619 matches
-
M-am născut la Moara de Piatră, Bălți, Basarabia. Mă număr și eu printre cei care au suferit de pe urma vicisitudinilor unor vremuri de restriște, care s-au înscris dureros în memoria poporului român. La vremea când s-a produs dezastrul (invadarea Basarabiei) eram copil, iar amintirile se estompează. Secvențe de scene trăite revin în mintea mea și readuc în actualitate spectrul nemilos al războiului
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
care puțini mai știu. Mi s-a spus despre castel, că deja este vizitabil; eram curios dacă s-a reconstituit vestita, valoroasa, bibliotecă (domnul prof. Ciobanu îmi povestise că reușise să salveze o parte dintre cărțile care în vremuri de restriște ajungeau în sobele sătenilor, sau erau scoase cu camioanele pentru a fi distruse, chiar dacă erau legate în argint, având o valoarea intrinsecă inestimabilă). Pe lângă pavilionul nerestaurat, după ce am neglijat niște înaripate supărăcioase, la drum, cu peisaje demne de penelul unui
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
împuțina sau vor dispărea de-a dreptul, ca o modă trecătoare. Iată însă că, din fericire, nu s-a întâmplat așa, că apar noi și noi cărți depunând mărturie, cu o memorie de-a dreptul fenomenală, despre cea mai de restriște perioadă din istoria României în secolul XX. Cel mai nou sosit în detașamentul de elită al scrisului memorialistic este, iată, Victor Aciocîrlănoaiei, cu a sa tulburătoare rememorare, "Dumnezeu a murit în Bărăgan", despre dramaticul periplu al familiei sale din nordul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
singura bază pedagogică primită și recunoscută de știință”, să „facem ca biserica să fie pusă în posibilitatea de a urma și în viitor a fi pentru Români ceea ce a fost în trecut - un scut puternic și neînvins în zilele de restriște și un izvor limpede de viață dătător de zile senine.” - dezvoltând și întărind elementul românesc pe teren economic, dezvoltarea agriculturii prin realizarea principiului de asociațiune pentru o economie rațională, iar pe teren politic - păstrarea neștirbită și dezvoltarea autonomiei țării, țintim
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
primit ca zălog de la regele polon pentru suma de 3.000 bani de argint. Mai târziu, Petru primi și ținutul numit Pocuția, care cuprindea Țara Sepenicului și cetatea Țeținei, ale cărei dărmături din preajma Cernăuților vorbesc și astăzi de vremurile de restriște și frământări prin care au trecut. Cernăuții erau pe atunci un sat mai întins lângă vadul Prutului”... Dezvoltarea națiunilor mai de seamă din Cernăuți de la 1857 până la 1910: Naționalitatea Anul 1857 Anul 1890 Anul 1910 Români 4.800 7.624
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Parțial „lichidată”, la modul „benefic”, adică Încărcată de privilegii de capitalismul post-industrial, care În acest fel și-a „amânat” sorocul, ce pare, unora, inevitabil. Dar... există decadențe care durează secole!...Ă Și va trebui Încă o dată, ca În vremurile de „restriște”, noi, specialiștii unui domeniu sau cei care purtăm În inimi, ca o cicatrice, „iubirea de moșie”, să ne retragem În cochiliile noastre, să pășim, ca „altădată”, pe culoarele noastre Înguste, prost luminate, urmându-ne și clamând din când În când
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Încruntați ce se ascund În fenomenele naturale - devastatoare adesea, dar care ne aduc și soarele, ploaia, vântul ce Împrăștie semințele și norii, hrănind mările cu apă și pământul cu plante luxuriante. Se pare că doar În momente de mare criză, restriște, izolare și „nedreptăți” enorme omul este capabil să se Întoarcă spre sine Însuși; În medievalitatea primară, când s-a retras În unele incinte modeste, aspre, strângând În brațe copii prețioase după manuscrise antice, sau În pușcăriile staliniste românești - cele mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
furnizând ultimele detalii, elicopterele care roiesc, ultimele momente, atacatorul ducându-și țeava puștii în gură, secția de urgență supraaglomerată a spitalului, sălile de sport transformate în morgi ad-hoc, panglica galbenă a poliției încercuind terenul de joacă - apoi, în momentele de restriște de după masacru: pușca de calibru 22 dispărută din biroul tatălui vitreg, jurnalul consemnând sentimental de disperare și respingere trăit de băiat, un băiat foarte afectat de glumele răutăcioase, un băiat care n-avea nimic de pierdut, fie că pastilele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și organizatorii din stafful rusesc al Trenului Literaturii. A fost prezent un viceprimar tânăr și nonconformist, care ne-a salutat și ne-a îndemnat să bem câte ceva din puținul pe care ni-l poate oferi municipalitatea în aceste vremuri de restriște. Unii au băut destul de mult, încât nu s-a înțeles mare lucru din ce ne-a vorbit doamna ghid în excursia de seară (albă) pe care am făcut-o cu autobuzul prin oraș. Femeia, ca de altfel și fiica ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
el există? Capitolul IV (Luptele literareă Când unii veleitari sau oportuniști, frustrați dintr-un motiv sau altul pentru o ambiție nesatisfăcută a propriului lor destin sau mânați de simpla și josnica invidie contra unor creatori care și în vremuri de restriște - sau, mai știi, poate tocmai atunci! și-au afirmat personalitatea creatoare, a lor, dar și a națiunii care îi purta! - afirmă ritos că „nu a existat timp de o jumătate de secol, în România postbelică, o rezistență și prin cultură
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acestui mod de a pune pe același plan două challenge and response ireductibile și una și cealaltă. Că o minoritate în balotaj încă de la origini se consideră poporul ales, bravo! Această frumoasă nebunie îți permite să reziști în momente de restriște. Cel slab pe pământ se aliază cu cel tare din ceruri. Asta ține de războiul psihologic purtat cu iscusință. Poporul evreu n-ar fi supraviețuit fără acest "delir de interpretare", Vechiul Testament fiind în ochii necredincioșilor un autentic dosar clinic. Dar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
instala lângă ei. I s-a arătat și o altă față a lumii, care nu era (legea lumii noastre fiind recto-versoul) decât inversul imaginii pe care o îndrăgise până atunci cu fervoare, și anume: expulzările, confiscările de terenuri, demolarea caselor. Restriștea unor oameni tratați ca intruși într-o țară în care locuiau de secole, de către niște străini debarcați aici în ajun, și care le vorbesc ca stăpâni pentru că pot invoca argumentul unei mame evreice. Și fără a ține cont și de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Cluj, Facultatea de Agronomie, pe care, în 1940 este nevoită, datorită cedării Ardealului de Nord Ungariei, să se transfere la școala Politehnică „Gh. Asachi” din Iași, Facultatea de Agronomie, pe care o absolvă în 1945 ca inginer agronom. Vremuri de restriște. În căminele studenșești viața este foarte grea. Sănătatea, în refugiu, îi este puternic afectată. și va avea urmări care îi vor schimba destinul profesional pe care și l-a dorit cu atâta ardoare. Nu va putea practica profesiunea de inginer
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
devenit studenți ai Universității Agronomice ieșene. Oricât de tulburi ar fi vremurile, după furtună vine vreme bună. Dumneavoastră trebuie să Înfruntați furtuna și să vă pregătiți pentru vremurile bune, ale căror cerințe sunt mult mai mari decât ale celor de restriște. Urmăresc de la pensionare evoluția medicinii veterinare, nu a agronomiei, căci o minte de om nu poate cuprinde totul. Între noi și alții există un vid al necunoașterii inimaginabil. Cinci decenii ne-am considerat atotștiutori renunțând la noul descoperit de alții
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
voievod confirma dreptul de proprietate, în același an, boierului Ionașco Cehan, asupra Volosenilor, fost sat domnesc din ținutul Fălciu, „ascultător de ocolul Stănilești”, întrucât făcuse „slujbă credincioasă” și-i dăduse domnitorului șase cai și 200 galbeni ungurești la vreme de restriște. În vecinătatea ocolului Hușilor se afla ocolul Stănilești, constituit, probabil, în legătură cu morile domnești de acolo, sub domnia lui Ieremia Movilă. În 1627, ocolul era deja desființat și siliștea era atribuită de Miron Barnovschi (1633) lui Ionașco Cehan, atunci mare pitar
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cel Mare, „carele au vinit aice în țară, în Moldova, de s-au bătut cu turcii la Prut, la Stănilești, din gios de Huși, în ținutul Fălciiului”. Și tot la Huși voise Dimitrie Cantemir să se adăpostească în vremuri de restriște, după ce-și va fi trimis doamna în Transilvania, dar răscoala seimenilor neplătiți i-a stricat planurile. Acolo îl îndemnase și cronicarul să se îndrepte, în calitatea lui de hatman, deci orașul era suficient de mare în 1711 pentru a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
el nu exista altă cale decît În jos. CÎnd nu reușea să găsească marfă - ceea ce se-ntîmpla cam În jumătate din timp -, bea și se pastila. Avea doi fii adolescenți, care-i făceau o grămadă de probleme. În vremurile astea de restriște George era pe jumătate bolnav În cea mai mare parte a timpului și nu le făcea față derbedeilor ăia. Fața lui purta urmele confruntării mereu pierdute. Ultima oară cînd am fost În New York, nu l-am mai găsit pe George
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
în Moldova, pământul salvării în mintea lor? Se știe câți morți au rămas pe drumuri, câți istoviți au fost pradă fatală a epidemiilor care i-au bântuit și ce viață de mizerie au dus supraviețuitorii în cei doi ani de restriște. Chiar oficial au fost expediate unele formațiuni fără mai multă chibzuință, atât de zăpăcită era lumea. Cercetași de la 12 la 17 ani, de frica lagărelor de concentrare germane, fură porniți pe jos ca organizații militare, deși erau încă niște copii
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
învinuit, dar cu mama și chiar cu mine, care nu mai eram în casa Brătianu. D-na Irina Câmpineanu 283, văduva lui Ion Câmpineanu, legată așa de intim de noi toți, încât lângă dânsa, în zilele de doliu și de restriște, noi, nu familia ei, am fost, încât nouă ne încredință pe mica ei fetiță când lipsea din oraș, încât ne copleșea cu gentilețe, amabilități și mii de atențiuni delicate, d-na Câmpineanu și copiii ei cei mai mari ne întoarseră
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
se vor îndrepta negreșit, căci mult a fost și puțin a mai rămas de făcut; astăzi putem constata cu mândrie că nivelul moral și intelectual al țărei este incomparabil mai râdicat; astăzi, simțimântul de patrie, odinioară stâns prin veacuri și restriște, a încolțit din nou în inima poporului și a deșteptat în fiecare conștiința că a devenit cetățean liber într-un stat liber și de sine stătător. Acest avânt urieș spre progres s-a accentuat cu deosebire de la 1857 încoace când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a poporului și care întrunea pe capul său ambele coroane, a lui Ștefan și Mihai. El ni se înfățișa ca o ființă providențială, predestinată a ne înălța neamul, ca un falnic curcubeu, prevestitor de zile frumoase, după atâtea veacuri de restriște. El nu era în ochii noștri un om, era mai mult decât un om, era întruparea vie a tuturor visurilor și aspirațiunilor noastre seculare. În această aureolă îl vedea fiecare, așa îl vedeam și eu. Dacă Vodă Cuza mai târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
apostrofat: „Bine, mă, Mircea, tu ești nebun? Ce zice nevas tă-ta?“, el i-a răspuns: „Lucreția e Lucreția“ și a schimbat tema discuției. Din imperiul umbrelor, Lucreția l-a urmărit pe Mircea Flo rian până la moarte, luminându-i clipele de restriște și ali nându-i suferințele pe care marele filozof le-a cunoscut din plin mai târziu. Constantin D. Beldie, fratele mai mare al Lucreției, a fost un prieten intim al lui Mircea Florian și coleg de liceu cu acesta, căruia Îi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
am celebrat-o în mai multe capele (bisericuțe) ale maicilor de la Pitar Moș, Sanct’Agnes și Timișul de Sus, până într-o zi când am auzit că haldăii sunt pe urma mea luând-o la sănătoasa. În acest timp de restriște n-am uitat nici pe foștii mei enoriași din Drăgești pe care îi vizitam în fiecare an în Postul Mare al Crăciunului și al Paștelui când îi spovedeam și împărtășeam, făcând slujbe pe unde credeam că sunt mai în siguranță
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
măsură și, dacă ne zâmbim uneori, muindu-ne buzele în aceeași cupă cu vin, aceasta nu ne împiedică să avem păreri bine definite unii despre alții... În țara mea sunt șef de trib și, ca atare, în vremurile acestea de restriște, tovărășia mea e preferată singurătății, sau gloatei răzvrătite și răzbunătoare. Dar nu încape îndoială că în timpuri normale nici unul dintre ei nu mi-ar recunoaște această depărtată suveranitate și, chiar în cazul când destinul m-ar fi ocrotit de soarta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cu zi. Aveam o mână de prieteni apropiați, citeam cărți și vorbeam despre ele. Principala noastră preocupare era să ajustăm cele citite la propria viață. Căutam în cărți de specialitate formularea obiectivă, analiza precisă, comentariul sec cu privire la starea noastră de restriște. și regăseam aceeași stare în nemijlocirea unei metafore din poezii și romane. Ambele tipuri de lectură ofereau un sprijin, confirmându-ți starea în care te aflai. Te ajutau să nu rămâi mut în fața ta însuți. De schimbat, cărțile nu puteau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]