2,221 matches
-
ar fi urmat să circule pe un amplasament suspendat un veritabil tren, cel mai modern vehicul din această parte a continentului. Și nu doar atât. Privirea în viitor a acestor vizionari ai unei alte epoci decât cea pe care cu resemnare, dar cu demnitate au trăit-o, se îndreptase, în acei ani, până dincolo de lanțul Carpaților. Chiar și în Capitală ar fi urmat ca vehiculul timișorean să-și parcurgă calea triumfală între centrul metropolei și Aeroportul Internațional Otopeni, iar apoi la
Agenda2005-24-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283810_a_285139]
-
soartă ne plouă. Jumătatea ta din paharul de vin S-o bei mergând pe pajiști cu rouă, Când eu voi sta cu veșnicia-n scrin. 20 Martie RENAȘTERE ÎN PLOAIE DE STELE De dor mă rătăcesc în labirint, S-adun resemnare-n suflet rănit, Când rază coboară din Univers, Cu lacrimă de gând să curgă-n vers. Că într-o primăvară mi-am uitat Balsamul iubirii-n tei scuturat De anotimpuri cu ploi și cu vânt, Destinl meu se-ascunde în
ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNEASCĂ-„RENAȘTERE , COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384856_a_386185]
-
mai este în aceste condiții o luptă, devine un simplu destin implacabil, o dexteritate, o stereotipie, o abilitate ucigătoare. Oricum chiar dacă ripostezi, prins în unghiul unui ring cu mâinile deasupra fetei, după o luptă prelungită nu mai există câștigători, doar resemnare, nici urma de eroism, rămâi singur în împărăția sufletului tău în care îți domini sentimentele precum un tiran absurd, dispunând de ele doar pentru a- ți demonstra puterea. Trece clipă și te lasă în urmă. Fugi s-o ajungi și
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE IX de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384978_a_386307]
-
de întrebare ori de mirare... Îmi fac batistă dintr-o pânză de paianjen ce dantelează umbrele părinților mei gătiți în surâsuri... Degetele tremurânde și obosite le trec, agale, prin pletele albe ale timpului doar umbre, tăceri, și amintiri îmi însuflețesc resemnarea... În casa veche care cândva îmi era “acasă” miroase a praf, a moarte și a lacrimi; soneria bătrână și ea va rămâne mereu muta nici mama, nici tata nu vor mai avea nevoie de ea. Îmi plimb privirea în căutarea
DINCOLO… de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384992_a_386321]
-
nr. 2248 din 25 februarie 2017. Am făcut din idealuri, Trepte pe care să urc Dar vă spun că uneori, Drumul a fost și abrupt... Pe o pantă lunecoasă De fatidice întâmplări Am schițat ușor grimase Și- am scâncit în resemnări. Au trecut pe lângă mine Oameni, munți și sentimente, ... Citește mai mult Am făcut din idealuri,Trepte pe care să urcDar vă spun că uneori,Drumul a fost și abrupt...Pe o pantă lunecoasăDe fatidice întâmplăriAm schițat ușor grimaseși- am scâncit
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
trecut pe lângă mine Oameni, munți și sentimente, ... Citește mai mult Am făcut din idealuri,Trepte pe care să urcDar vă spun că uneori,Drumul a fost și abrupt...Pe o pantă lunecoasăDe fatidice întâmplăriAm schițat ușor grimaseși- am scâncit în resemnări.Au trecut pe lângă mineOameni, munți și sentimente,... XI. PELERINA, de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2242 din 19 februarie 2017. Să nu spui adio, coarda încă doare Pe rana deschisă mi-au turnat iar sare, Pleopa tremurândă caută și-
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
foto sursa internetCamelia Cristea... XXIX. AM CREZUT..., de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016. Am crezut că pot închide În ungherele din suflet, Câmpul macilor în floare Și-ale Verii mele umblet... Am crezut că resemnarea, O să stea închisă-n ramă Și furtuna potolită, Ca soldatul strict în vamă... Am crezut că nada vremii N-o să muște iar din mine Și-n rutina unei zile, O să-mi fie totuși bine... Am crezut că-n zbucium marea
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
timpul Vindecare o să dea Rănilor ce și-au făcut Un culcuș în viața mea... Am crezut că -aceste pietre ... Citește mai mult Am crezut că pot închideîn ungherele din suflet,Câmpul macilor în floareși-ale Verii mele umblet...Am crezut că resemnarea,O să stea închisă-n ramăși furtuna potolită,Ca soldatul strict în vamă... Am crezut că nada vremiiN-o să muște iar din mineși-n rutina unei zile,O să-mi fie totuși bine...Am crezut că-n zbucium mareaN-o să plângă
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > POEME Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 1976 din 29 mai 2016 Toate Articolele Autorului Resemnare Resemnată-s înspre toamnă La mijloc de crâng uscat; Lacrimi triste ale ploii - Spălați-mă de dor secat! Fulg cu fulg, și fără rimă Mi se-așterne sub picioare; Timp trecut...o să mai vină! Pe a inimii cărare. Timp Lumânări
POEME de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385087_a_386416]
-
-s înspre toamnă La mijloc de crâng uscat; Lacrimi triste ale ploii - Spălați-mă de dor secat! Fulg cu fulg, și fără rimă Mi se-așterne sub picioare; Timp trecut...o să mai vină! Pe a inimii cărare. Timp Lumânări, rugăciune Resemnare și iertare. Un prieten... Ultimul meu prieten La ultimul meu popas Prin timp. Învață de la timp Că totu-i trecător Chiar și timpul însuși. Referință Bibliografică: Poeme / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1976, Anul VI, 29
POEME de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385087_a_386416]
-
fie. Revolta noastră ține până când ne plictisim de-atâta vitejie și ne convingem că e nebunie să stai în față sau să ieși din rând. Dacă ne calcă hoții în picioare sau ne ucid cu ură și în chin, în resemnarea noastră ne apare ca hotărât din veacuri de destin și nu ce e de fapt: o întinare a sângelui de dac și de latin. Anatol Covali Referință Bibliografică: Resemnații / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1968, Anul VI
RESEMNAŢII de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385160_a_386489]
-
mai ceva ca-n codrii noștri de odinioară, prin impostură, demagogie și trădare națională, pe scurt, printr-un neîntrerupt șir de fapte degradante. Carevasăzică, o societate supusă la cele mai diabolice experimente, prin care proverbiala-i răbdare ia încet-încet chipul resemnării (mai nou chiar vizavi de actele sfidătoare ale homosexualilor și lesbienelor), o societate în care grosul membrilor ei - dezorientați, înșelați, sărăciți, înstrăinați și nedoriți în casa (țara) lor - simt la propriu pe pielea lor cumplitul adevăr cuprins în spusa „Homo
LUMEA LUMILOR SAU UNIVERSUL UNIVERSURILOR PARALELE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384463_a_385792]
-
Când zarurile-s aruncate și vine vremea confruntării, din urnă iese cine poate să urce-n scaunul puterii! 4 Ca cetățeanul turmentat, după ce au golit pahare, mulți pun aceeași întrebare: -Dar eu, cu cine am votat? 5 Spre a sorții resemnare, toți spunem după votare: Cum a fost ieri, va fi și mâine! Mâncăm politică pe pâine! 18 Octombrie 2014 (Alegeri prezidențiale) Autor, Maria Filipoiu Din antologia ,,CĂPUȘA - împotriva jafului de țară" Referință Bibliografică: CĂPUȘA - pamflete de coautor / Maria Filipoiu : Confluențe
PAMFLETE DE COAUTOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384479_a_385808]
-
mine nopți de ceară și m-apasă ca o vină; Sunt într-un apus de-o viață... mai răsar din când în când Când mai înflorește-o piatră la o margine de gând. Macii-au putrezit de-o vreme (sângerie resemnare), Și scâncesc de-atâta moarte, vara asta, și mă doare; Lutul i-a-nghițit cu foame, ca pe-o trufanda râvnită, Plânge cerul peste mine și mi-e aripa rănită. Fluturii cu praf de lună, ce mi-au descântat de moarte Și-
ESTE TOAMNĂ ŞI ÎN MINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384517_a_385846]
-
prin amăgiri. Trăiam orișice clipă neobservând cum curg în iureș de risipă spre acest trist amurg Unde sunt doar regrete care în stoluri vin și vezi crunta pecete a morții pe destin. Dar nu mai ai ce face. Colinzi prin resemnări privind cum se preface timpul rămas în gări. N-am să-nțeleg N-am să-nțeleg de ce mereu grăbit un drum greșit aleg necontenit. Ce forță rea îndrumă spre abis menirea-mi ce nu vrea să zburd prin vis. Când
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384527_a_385856]
-
câmpiile cu floare! Du-mi tristețea nostalgiei pe tărâm cu flori și soare! Pune-n coșul rodniciei, dăruire sufletească! Din fiorii nostalgiei, o iubire să renască! Lasă-n vremuri de restriște, cu iubire trecătoare, ploaia gândurilor triste. Spre a vieții resemnare. Cu plâns de frunze scăldate în lacrimile sângerii, sentimente-s înghețate pe grumaz cernit al verii. Prin a iernii hibernare, duc în scorbură de gânduri, vis de primăveri cu soare, cu al lirei glas în rânduri. PRINȚESA TOAMNĂ Toamnă-prințesă cu
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
2016 Toate Articolele Autorului Crizanteme în multe culori, Dumitrițe vesele și tufănele, Sunt cele mai frumoase flori Din grădina toamnei mele. Corole din lumea divină, Văpăi din ținuturi supreme, Serafice sclipiri de lumină, Sunt stelele de crizanteme. Sunt ale verii resemnări, Sub vălul ploilor mărunte, Și sunt buchete de visări Ce stau pe tâmplele cărunte. Parfumuri amărui și discrete, Aduse din lumi imperiale, Cu ale lor mistere și secrete, Se țes legende autumnale. Pe tărâmuri cu brumă și ceață Florile lor
CRIZANTEME de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382368_a_383697]
-
Havalim” (Deșertăciune a deșertăciunilor, în orig. ebraic - n. n.). Ecclesiastul lui Eugen Dorcescu reduce tragismul biblic la mâhnirea românească, făcând loc astral licărului de speranță. Frământările, marile întrebări ale Omului, alergarea după vânt și vânarea de vânt se așază sub rigoarea resemnării smerite, în perspectiva întâlnirii ultime cu Dumnezeu și a dreptei reașezări viitoare, după a doua venire. Frazele sunt memorabile, și recunoaștem aici deznădejdea romantică de mai târziu, schopenhaueriană. Ca să nu universalizeze această deznădejde, ce poate ușor degenera în panteism, poemul
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
le mai am , Cănd traversez deșertul că un astru Cu gândul meu dincolo de geam . Iubirea ascunsă între amintiri a încremenit , Cu legături secrete doar în trecut ne-a zidit ... Că doi străini în timp ne-am pironit Când uitarea și resemnarea au revenit . Rămân la marginea drumului Ca martor al trecerii tale , Cu mâinile cazute-n aerul gândului Ai devenit străinul închis în temple de cristale . Fug de tine plutind cât mai departe Acolo unde-mi mai zboară gândul în vis
UNDE SA UIT TOT CE MI-AI ZIS de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382463_a_383792]
-
Ce-i pasă timpului de noi, Ce leac mai are nepăsarea? Ne-ascundem rănile în ploi Cerșind luminii vindecarea. Ce-i pasă clipei de-amintiri, Ce leac mai are, azi, uitarea? Ne-ascundem rănile-n priviri Și ne-nvelim cu resemnarea. Ce-i pasă omului de cer, Ce leac mai are necredința? Ne-ascundem dorul efemer Plângând în taină neputința. Ce-i pasă omului de timp, Ce leac mai are neștiința? Doar al iubirii anotimp Mai poate vindeca ființa. Ce-i
CE-I PASĂ TIMPULUI DE NOI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383849_a_385178]
-
și-n loc s-adorm pe pajiști mă-ntind pe-al spaimei prund. dar eu stăteam cu fruntea pe-al grijilor toiag știind ce mă așteaptă și ce cumplită faptă avea să se întâmple pe-acel străin meleag. La umbra resemnării eu sufletul mi-am pus și-am acceptat ideea că voi cădea răpus, că-a visurilor turmă, pierind fără de urmă, va crede că de voie de lângă ea m-am dus. Simțeam în mine plânsul regretelor că pier neîndrăznind revolta să
TREZIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383993_a_385322]
-
visurilor turmă, pierind fără de urmă, va crede că de voie de lângă ea m-am dus. Simțeam în mine plânsul regretelor că pier neîndrăznind revolta să o înalț spre cer, dar fără de-ndurare o veche împăcare îmi picura în suflet al resemnării ger. Atunci văzui icoana frumosului tău chip și m-am trezit deodată că din mânie țip, că nu mai pot pricepe și nu mai pot concepe să fiu în a mea viață un oarecare tip. Mi-am luat atunci baltagul
TREZIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383993_a_385322]
-
Doamne”, „Să te aflu pe tine, să știu”, „Să-ți caut, să-ți aflu iubirea”, „să rezist”, „să pot”, „să citesc”... După zbaterile ce amintesc de zbuciumul psalmistului arghezian, o smerenie îi potolește dorințele: „Aștept cuminte. Facă-se voia Lui!” (Resemnare). Problematica existențială atinge tema majoră a timpului, niciodată suficient pentru o viață de om: „Te rog să-mi dai un strop de timp, cu/ împrumut.” (Rugă către Tine). Sub același imperiu al lui Cronos, gândul se răsucește „înapoi în timp
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
totuși se-nchină meschinii își fac semnul crucii s-au dat pe-o palmă de vânt cald se tot usucă în puținul lor suflet cer milă atât le-au fost să fie ce ei au vrut în rest îi strigă resemnarea căci totuși au trăit au fost și sunt hienele române trecut prezent trezește-te neam sfânt trezeste-te române. Referință Bibliografică: Cuprins în necuprinsă viață / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2317, Anul VII, 05 mai 2017. Drepturi
CUPRINS ÎN NECUPRINSĂ VIAȚĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383523_a_384852]
-
și-a scris și cântat propriul Kadiș (rugăciunea pentru morți) în „You want it darker” din ultimul lui album, apărut cu două luni înainte de a muri. Este o cugetare cu accente religioase despre condiția omului, o litanie care oscilează între resemnare și revoltă mocnita. Cohen îi adresează lui Dumnezeu eternă plângere a omului în fața nedreptății și a suferinței din lume, dar găsește puterea de accepta lumea așa cum e: Hineni, hineni/I’m ready, my Lord, cântă el, smerit și împăcat. Hineni
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383466_a_384795]