5,064 matches
-
Radu a mai făcut și alte greșeli, reparate cu greu. Asistenta șefă intră în cabinet cu condicile de medicamente sub braț, urmată de alte două asistente. Una dintre ele este Paula. Observînd-o cu colțul privirii, Radu simte nevoia să se repeadă în ea, să iasă amîndoi prin ușă. O urăște pentru că ea l-a avertizat de aseară, spunîndu-i că s-a cam grăbit, și-apoi, toată discuția de dimineață... Frumoaso! rîde bucuros Runca, atingînd-o cu vîrful degetelor pe Paula chiar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de pe obraz, vîrful degetelor lunecă pe gît, oprindu-se la primul nasture al bluzei. Te rog!... șoptește Maria pierdută, închizînd ochii, prăbușită pe spate în fotoliu, cu obrazul în sus, cu buzele tremurîndu-i iar mîinile, nervoase, pregătite deja să-l repeadă pe Mihai sau să-l cheme. Degetele lui Mihai mai fac un gest, trecînd la următorul nasture. Umerii Mariei cad, anume, să poată Mihai dezgoli mai ușor bustul, peste care, mai mult ca o adiere, începe să lunece sărutul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Șoferul, amețit de vin, încurajat de toți cei din cameră, coboară, intră în bucătărie fără să-i bage în seamă pe cei doi, care-și văd de cărți, descuie dulapul și ia geamantanul cu carnea rămasă. Dă la mine! se repede Sultana de cum îl vede revenind. Deschide geamantanul, rupe ambalajul pachetului cu cămașa și cărțile, cadoul lui Mihai, fără să mai țină cont de protestul șoferului, le aruncă pe noptieră; florile, pe lîngă scaunul pe care a pus geamantanul, scoate apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
copil fiind, l-a ținut în șură pînă am intrat noi, cei cu colectivizarea, în ogradă, să stăm de vorbă cu taică-su, apoi i-a dat drumul și a fugit în casă pe ușa din dos. Cîinele s-a repezit, a mers pe lanț pînă la capăt iar cînd sîrma pe care luneca veriga s-a terminat, el s-a smucit și, cum între zgardă și lanț era legat cu o ață slabă, ața s-a rupt și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că a fugit scheunînd cît e hăul. Am avut timp să-i smulg zgarda ghintuită, cu care am intrat în casă și i-am dat țăranului cîteva de mă pomenește, cred, și acum. Copilului, care slobozise cîinele, cînd s-a repezit să-și apere tatăl, i-am dat una cu piciorul că mă mir cum de se mai ține acum de mine și n-a pățit ceva atunci. Am auzit că ăla, copilul, mă caută... Îl aștept! Mihai tace, răscolit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui a reînviat într-o lumină puternică, adevărată. Măcar pentru faptul că-i sînt ginere și tată adoptiv al nepoatei sale trebuie să judec clar, lucid, să fiu la înălțime. Și totuși, Mihai are dreptate (ar fi trebuit să-l reped un pic, ce mă ia el, un mucos, pe mine cu cartea lui Aristotel?!) Maria s-a comportat incredibil. Tot timpul, tot timpul... De ce? Ba, cîțiva ani după naștere a făcut și tratament... Ce s-a întîmplat, în fond, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
buimacă în întuneric, stă mult timp nemișcată, caută cu palma sub pat bucata de lemn pregătită anume, apoi, numai în capot, desculță să nu facă zgomot, coboară spre magazie. Las' că te ucid eu, pușlamaua naibii șoptește ea aprinzînd lumina, repezindu-se spre cel acoperit cu pătura și-l lovește din plin cu lemnul în timp ce găinile, speriate, se tîrăsc, așa legate de picioare, sub lăzi. Mircea Emil sare ca ars și o imobilizează, răsucindu-i mîinile la spate. Aha, rîde el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în apartament. Nimeni. Pe masă, un bilet: "Mi s-a făcut rău și am chemat salvarea. De la autogară am aflat că a plecat o echipă înaintea cursei. Te sărut, Ana." Lazăr iese în fugă, dar de la lift se întoarce, se repede la bibliotecă, saltă Istoria... lui Călinescu și ia plicul cu mia de lei, grăbindu-se apoi către maternitate, înfuriat la gîndul că nu i-a luat profesorului, măcar în împrumut, o mie-două, să aibă, că replica "bani de țigări am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ajungi marea specialistă în ginecologie Maria Săteanu! se înfurie Mihai din nou. Iar de curînd, și Bujoreanu, ca să cinstești memoria celui care ți-a fost tată. Biologic numai, că spiritual nu-i semeni. Maria face un pas, gata să se repeadă în el, dar un gest scurt și ferm, al lui Mihai o temperează. Maria, spune Mihai încet, calm, cu convingere de la Maria Săteanu-Bujoreanu, eu, Mihai Vlădeanu, aștept altceva: nu acțiuni polițiste de vînare a babelor criminale. Dacă, dincolo de sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-vă în locul meu... Imposibil! face Maria un gest categoric. La facerea mea, Dumnezeu a economisit niște lut, să adauge unora chiar mai mult decît este nevoie... Ochii lui Mihai se întîlnesc cu ai Mariei și primul gînd este să se repeadă spre ea, s-o sărute pe gură aici, în curtea spitalului, apoi s-o ia de braț și să pornească împreună către maternitate, s-o trimită în sala de nașteri, s-o asiste pe nevasta lui Lazăr. Ce mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fugă către intrarea în maternitate, împiedicîndu-se în pantalonii de schior, mult prea largi pentru el. Doamne, Maria!... să te fi putut vedea ce superbă ai fost!... Dacă nu mi-ar fi milă că Doinița ar avea de suferit, m-aș repezi și te-aș lua în brațe, să te sărut lung, cu sete, apoi să ne rostogolim împreună prin zăpadă... Parcă te-am rugat ceva, Mihai îl măsoară Maria cu privirea. Tot ce s-a întîmplat între noi a plecat odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și cerea politicos permisiunea de a folosi toaleta. De îndată ce ușa se închidea în spatele său, sub acțiunea mecanismului pneumatic, Bull se apleca și vomita sub impactul disputei dintre progesteron și estrogen. Imediat ce își ștergea dârele de fiere de pe bărbie, Bull se repezea în câte o boxă. Mișcându-se cu greu în spațiul strâmt, așezat în câte o poziție ce aducea cu posturile din artele marțiale maimuțărite prin filme, își studia vaginul. De fiecare dată când făcea chestia asta, observa că se schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nu se întâmpla. Bull simțea berea în stomac. „Poate că trebuie să mă duc să arunc din balast înainte să mă culc“, se gândi, ridicându-se din pat. Odată ridicat, încordarea din stomac i se transformă în greață. Bull se repezi pe hol, dar voma îi năvălea deja afară din gură când ajunse la baie. Îngenuncheat și gemând, Bull analiza sursa senzației de greață. Nu băuse mai mult de cinci sau șase pahare la bar; în mod sigur, fuseseră prea puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
foarte slabă și a intensificat fără nici o grijă atacul asupra statului Zhao, nici nu s-a gândit că armata Qi ar putea ataca Daliang, capitala statului său. În același timp, trupele de elită conduse personal de Sun Bin s-au repezit spre Daliang. Aflând această veste, armata condusă de Pang Juan s-a retras degrabă și a luat calea capitalei. Obosită de drumul lung și căzând, mai târziu, în capcana întinsă de Sun Bin, armata statului Wei a suferit o înfrângere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de a fi președintele României. Fostul cruciat al luptei cu hidra iudeo-masonică mondială, gata să moară de gât cu jidanii și bozgorii, lipitorile neamului românesc, își lasă perciuni, nu mai comandă decât vițel kosher la „Select”, anunță că se va repezi cu capul în Zidul Plângerii și e gata să se taie împrejur în direct și la o oră de vârf. Nu se mai dă de-acum decât cu parfum Holocaust și va înlocui Crăciunul cu Hanuka, dacă ajunge președinte... Culmea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cremă și lustruiți, ciorapi portocalii, în sus uniforma de elev, mă rog, banală, râde prefăcut, hi-hi-hi, cu capul într-o parte, strigă-ntruna ce țăran! ce țăran! eu văd roșu în fața ochilor, asta e, sunt născut în zodia taurului, mă reped spre ea s-o potolesc, s-o oblig să tacă, țin între degete un creion chinezesc a-ntâia tocmai scos din ascuțitoare, ea se zbate fiindcă nu-i o făptură supusă (v-am spus, a reușit să nu fie poreclită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se întoarcă în camera de unde s-a întrupat, singur, amenințător, trufaș, să dea glas strigătului acela care anunță mereu o mare confruntare (Rahaaaaan!) și, cu o ură monstruoasă, insuportabilă la privit pentru orice ființă vie înzestrată cu rațiune, să se repeadă în raftul înțesat cu făpturi nevinovate și gingașe (fete și fetițe cu fuste și rochițe, cu obraji bucălați și ochi galeși, cu gene lungi, tremurătoare, pe care vederea înfricoșătoare a pilei de unghii ațintite asupra lor nu le va împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Apoi, Își aruncă privirea asupra unui bilețel și adăugă: — Avea dreptate femeia aceea. Cozonacul cîntărește trei funți și șapte uncii, prin urmare a fost cîștigat de dumnealui. Și arătă spre individul care venise mai adineauri cu un taxi și se repezise spre ghereta doamnei Bellairs. Acum stătea În umbra tarabei unde fusese expus cozonacul și se lăsa apărat de femei. Nu cumva doamna Bellairs Îi dăduse o informație și mai exactă? — Foarte ciudat, zise Rowe. Spuneți că a ghicit greutatea exactă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vreo sută de metri mai Încolo... Vorbea ca un om care discută afaceri. — Un păhărel o să ne facă bine la amîndoi, Îl Întrerupse Rowe. Gheața fiind spartă, domnul Rennit trecu subit la confidențe: — Mi se pare că te-am cam repezit. Nervii, de! Războiul ăsta e o pacoste pentru meseria mea, ținu să se explice. Atîtea Împăcări! Firea omenească e grozav de contradictorie! E de necrezut! Și, bineînțeles, lucrurile s-au complicat și mai mult de cînd cu carnetele e identitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
individul fărîmița fiecare bucățică de cozonac pe care-o lua. — S-ar putea să fie un obicei, sugeră domnișoara Hilfe. — Obicei? o Îngînă fratele ei. — Da, una dintre maniile alea vechi englezești, pe care le studiezi cu atîta atenție, Îl repezi fata. Rowe Încercă să-i explice: — Nu despre asta e vorba. Mie nu-mi trebuia cozonacul lor, dar sînt sigur că au Încercat să mă omoare. Știu că pare neverosimil acum, În plină zi, dar dacă l-ați fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spus totul. După ce vei afla adevărul, vei putea să alegi Între metoda lui Conway și metoda lui Stone. Mai e destul loc În „Pavilionul special“. — Dumneata ar trebui să fii acolo, doctore Forester, Îl Înfruntă Digby. — Ești un prost, Îl repezi doctorul. Un prost amorezat... Am obiceiul să-mi țin sub observație pacienții și nu mă Înșel asupra lor. Ce rost are să te Îndrăgostești? Nici măcar numele nu ți-l cunoști! Spunînd acestea, rupse o bucată dintr-un ziar și i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu o voce aspră, dar pe care Rowe abia o auzi. O clipă, m-am Întrebat dacă nu cumva... ești un actor grozav... Îmi pierd timpul degeaba... L-au ucis cu briceagul meu, urmă Rowe. — Încetează cu comedia asta! Îl repezi detectivul. Omul acela n-a fost ucis, e la fel de viu ca și dumneata. 2 — E viu? — Firește că-i viu! Nu pricep ce ți-a venit să-l alegi tocmai pe el! — Dar În cazul acesta, nu sînt un criminal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Suna și suna pe măsuță, și nici unul dintre cei prezenți nu putea răzbi pînă acolo, Într-atît de Înghesuite erau mobilele În mica Încăpere... O amintire Îl fulgeră pe Rowe: parcă mai asistase cîndva la o scenă asemănătoare... — Stai locului! Îl repezi domnul Prentice. Apoi, Întorcîndu-se cu fața spre doamna Bellairs: Răspunde dumneata! — Și-a tăiat beregata! repetă ea, În neștire. — Era singurul lucru pe care-l putea face pentru a scăpa de ștreang. Telefonul suna Întruna. Ai fi zis că undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pietoni se grăbeau spre case: autobuzele treceau fără să se oprească la stațiile facultative - doar apăruseră semnalele galbene. CÎrciumile erau ticsite. Oamenii strigau după taxi, iar cînd acesta se opri la stop, un bătrînel cu joben deschise portiera și se repezi să intre. — A, scuzați vă rog, spuse el. Credeam că-i liber. Mergeți cumva spre Paddington? — Urcați-vă, Îl Îndemnă Rowe. — Vreau să prind trenul de 7,20, rosti intrusul pe nerăsuflate. Am totuși noroc. Cred că o să-l prind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-o «sfârșitul istoriei». Cu alte cuvinte, în mod asemănător: „Ce remarcabil e să urmărești o civilizație care se autodistruge, pentru că nu este în stare să reexamineze validitatea unor ideologii economice în împrejurări total schimbate;” Guvernele și corporațiile occidentale s-au repezit să convingă Europa de Est și țările fostei Uniuni Sovietice să preia lecția succesului occidental, deschizându-și granițele și liberalizându-și economiile. Armate de experți occidentali au fost mobilizate la fața locului să le ajute pe acestea și alte «state în tranziție
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]