14,792 matches
-
blândețea-i mințind atât de frumos prin masca-i reflectată în oglinda realității, încât serile senine se contopesc de dragul ei în magii desăvârșite, ce aduc o parte din cuprinsul infinitului în raiul multicolor călătorind lent deasupra colinelor din zări, ținând respirații îndelung ațintite, aproape pierdute, către ele.Lumina difuză a spectacolului celest îmbrățișează culmile semețe, ... VII. STRĂIN ÎN VISE, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2291 din 09 aprilie 2017. De e târziu iar și-nvie fluturii nopții, Alergând
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
inițialele X,Y, Z. El empatizează cu scaunele care poartă povara omului, ba chiar și bătaia și distrugerea. Copilul se crede scaun. Piesa are un final trist. A doua zi de dimineață este găsit de comentatorii numiți cu inițiale, fără respirație. Murise din cauza frigului de noiembrie. „Roata” - o piesă într-un act, cu personaje legate de domeniul mecanic: Axă, Osie, Spiță, Rază. Ne afăm într-un magazin de biciclete, unde Axă repară, ce altceva decât o roată de bicicletă? Și tot
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
cu ei, ai coborât de pe cal, ai aruncat paloșul în iarbă și te-ai apropiat de mine, zâmbind. Mi-ai mângâiat părul, gâtul, pieptul...tot corpul. Și mi-ai dat jos cămașa asta. delicată...mâna ta era ca un fulg...respirația, de foc...sărutările tale mă electrizau. Cum mai sărutai!..ochii...gâtul...umerii...sânii...coapsele...picioarele...tălpile...Ah! Și acum mă trec fiorii... Iar tu, aveai un corp strălucitor. Deși în pijama, parcă erai un zeu...Însă,”jucărelul” îl aveai ca
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
în viață le explică prin faptul că i-a lipsit „sângele de căpușă” („Ingratitudine”)! Noutatea poeziei lui Eugen D. Popin constă mai ales în modalitatea structurării demersului liric. Poetul alege o exprimare concisă, laconică, eliptică, versurile sale sunt scurte, precum respirația și rostirea sacadată a unui om încercat de intense trăiri sufletești. În concizia lor, unele texte amintesc de haiku-urile japoneze („Rugă”, „Primordiu”, „Stare” ș.a) Într-o lume literară în care în vogă e ambiguizarea, închiderea semnificațiilor sub multiple
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
curaj să pătrundă în el,nimic uman cel putin.” Măreață Poartă Neagră” nu era doar o fostă biserică purtătoare a stilului gotic. Aceasta se evidenția printr-o ușa impunătoare,sobra,neagră,ce semăna cu un abis. Reușea să îți taie respirația de la prima rază de privire sau holbare,cum făceau unii. Într-o zi obositoare de toamnă,pe când și soarele e dezgustat de mocirla de pe străzi ... Citește mai mult Text scris de Timeea Kenez:Prima parte:CunoaștereaAcum mult timp în urmă
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
curaj să pătrundă în el,nimic uman cel putin.” Măreață Poartă Neagră” nu era doar o fostă biserică purtătoare a stilului gotic. Aceasta se evidenția printr-o ușa impunătoare,sobra,neagră,ce semăna cu un abis. Reușea să îți taie respirația de la prima rază de privire sau holbare,cum făceau unii.Într-o zi obositoare de toamnă,pe când și soarele e dezgustat de mocirla de pe străzi ... Abonare la articolele scrise de corina lucia costea
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
Pușcăriașul Lumii - fără vorbitor! BALADA MONȘTRILOR pitici cumpliți în stranii hore n-au cer sub ei nici aurore : geroase pete-n sânge greu îndrăgostiți de proști mereu se-nverșunează spre neant prin nopți li-e dumnezeu doar Kant orăcăie spre respirații din hâduri iscă inundații aș vrea strigând să mă trezesc: nu fac decât să-nveselesc gloata de monștri amatori ningând fulgi de aligatori proptiți în uși de lumi dezbine zgâiesc spre mine noi urine: m-au arestat în toi de
POEME DE TAINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380176_a_381505]
-
-mi pe dinaintea ochilor parcă mi se înfipsese un pumnal în inimă n-aș fi crezut niciodată că-ți poți îngrămădi viața într-o singură clipă așa cum ți-ai îndesa lucrurile într-un geamantan că-ți poți retrăi amintirile între două respirații febrile de asta îmi place să trec pe culoarea roșie a semaforului... Referință Bibliografică: Ispite / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2225, Anul VII, 02 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ISPITE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380294_a_381623]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > DORINȚĂ Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017 Toate Articolele Autorului DORINȚĂ Iubire abandon din realitate, Ca pierdere a sinelui în mine, O respirație doar pe jumătate În confundarea minelui cu tine, Ochi porți înspre cărări ce duc în zare, Încrederea în disperarea că îmi ești, Prin suflet călător în contemplare, În echilibrul viselor firești, Iubire frunză căzătoare, verde, Lumină ce te stingi ca
DORINȚĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380291_a_381620]
-
ora aceea, eu m-am prăbușit sub implozie, ca o clădire veche de care nu mai e nevoie, cărămizi sfărâmate erau aruncate peste tot, praf, moloz, bucăți din ce fusesem cândva erau chircite pe covor, fără lacrimi, fără sânge, fără respirație.”; ,,Am fost Atlas, ducând globul pământesc în spate, am fost ocnaș, am fost pe mare, într-un fund de corabie, trăgător la galere... A fost mult mai greu decât aș fi crezut vreodată, m-am târât, dar am supraviețuit, chiar
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
vieții mele / mi-a luat-o un vultur în plisc .../ Secunda vieții mele / vulturul a dus-o sus în stele...” (Teremia) Și-acolo, „secunda” vieții sale a devenit rază. Rețineți: Raza Nichita! Pentru Nichita iubirea pentru neamul său înseamnă sfântă respirație. A dovedit-o: „Doamne, apără poporul român. / Ai grijă de el și / apără-l! / El este al tău / cu blândețea lui de miel / și cu răbdarea lui de taur, / cu omenia lui / de floare de zăpadă / ce se vede pe
O RAZĂ STRĂLUCIND! NICHITA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/94078_a_95370]
-
ieșirea din spital și visez acea zi în care vom pleca de manuță acasă toți trei - mai puternici, mai curajoși, mai luptători. Se zice că înainte să venim pe lume fiecare din noi ne alegem parinții și mi se oprește respirația pentru câteva secunde, sesizând că sunt mama unui copilaș ce vrea să ne învețe la un an de zile cât de valoroasă este viața. Am acceptat, după lungi dispute sufletești, această luptă și cu ea în brațe mergem să descoperim
Un simplu SMS de 2 Euro, la 8832, cu textul “Teresa”, îi poate salva viața unei fetițe cu tumoare cerebrală [Corola-blog/BlogPost/94165_a_95457]
-
din Timișoara. El este câștigătorul marelui premiu “Ștefan Naciu” , dintre toate eseurile realizate în tabăra organizată de Asociația Radio Semenic și Consiliului județean Caraș-Severin cu spijinul filialei UZPR din Caraș-Severin. Oana Cenan Glăvan C O P I L Alerg, ritmul respirației e deja neregulat și simt o durere intensă în plămâni ... Brusc, drumul se sfârșește și mă opresc pe pietrișul încins. Stau încremenit pe marginea abisului al cărui fund e în afara câmpului meu vizual, simt adierea vântului pe obrazul transpirat, un
Premiantul Taberei „ Ştefan Naciu ” [Corola-blog/BlogPost/94185_a_95477]
-
mâna ta neputincioasă. Prefer însă ca astăzi să nu vorbim despre această încercare. Ar fi de asemenea tentant să scriu despre provocările iubirii, despre modul în care sentimentul ne modifică însăți miezul ființei noastre, ne schimbă iremediabil. Să scriu despre respirația sacadată. despre dorința de a o absorbi pur și simplu, de a-i grava imaginea adânc pe retină . Nu ... nu o să abordăm nici acest subiect. Provocarea ce-mi face creionul să se miște din ce în ce mai repede și scrisul aproape ilizibil (voi
Premiantul Taberei „ Ştefan Naciu ” [Corola-blog/BlogPost/94185_a_95477]
-
e diferit, sunt năpădit de un sentiment pe care nu îl pot asemăna cu ceva ce am mai trăit. Știu că strada aceasta va însemna în curând drumul apucat pentru a părăsi ceea ce 19 ani a însemnat ”acasă”. Alerg, ritmul respirației e deja neregulat și simt o durere intensă în plămâni ... Brusc, drumul se sfârșește și mă opresc pe pietrșul încins. Stau încremenit pe marginea abisului al cărui fund e în afara câmpului meu vizual, simt adierea vântului pe obrazul transpirat, un
Premiantul Taberei „ Ştefan Naciu ” [Corola-blog/BlogPost/94185_a_95477]
-
iau în palme un bulgăre/Din marginea câmpului unde zarea a îngenuncheat/lutul îmi seamănă./ Poate-s oasele străbunilor mei/ceva din înțeleptul suflet respirând/ în conturul măsurat./ Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte/ Și-l pipăi simțindu-i respirația/în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul/cu străluciri solare.// Când mănânc pâinea, urcă până la mine/Neamurile noastre toate,/seva înțelepciunii, adusă până la noi/de limba ce-o vorbesc.// Patria îmi este Limba Română/ În ea
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII [Corola-blog/BlogPost/94214_a_95506]
-
e a conștientiza sinuozitățile ei (întortocheatele striații). Și doar intrând pe fereastra gândului însângerat al poetului și tot lecție se cheamă: „Originile morții... nu se trag din trecut. Cuiul de fier al luntrei lui Caron / în închegare / dus doarme în respirația mea” (Despre originile morții). Dar dacă e vorba de propria-ți suferință? Și-n acest context, merită a te lăsa mușcat: „Simt cum se răcește în mine inima, / simt cum creierul îmi îngheață...” // „Simt cum se face fuior / de abur
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
Secunda vieții mele / mi-a luat-o un vultur în plisc .../ Secunda vieții mele / vulturul a dus-o sus în stele...” Și-acolo, „secunda” vieții sale a devenit rază. Rețineți: Raza Nichita! Pentru Nichita iubirea pentru neamul său înseamnă sfântă respirație. A dovedit-o: „Doamne, apără poporul român. / Ai grijă de el și / apără-l! / El este al tău / cu blândețea lui de miel / și cu răbdarea lui de taur, / cu omenia lui / de floare de zăpadă / ce se vede pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
rugăciunii în prietenia adevărată? Părintele: Rugăciunea este primordială în prietenia adevărată, fiind una din modalitățile de jertfă vie, deoarece tu dedici un timp al tău pentru a te ruga. Regăsirea tainică în rugăciune a celor doi prieteni este necesară, precum respirația. Rugaciunea particulară, dar mai ales cea în comun reprezintă trăinicia prieteniei adevărate și înveșnicirea ei în Împarația lui Dumnezeu. De fapt, legătura tainică, în rugăciune, cu Dumnezeu este singura prietenie adevărată! Reporterul: Părinte, pentru cei care doresc să aprofundeze mai
PĂRINTE, CE ÎNSEAMNĂ PRIETENIA ADEVĂRATĂ? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378168_a_379497]
-
strămoși pentru posteritate nu pentru ei. Dar pentru asta sunt necesare „Fonduri Europene” care însă nici ele nu se obțin fără muncă. De aia ne cam lipsesc. Educația nu începe nicidecum cu școala. Copilul începe să învețe cu prima sa respirație. Există „indici rezonabili” că își amintește și date petrecute în timpul vieții conștiente inter-uterine. De exemplu rămâne cu sechele de fumător dacă mama sau tata... Primii 7 ani de viață constituie baza educației și a comportării omului în societate. Baza acestei
EDUCAŢIE VERSUS INIŢIATIVĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378208_a_379537]
-
totalitarismului, se lasă încă îndelung, prea îndelung așteptate. Tocmai când ele ar putea să constituie și un binevenit demers terapeutic pentru că, așa cum afirma Monica Lovinescu „numai memoria este în măsură să redea unei societăți peste care a domnit totalitarismul o respirație normală ori cvasinormală..”[5] Alături de Ștefan Baciu, de Vintilă Horia, Virgil Gheorghiu, Octavian Vuia, Constantin Amariuței și lista mai poate continua încă mult, poetul și eseistul Horia Stamatu, face parte din rândul acelor mari scriitori ai exilului românesc pe care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
roman de idei), metaliteratură (diaristică), animate de un interesant suflu epic, liric, memorialistic, pendulând între ficțiune și realitate, dar și de un fuior de speculații filosofice. Om al cărții, pentru care pasiunea și vocația cititului constituie un act reflex, asemenea respirației sau bătăilor inimii (o sută de mii în 24 de ore), Mariana Didu se prezintă și de astă-dată ca un scriitor de inspirație livrescă, în sensul că ale sale creații nu sunt de sorginte hormonală, viscerală, ci stârnite de studierea
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
aspirația spre libertate, setea de adevăr și dragostea pentru cuvântul matern. Gazdele au avut alături fețe monahale de la Mănăstirea Putna, prieteni dragi de la Suceava, pe reprezentantul Consulatului General al României la Cernăuți, ministrul-consilier Ionel Ivan, ambianță în care am simțit respirația spiritului românesc reîntregit. Brățara noastră de aur Nu din dulapuri cu iz de naftalină sovietică, ci dintr-o veche zicere românească am preluat acest uitat și pe nedrept ignorat proverb. Mi l-am amintit cu prilejul Zilei Jurnalistului, marcată în
NE-A DAT ARIPI PENTRU LIBERTATEA ZBORULUI [Corola-blog/BlogPost/93633_a_94925]
-
doua, „Fast”, își întâmpină privitorul, propunându-i aceeași dispunere rarefiată a obiectelor și ansamblurilor, în vederea sugerării unei duble semnificații: pe de o parte evidențierea elementelor prezentate, în continuitatea discursului muzeal început în prima sală, pe de altă parte sugestia unei respirații spațiale, specifice culturii țărănești, omul tradițional eliminând surplusul de obiecte în favoarea necesarului și suficientului. Apar aici fragmente de instalații, furci, covoare expuse vertical, toate adăpostite de arcade pictate manual, în culori pastelate și inegale ca intensitate cromatică, într-un fascinant
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
pacea din tăcerea liniștită, Conflictul făcut tăcut e ca o smintită, Doar la suprafață ceva mai adormită, După un timp pare o dorință răzvrătită.. Îngenuncherile din fața neștiinței, Voluptățile ei din prefața biruinței Tainicelor tăceri ce nu se vor ști, Si, respirațiile minți vor pârjoli.. Tăceri adânci ce nu se vor explorate, De minți ordonate a fi cunoscute, Vibrând după un calm aparent, După o mină de molcom absent. Dor mai aprig decât de tăcerea calmă, Nu-i nici orânduirea luată de-
TĂCERI CE DOR.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377167_a_378496]