1,256 matches
-
rezonanța dintre sufletul individual și sufletul lumii. Pentru autoare, emoțiile născute de o dimineață frumoasă conduc către „redescoperirea copilăriei”, producând acea întregire sufletească pierdută, care ne permitea „la început” să intuim latura sufletească a lucrurilor și să participăm la ea: „resemnat și fericit/ cu ochii deschiși/ redescoperea copilăria -/ gingașa tremurare/ a dimineții”. Fiecare dimineață presupune un început de poveste. În fiecare zi, o altă poveste. Deloc întâmplător, în „diminețile de ieri”,autoarea consimte să-și dezvăluie gândul cu simplitate: „m-am
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
Realizatorii de emisiuni, cioclii de serviciu, bagă tot felul de strâmbe. Doar, doar or avea un breaking news de senzație! Ne aflăm în plin Kafka. Becalianul a devenit mama Omida de Băneasa! Până și bătrânul marinar, tot mai jigărit, pare resemnat. Își dorește, pișicher, realizarea programului de guvernare! Se face că nu știe că e un program pe patru ani. Când el va fi o tristă amintire. Se bazează pe proverbiala nerăbdare a boborului, care vrea rezultate instant. Ceea ce este, practic
NICI MAYAŞII NU MAI SUNT CE-AU FOST...! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348833_a_350162]
-
sat nu mai rămăseseră decât morții și un grup de vreo cincisprezece persoane schilodite, femei și copii. Tippu Tip a dat din cap nemulțumit „Au fugit, lașii! Și au luat și sclavii cu ei.” Apoi pe-un ton de om resemnat „Lasă că-s buni și ăștia, decât deloc, nu? Mai fac jumătate din preț, având în vedere că mai au doar un singur braț folositor.” Eu când mi-am văzut familia în mijlocul satului, în balta de sânge închegat, m-am
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
Opra Agota titlu tablou: Toresvonalakmenten (Pe lângă linii rupte) las cuvintele așternute între piatra și nisipul țărmului zvârcolit de furtuni. verdele sună a singurătate. treptele cerului se ascund pe faleza zborului negândit. o răsuflare cerșesc, cu palma întinsă spre litere aștept resemnată încă un anotimp. încă o trecere de valuri. aleg unul și-l las să-mi atingă umărul cu tristețea lui. îl ascult. nimic. înșiră mărgele aspre din perlele neșlefuite. îl cred. a rătăcit un fir de nisip... acela...dintre val
ÎNTRE VAL ŞI ŢĂRM, NIMIC de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346405_a_347734]
-
morții vine precum staza într-o tăcere fluidă; e ceea ce rămâne după ce nu mai e nimic de spus (cf. Mallarmé). Moartea este pe alocuri un decorativism de scenă apocaliptică: „au murit cuvintele/ hoituri stau întinse la marginea drumului/ plouă/ sufletul resemnat așteaptă finalul/ viața își leapădă karma/ ca o piele de șarpe” (Îngeri mincinoși, p.19), dar poate fi și o hiperbolă a excelenței: „moartea este singurul geniu/ în mânuirea timpului / bumerang ”(Singurul geniu, p.25); alteori, moartea este temperatura soft
UN IMAGINAR ARTISTIC ORIGINAL SEMNAT DE ION CARAGEA de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345028_a_346357]
-
în șoaptă). Nostalgice și de un calm hieratic aceste ultime două volume ale sale. Acuratețea imaginilor simple se caută parcă una pe alta, conjungându-se cu discreție sentimentele. Autorul este, clar, depozitarul unor trăiri surdinizate, care transpar din relatarea potolită și resemnată a unor întâmplări, până la un punct firești pentru mulți, lucru precizat clar ’’cu lacrimi închise în pagini de carte/și scrâșnetul pierderii drumului drept’’. Sunt întâmplări venite în aparență, dar translând insesizabil spre o semnificație integratoare. Vasile BURLUI își conduce
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
să scoată și el un ban. Anul trecut îl văzusem și noi pe unchiul Tolic cum stătea cu niște băieți în centrul Igeștiului. Fumau și așteptau răbdători să pice vreo babă care voia să ajungă la Storojoneț să facă cumpărături. Resemnat, Taty a înțeles situația și mi-a făcut semn să mergem în grădină să pregătim grătarul Mie atât mi-a trebuit. În sfârșt, ne puteam ocupa cu ceva. Eu mă puteam juca cu focul în voie și Taty putea să
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
au năpădit, mă? Parcă o aud pe nevastă-mea: Trache, Trache, ce credeai că ești singurul tunar din țară? Colcăie țara, mă! Colcăie țara de tunari! Iar el, în loc să lovească, este lovit cu tunul de o căciulă cu ochi. Tăcu resemnat. Își aduse aminte că există un Dumnezeu al năpăstuiților, că azi e duminică și, în loc să se ducă la biserică, precum tot creștinul cuminte, a alergat cu țiganii pe coclauri să dea și el un tun. Iartă-mă, Doamne, că sunt
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
Publicat în: Ediția nr. 1450 din 20 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Au murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă noaptea luna peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării; De-a lungul plajei luminate și lise Suspină pierdute și moartele vise De unde răsună cu zorii duios, Un cânt de sirenă nespus de frumos
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376974_a_378303]
-
Untaru Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Au murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă noaptea peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării; De-a lungul plajei luminate și lise Suspină pierdute și moartele vise De unde cu zorii răsună duios, Un cânt de sirenă nespus de frumos
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376991_a_378320]
-
de a ierta, pe cei care mă pălmuiau din umbră, sau aruncau cu pietre în vitrinele construite de mine. Schimonoseala sufletului, cocoșat de răutatea unora dintre noi, m-au făcut să plâng ascuns. Nu vreau să trec uitat de lume, resemnat sorcovind viitorul. Vreau să fac castele de nisip alături de nepotul meu, să nu las ridurile să le prăbușească, datorită războaielor vieții, să-l învăț să învingă numai când trebuie, să piardă pentru cei dragi lui, dar mai ales să construiască
NU ȘTIU DACĂ AM PLECAT,SAU NU MAI SUNT.. de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378080_a_379409]
-
-l facă așa”, celălalt poate la fel, sau altul..iar, când s-au întțlnit astfel, căci de la început s-ar observa (bine, un specialist)intenția, ei dau mâna și chiar după ce unu ”a luat-o în buză”(dacă s-a ”resemnat” că oricum și el ”i-o va face”,sau altuia..)” că așa e în tenis”, pardon în junglă.. http://confluente.ro/valerian mihoc 1420718750.html Lumea șefilor, a “descurcăreților, a lumii politicii chiar e plină de astfel de... încă fiind într-o
“CALITĂŢILE” BĂRBATULUI... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378049_a_379378]
-
De aproape un an, de când m-am întors, viața mea decurge liniar și monoton alături de d-na Florescu, la care, între timp, m-am mutat, bucurându-mă de toată grija și atenția sa. Duc o viață de familist resemnat, iau în greutate ( am ajuns la aproape o sută de kilograme și sunt în creștere! ), părăsesc foarte rar ”cuibul”, iar când se întâmplă, o fac în interes domestic, cărțile le trimit prin dropbox, spre disperarea lui Marcutzian, din când în
DRUMUL APELOR, 39 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376328_a_377657]
-
mult, se descarcă la prima atingere și se prăbușește respirând greu lângă mine. - Te-am șocat cumva? mă întreabă într-un târziu. - Nu, îi răspund. Mi-a plăcut la nebunie! - Când l-am văzut pe Nyk în cătușe, speriat și resemnat, m-am simțit din nou femeie! Nu credeam să se întâmple asta vreodată! - Mie mi s-a părut că țineai la dânsul! - Da și nu. Îl respectam cumva pentru ce-mi oferise și îmi oferea. De iubit însă nu-l
DRUMUL APELOR, 61 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376340_a_377669]
-
taina: "cum să colorăm iarba iarna". Am senzația că v-am mai spus asta. Continui să cred, că sfârșitul lumii a fost anul trecut iar acum orbecăim într-o pungă de timp, căutând altă lumină și alt întuneric. Noi rătăceam resemnați intrările din noi. Uneori, femeia erai chiar tu, alteori, erai doar o imagine, cu aceleași detalii. Întunericul meticulos pășea în urma noastră, ca un fachir pe cioburi de amfore demodate. Citește mai mult Din jurnalul unei tipe necunoscuteam scos taina: "cum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
scos taina: "cum să colorăm iarba iarna".Am senzația că v-am mai spus asta.Continui să cred, că sfârșitul lumii a fost anul trecutiar acum orbecăim într-o pungă de timp,căutând altă lumină și alt întuneric.Noi rătăceam resemnați intrările din noi.Uneori, femeia erai chiar tu,alteori, erai doar o imagine, cu aceleași detalii.Întunericul meticulos pășea în urma noastră,ca un fachir pe cioburi de amfore demodate.... VIII. SUB ZODIA POETULUI, de Cristian Pop, publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
sub lună alteori sub soare, / Un singuratic poate sau nebun.( Mă jur pe versul meu, copilă) Eu voi decide, nu durerea fricii!/ Rămân cu tine-n versul consacrat, / Căci aripile dorm în poala crucii / Și-n casa noastră ceru-i resemnat. ( Ai frica cerule de mine) E plin de răzvrătirea mea Atlasul, / Și de iubirea noastră absolută. ( Pe aripi de femeie ). În opera lui viața are un nou sens. Plin de prospețime niciodată nu ajungi să cunoști pe deplin sensul poeziei
PREFAŢA LA VOLUMUL DE POEZIE ' UN ÎNGER DE VIOARĂ ' DE MIRCEA TRIFU, ÎN CURS DE APARIŢIE LA EDITURA AIUS CRAIOVA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376535_a_377864]
-
taina: "cum să colorăm iarba iarna". Am senzația că v-am mai spus asta. Continui să cred, că sfârșitul lumii a fost anul trecut iar acum orbecăim într-o pungă de timp, căutând altă lumină și alt întuneric. Noi rătăceam resemnați intrările din noi. Uneori, femeia erai chiar tu, alteori, erai doar o imagine, cu aceleași detalii. Întunericul meticulos pășea în urma noastră, ca un fachir pe cioburi de amfore demodate. Pierzând simțul tactil, o vreme pipăibilă și bună se scurgea, printre
MANUSCRISELE DE LA MAREA LUME MOARTĂ de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375972_a_377301]
-
Menirea ta printre muritori a luat sfârșit. Nu mai poți înfrunta lumina soarelui. De-acum înainte doar lumina lunii și întunericul te pot ocroti. - Cât de repede se scurge timpul printre muritori! Aici nu-l simți când trece! - zise el resemnat. - Pentru că la noi nu are limite. Are doar început. Sfârșitul nu-l știe nimeni. Noi trăim continuu în prezent. Totuși, și în neamul vampirilor exista invidie. Unul dintre aceștia, tăcut și morocănos, numit pe bună dreptate Ursuz, nu privea cu
III. UN VAMPIR UNELTITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376638_a_377967]
-
Hrușcă, dar învățase demult lecția că nu se poate pune cu tinerii cu cercei în sprâncene. Și-ar fi schimbat locul, dar piața se umpluse deja de oameni și era prea târziu pentru a mai găsi un loc bun. Răsuflă resemnat și se concentră pe scena scăldată în luminile albastre, liniștitoare, ale reflectoarelor. În sfârșit, după ce ascultă binevoitor cele șapte coruri ale cultelor, care cântară în deschiderea concertului, nenea Duca se putu bucura de apariția idolului său. Cât îi era de
FANUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376698_a_378027]
-
mai ieșea din oase de luni bune. Ar fi fugit pe o insulă părăsită, să fie lăsat de toată lumea în pace, să doarmă. Mult și bine, până când s-ar fi săturat el singur de somn. Nu i se arătase. Așa că, resemnat, o sună pe Buna, care îl informă tristă că Ghiță călcase strâmb și, sub greutatea impunătoare a celor peste o sută cincizeci de kilograme își frânsese piciorul. Asta însemna că „sacrificiul păgân” programat de Ignat avea să se întâmple cu
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
câteva clipe, se pierdu ca un suspin în hăul deznădejdii ce-i cuprinse. Viața fugise ca o lașă din făptura gingașă și dulce a fetiței, lăsând-o fără apărare în voia morții. Candoarea copilăriei împietrise pe chipul senin un surâs resemnat dar încrezător, sporindu-i frumusețea. Inimile părinților se frânseră la unison și durerea îi îngenunche la căpătâiul fiicei muribunde! Lacrimile curseră libere și nestăpânite pe mânuțele inerte, ce strângeau fiecare între degetele lacome. Le sărutară cu evlavie, le adorară și
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
Să plece?! Care dintre cele două alternative îi va asigura bucuria cea mai mare?! Cei dragi de aici?! Cei dragi de acolo?! De-a lungul volumului moartea, un fluture alb, poetul menține un ton confesiv, meditativ, o atitudine de om resemnat căruia nu-i lipsește demnitatea, o voce directă și caldă cu care își devoalează sentimentele reprimate. El este pe bună dreptate poetul suferinței, al stărilor și al obsesiilor. între mine și... este o expresie uzuală în poeziile lui Teodor Dume
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
Nu avem, ar fi prea riscant să facem vreunul. La noi în familie, se naște un copil orb, tot la a doua generație. Nu știi niciodată când vine necazul. Am citit undeva că asta se transmite ereditar, continuă el, vădit resemnat. E greu de trăit și pentru cei cu vedere, darmite pentru cei care se nasc fără lumina ochilor... Avem însă o nepoată pe care am îndrăgit-o de mititică. Ține mult la noi, e ca și cum ar fi fetița noastră. La
LUMINIŢA DIN FLOAREA OCHIULUI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373039_a_374368]
-
orice bărbat. - Cine te-a iubit o dată te dorește de mii de ori și nu te uită cât trăiește!, i-a zis Bebe când puneau hainele pe ei. „Dacă-i așa, George de ce nu mă apreciază atât de mult?” gândi resemnată Violeta... Hotărâseră să coboare pe aceeași potecuță pe unde au urcat la locul de iubire, iar când vor ajunge la marginea pădurii, ea să meargă prima să se spele în apa limpede a gâldăului. Apoi, tot de unul singur, să
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]