997 matches
-
în stare să facă ceva sau să impresioneze pe cineva prin capacitățile lui intelectuale - știu că dumneata vezi în George „un erou al timpurilor noastre“. Omul singur și neputincios care devine apatic, apoi alienat și respingător. George e un om respingător. Asta sună reconfortant. Știi că George trăiește într-o schemă temporală foarte ciudată, e ca un criminal care a fost condamnat și eliberat pentru niște crime pe care le va comite în viitor. A plătit de-acum pentru ele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scumpo. Nu pleca, scumpo. Scuzați-mă... Pearl! Abia acum, Pearl îl recunoscu: Oh,... domnul Scarlett-Taylor! Nu fi proastă - numele meu e... stai să văd, care-i numele meu? Ești beat. Am aici o sticlă cu whisky, bea și tu. — E respingător felul ăsta în care te-ai îmbrăcat, e vulgar, arăți scabros, scabros, și toți oamenii ăștia care vin și strigă pe sub ferestrele noastre, e detestabil, nu pot să înțeleg! Avem de gând să chemăm poliția. Scoate-ți odată peruca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
zâmbetul acela radios, dement. Pe Tom îl dureau umerii în locurile în care se înfipseseră degetele lui George. Și avea senzația că fusese zvârlit pe scări cu un picior în fund. Imaginația îi era complet otrăvită, bântuită de viziuni demonice, respingătoare. O revedea pe Hattie în chip de vrăjitoare, o zână rea, o ademenitoare în ispită, o păpușă diabolică aruncată în chip de momeală, care-i ruinase, cu nepăsare, inocența, libertatea. Și-o figura într-o uniformă albă, de infirmieră, zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cât normale cu semenii. Și tot povestea spunea că, mort, Omul Invizibil redevenea vizibil. Așa că din strigătele îngrozite ale mulțimii reieșea că fața individului, acum că putea fi văzută, desfigurată de lovitura mortală pe care o primise, era insuportabil de respingătoare. Pentru Dumnezeu, să-i acopere cineva fața! cerea o voce înspăimântată. Arată oribil! Dar de ce m-aș fi lăsat impresionat de înfățișarea oribilă a Omului Invizibil la întoarcerea sa la vizibilitate? Era de bună seamă un caz particular. Un altul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fost nevoie să se deschidă pentru prima oară după mulți ani ambele canaturi -, răsuflând greu de parcă abia i-ar fi ajuns aerul și i-ar fi fost silă de ceea ce era nevoit să respire aici, într-un loc atât de respingător, printre fandosiții ăștia de studenți, fără să-l intereseze niciun amănunt din jur, ci doar să dea de un individ pe nume Schipor I. Ion. Ion Schipor s-a ridicat încet de pe pat, unde șezuse înconjurat de hârtii. O uniformă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fuseseră umiliți de viață. Dar, cunoscîndu-l pe insul care se spânzurase, nu puteam asocia metafizica de mutra lui buhăită de băutură, oricâtă imaginație aș fi avut. Povestea asta m-a descumpănit. Datorită ei, ideea de sinucidere mi-a devenit, brusc, respingătoare. Nu mai puteam s-o despart de obrazul învinețit și năpădit de muște al insului ce se spânzurase în parc. Ceea ce m-a ajutat, probabil, să nu fac o prostie. Vă asigur că nu exagerez deloc starea în care mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vreau să fiu cinic. Cunosc diferența dintre cel care poruncește să se taie capete și cel al cărui cap riscă să fie tăiat. Și nu pretind că egoismul celor care își caută un loc ferit în primejdie este cel mai respingător egoism. Numai că trebuie să recunoaștem un lucru: că a-ți vîrî capul în nisip nu e o vină pasivă. E o vină activă. Iar când egoismul se pretinde "înțelepciune", nici măcar de compasiune nu mai poate fi vorba. "Important e
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fi atins pentru nimic în lume de nevasta unui prieten. Numai că, în chipul cel mai sincer, prietenia mea pentru soț înceta cu câteva zile înainte. Poate că n-ar trebui să numesc asta senzualitate. Căci adevărata senzualitate nu-i respingătoare. Să fim indulgenți și să spunem că e vorba de o infirmitate, de un fel de incapacitate congenitală de a vedea în dragoste altceva decât actul. O infirmitate, la urma urmei, confortabilă. Unită cu facultatea mea de a uita, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
aceeași mișcare, uitîndu-se în sus spre camera sechestratei, apoi unul la altul. - Nu mai trebuie femeie! mormăi încet unul sau cellalt, pentru amândoi. Apoi intrară în cucurigul ciudat al locuinței să-și plănuiască mai departe riturile bizare ale îngemănării lor respingătoare. Lică așteptase plecarea tuturor pentru a porni și el după cortegiu, pe care-1 zărise curând de la distanță, înaintînd încet pe șosea; era dricul și trei trăsuri, cea cu preoții, cupeul Rimilor și o birjă cu moșica Mari, în care se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de afaceri, toți înmulțind relele din societate, generalizând corupția, strâmbând justiția, acaparând mass-media, formând guverne și parlamente ale rușinii, încât puterea politică, concomitent a ajuns în mâna foștilor comuniști, cărora li s-a adăugat puzderia de fripturiști, de pleavă socială respingătoare, toți pușcăriabili, cu ecou nefast și într-o parte a tineretului. În ce colț de lume nu este un român? Pe tot Globul! În ce condiții au ieșit la mal sau mai sunt pe valuri, numai ei știu. Românii s-
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
iubirea mea. Lumea se oprea să vadă cele două vehicule; bărbați și femei așezați pe marginea drumului, În fața casei, Îi priveau cum trec; cîțiva copii traversau În fugă strada și Întorceau capul să se uite cu ochii lor iscoditori, zdrențăroși, respingători. O stradă Întortocheată, alta mai dreaptă acum și mai largă și oamenii strînși pe trotuare de o parte și de alta și noi Înaintăm. Polițistul le face semn să treacă, respectuos, poftiți, poftiți, arătîndu-le drumul cu mîna Întinsă. „Poți lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
paharul de nas mai mult decît de gură, doar-doar mirosul de lămîie și de gin reușea să exorcizeze realitatea urît mirositoare reprezentată de Abraham. Dar Abraham nu Înțelese o iotă. „Condiții? Ce condiții?“, părea că Întreabă zîmbind cu ochii lui respingători. Singura condiție pe care o punea era fericirea, bucuria de a fi În slujba lui don Juan. — Eu cred, doamnă... — Totul s-a aranjat, draga mea, interveni Juan Lucas, fără a-i da timp bucătarului să deschidă gura și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
răspunsul peste umăr, căci el și Enin porniseră de-a lungul coridorului larg. După ce merseră cam treizeci de metri, Enin spuse: - Tipul ăla avea un aer cam ciudat. Gosseyn aprobă în sinea sa, gândind că îngrijitorul fusese într-adevăr cam respingător. Probabil - presupuse el - slujba omului era o sinecură; în timp ce o intensificare a activității ar fi însemnat că trebuie să înceapă să transpire pentru salariul său. Omul va trebui să fie supravegheat... deși nu prea era clar ce fel de acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
se va face pentru un motiv care, deocamdată, era obscur. Și nu trebuia analizat încă. 17 Când intrară pe ușa cu tăblița " Cabinet particular", care nu era încuiată, Enin spuse: - Se pare că pe aici nu dăm decât de oameni respingători și nu găsim decât case murdare. Gândul pe care comentariul acesta i-l evocă lui Gosseyn îl făcu să zâmbească; așadar, după o scurtă pauză, el enunță faimosul concept al Semanticii Generale. - Enin, haita nu este același lucru cu teritoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
sa la analiza făcută de Enin. Nu era rău, după toate mofturile acelea de copil. Dar trebuia să admită că gândul, convingerea, că pentru Majestatea Sa Imperială Dzan, un loc cum e Pământul, în care nimeni nu făcea temenele, era respingătoare se dovedea cam zădărnicită. Și, respingător, în cel puțin unul din sensurile sale, însemna că oricine simțea astfel, nu dorea să fie aici. Tocmai când încheie acest gând, Enin vorbi din nou: - Se-ntâmplă ceva în jurul tău, spuse el, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Nu era rău, după toate mofturile acelea de copil. Dar trebuia să admită că gândul, convingerea, că pentru Majestatea Sa Imperială Dzan, un loc cum e Pământul, în care nimeni nu făcea temenele, era respingătoare se dovedea cam zădărnicită. Și, respingător, în cel puțin unul din sensurile sale, însemna că oricine simțea astfel, nu dorea să fie aici. Tocmai când încheie acest gând, Enin vorbi din nou: - Se-ntâmplă ceva în jurul tău, spuse el, și tu nu ești fraier. Închipuiește-ți, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
că acești străini au fost în stare să parcurgă zeci de mii de ani-lumină, să pună stăpânire pe mine și să mă aducă, aici, nu știu unde." "Ei bine", - tonul răspunsului de la îndepărtatul alter-ego era plin de dezgust, mai degrabă înciudat decât respingător - "să știi că ei au pus un fel de stăpânire pe tine, electronic, dinainte de a părăsi nava Dzan. Și, evident, pe urma, au reușit să rezolve problema controlului de la distanță și au acționat". Stând întins, acolo în întuneric, Gosseyn Trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
une-le peste altele, dispărând orice distanță; atunci când disproporția ia locul măsurii. Ținând cont de această paradigmă, constatăm că există astăzi o exagerare a urâtului de proporții destul de mari, cu consecința că el apare, printre altele, din cale-afară de stânjenitor, de respingător și incomod. a) Urâtul este absența unității. Această primă cauză a urâtului trebuie s-o avem prezentă astăzi în slujirea Cuvântului. Putem înșirui o listă lungă de rupturi, ca exemplificare de situații urâte: ruptura dintre trecut, prezent și viitor (cultura
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cuvântul/revelația/auto-comunicarea lui Dumnezeu făcută omului”. În acest scop, nu se cultivă niciodată îndeajuns convingerea că acest Cuvânt rămâne sfânt în ciuda păcatului aceluia care îl pronunță; se întâmplă asemenea luminii care nu se murdărește atunci când luminează locuri și obiecte respingătoare. Evident că sămânța Cuvântului nu devine sterilă, chiar dacă terenul pe care este semănată este necultivat sau nu este potrivit s-o primească. Cuvântul este, în el însuși, demn în mod infinit: „Nimic nu-l poate infirma. Primit sau respins, nici
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Thaw își bătu fiul pe spate. Apucă-te de treabă! adăugă el. Thaw se duse în dormitorul lui, închise ușa, se trînti pe pat și începu să plîngă. Viitorul pe care tatăl lui i-l sugera i se părea total respingător. Școala Secundară Whitehill era o clădire înaltă și mohorîtă din gresie roșie, cu un teren de sport în spate și terenuri de joacă pătrate pe ambele laturi, unul pentru fiecare sex, străjuit și micșorat de un zid cu țepușe. Arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pierduți pe bănci. Majoritatea erau bătrîni și solitari, iar cînd asistentele îmbrăcate în alb treceau cîte trei pălăvrăgind vioaie, Thaw rămînea uimit de mila pe care aceste tinere pline de viață le-o arătau celor care ajunseseră singuri, neputincioși și respingători din cauza bolii. în fiecare săptămînă, respirația i se îmbunătățea cîteva zile, apoi se agrava. Domnul Clark nu mai fumă și nici n-o mai chemă pe Agnes, rămînînd perfect nemișcat. Ridurile adînci săpate de experiență i se ștergeau de pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
partituri și se trezi peste o oră, simțindu-se atît de bine, că aruncă seringa și adrenalina în găleata de gunoi și bău o gură de spirt. Avu efectul unui pahar de whisky cu prietenii, dar gustul era atît de respingător, că turnă restul în pachetul cu vată și-l aruncă în foc. Izbucni pe coș în sus, într-o flacără care-i trezi satisfacții. CAPITOLUL 28. Lucrarea Peste două săptămîni și jumătate, Thaw stătea cu o bucată de cretă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
greci care se păruiesc între ei, te-aș înțelege. Dar cartea ta pretinde că ești om, singurul om desăvîrșit ale cărui copii imperfecte sîntem noi. Apoi ai avut prostul gust să te incluzi ca personaj și să arăți că ești respingător din punct de vedere social. N-ai cei șapte ai de-acasă. Foarte puțini oameni sînt atît de răi cu propriii copii, așa cum ești tu. De ce nu mi-ai dat să decorez o gară? Ar fi fost ușor să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o clipă, Lanark rămase mut văzînd-o pe Rima cum mănîncă restul privindu-l sfidător printre îmbucături. El se prefăcu imediat că nu o vede și ciuguli dintr-o bucată de ciocolată tare din rucsac. Gustul ei acru era atît de respingător, că se întinse pe pat și încercă să doarmă, dar imaginația lui proiecta peisaje urbane în spatele pleoapelor: priveliști lunecătoare cu stadioane, fabrici, închisori, palate, piețe, bulevarde și poduri. Conversația Rimei cu Nancy i se părea un murmur depărtat al mulțimilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
brațele implorator și-și dădu seama că erau împuțite. Vesta îi era descheiată, iar costumul mototolit. în cameră plutea un miros urît și observă, cutremurat, că venea de la o pată maronie întărită de pe cracul pantalonului. — îmi dau seama că arăt respingător, dar politicienii nu sînt întotdeauna înțelepți! Vă rog! Nu vă cer asta pentru mine, ci pentru oamenii pe care-i reprezint. Faceți-mi legătura cu Wilkins! Sergentul oftă. Luă un program al adunării de sub tejghea și studie ultima pagină tipărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]