1,527 matches
-
circuitului extracorporeal, tipul de anestezie, drogurile administrate, vârsta pacientului, funcția ventriculară stângă și factori genetici [3, 4]. Endotoxemia este un activator al reacției de fază acută în timpul circulației extracorporeale. Lipopolizaharidele bacteriene sunt eliberate din bacteriile Gram negative în timpul creșterii și replicării lor, dar și în timpul rupturii peretelui bacterian ca o consecință a efectelor antibioticelor. Endotoxina se leagă de o proteină numită „endotoxin-binding protein” (EBP) în plasmă, formând un complex. Acest complex leagă receptorii CD14 și crește producția de TNF-α și IL-6
Tratat de chirurgie vol. VII by JUDIT KOVACS () [Corola-publishinghouse/Science/92069_a_92564]
-
ICAM-1 469 E/E comparativ cu doar 111 din cei 544 subiecți neafectați (20,40%), deci o diferență de 9 procente între cele două loturi (Guja et al., 1999a). Pentru a confirma (sau infirma) rezultatele de mai sus, am încercat replicarea acestora și pe alte două populații. De aceea am realizat tiparea celor două polimorfisme ICAM-1 241G/R și 469 E/K pe un număr de 243 familii simplex și multiplex din Sardinia (941 subiecți, 264 probanzi diabetici) și 424 familii
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
cronice, ciroze și apare ca fiind primul vaccin care ar putea preveni un cancer redutabil, așa cum este CHC [6,16,17]. Vaccinarea anti-VHB protejează și împotriva VHD. Virusul hepatitic delta (VHD) este un virus ARN defectiv, care necesită AgHBs pentru replicare și transmitere. Căile de transmitere sunt aceleași ca și pentru VHB [18,19]. VHD a fost constatat la un procent 8-10% dintre pacienții AgHBs pozitivi, în perioada studiată [19]. Măsuri generale de prevenire a infecției cu VHB Măsurile generale de
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gelu Osian () [Corola-publishinghouse/Science/92147_a_92642]
-
replicativ dominant se recomandă un tratament cu interferon monoterapie, iar dacă există contraindicații, cu analogi nucleos(t)idici activi față de VHB [14,40,69]. În co-infecția VHB cu VHD sunt utilizate terapii pe bază de interferon, care este eficient asupra replicării VHD [40,69]. O mare provocare pentru terapiile antivirale este reprezentată de constatarea ameliorării/ reversibilității leziunilor hepatice histologice amorsate, inclusiv a fibrozei, după tratament. Independent de efectul medicației antivirale asupra leziunilor morfologice hepatice, o serie de alte principii terapeutice, fără
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gelu Osian () [Corola-publishinghouse/Science/92147_a_92642]
-
hepatectomie mai mică față cei cu Ag HBe negativ [3]. O încărcătură virală mai ridicată (viremie VHB > 106 copii/ml) se asociază cu un risc mai mare de recurență postoperatorie tardivă [4]. Diferențele s-ar datora creșterii la pacienții cu replicare virală activă a sensibilității la acțiunea diverșilor carcinogeni [5]. La bolnavii cu hepatopatie cu VHB se întâlnesc frecvent tumori de mari dimensiuni ce prezintă invazie vasculară. Unele studii au demonstrat ameliorarea evoluției postoperatorii a pacienților cu infecție VHB prin terapie
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Cristian Balahura () [Corola-publishinghouse/Science/92140_a_92635]
-
proteinele histonice și nehistonice (este nudă); 4. genomul bacterian este reprezentat printr-un număr relativ restrâns de gene; 5. genomul bacterian conține un singur grup linkage (caracteristic “cromozomului bacterian” sau nucleoidului); 6. bacteriile sunt organisme haploide (atunci când nu are loc replicarea ADN), dar pot fi diploide și parțial diploide, în funcție de sinteza ADN); 7. transmiterea caracterelor ereditare este diferită de cea a eucariotelor, întrucât lipsește procesul clasic al reproducerii sexuale. Cromozomul bacterian este alcătuit dintr-o moleculă de ADN dublu catenară
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
promotor - genă ce reprezintă un sector al operonului de care se leagă ARN-polimeraza, și determină începutul transcripției; - terminator, ce reprezintă un sector al operonului unde are locul sfârșitul transcripției informației genetice necesare; - inițiator - genă ce determină sinteza produsului care declanșează replicarea ADN; - replicator - ce reprezintă unități funcționale de ADN și dirijează replicarea; - secvențe de inserție - reprezintă fragmente mici de ADN (1-2 gene, circa 800-1400 de nucleotizi) care se pot deplasa în genomul bacterian, singure sau în complex cu unele gene structurale
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
leagă ARN-polimeraza, și determină începutul transcripției; - terminator, ce reprezintă un sector al operonului unde are locul sfârșitul transcripției informației genetice necesare; - inițiator - genă ce determină sinteza produsului care declanșează replicarea ADN; - replicator - ce reprezintă unități funcționale de ADN și dirijează replicarea; - secvențe de inserție - reprezintă fragmente mici de ADN (1-2 gene, circa 800-1400 de nucleotizi) care se pot deplasa în genomul bacterian, singure sau în complex cu unele gene structurale (transpozoni); - suprafețe de legare - fragmente de ADN care se leagă de
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
la nivelul translației. Astfel, unele proteine sunt capabile de a se fixa într-o manieră selectivă pe propriul ARNm, în acest fel împiedicând ribozomii să sintetizeze proteina respectivă în cantitate mai mare. Spre deosebire de genele procariote, care sunt unitare atât în replicare, cât și în transcripție și translație, genele organismelor eucariote sunt unitare în replicare, dar neunitare și discontinue în transcripție și translație. S-a demonstrat că genele organismelor eucariote sunt fragmentate în exoni și introni. Intronii și exonii, într-o genă
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
o manieră selectivă pe propriul ARNm, în acest fel împiedicând ribozomii să sintetizeze proteina respectivă în cantitate mai mare. Spre deosebire de genele procariote, care sunt unitare atât în replicare, cât și în transcripție și translație, genele organismelor eucariote sunt unitare în replicare, dar neunitare și discontinue în transcripție și translație. S-a demonstrat că genele organismelor eucariote sunt fragmentate în exoni și introni. Intronii și exonii, într-o genă, ocupă poziții stabile, și sunt variabili în număr și mărime. Astfel, gena ce
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
de aproximativ 15 ori între numărul de gene ce codifică sinteza proteinelor este în mod clar insuficientă pentru a explica variația de 300 de ori a taliei genomului acestor organisme. Celelalte unități funcționale (gene ale ARN-ului structural, origini ale replicării, situsuri de recombinare, etc.) nu contribuie semnificativ la mărimea genomului. În sfârșit, variațiile esențiale ale taliei genomului se datorează ADN-ului nefuncțional. Altfel spus, o mare parte din genomul eucariotelor nu conține informație genetică. La vertebrate cantitatea de ADN ce
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
În interfaza mitotică, cromatina ocupă tot spațiul nuclear limitat de membrana celulară. Există două tipuri de cromatină: cromatina condensată, sau heterocromatina și cromatina decondensată, sau eucromatină. Heterocromatina este inactivă (informația deținută de ADN-ul din ea nu poate fi transcrisă), replicarea ei având loc mai târziu. Ea se mai numește și constitutivă, când starea heterocromat pentru că ea este condensată în toate celulele organismelor, și facultativă în cazul contrar. Heterocromatina constitutivă se regăsește în special la nivelul centromerilor și al telomerilor, și
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
în interfază. Timp îndelungat nucleul a fost considerat ca fiind un mijloc lichid în care factorii proteici difuzează liber, iar fibrele de cromatină sunt sub controlul hazardului. Diferite funcții sugerează însă contrariul, adică nucleul este o structură puternică ce asigură replicarea, transcrierea genelor, maturarea și transportul ARN. Microscopia a permis vizualizarea diferitelor regiuni(compartimente) ale nucleului: nucleolii, heterocromatina ce corespunde cromatinei netranscrise, ce rămâne condensată după mitoză. Grație progresului tehnicilor de fluorescență și de colorare, este posibil să studiem în detaliu
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
pot avea loc doar dacă există o forță evolutivă pozitivă care să contrabalanseze aceste dezavantaje. Efectiv, la organismele unicelulare ce se înmulțesc rapid (bacterii, levuri, etc.) genomul este foarte compact pentru a minimaliza costurile energetice, în nutrimente și timpul necesar replicării cromozomilor. Dar constrângerile selective sunt foarte diferite la eucariotele pluricelulare, și este dificil de cuatificat impactul excesului de ADN asupra sănătății, fiind la fel de clar că acest impact nu este excesiv. Se știe că efectul selecției asupra unui caracter dat depinde
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
având și un prognostic mai bun de supraviețuire. De asemenea, haplotipul XRCC4 G-C-G-T-G se asociază cu scăderea riscului de dezvoltare a CHC [68]. Repararea erorilor de împerechere (MMR) Genele MMR (mismatch repair) au un rol major în menținerea fidelității de replicare a ADN și în stabilitatea genica, protejând genomul de apariția instabilității microsateliților și de apariția unui fenotip mutator [80], dar studiile asupra acestor erori în CHC s-au desfășurat, în principal, la nivel tisular și mai puțin seric, investigând cu
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
de CP crește la purtătorii cel puțin a unei alele pentru XPD/ERCC2 D312N (OR 2,78) sau D711D (OR 2,19) [39]. Erori de împerechere (MMR) Genele erorilor de împerechere (mismatch repair genes: MMR) au rol în menținerea fidelității replicării ADN și a stabilității genice, deficiența lor conferind un fenotip mutator susceptibil pentru dezvoltarea cancerului [49]. S-a evidențiat că haplotipurile MGMT, MSH6, PMS2, PMS2L3 și TP73 se corelează cu cancerul pancreatic, iar haplotipul MSH6, varianta genică G39E are un
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
DNA-ului alterat, ca urmare a producției excesive de radicali liberi agresivi care „scapă” din lanțul transportului de electroni. Alterarea progresivă a bagajului genetic mitocondrial pare a sta la baza multor tulburări care însoțesc procesul de îmbătrânire (128). Din fericire, replicarea scăzută a DNAmt mutant constituie un mecanism protector, care limitează transcripția unor enzime malformate. Problema alterărilor ADN-ului mitocondrial în diabetul zaharat a fost abordată recent de mai multe grupări de cercetători din Japonia (Kaniya J, Aoki Y: Diabetologia 46
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
trezește un model biochimic pro-apoptotic. Creșterea masei β-celulare stimulate de glucoză și protecția față de apoptoză presupune că glucoza nu numai că reglează fenotipul β-celular existent, dar poate regla și numărul de celule β (180). Regenerarea celulelor β (prin neogeneză sau replicare) necesită, pe lângă intervenția factorilor de creștere, prezența necondiționată a glucozei. De altfel, metabolismul glucozei activează toate căile de semnalizare intra-β-celulară, influențând toate kinazele: calmodulinkinaza, proteinkinaza A, proteinkinaza C, kinazele reglate extracelular, proteinkinazele de activare mitogenică (MAPK) și kinazele fosfatidil inozitol
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
în cultură necesită integritatea sistemului NGF/NGF receptor (NGF - Nerve Growth Factor). Acest sistem „anti-apoptotic” poate juca rol important în viabilitatea celulelor β transplantate. În mod normal, mitozele înregistrate în celulele β din insulele Langerhans sunt rare, iar ritmul de replicare al DNA este mic. Acești markeri ai regenerării indică un potențial scăzut al celulei β de a crește și a se replica. Totuși, chiar la o rată replicativă de numai 3% pe zi, numărul celulelor β se poate dubla în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
observată în condiții de solicitare metabolică suplimentară datorită excesului ponderal (109), sarcină (159), pacreatectomie parțială (19), perfuzia de glucoză (18), ori în insulele transplantate (147). Masa β-celulară este scăzută în T2DM datorită apoptozei β-celulare crescute, care depășește ritmul normal de replicare sau de neogeneză a acestor celule (Figura 19). Figura 19. Volumul pancreatic relativ înregistrat la diferite categorii de persoane, după date personale și unele date din literatură Substratul măririi masei β-celulare este reprezentat de creșterea numărului celulelor și a dimensiunilor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
pancreatic relativ înregistrat la diferite categorii de persoane, după date personale și unele date din literatură Substratul măririi masei β-celulare este reprezentat de creșterea numărului celulelor și a dimensiunilor lor. La rândul său, numărul celulelor β depinde de echilibrul dintre replicarea lor și de neogeneză, pe de o parte, și de moartea celulelor β pe de altă parte (148). Se acceptă că în perioada fetală, multe celule β se formează prin diferențierea din celule precursoare, în timp ce după naștere, multe celule β
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
pe de o parte, și de moartea celulelor β pe de altă parte (148). Se acceptă că în perioada fetală, multe celule β se formează prin diferențierea din celule precursoare, în timp ce după naștere, multe celule β noi ar apărea prin replicarea celulelor β existente (80). Limitarea capacității de replicare a celulelor β poate contribui la apariția diabetului la persoanele vârstnice (188, 195). Întrucât studiul anatomic prospectiv al masei β-celulare la om este practic imposibil, datele obținute la animal reprezintă încă o
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
β pe de altă parte (148). Se acceptă că în perioada fetală, multe celule β se formează prin diferențierea din celule precursoare, în timp ce după naștere, multe celule β noi ar apărea prin replicarea celulelor β existente (80). Limitarea capacității de replicare a celulelor β poate contribui la apariția diabetului la persoanele vârstnice (188, 195). Întrucât studiul anatomic prospectiv al masei β-celulare la om este practic imposibil, datele obținute la animal reprezintă încă o sursă majoră de informație, cu importanta rezervă privind
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
vârstnice (188, 195). Întrucât studiul anatomic prospectiv al masei β-celulare la om este practic imposibil, datele obținute la animal reprezintă încă o sursă majoră de informație, cu importanta rezervă privind extrapolarea lor la om. Montanya și col. (147), urmărind minuțios replicarea și apoptoza celulelor β la șobolanul Lewis de-a lungul vieții acestora, au constatat că replicarea celulelor β s-a menținut până la vârste înaintate, chiar dacă într-un ritm mai scăzut. Masa β-celulară crește în cursul vieții paralel cu creșterea în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
obținute la animal reprezintă încă o sursă majoră de informație, cu importanta rezervă privind extrapolarea lor la om. Montanya și col. (147), urmărind minuțios replicarea și apoptoza celulelor β la șobolanul Lewis de-a lungul vieții acestora, au constatat că replicarea celulelor β s-a menținut până la vârste înaintate, chiar dacă într-un ritm mai scăzut. Masa β-celulară crește în cursul vieții paralel cu creșterea în greutate. Creșterea a fost selectivă pentru celulele β, întrucât alte celule endocrine insulare nu înregistrează o
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]