568 matches
-
să facă abuz de îngăduința lor, a traficanților, aceasta fiind unica și principala lor condiție. Desigur, tânărul, neavând deloc de ales, acceptă negreșit și zâmbitor. - Abuz? Ce fel de abuz? Departe de mine gândul acesta, domnilor!, și spunând acestea la repezeală, plecă de acolo degajat și fericit, vădind multă relaxare și libertate în mișcări, de parcă s-ar fi debarasat atunci, pe loc, de o povară de pe umeri. „Într-adevăr, ce oameni de inimă, niște traficanți de toată isprava sunt!, mai murmură
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fie piatra, fie cărămida, etc. Elementele de decor erau însă rezemate de așa natură că, pătrunzând printre ele cu mare atenție, ajungeai la o firidă, adică la o fostă ușă, acum un simplu spațiu confecționat din placaj și prins, la repezeală, în piroane. Valy dă la o parte placajul-firidă și mă cheamă în încăperea cu aer mai mult decât stătut, cu plafonul afumat și așa de jos încât, dacă ai fi vrut să stai drepți, n-ai fi putut, același tavan
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ajungeai nu în fosă, ci la ușa ce dădea în tunel, îi veni în minte că Valy îi arătase o firidă în zid, umplută numai pe jumătate cu cărămizi umede, suprapuse una peste alta, nezidite și cealaltă jumătate mascată la repezeală cu un panou de scânduri putrede. Fără să-l întrebe, Valy îi mărturisise că, deschizând cu greu ușapanou, într-o zi pătrunsese acolo în tunelul care, zice-se ar conduce spre cimitirul subteran și se izbise de o movilă de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Unu cu unu face doi. Decât mare și prost, mai bine mic și... puncte, puncte... Chiar așa râde Titi satisfăcut Că bine zici. Decât mare și prost, mai bine mic și prost, băi mămicule. Verde de mânie, Esesistu', negăsind la repezeală o replică pe măsură, cu bărbia tremurândă și împroșcând cu salivă în toate părțile, face: Exact. Mic cu aia mare, bă! Hă, hă, hă! La râsul lui forțat, în neconcordanță cu aspectul de fiară al mutrei, cei din jur, așa-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un ziar, o pîine, un aviz de plată, o sonerie. Na, că sună. Blestemat gîndul ăsta care cheamă din ce În ce mai des Întîmplarea. — Imediat, doamna Oprișan, o clipă să-mi pun ceva pe mine. Tocmai am ieșit din baie. țîmi strîng la repezeală foile de pe masă. Ascund radiatorul În șifonier. Deșert scrumiera În găleata de gunoi.) Gata, puteți intra. — Ghici, ce v-am adus? — Nu știu. — Ei, hai gîndește-te. Văd că ați venit fără ibric. Aveți iar nevoie de o cerere? — Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
stomacul și viscerele își reveniseră surprinzător de repede. Mă așteptam fie la o curiozitate nestăpânită, fie la o dezaprobare matronală din partea Tușei Ruth când o văzu pe Scout la masă. Credeam că apariția la cină cu o fată îmbrăcată la repezeală în hainele mele lălâi îmi va aduce, în cel mai bun caz, o ridicare din sprâncene și, dacă la mijloc se insinua dezaprobarea, un aspru „Pot discuta ceva cu tine?“ într-un moment viitor, mai intim. Dar la început, în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
geografia. Dirijîndu-și conștiincios școlarii, Urecheru îi fugărea prin toată curtea și stivuia cu ei lemnele școlii. În timpul orelor, doamna citea romane. Plesniți peste capetele tunse chilug, la orele acesteia elevii ședeau cu ochii pironiți în manual. Cînd suna clopoțelul, la repezeală, profesoara îi întreba ce au înțeles, trîntind cu droaia note rele în catalog. Nu-l cruță nici pe fratele directoarei. Clanul Gărgăun a iscat atunci în școală un adevărat tărăboi. Față de alte tabere, familia Urecheru părea mai independentă. Închipuindu-mi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
suc de portocale. Așa ceva nu băusem În noaptea de dinainte. Dar acum Îmi intrase-n cap: suc de portocale, suc de portocale, gâlgâindu-mi pe gâtlejul Înecat de flegmă groasă. Pedalam din nou. Aș fi vrut să scuip, așa, la repezeală, peste umăr, din goana bicicletei. M-am abținut Însă: m-a inhibat viziunea mucilor mei pe asfalt. La ce mă gândeam și eu! După Întâmplarea aceea! Dar nu puteam mai mult, mă străduiam, nu-mi ieșea. Ar fi trebuit, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
despre asta, ceva mai Încolo. * Acum, despre cum mi-am petrecut vacanța de vară. În general, m-am cam porcăit. Sufeream foarte: Cristina, vreme de aproape o lună, nu-mi trimisese nici o veste din Iberia, nici un telefon măcar, așa, la repezeală, din obligație, cum ar veni. Nu știam ce să cred: dacă era să-mi confirme Îndrăznelile și complicitatea, ar fi trebuit să dea un semn, să-mi spună cumva, ceva, adică mă băiete, mă gândesc cât de cât la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Nu mă minți? Nu, zău, puteam să jur?! M-am zăpăcit de tot. Poate c-o fi din cauza tunelului prin care am trecut. Dar la țară n-am cum să mă rătăcesc, dacă-mi găsesc un semn, mă descurc la repezeală. Nu, zău, puteam să jur?!... Iar se-aude!... Doamne, parcă-i un muget de vacă bătrînă! Iar tu stai chiar la un pas de el! Cum de-oi fi ajuns Într-un loc ca ăsta?! Ia, ascultă... Doamne... ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
năzbâtii și mă veselesc mai ceva decât cum mă veseleam odinioară, când pe lumea aceasta exista și umor de calitate și revista Urzica. Și cum azi, data din perete, bateriile mele antistres secaseră binișor, a trebuit să le încarc la repezeală cu umor de calitate garantată, așa că am deschis cartea Ta de bază la întâmplare ca să citesc ceva. S-a deschis la cartea lui Ezdra. Auzi ce nume, Ezdra! Pfui! Am răsfoit mai departe, Neemia, Estera (ia te uită fufa, mai
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
un iz adjectival. Academic vorbind, organul cu pricina nici nu exista. Existau doar părțile lui componente, înfofolite în niște nume năstrușnice: labii, muntele lui Venus, trompe, ovare, uter, vagin, punctul G. Uf, impresia era de mecanism extrem de complicat, asamblat la repezeală, și care, în lipsa unei carcase mai acătării, rămăsese fără nume de familie înregistrabil la starea civilă. Oricât de mult ar trăi, chichirica rămâne nemăritată. De asta hotărâsem de comun acord ca fofoloanca Sabinei să fie botezată Pepita. Numele ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
își mai spune și țâșnește. Ghemuit, face salturi lungi ca de cangur. Deodată, se prăvălește ca săgetat peste un scaiete osos: norul alunecase de pe fața lunii. Or, Leonard știe ce înseamnă razele astea: moarte. Își umple gura cu țărână la repezeală. Nu, n-o să țipe decât în apropierea redutei - un spin îi intrase tare în fund. Carnea unui luptător nu moare însă atât de ușor. Din ce în ce mai agitată, mierla aproape că țipă. Leonard șerpuie cu aglitatea unei fiare. O fiară feroce. Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
desfăcură nervos. Se discutară apoi cu aprindere profețiile cu pupăza cu veverița și cea despre taifunul de la Brăila. Făptura lui Iolescu își întindea încet și perfid mrejele-i snoabe în jurul noului sosit. Când acesta simți, își luă rămas bun la repezeală și țâșni în vântul de noiembrie. La 11.30 îl dezmetici pe Chilot dintr-o ceartă politică cu aromă de birt. Despărțirea de haita de corcituri bețive se complică neprevăzut cu o sumedenie de temeneli și numai după aceea omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
păianjen”. Cristina plecase să scoată certificatul de deces, după care urma să aranjeze la cimitir. Ulrich zăcea pe masa din sufragerie, în mijlocul iureșului de mobilă pe care-l îngroșase timp de o viață. Era îmbrăcat în costum negru, dar, la repezeală, Cristina nu-i schimbase cămașa lui veche, cadrilată. Arăta ca un prizonier evreu fugit în travesti din lagăr. Tot din grabă, nepoată-sa uitase să-i închidă ochii albaștri și gura știrbă. Mâna dreaptă îi rămăsese înțepenită de la cot în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să fiu sincer, deși adevărul spus așa, direct, mi se părea puțin vulgar. Da, e vorba de o altă femeie. Un urlet de ființă înjunghiată a fisurat receptorul de sus până jos. Ca să atenuez șocul, am început să vorbesc la repezeală: uite, deși în viața mea au intervenit schimbări, eu tot pe tine te iubesc. Dacă poți trece peste lovitura asta, acum îmi fac bagajele și plec spre Botoșani. Plângând, mi-a cerut un mic răgaz, să iasă în aerul rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
De jur-împrejurul imaginii apăreau una după alta litere albastre. Finalmente se formă o propoziție: VIRUSUL CALUL TROIAN A FOST INTRODUS ÎN CETATE! Apoi monitorul se înnegri și computerul se stinse. O capcană! Se lăsase păcălit ca un idiot! Își trase la repezeală blugii rupți în genunchi și tricoul portocaliu cu chipul lui Che Guevara imprimat pe piept. Se năpusti afară din apartament fără să mai închidă ușa. Tubu îl urmă miorlăind până la ieșire. Se opri în prag. Îi era groază să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la ora trecută În mersul autobuzelor? Poate fi o simplă coincidență! E drept că pe bărbatul care a coborât odată cu tine ai avut curajul să-l Întrebi depsre bătrânul Grințescu, dar explicația lui ți s-a părut nesigură, Înjghebată la repezeală; un navetist obosit care n-avea chef să stea de vorbă cu tine la ora aia În mijlocul drumului plin de noroi; ți-a zis și el ceva să scape de tine și a dispărut aproape instantaneu. Zisese: — Mergi așa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ce fac.. sărutul care pândea de atâta vreme o copleși; grupul era departe; uitând unde se află gâfâind, întărâtați ca două animale flămânde se căutară scoțându-și ce veșminte aveau de prisos; se uniră într-o frenetică, profundă și neașteptată repezeală, agonizând de încordare; dorința îi ascunse până nu le mai păsă de nimic. În depărtare se auzeau nedeslușit grohăiturile mistreților de tundră, împletit cu geamătul lor, distributiv, amestecat cu șoaptele chinuite din chemările greierilor; perechea stoarsă de nerăbdări știa că
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
stăpâni un vaiet, când umblă în ea. Îi răspunse în continuare surprinsă, strigându-și prelung usturimea. Nu era obișnuită cu bărbați, avusese două aventuri rapide, încărcate în aburii tabieturilor banale, încheiate subit... totul se petrecuse cu mult timp înainte, în repezeala stațiunilor de odihnă si tratament. Păienjenișul memoriei diluase întâmplările și rămase cu un gust indiferent, îndoielnic pentru sex. Fusese sigură că va sfârși aproape fată bătrână, însă de când îl întâlnise pe Traian, nici nu se mai gândise la trecut. Urmă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mi crea numai idei năstrușnice! Existau deosebiri majore între cele două fete; lucrau în secții diferite; prietena Mimi era puțin măritată, nici ea nu știa de ce; avea ochi închiși la culoare, cât de închiși, Dumnezeu mai știe; prima dată, în repezeala prezentărilor n-am înțeles prea bine.. soțul, ori era plecat, ori dat afară din casă, iar asemănările... că erau libere în seara asta și dispuse la prietenii, cu amărâți ca noi, iar ce m-a terminat, Giulia avea ochii ca
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
un cuțit, l-am rupt brutal cu degetul mare, apoi l-am luat în camera de zi și am început să citesc, tot mai uimit pe măsură ce parcurgeam fiecare propoziție, următoarea informare: Stimate domnule Owen, Prin acest bilet scurt, scris la repezeală, doresc să-mi cer scuze, dar și să vă fac o propunere. Mai întâi scuzele. Am fost autorul - și doresc să fiu primul care recunoaște acest lucru - mai multor delicte față de bunurile dumneavoastră și de persoana dumneavoastră. Singura mea scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
îmbrățișa un bloc de marmură. Se trezi în gemete puternice care veneau dintr-o cameră îndepărtată. Era singură în pat și afară cerul era cenușiu și ploua mărunt. Bănui că era între nouă și zece dimineața. După ce își trase la repezeală o bluză și niște pantaloni peste cămașa de noapte și își încălță picioarele goale, Phoebe ieși pe coridor să cerceteze. Pyle trecu șchiopătând, cu o tavă care conținea resturile răcite ale unui mic dejun neatins. — Bună dimineața, domnișoară Barton, rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
e rău, iar el mi-a spus las că-i bine mătușă, deci îi pare bine că-s bolnavă. E drept că mama îmi ținea partea și îi spunea: Îi tânăr mătușă, nu și-a dat seama, a răspuns la repezeală, că doar nu văd ce motive ar avea ca să se bucure de suferința matale. E drept că primeam observațiile de rigoare și povața să mă corectez cu altă ocazie și să gândesc înainte de a răspunde. A mai trăit Pocum vreo
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a becului roșu al mașinii din față semnala oprirea coloanei... Hopaaa! Asta nu-i treabă bună - a apreciat Toaibă, pipăindu-și automatul și sacul cu grenade. Într-adevăr, coloana de mașini s-a oprit. Ocupanții au început să coboare la repezeală, pentru a se dezmorți sau cine știe pentru ce alte nevoi... Dacă vreunul coboară rambleul, calcă pe capetele noastre sau ne trezim stropiți - a apreciat Trestie. Înapoi, până nu-i prea târziu! - a ordonat sublocotenentul. S-au târât vreo zece
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]