărât, nu! Nu pot! Nu reneg nimic din tot ce-am făptuit bun, rău. Izbânzile, cât și înfrângerile ale mele-s... ale noastre-s... Da! Știu bine! De-aș retrăi, aș alege aceeași cale! Desigur, cu mai puține greșeli... Rămân credincios mie însumi și țării! ...Vezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acelei cărți. Pentru că ar dezvălui lucruri uluitoare, incredibile. Iar dacă, totuși, ar accepta să dea publicității o asemenea carte, un scandal de proporții ar fi iminent. Confrații l-ar numi denigrator, criticii l-ar considera total dezechilibrat, familia l-ar renega, publicul l-ar huidui. Să creadă cine vrea în (auto)biografiile romanțate, în așa-zisele mărturii ale contemporanilor sau în reconstituirile pe baza jurnalelor cu notații de felul: "cumpărat palton", "mers la teatru". Eu am altă opinie. După ce, în plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
răspundere și care s-au dovedit a face parte din tagma puciștilor și partizanilor lor, Gorbaciov a exclamat : „să nu lunecăm pe panta isteriei anti-comuniste !” și când a mai declarat și că el nu e o giruetă și nu-și reneagă convingerile socialiste. Ca și cum a voi, după trei sferturi de secol de teroare comunistă, să repudiezi orice urmă de socialism ar fi o isterie, și nu ar fi fost isterie pro comunismul delirant al intelectualilor occidentali de la Romain Rolland la Sartre
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
este citat separat de Înger, dată fiind tripla lui apostaziere. Într-un fel, invitația Îngerului, cu caracter special pentru „prințul apostolilor”, este o reconfimare a elecțiunii În ciuda greșelii sale. Petru nu trebuie să deznădăjduiască; și el, ucenicul care și-a renegat Învățătorul de trei ori Într-o singură noapte, merită să se bucure de vestea bună a Învierii laolaltă cu ceilalți ucenici (cu nimic mai curajoși decât Petru, fie spus În paranteză). Luca, așa cum făcuse În scena răstignirii, nu citează nume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
făcut să se rupă, abia acum, definitiv de Mântuitor, cufundându-se Într-o singurătate absolută, fără speranță. „Și plecând, s-a spânzurat”. Cuprins de remușcări, Iuda Își ia singur viața. El procedează pe dos decât Petru, cel care L-a renegat pe Domnul de trei ori Într-o singură noapte, dar care n-a deznădăjduit. În cazul lui Petru se poate vorbi clar de metanoia. Cele două cuvinte ale lui Matei creează un cerc de mister În jurul morții lui Iuda. Misterul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
care orânduiește [lumea], că Însăși Creația este lucrarea lui Beelzebul, că soarele răsare ascultând de diavol și că datorită acestuia stelele se rotesc pe cer.” Atanasie Îi pune pe farisei În directa descendență a evreilor „din pustie”, idolatri, care-și reneagă Dumnezeul, Închinându-se unui vițel de aur. Pe parcursul expunerii, fidel schemei sale trinitare, alexandrinul „trage spuza” pe turta Fiului. Acesta, rostind logion-ul, ar avea În vedere două forme de blasfem, una „călduță” și pardonabilă, blasfemul Împotriva firii Sale umane (Fiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
spus, ceea ce e, în fond, adevărul curat, că habar nu am, dar că n-ai fi în stare de nimic dubios - și, în sfârșit, fără a-i putea convinge în privința serviciului tău, am reușit să-i conving, fără să te reneg, că fiecare răspunde pentru faptele sale, mai ales în situația asta: despărțite, de doi ani încoace. Scumpa mea, dulcea mea copilă mult iubită, le-am mai spus și că, orice ai face, n-am să te reneg niciodată și că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fără să te reneg, că fiecare răspunde pentru faptele sale, mai ales în situația asta: despărțite, de doi ani încoace. Scumpa mea, dulcea mea copilă mult iubită, le-am mai spus și că, orice ai face, n-am să te reneg niciodată și că ai să rămâi odrasla pântecelui meu, a sângelui meu, a creierului meu, a inimii mele: copilul visat. Nici lașitate, nici „salamalec“, nici înjosire ca să-mi scap pielea. Strivită fizic, dar cu fruntea sus, cu capul sus. Și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fost inspector, mi-am auzit strigat numele. Îmi cunoști punctele vulnerabile: părinții, originea socială, tatăl tău, inspectoratul și... Tu! Să știi, scumpa mea, poți fi chiar mândră de mine. Fără să spun vreo minciună ca să-mi scap pielea, fără să reneg pe cineva, fără să-mi reneg faptele, am povestit totul cu un asemenea accent de sinceritate, încât sala întregă, 60 de persoane, mă urmărea cu răsuflarea oprită, cu profundă emoție și cu ochii în lacrimi când am vorbit de Tine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
numele. Îmi cunoști punctele vulnerabile: părinții, originea socială, tatăl tău, inspectoratul și... Tu! Să știi, scumpa mea, poți fi chiar mândră de mine. Fără să spun vreo minciună ca să-mi scap pielea, fără să reneg pe cineva, fără să-mi reneg faptele, am povestit totul cu un asemenea accent de sinceritate, încât sala întregă, 60 de persoane, mă urmărea cu răsuflarea oprită, cu profundă emoție și cu ochii în lacrimi când am vorbit de Tine. Totul a mers foarte bine, până când
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
țipat: „Da“. Și rostind cuvântul ăsta, am reintrat în contact cu atmosfera din jur, cu situația în care mă aflam. Așa că am continuat: „Și totuși nu; nu cred asta! N-aș vrea să mă socotiți lașă, să credeți că-mi reneg copilul“. Am explicat plecarea ta, speranța pusă în tine și aici, și acolo. Foarte demn, n-ai grijă! „Ce vă scrie?“ (Atenție la Stana.) „Îmi scrie că are din ce trăi, dar îmi scrie așa fiindcă mă iubește, ca să mă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
importanță, răspunzătoare pentru ce gândește sau scrie soțul tău? „Bineînțeles că nu“, zice președintele. „A fost o întrebare nepotrivită, pe care n-ar fi trebuit s-o puneți.“ Am reluat: „Totuși, n-aș vrea să aveți cumva impresia că îi reneg pe ai mei. Nu-mi reneg părinții, nu-mi reneg soțul, nu-mi reneg fiica.“ Te asigur că lumea nu mai sufla; eu, atunci, mă simțeam ca în fața Marelui Tribunal, nu mă mai lega de pământ nici o fibră omenească, tălpile
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scrie soțul tău? „Bineînțeles că nu“, zice președintele. „A fost o întrebare nepotrivită, pe care n-ar fi trebuit s-o puneți.“ Am reluat: „Totuși, n-aș vrea să aveți cumva impresia că îi reneg pe ai mei. Nu-mi reneg părinții, nu-mi reneg soțul, nu-mi reneg fiica.“ Te asigur că lumea nu mai sufla; eu, atunci, mă simțeam ca în fața Marelui Tribunal, nu mă mai lega de pământ nici o fibră omenească, tălpile mele nu mai atin geau podeaua
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că nu“, zice președintele. „A fost o întrebare nepotrivită, pe care n-ar fi trebuit s-o puneți.“ Am reluat: „Totuși, n-aș vrea să aveți cumva impresia că îi reneg pe ai mei. Nu-mi reneg părinții, nu-mi reneg soțul, nu-mi reneg fiica.“ Te asigur că lumea nu mai sufla; eu, atunci, mă simțeam ca în fața Marelui Tribunal, nu mă mai lega de pământ nici o fibră omenească, tălpile mele nu mai atin geau podeaua. Și o mulțime, o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
A fost o întrebare nepotrivită, pe care n-ar fi trebuit s-o puneți.“ Am reluat: „Totuși, n-aș vrea să aveți cumva impresia că îi reneg pe ai mei. Nu-mi reneg părinții, nu-mi reneg soțul, nu-mi reneg fiica.“ Te asigur că lumea nu mai sufla; eu, atunci, mă simțeam ca în fața Marelui Tribunal, nu mă mai lega de pământ nici o fibră omenească, tălpile mele nu mai atin geau podeaua. Și o mulțime, o mulțime de momente de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Europei cultivate decât într-o vreme în care, extrem de sără cită, își atinsese punctul maxim de transparență și de debilitate. Un idiom nu se apropie de universalitate decât atunci când se emancipează de originile sale, le lasă în urmă și le reneagă; odată ajuns aici, dacă vrea să se îm prospăteze, să evite irealitatea sau scleroza, trebuie să renun țe la exigențele ei, să-și sfărâme tiparele și mo delele, trebuie să accepte prostul-gust. Autopsia unei societăți De-a lungul întregului secol
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
numai că, durând, încremenesc. Îndrăgostit de nobilul spectacol al rezistenței unui suflet ferm la toate capriciile sorții, atașat cu atât mai mult de antecedentele sale cu cât erau mai contestate, el nu voia să abandoneze din ele nimic; să le renege ar fi semănat prea mult cu retractările celor lași și perverși. Nu voia să fi greșit în nici o privință, de teamă să nu pară că i-au scăzut forțele, de teamă să nu pară că dezertează fie și de la un
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]