1,603 matches
-
de gheață pe creasta unui munte. Între timp, Brandan dăduse fuga În spatele altarului, În loc să alerge spre sacristie. În partea aceea nu avea nici o cale de scăpare, se gândi priorul, Îndreptându-se și el Într-acolo cu intenția de a-i reteza orice posibilitate de a se furișa spre portița laterală. Dar călugărul se ascunsese. Dante crezu că se ghemuise după altar, Însă, când ajunse și el Îndărătul marelui cub din piatră, descoperi cu stupoare că Brandan se făcuse nevăzut. În văzduh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îngerul răzbunării care distrusese Sodoma ar fi urmat să sosească dintr-o clipă În alta, vestit de tăcerea ce se lăsa. - Așadar, Încă nu se știe nimic... termina de zis unul din cei patru. Omul care ședea În fața lui Îi reteză fraza cu un gest de supărare. - Mi se pare cu neputință ca o corabie Întreagă să dispară ca o nălucă. Și asta după ce a fost zărită până lângă coastă. - Dar, cel puțin, restul e În mâinile noastre. Și ne e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se spune: „din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci”; așadar, nu totul a fost supus stăpânirii noastre. Arrigo izbucni În râs. - Însă, În afară de pomul acesta, se pare că putem culege roadele tuturor celorlalți arbori. Și chiar să Îi retezăm, dacă e necesar, pentru căminele noastre! Mai degrabă, messer Durante, nu crezi că e mai plină de bun simț acea observație a lui Heraclit, anume că zilele noastre nu sunt decât praf al timpului, pierdute În cosmos precum atomii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fie mereu pe placul Bisericii. Înaltul prelat Înclină ușor din cap În semn de Încuviințare. - Oamenii mei au dibuit un șef al ghibelinilor ascuns la Florența. Dar se pare că autoritatea Comunei nu se grăbește atât de tare să Îi reteze posibilitățile de a face rău. Mi se poruncește să aștept, când cu o scurtă cercetare aș putea să Îi descopăr ascunzătoarea. Sfătuiți-mă cum să fac. - Dante Alighieri, șuieră cardinalul, mijindu-și ochii până când și-i transformă În două fante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
faptul că nu dăduse În vileag complotul. Îi slăbea, În schimb, speranța de a-l descoperi pe asasin. Acum, când Brandan era mort, iar complicea sa dispăruse, un alt fir al acelei rețele subțiri de indicii și de umbre fusese retezat. Dar, În adânc, dincolo de orice raționament, se insinua, mușcătoare, o mare deziluzie: nu avea să o mai revadă niciodată pe femeia aceea, care Îi scăpase pentru totdeauna. Într-acestea, zări un licăr dinspre pragul din fund, ce ducea către scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
București a condamnat la moarte sau la ani grei de temnița un grup de 11 cetățeni români de origine sârbă, sub acuzația de spionaj în favoarea Iugoslaviei și a „puterilor imperialiste”. Aceste sentințe, consemna publicația gorjeana, „arată clar că poporul nostru retează fără milă ghiarele acelora care încearcă să le înfigă în trupul patrie noastre”. Rețeaua se ocupă cu răspândirea de broșuri „pline de otravă minciunii titoiste, cu înarmarea de bande teroriste și caută să smulgă Banatul”. Se urmărea cu evidență învrăjbirea
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
Simon era genul de om care iese în evidență. Poate și din cauza lecturilor pe care le avea și datorită privirii limpezi de guvernator pe care o dobândise. De John Sevier. Sau de Jackson în momentul când glonțul duelistului i-a retezat floarea mare de la butoniera hainei și tocmai se pregătește să-i riposteze - o privire cu sprânceana ridicată în care se citea o autoritate neiertătoare și cosmologică de căpitan; acel gen de privire în care onestitatea este sprijinită de prejudecată, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
zgomotul pe care-l auzi într-o cochilie marină, apoi din ce în ce mai tare, la fel ca muzica în crescendo pe care o auzi pe scările unui hol magnific dinspre orchestră, până la sunetul clar și sfâșietor al momentului culminant când tobele își retează sunetul și îngroapă sacadat totul. Nu îmi dau seama dacă am fost doborât de refuz sau de emoția de a vorbi și a mi se răspunde și nu eram capabil în momentul ăla să duc mâna la buzunar și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să arate dacă ies cu un ofițer de poliție. Chiar și o nevastă. Era italian și aducea cu el în încăpere un aer al vechilor regate. Multora li se întâmplă acest lucru. Autoritatea trebuie să ascundă în spate moarte. Să reteze capul lui Masaniello; să spânzure amirali celebri, cum a făcut Nelson în portul Neapole. În acest mod cred că trebuia citită fața netedă a locotenentului în momentele în care ședea în larma plăcută de la Chez Paree, uitându-se la Veloz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de dolari pe o pereche de foarfeci franțuzești într-un magazin cu argintărie de pe Michigan Boulevard - o hudubaie care adăpostea un întreg trusou de argint - iar apoi foarfecii ăia nu apucau nici măcar să taie un fir de ață sau să reteze un nasture, ci dispăreau în fluxul de articole din genți și cutii, la spatele mașinii, fără să mai apară vreodată. Și în același timp îmi vorbea despre economiile pe care aveam să le facem în Mexic. Nu te deranjează că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
lui D. Dar nu reușesc să mă conving până la capăt că ele n-au nici un temei. Mă surprind pândind prin apă cu ochii deschiși și îmi amintesc, în timp ce înot, fel de fel de întîmplări cu oameni cărora rechinii le-au retezat un picior dintr-o singură mușcătură sau i-au devorat cu totul... Fără să mă oprească nimeni, mă feresc singur să mă depărtez prea mult de țărm. Și, după zece minute, mă întorc. Deși cine știe dacă voi mai avea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
citesc, cît îi lumină, zice, luînd alt ziar. Închide, șefule, ușa, că vine frig! strigă tatăl gemenilor, întorcînd puțin privirea. Asta-i bună! Lasă cîinele și dă-i drumul spune cu vocea-i tărăgănată țăranul. Dumneata să taci! i-o retează șoferul. Ești obraznic! spune scurt profesorul. "Ne-am adunat din tîrguri și din sate/Să făurim Republicii un drum de fier" cîntă încet Lazăr, spre hazul fetei de alături. Ce-ai zis? întreabă țăranul calm, aruncîndu-și sumanul printr-o zvîcnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ieșire în lume a Doinei?! Despre ei doi nici un cuvînt... Te grăbești? îl întreabă Săteanu deschizînd ochii, fără să se miște, simțindu-1 cum se foiește în fotoliu. A, nu... mă gîndeam că mai am de... Nu mai ai nimic! îi reteză vorba Săteanu. Tot în garsonieră stai? Tot răspunde vioi Mihai, străbătut de gîndul că Săteanu va spune cum a aranjat cu cei de la uzină să-i dea o garsonieră mai bună, să nu mai stea în cămăruța lui de confort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vînzătoare și... ca orice mamă... Te rog, te rog! Nu te înfuria face Mihai un gest de liniștire. Îți înțeleg neliniștea și furia, născute din grija ce o porți Doinei. Te asigur că... N-am venit să mă asiguri! îi retează Maria vorba, făcînd un pas spre el. Am venit să știu, să aflu! Bine, bine șoptește Mihai mai încet însă, că se aude. Se aude! Puțin îmi pasă! Ție, puțin; mie, mai mult. Te pomenești că ai o reputație foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Așa am auzit și eu, am spus. Apoi mi-am schimbat puțin poziția scaunului ca să o văd mai bine și m-am așezat mai comod punând picior peste picior. Nu prea mă încântă ideea de a face un exercițiu spiritual retezând capete. Undeva, mai întâi aparent doar în mintea mea, am perceput un sunet slab. Apoi mi-am dat seama că este un dangăt de clopote venind de departe și asta mi-a amintit că este ajunul anului nou. Alte clopote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
înainteze, o cale - fie ea ușoară sau grea - și această iubire nu are nici un fel de făgaș. Din cauza a ceea ce sunt și din cauza a ceea ce ai văzut, eu am devenit ținta unei teribile fascinații pentru tine. Eu sunt un cap retezat din categoria celor pe care le foloseau triburile primitive și vechii alchimiști după ce le ungeau cu uleiuri și le puneau pe limbă o bucată de aur ca să le facă să rostească profeții. Și cine știe dacă nu cumva, stând prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cozi uriașe de păun, aeroplane, baloane, și așa mai departe. Podeaua și mobilierul din băi erau acoperite cu blană, iar feluritele nișe, protejate prin grilaje din fier forjat, cu modele orientale. Bazinele (negre) erau îngropate și aveau forma unor bărci retezate la capete. Erau îndeajuns de adânci și de largi pentru ca un înotător să-și poată permite câteva mișcări. Numai robinetele grele, aurii, în stil eduardian, evocau un gust mai tradițional. Acestea au fost instalate din greșeală, spre indignarea arhitectului suedez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se vorbește... — Ție îți pasă de tine, îl întrerupse Alex. — Desigur că mă gândesc și la mine. Unii spun că a făcut un act de eroism, salvând-o pe Stella... începu Gabriel. — Știi bine că nu asta se spune, îi reteză Brian vorba. — Nu contează ce le place oamenilor să bârfească, interveni Alex. Cunoștințele pe care le întâlnise la Institut îi adresaseră și ei remarci de simpatie, dar le zărise și sclipirea din ochi. Se părea că, la nivelul superficial la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
distanți. „Trebuie să renunț la amândoi, își spunea Pearl stând pe cărarea verde, acoperită cu mușchi, și privind printre copaci, la pajiștea care se răsfăța sub soarele de aprilie. Trebuie să renunț la amândoi. Trebuie să termin cu toate, să retez răul de la rădăcină și să devin altă persoană.“ Quelconque une solitude Sans le cygne ni le quai Mire sa désuétude Au regard que j’abdiquai Ici de la gloriole Haute à ne pas toucher Dont maint ciel se bariole Avec les
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
George. Dac-aș înota departe, tot mai departe, tot mai departe, aș muri de epuizare și atunci aș sfârși cu obsesia Rozanov. A, dar în cazul ăsta s-ar numi că a învins el! Și are vreo importanță?“ Se îndepărtă, retezând cu brațul crestele înspumate, mai departe, tot mai departe, către împărățiile mării în care uscatul nu a fost niciodată văzut și nici nu s-a auzit despre el. Deodată, în găoacea verde, legănată, dintre două valuri, văzu jos, sub el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înțeles sau, cel puțin, expus prin transcrierea discuției care a avut loc în acea seară, după cină, între mine și Stella: Văd că ți-ai adus aici figurinele netsuke, vechii mei prieteni. Da... Îmi place cu deosebire demonul care-și retează capacul oului fiert. Cred. Ești singura persoană care s-a uitat cu adevărat la ele. Îmi pare bine că le-am salvat de George, tare i-ar mai fi plăcut să le sfărâme. Mai devreme sau mai târziu, cu certitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
autonome și auto-suficiente, care se exprimă unitar pe ele însele ad infinitum. Așa o fi, dar Bunul Dumnezeu nu este infinit, ci absolut, dragă domnule teolog de ocazie. Basta! declamă Poetul și înghite la noduri, unul după altul, pe uscat, retezând sentențios discuția. Stai...! Auzi...? Cred că pe noi ne strigă! Alooo...! Voi, voi, cei de jos! Convocatooor: Domnișoara Rodica vă roagă să poftiți și pe la dânsa, să urcați în living-room, ca să dialogați! O fărâmă, un piculeț, doar câteva minute! Are să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să intre, și să nu mai iasă, dintr-o sempiternă renovare. S-a-nțeles și-n spate, la perete? Haa...? Nu, Pale! Fără Pale! Doar Paul! Paul, băi, ciucanilor! Dentiștilor! Mai bine, Henri. Henri Bec! propusese Poetul, în hohotele asistenței, retezând dialogul și desființându-l și pe Botîncur, fără drept de apel ). Iar după ce Pălică i-a confecționat nebunului, pe bază de mulaj, dar nu numai, o cheie pontoarcă asortată și cu alte minuni, pentru ușa bucătăriei, într-un miez sumbru
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
balistică, boltită, o boccea, un obiect rotund, ca o minge de fotbal, care se zdrobește de geamul dublu extradur, cu un troznet de bostan necopt, mânjind sticla cu o pată sângerie, întinsă, în vreme ce alunecă în jos, până sub streașină: Capul, retezat de sub grumaji, al agentului principal Mânecuță! Îngerul nu-și pierde cumpătul, instruindu-l pe Vierme: Privește pe drum, Boss! Nu sta prea aproape de fereastră! Ce vezi? Păi, nimic... Ba nu! Uite! Sunt trei cai și trei călăreți! Mascați, băi, să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
când m-au văzut. După aia, morfină intravenos. Minuscula foarfecă chirurgicală mi-a tăiat rochia. Chiloțeii de culoarea pielii. Fotografiile polițiștilor. Detectivul, cel care mi-a cercetat mașina în căutarea fragmentelor de os, tipul care văzuse atâția oameni cu capetele retezate de geamurile pe jumătate deschise ale mașinilor, el se întoarce într-o zi și zice că nu mai e nimic de găsit. Păsări, pescăruși, poate și coțofene. Au intrat în mașina aflată în parcarea spitalului, au intrat prin geamul spart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]