52,643 matches
-
umplut closete întregi cu vată însângerată"... "fut și la revedere"... etc. etc. în această lălăială-hăhăială lascivă apar și câteva - foarte puține - secvențe de poezie autentică. într-un poem intitulat Dragostea (și scris probabil de Mircea Cărtărescu) există de exemplu o reprezentare expresivă a devorării bărbatului de către femeie în actul dragostei: "blugii-i atârnau pe ea, bluzele fluturau pe ea/ coastele zdrăngăneau ca sticlele de bere/ sub țâțele ei nehrănite/ iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
De asemenea, faptele și opiniile lui Cezar Zdrăfculescu sunt comentate mereu, în surdină, de un alter-ego al său, Rânzei, o conștiință lucidă și sarcastică, gata să cenzureze orice interpretare romantică a trecutului. Ca să nu mai vorbim de reflectarea gesturilor și reprezentărilor personajului principal în conștiințele altor personaje, de exemplu în aceea a Zamfiriței Micescu, care mai este și medic psihiatru și prin care se introduce astfel în roman o perspectivă științifică, distrugătoare de iluzii. Folosind atât de multe și insolite unghiuri
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
ceea ce s-ar putea justifica, ci unul pur și simplu pentru tineret, chiar dacă tînărul este, să zicem, la cea de-a treia sau la cea de-a patra lui expoziție. în urma acestei înșiruiri de fapte, concluzia este evidentă: la nivelul reprezentării sale instituționale sau, cu alte cuvinte, la nivel sindicalist, arta românească nu a reușit să se adapteze la condițiile de libertate, iar încercările de a dovedi contrariul au fost, de cele mai multe ori, de-a dreptul jenante. Cum au reușit artiștii
După zece ani (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17377_a_18702]
-
avea decât soarta pecetluită de înaltul for. Gândul mă poartă, fără să vreau, cu câteva secole în urmă când, tot un înalt for, o academie, a sancționat o operă și un autor. Ne aflăm în anul de grație 1636, anul reprezentării cu succes a piesei Cidul de Corneille. Un contemporan invidios, pe nume Jean Chapelain, poet absolut mediocru, luat întruna peste picior de către Boileau, din a cărui operă acesta a și extras nenumărate exemple de cum nu se scrie poezia, în același
Cabala mediocrilor by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17387_a_18712]
-
specific, de izolaționism și suspiciune. Un prim obiectiv al lui Leo Butnaru îl reprezintă existențialul, acel "nivel zero" de la care pornește creația literară, ce reprezintă demarcația sa de propriile-i teme. Cu aerul unei divagații, al unei vioaie amalgamări de reprezentări și considerații, poetul sugerează complexitatea unei vieți în care contradicțiile, defel puține și lipsite de însemnătate, pot fi asumate nu doar pe partea lor dramatică, ci și pe cea relativizantă, jovială. Badinînd, își dă la iveală un temperament și un
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
manifestă și în textele propriu-zise, ca o inepuizabilă inventivitate. Volumul cu titlul Teatru scurt, apărut recent, îl captivează pe cititor (ca să nu mai vorbim de virtualul spectator) prin schimbarea rapidă a unghiului de observare a lumii , prin sinceritatea energică a reprezentărilor, prin îndrăzneala - și eficacitatea artistică - a metaforelor. Este adevărat că aceste texte nu pot fi judecate ca texte în sine, ci ca proiecte ale unor spectacole. însă ele își conțin propria regie, astfel încât spectacolele respective prind viață în mintea cititorului
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
mai livresc, își spun părerea despre naștere, dragoste și moarte, despre libertate și responsabilitate, despre determinare și hazard. Iosif Naghiu, alături de Dumitru Solomon și Matei Vișniec, face parte dintr-un grup restrâns de autori de teatru care filosofează prin ansamblul reprezentării dramatice. Mai exact, ei creează situații interogative, care declanșează procesul filosofării în conștiința cititorilor (și spectatorilor). Piesele-blitz ale lui Iosif Naghiu nu sunt niciodată minore, nu au niciodată miză mică. Chiar și când scrie numai câteva pagini, dramaturgul vrea de la
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
altfel, aceste motive fac parte dintr-o rețea mai largă a simbolurilor coborîrii prezenta și în celelalte grupaje ale volumului. Și mă refer, în primul rînd, la cel al "oglinzii de marmură" și al "oului violet", puternic încărcate și că reprezentare coloristica. E de notat că ceea ce unește cele două simboluri predilecte ale lui Ioan Floră este subtextuală și obsesiva imagine a morții - divulgata, nu întîmplător, abia în finalul volumului, în Sfîrșitul morții (în varianta ei "neutralizata".) Din acest punct de
Gîlceava bufnitei cu lumea by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17931_a_19256]
-
cu imagini de sine stătătoare sau un catalog color ritmat de texte lirice perfect autonome. Însă dincolo de autonomia celor două limbaje, dar și dincolo de convergență lor ultima, există ceva imediat care le unește indestructibil: proiectul iconografic. Ambele artiste adopta în reprezentare o convenție figurativa, după cum în aceeași măsură se privesc reciproc, se portretizează recognoscibil sau generic și se scrutează, în același timp, pe ele însele. Se privesc, însă, cu un ochi precaut, care știe să convertească la timp tentația narcisiaca în
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
de aceiași "păpușari" în primă fază. În ambele situații șunt alimentate sentimente primare între care cel mai periculos este acela al superiorității prin diferențierea înnăscuta nu dobîndită. În cazul Iugoslaviei, ca și în cazul fostei Uniuni Sovietice, poporul delegat la reprezentare care erau teoretic sîrbii și respectiv rușii, a fost intoxicat zeci de ani cu ideea "sacrificiului călăuzitor". Atît sîrbii cît și rușii au trebuit să se "sacrifice pentru binele altora", să "ajute, să administreze, să apere, să moară, la nevoie
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
nou text. Cum am văzut deja, cenzură politică era iritata de abundență citatelor vechi, mai ales a celor din texte religioase sau - în sfera oralității folclorice - a celor reflectînd tradiții populare, credințe și superstiții. Noul criteriu al distribuției cantitative era reprezentarea politică, astfel încît era condamnată, previzibil, citarea din scriitori reacționari precum Maiorescu sau Arghezi și neglijarea unor progresiști că I.C.Frimu și I. Păun-Pincio. Utilizarea ca material lingvistic a textelor "corecte politic" ale vremii a fost totuși o eroare a
"Citate dusmănoase" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17951_a_19276]
-
istorice, sculptură este tocmai comentariul material și sensibil al unei corporalități. Din această pricina, în toate spațiile culturale care aparțin confesional Orientului sculptură este o achiziție tîrzie și ea suporta permanent un proces de adaptare la gîndirea, la normele de reprezentare și, finalmente, la toate toposurile specifice. Adaptarea sculpturii la modelele mentale bizantine și la rigorile gîndirii de tip ortodox au încercat-o, de pildă, Mestrovici și Paciurea prin transferul stilisticii drapajului din bi- în tridimensional, adică din pictură în sculptură
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
Mihai Alexandru Canciovici Pentru orice iubitor de operă participarea la reprezentarea Tetralogiei... de Wagner reprezintă un vis greu de realizat. La Budapesta am avut marea șansă de a fi prezent la început de an la acest eveniment deosebit de la Operă Maghiară. În capitala ungară există o importanță societate internațională prowagneriană care
Tetralogia de Wagner la Budapesta by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17991_a_19316]
-
de Wagner reprezintă un vis greu de realizat. La Budapesta am avut marea șansă de a fi prezent la început de an la acest eveniment deosebit de la Operă Maghiară. În capitala ungară există o importanță societate internațională prowagneriană care preconizează reprezentarea numai de două ori într-o lună în fiecare stagiune a acestei capodopere. Ea este programată cu mult timp înainte cu o rigoare exemplara, cunoscîndu-se și distribuțiile rolurilor principale. Trebuie spus că Opera Maghiară de stat beneficiază de o echipă
Tetralogia de Wagner la Budapesta by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17991_a_19316]
-
simț și respectului pentru textul liric, în linii generale tradițională, beneficiind însă de efecte moderne și de laser care realizează o atmosferă și o culoare cu totul speciale. Din acest punct de vedere, montarea budapestana se disociază net de unele reprezentări moderniste prezente în marile teatre din lume și chiar la Bayreuth, unde înscenările au unele licențe supărătoare, ce se îndepărtează cu mult de substanță filozofica și legendară a operei wagneriene. Am pătruns cu religiozitate în sanctuarul Operei din Budapesta pentru
Tetralogia de Wagner la Budapesta by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17991_a_19316]
-
mai captivant, transformându-l într-un spectacol pentru marele public. Recunoaștem aici vocația de creator de ziare de mare tiraj a lui Ion Cristoiu. Din știrile care îi soseau la Evenimentul zilei în flux continuu el construia, prin selecție, o reprezentare plină de culoare și dinamism a vietii din România. Nu întâmplător, la mai puțin de un an de la înființare, ziarul a atins un tiraj de aproape 700.000 de exemplare. Așa procedează Ion Cristoiu și în calitate de cititor. Alege, din cărți
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
altceva decît o capcană. Salvați de primejdia tăcerii, cei doi nu pot evita "primejdia mărturisirii". În interiorul limbajului care îi unește se țese o altă poveste: scriitoarea scrie o carte despre sfîntul Cristofor, cel care se vrea "atît reprezentant, cît și reprezentare" (p. 52) și pentru care "nu există nici o altă formă de viață decît cea a imitației, care în același timp este și cea a simbolizării" (p. 52). Se instituie, astfel, un palimpsest ce păstrează tensiunea existența între cei doi frați
Palimpsest by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/18015_a_19340]
-
înlănțuie pe cele care dezvăluie tragică istorie a urii dintre Hadar și Olof. Printr-o substituție metonimica, aceasta din urmă se dovedește a fi, de fapt, cea "imitata" și, implicit, "simbolizata", nu invers, căci spune sfîntul Cristofor: "port cu mine reprezentarea" (p. 52). Nouă poveste păstrează doar ecourile primeia, care se retrage treptat de sub ochii cititorului, printr-o stratagema a scriitoarei: neavînd "pentru ce" să mai trăiască, cei doi frați dispar. Ne-am putea întreba ce se ascunde dincolo de felul în
Palimpsest by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/18015_a_19340]
-
că Ioana Pârvulescu nu este nici pe departe o feministă militanta, angajată în lupta cu falocrația românească. Ea privește tot ce s-a întamplat în trecutul nostru literar cu duioșie și cu umor și chiar cu o nostalgie a naivității reprezentărilor de altădată ale vieții. Trecând în revistă diferitele ipostaze ale feminității, le și încearcă, în treacăt, în fața oglinzii, ca pe niște rochii de demult, plăcându-i să se lase înfiorata pentru câte o clipă de tot felul de trăiri demodate
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
de Liviu Rebreanu sau Rusoaica de Gib Mihăescu - sunt rotite, asemenea unor prisme de cristal, în lumina, pentru a-și trimite spre privitor irizații neașteptate. În plus, literatura însăși, în ansamblul ei, își dezvăluie o unitate de perspectivă, surprinzătoare, în ceea ce privește reprezentarea personajelor feminine. O unitate evidențiata inclusiv de șocul pe care il provoacă orice abatere de la regulă. O libertate dusă până la libertinaj Referințele culturale la care recurge Ioana Pârvulescu în delectabilul sau eseu sunt mereu imprevizibile. Ea lasă gândirii asociative
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
despre rîs). O mistica întoarsă pe dos, consacrată materialităților, se conjuga cu o redundanta a antipoeziei. Corporalitatea expansiva, burlesca (factorul mecanic) apare placata pe factorul viu care e iratiunea existenței, conștientizarea vizionara a iratiunii. Un atemporal "amurg burghez" alunecă înspre reprezentările grase ale picturii flamande, spre opulenta unui stil deja rodat, care facilitează compromiterea concretului: "Amurg de iarnă. burghez. amurg al obezilor./ lumină că briciul frizerului/ și/ din claponul fript țîșnesc șapte jeturi/ de sînge. stropesc plastroanele albe./ jubilează/ sub jiletci
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
prezintă cu limpezitoare conciziune în postfața pe care o semnează: ideea că literatura e o structură, că ea are un caracter (non) mimetic (în funcție de cum definim mimesisul), că are o functie epistemologica (prin capacitatea să de a-și crea propria reprezentare) și că se află într-o relație specială cu limbajul. Cele patru teme, sau moduri, la rîndul lor, nu există simultan, ci sînt stabilite treptat, pe masura ce studiul avansează de la poetica aristoteliana la formaliștii moderni. Nu intru în detaliile cercetării lui
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
daca nu și concepția lor. O do-vedeste, poate mai convingător decît oricine, Tzvetan Todorov. Dar nu Greimas, de pildă, cu toate că în 1991 el a publicat un tratat de semiotica pasiunilor, trecînd astfel de la texte literare la un alt nivel de reprezentare. Însă în vreme ce Todorov și- a sortat cu grijă amintirile și nostalgiile structuraliste, teoreticieni că Greimas sau chiar Dolezel nu au izbutit decît să le deghizeze, mă tem. Lubomăr Dolezel - Poetica occidentală, traducere de Ariadna Ștefănescu, postfața de Călin-Andrei Mihăilescu, Editura
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
susține că locul de naștere al romanului este singurătatea individului, solitudinea celui care nu se mai poate exprima comunicîndu-și experiența, făcînd pildă din ce a văzut ori a trăit. A scrie un roman înseamnă a duce incomensurabilul la extrem în reprezentarea vieții omenești. În mijlocul plinătății vieții, romanul stă mărturie pentru perplexitatea trăirii unei vieți. La Tournier, această perplexitate, această solitudine, ieșite de sub pavăza unui gen în care ele sînt asumate, cel romanesc, devin pricină de neliniște. Povestitorul modern personificat de Tournier
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
boală nemțeasca. Nici despre SIDA nu se știe cu siguranță de unde vine, sunt doar presupuneri în legătură cu ea, dar despre punctualitate se știe cu siguranță că a fost adusă din Germania, de către șvabi." În continuare, scriitorul-publicist desfășoară o întreagă comedie a reprezentării timpului la români: "Pentru români, minutul nu există, ora este și ea o ficțiune. Ziua, de pildă, nu are 24 de ore: ea are doar dimineață, prânz (prânzul se întinde câteva ceasuri bune), după-amiaza, care e tot un fel de
ÎN VÂRTEJUL PUBLICISTICII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17462_a_18787]