565 matches
-
un „comunism aparte, național”, a Început cu izgonirea a sute și sute de mii de indivizi de la vetrele lor, turme umane care au Început să se perinde de la o uzină sau centru industrial la altele, cu o calificare făcută la repezeală și incompletă, cărora li s-au construit mii și mii de blocuri și apartamente, dublând și destabilizând centrele marilor orașe și așezări urbane, trezindu-ne cu toții, În nici două decenii, cu o „armată de străini”, Români de-ai noștri, care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
organism proteic, policrom, polivalent. O „gândire pozitivă”, de tânăr scriitor însuflețit de libertatea explorărilor culturale, suprapuse pe ipostaza călătorului într-un spațiu de vis. Fericire în stare pură. Identitate despovărată de ghiulelele memoriei. 6 iunie, marți VITALIE CIOBANU: Notez la repezeală impresii, în autobuzul care ne duce la Cascais, o localitate de vacanță, situată la vreo 60 km vest de Lisabona. Pornim îmbarcați în trei autocare, din fața hotelului. Discut cu Sevgi Oktay, attendentul românilor și francezilor. O tânără turcoaică, foarte grijulie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de marginală, „urcată” în Expresul Literar, trebuie să se facă auzită, pentru că înseamnă o valoare spirituală: nici o „așchie” nu poate lipsi din viitorul șantier al reconstrucției idiomului originar. Luăm cina în picioare, în mijlocul forfotei generale. Atmosferă de campanie, comodități la repezeală, cu ochii pe ceas. Nu într-atât încât să devină o obsesie, deocamdată. Nu știu cum va fi mai încolo, ne așteaptă alte 17 orașe, cu tot atâtea îmbarcări și împachetări febrile. Totul fiind sub supraveghere - o supraveghere senină, cu zâmbetul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
le conservă - nonconformismul unor autori încercând să obtureze același complex de inferioritate. Ar fi inutil și riscant să încerci să concurezi numeroasele pagini scrise de conaționalii noștri, mai mult sau mai puțin celebri, despre Paris cu niște note făcute la repezeală, în numai trei zile, atât cât vom sta aici, conform programului. Nici nu intenționez să fac acest lucru. Dar țin să precizez exact datele problemei și statutul meu mai puțin fast în raport cu cei care cunosc Parisul, au petrecut aici mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de plastic, legănându-și panașul în vânt. Patrimoniul istoric și cultural al aborigenilor reprezintă o marfă neprețuită pentru o națiune de emigranți, canadienii, care trebuie să-și inventeze o identitate, pentru a nu fi confundați cu alții (reușesc, iată, la repezeală, să-mi fixez în minte acest comentariu, cu ochii pe „țara frunzei de arțar” pe care o survolăm). Sub noi, peisajul își modifică necontenit înfățișarea. Un aer suprarealist, de înaltă tehnologie. Vezi construcții ciudate, acoperișuri curbate ca niște scoici, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu băgasem de seamă urmă de echipaj, de fapt, nici nu mă gândisem că ar fi putut să-l aibă - era, în definitiv, treaba gazdelor să-și bată capul cu serviciile. Atunci, cine avea grijă de noi? Am schițat la repezeală trei răspunsuri, unul mai suprarealist decât altul: 1) nava era programată, aidoma unui computer, să se deplaseze pe un anumit itinerar; 2) era ea însăși o ființă vie și sensibilă care-și cunoștea bine obligațiile; 3) la timonă putea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
primăria orașului, într-un loc sub umbrar (deși ploaia a încetat), cu mese lungi, spre care ajungem mergând de-a lungul zidurilor castelului. Mâncarea e cam frustă, țărănească: salam, carne prăjită, varză murată pe post de garnitură, ceva legume la repezeală. Berea, la început, e bună (o marcă germană, Kaiser), apoi e adusă în vase de sticlă. Stau în față cu Amanda Aizpuriete, poetă din Riga, „marea vedetă a Estului literar”, cum a recomandat-o Thomas Wohlfahrt la începutul călătoriei. Mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Thomas Wohlfahrt, Pavel Verner, VASILE GÂRNEȚ și eu. Scriitorii belaruși: Serghei Zakonnikov, Valentina Koutun, Vasili Ghighevici, Gh. Dmitriev, Veaceaslav Adamcik, Leonid de la noi, Alesi Masorenko, Iulia Alesnina, critic. Sper că nu le-am schimonosit prea tare numele, transcriindu-le la repezeală din pliantul-program. Aflu de la gazde că ar fi trebuit să fie și cineva de la Ambasada Moldovei, dar nu a riscat să vină nimeni. La început, ascultăm o suită de monologuri stupide ale unor oficiali. Un kulturnik ne vorbește, mândru, despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
islamul. Vreți să știți de ce? Avem nevoie de unitate, iar islamul unifică mai bine popoarele, mai profund, mult mai larg decât comunismul, care era făcut pentru o elită. Societatea nu-i o pagină albă pe care să poți scrie la repezeală un nou capitol. Se uită de istorie, de mentalități. Materialismul dialectic mi se pare acum simplist, îndeosebi în domeniul economic. Islamul ține cont mult mai bine de slăbiciunile, de ambiguitățile ființei umane. E mai realist, mai puțin maniheist. Nu mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
deoarece anul începea la 1 septembrie, când era scris letopisețul. Dlugosz scrie că în 1469, Ștefan „năvăli în Transilvania numai cu 1 800 de călăreți, pe când regele Matei se afla în Wratislavia și, jefuind-o cu foc și amar în repezeală, întocmai ca o furtună, săvârși mai multe cruzimi și se întoarse încărcat de pradă”. Este vorba, așadar, de două expediții în Transilvania, una în 1468 și alta în 1469. Expediția din 1469 a fost condusă, după Dlugosz, de către Filip Pop
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care, nevăzând și neauzind decât cele din cartierul regimentului lui și cu încrederea tinereții, era plin de iluzii: germanii trebuiau să fie masacrați într-o ofensivă generală dată de generalul Prezan, sigur de victorie! Din fericire, bietul băiat plecă la repezeală înapoi la cartier și sosi încă la timp pentru a porni în Moldova cu regimentul, ca să nu rămână prizonier. Nu numai întreaga armată era în retragere, neștiind cum să scape de nenorocirea captivității: unii colonei cu regimentul întreg, alții călări
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a arătat mai curajoasă decât mulți bărbați. atitudinea populației Poporul sărac era mai omenos. Trecând prin Șos. Ștefan cel Mare, văzui un convoi de prizonieri, zdrențăroși, palizi și scheletici. O cărciumăreasă chemă pe băiatul din mica ei prăvălie, tăie la repezeală 10 pâini și le împărți; tot atunci, un brutar le trimise cele cinci pâini ce-i mai rămăseseră și o femeie tânără, ieșind dintr-un debit, le dete pachete de tutun. Copiii din mahala le ajutau. Cu vorbe bune toți
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
refuzat ducerea la București, dar au permis doctorului Fessler să vină prin propriile lui mijloace aici. Într-adevăr, cu multă bunăvoință și pot zice curaj, a sosit duminica viitoare într-o brișcă încărcată cu aparatele necesare; mi-a plombat la repezeală dinți care ar fi avut nevoie de un tratament, a scos câteva măsele maicelor și a plecat în grabă, încărcat cu stofe mănăstirești... [Germanii strângeau pe capete tot ce le putea servi: mașini, aparate electrice, ventilatoare, curele, sticle, fără a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de ziua mea de naștere a lui Costache, așa de mult dorit și așteptat, căci Kommandantura din București îi făgăduise de la plecarea mea că va putea veni să ne vadă. N-a putut sta decât patru ore, trecute cu așa repezeală, încât mi-a părut rău că a mai venit (după ce a plecat, bineînțeles), ca să nu mai trăiesc despărțirea. Când însă l-am văzut pornind în trăsură la podul de la Cozieni și eu întorcându-mă cu soldatul armat după mine, m-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Pasărea. Minciună vădită! Ce vânat era să împuște într-o pădure atât de umblată în luna iulie? Aceasta se și adeveri, căci vânătoarea rămase baltă după isprava mea cu elevii din Burdușani, Pinkow văzuse destul la noi și plecă la repezeală la orele 5, întrebând numai pe Landowski de nu vedem lume pe ascuns și de nu am primit o scrisoare sâmbătă. Să fi bănuit transportul de la moșia Liei? Nu l am mai văzut, dar am aflat în urmă că el
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Turcia cereau lui Wilson să intervină pentru pace pe baza celor 14 puncte propuse. Renunțaseră a muri până la unul înainte măcar de a vedea vrăjmașul pe pământul lor. Turcii refuzau lupta și se retrăgeau în fața Aliaților. Situația se limpezea cu repezeală. În fine, se sfârșeau toate durerile noastre mai iute decât prevedeam chiar cu două luni înainte. Ai noștri ar fi voit să reînceapă lupta, dar nu aveau munițiuni și serviciu sanitar, numai prin deschiderea Dardanelelor ni s-ar fi putut
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
prezenta Sanatoriul Elisabeta, așa de prost înzestrat și întreținut, încât George, abia scăpat de pericolul fracturii craniului, trecu printr-o difterie și un erizipel contractate din cauza organi zației neglijente a acestei instituțiuni. Ei lipseau de toate, căci fuseseră aduși la repezeală după locul accidentului direct la București de doctorul Angelescu, trimis de Ionel. Acesta a fost de o gen tilețe și de un devotament nespus, mergând până la a-și pierde biletul de călătorie la Carlsbad la prima complicație și revenind de la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
haine de gală, pe care le poartă la ocazii, o dată la doi-trei ani, când părăsesc și ei bucătăria în care vegetează. Ființe de bucătărie. În plus, la o nuntă, la vestimentația asta, mai asortează niște sclipici. Acum, prin casă, la repezeală după toate aparențele, nu găsiseră niște sclipici mai de calitate. Civilizație egal politețe. Politețe de la poli-polizat. Așadar, să lucești, de unde nevoia de sclipici care să dea măcar iluzia polizării. Cum m-au văzut au rămas interziși. Dumneavostră sunteți prozatorul Cutare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cuburi. Nu mai țin minte cum se numește. La prânz, omul se oprea. Când soarele îl ardea de sus perpendicular pe ceafă, știa că e prânzul. Ridica țeasta din pământ, se ștergea de transpirație cu vreo batistă, apoi mânca la repezeală ceva. Fuma o țigară, pe urmă, din nou, țoca-țoca până seara. Pur și simplu, omul mă deprima. Am povestit despre el cuiva și ăsta a râs cinic, he, he, ce noroc să dai peste așa meseriași buni. Mă îndoiesc că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ocupanții. Tot atunci, s-au pus în slujba ideologiei momentului și câțiva critici. Cronicile lor au produs un rău și mai mare decât operele oportuniștilor, deoarece aveau funcție publică, de rechizitori. Scrierile „de directivă“ ale câtorva critici tineri numiți la repezeală directori ai artelor în minister și profesori universitari au și trimis artiști la pușcărie, dar pe cei mai mulți i-au nenorocit blocându-i la achizițiile statului, la comenzi și împiedicându-i să expună. Printre acești torționari oficiali ai culturii, cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
altfel.“ Cu un aer de expert într-ale iubirii la prima vedere, de om care știe că tot ce începe iute la fel de iute sfârșește, adjunctul a conchis: „Unii cade cloșcă când nu te aștepți“. Pe șef îl preocupa mai puțin repezeala stagiarilor, cât frecventele greșeli de vorbire și de scriere ale adjunctului Limbășanu. Dar cum îi fusese băgat pe gât ca secretar de partid și ca om al Securității, se prefăcea că nu le observă. Ba chiar îi conveneau. Ca să vadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
domolește ipocrit Mitică, așa cum, de altfel, ar face orice partener de afaceri serios, care are asul în mânecă -, dar cum crezi tu că merg lucrurile la Athos? Ca la noi, în cartier, la Biserica Toți Sfinții? Ne spovedim, vericule, la repezeală și după aia ne taie taica părintele chitanță.“ După o clipă de gândire, Costică întreabă încet: „În ce limbă ne spovedim?“ „În românește, în lipovenește, în englezește - spune Mitică -, în ce limbă vrei. Poți să te spovedești și-n islandeză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
îmbăta ca porcul, se bășea în front, scria delațiuni despre superiori la comandament, însă de la un timp avea sclipiri de geniu. Dacă într-o discuție se amintea de Balzac, Clăpocea ridica privirea lui de bou patentat în tavan și, la repezeală, fără să arate că-și muncește cumva memoria sau că ar avea și momente de îndoială, înșira opt-zece titluri de romane de ale marelui scriitor. „Aha, Balzac - spunea dobitocul sinistru -, păi, ia să vedem: Père Goriot, Comedia umană, Gobseck, Pielea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Doamna Potcoavă are un amant pe care-l primește miercurea, de la 16:00 la 18:00, când domnul Potcoavă pleacă la reconversie profesională. Într-o miercuri, domnul Potcoavă termină orele mai devreme și doamna e nevoită să-l vâre la repezeală pe amant în șifonier. Asta se întâmplă la 17:08, oră la care administratorul sună la ușă și vrea să discute cu soțul problema restanțelor. De emoție fiindcă nu a plătit întreținerea de la revoluție, doamna îl bagă pe reconversionatul Potcoavă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
câteva zile am găsit un bilet pe marginea unui birou din banca privată unde lucrez două ore pe seară ca agent de întreținere; dau cu aspiratorul și câștig banii de chirie pe o lună. Un bilet scris de mână, la repezeală și care, din imprudență, nu a fost distrus imediat: Domnul Kirilenko (nume fictiv, fără îndoială) va sosi mâine după ora 11.00 pentru a depune un milion de dolari în cont. Mi s-a tăiat răsuflarea, dar am continuat să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]