1,186 matches
-
mitologia dacică, despre limba și literatura populară română, culege folclor. I se înrădăcinează, de pe acum, sentimentul că e purtătorul unei zestre spirituale unice, ca reprezentant al unei dinastii de cărturari și literați ce trebuia, prin strălucire intelectuală, să-și ia revanșa asupra „ursitei” ingrate ce făcuse din Hâjdei niște pribegi. Cu o siguranță explicabilă în primul rând prin continuitatea de preocupări de la o generație la alta, sunt prefigurate sferele de interes din anii maturității: istoria, filologia, folcloristica, literatura. Între cele dintâi
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
o miză literară, critica le-a receptat laudativ. Nicolae Manolescu vede în ele un „document extraordinar de minuțios pentru viața socială a epocii”, iar Cornel Regman, trecând peste pasajele aride și cam „administrative”, crede că memoriile filologului sunt „o binemeritată revanșă a tenacității și ordinii asupra literaturii cu orice preț, în acest gen așa de mult expus falsurilor”. În fine, este de menționat că I. a dat ediții exemplare din scrierile lui Ion Neculce și ale lui Ion Creangă. SCRIERI: Memorii
IORDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287603_a_288932]
-
mod hotărât încercărilor comuniste de a înghiți acest colț al pământului românesc. La votul ei s-au asociat aproape toate curentele obștești ale provinciei“77. Chestiunea va fi nuanțată și de Gh. Brătianu, pentru care acțiunea Sfatului Țării semnifica o revanșă a lumii satului, în care elementul românesc rămăsese mult mai mare în raport cu orașele, cu o populație alogenă numeroasă. Gh. Brătianu aprecia că Sfatul Țării reprezenta opinia populației basarabene în aceeași măsură în care toate adunările de acest fel au avut
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să rămână așa până la capăt. Izolându-se în biblioteci, se apăra împotriva realității și își întreținea complexele de superioritate: dintotdeauna s-a spus că cele din urmă ascund mari dezamăgiri de sine. Marx nu construia o demonstrație ci instrumenta o revanșă. Și în ciuda superstițioasei delimitări de originile iudaice, el se păstra aproape de ai săi, fie și prin zelul bibliofil. De atâtea ori s-a remarcat că evreul-peregrin poseda acel ceva pe care nu i-l putea lua nimeni: cunoașterea. Pe scurt
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
când se judecă pe sine, fiind dispusă la autojustificări degradante și la improvizații în propria existență. Grotescul unor scene e salvat de finețea descrierii și a portretizării. Scrierea jurnalului (publicat în a doua parte a romanului) trebuia să însemne o revanșă pentru nereușita în viață a eroinei. Ea distruge, astfel, mental și virtual, toate structurile relaționale (inclusiv cu propria familie) pe care le credea vinovate de eșecurile sale. Narațiunea corectă, coerentă, conferă credibilitate romanului. SCRIERI: Un copil lovește cerul, București, 1968
GAVRIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287179_a_288508]
-
1972, 37; Valentin Tașcu, „Împărăția”, F, 1972, 9; Dan Culcer, „Împărăția”, VTRA, 1972, 11; Poantă, Modalități, 119-120; Cristea, Un an, 211-213; Barbu, O ist., 423; Piru, Poezia, I, 359, II, 427-431; Iorgulescu, Al doilea rond, 296-299; Dana Dumitriu, Confesiunea ca revanșă, RL, 1979, 2; Valentin Tașcu, „Noaptea definitivă”, F, 1979, 2; Mircea Popa, Cazuistica anormalității, TR, 1979, 18; Paul Dugneanu, Substanță lirică și expresie, LCF, 1979, 36; Alboiu, Un poet, 57-59; Cristea, Faptul, 283-287; Lit. rom. cont., I, 709-710; Cosma, Romanul
GAVRIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287179_a_288508]
-
tulburând grav tabloul axiologic”, iar „politizarea face ravagii și alungă, polarizând spiritele, discuțiile senine în literatură”. Concluzia este exprimată concis: „rezistența unei cărți [...] înseamnă doar rezistență literară” (Disidență și rezistență, 7/1991). Tot pentru primatul creației durabile pledează și editorialul Revanșa logosului: în situația în care „asaltul mass-media ne ispitește cu iluzia participării la istorie” iar „ura, patimile politicești [...], impulsul vindicativ pustiesc”, salvarea se află în „lumea spiritului, singura capabilă, după lecția lui Noica, să convertească răul în bine” (4/1992
MERIDIANUL TIMISOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288093_a_289422]
-
meditația sumbră asupra morții inexorabile, care urmează capriciilor „norocului” (Destinul, Filosofia morții), se prelungește, vindicativ, în ideea generalizatoare (și egalizatoare) de condiție umană supusă legii supreme a stingerii. Chiar tendința evaziunii în iluzoriu și himeric, deja schițată, apare ca o revanșă în imaginar a eului macedonskian, lovit și încarcerat în real. Imaginea romantică a geniului, demiurg al unui univers ideal, și mișcarea fundamentală de eliberare din real își corespund, configurând axa în jurul căreia se organizează întreaga rețea de motive și teme
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Opera e interesantă pentru că ne ajută să înțelegem cum au evaluat monofiziții conciliul de la Calcedon în epoca în care s-au bucurat de cel mai mare succes; așa cum rezultă din conținutul revelațiilor povestite, ei considerau conciliul ca un fel de revanșă obținută de nestorienii condamnați la Efes. Ioan culege aceste informații de la Petru Ibericul și din cercul acestuia sub formă de tradiții orale transmise de călugării din lavra de la Maiuma. Iată câteva exemple. În primul capitol, autorul pretinde că relatează o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
căreia se stabilise nouă republică și de le care noul stat avea să moștenească o serie de particularități, fondatorii RDG nu-și puteau găsi o identitate națională decât În cultură și, În particular, În filosofie, acolo unde era posibilă o revanșa simbolică asupra simplificărilor grosolane pe care stalinismul le impusese marxismului. Dezbaterile În jurul lui Hegel ilustrează cel mai bine acest lucru. Avea loc În același timp o tentativă de regândire a izvoarelor marxismului, Hegel fiind eliberat de stigmatul de „reacționar” pe
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
să lucreze În altă parte) și cei pentru care motivația politică a fost determinanta În această alegere. Această distincție poate fi observată de la Inceput Între cei care intraseră În școala În primii ani de după război pentru a-și lua o revanșa istorică asupra nazismului, pe care l-au combătut și/sau căruia Îi căzuseră victime, și cei care au văzut În Învățământul de partid mai ales o șansă de a urma studii superioare Într-un mod mai accesibil decât În universitățile
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Revista își schimbă frecvent titlul și subtitlul: „Literar, politic și religios”, „Românul. Literatură, politică, religie”, „Românul literar”, „Românul politic și literar”. R.l. atacă virulent „Sămănătorul” și mai ales pe N. Iorga (Caion și Ioan Tanoviceanu în „Iorgaidele”) și promovează, în revanșă, mai ales traduceri din literatura franceză modernă (Alphonse Daudet, Paul Claudel, Jean Moréas). Spiritul vehement polemic al lui Caion se temperează temporar odată cu venirea la conducere a lui A.D. Xenopol, care nu tolerează violența de limbaj și atacul la persoană
ROMANUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289356_a_290685]
-
sale. Oricum, în general, oamenii nu răspund la atacurile altora după preceptul biblic „întoarce și celălalt obraz”, ci mai mult după principiul mai mundan- funcționând în multe culturi ca o normă de conduită prosocială - al „ochiului pentru ochi”. După mecanismul revanșei, la scară socială mai largă sau în fragmente microsociale, o escaladare a violenței se instaurează în multe ocazii. Familia este un astfel de context, în care violența domestică nu înseamnă, de regulă, un agresor și o victimă, cât mai degrabă
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și una colectivă. Oricum, cert este că rivalitățile intrași intergrupale au în primul rând determinanți socioculturali, legați de conștiința pierderilor și câștigurilor. Acestea pot fi foarte concrete, materiale, pragmatice (bani, teritoriu, locuri de muncă, putere decizională) sau simbolice (prestigiu, tradiție, „revanșă” etc.). Și, desigur, întotdeauna, ca primă instanță, costurile și beneficiile sunt percepute, așteptate. Este o altă problemă în ce măsură ele sunt și realiste și vor deveni efective. Dar, în tot cazul, analiza mai atentă a vieții sociale ne dovedește că, dacă
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
L-am întrebat de ce dorește să devină un profesor de tipul celor pe care îi desconsidera în acea perioadă. Răspunsul său se încadrează în această tematică: „Pentru că și eu am avut de suferit și a venit timpul să-mi iau revanșa”); - unele persoane pur și simplu nu știu să aibă un management eficient al furiei, nu știu să-și controleze „ieșirile” verbale (și uneori nici pe cele comportamentale); - unele persoane învață acest stil și se obișnuiesc cu el, nemaicunoscând un altul
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
capitole. Opera e interesantă pentru că ne ajută să înțelegem cum au evaluat monofiziții conciliul de la Calcedon în epoca în care s-au bucurat de cel mai mare succes; așa cum rezultă din conținutul revelațiilor povestite, ei considerau conciliul un fel de revanșă obținută de nestorienii condamnați la Efes. Ioan culege informațiile de la Petru Ibericul și din cercul acestuia, sub formă de tradiții orale transmise de călugării din lavra de la Maiuma. Iată cîteva exemple. în primul capitol, autorul pretinde că relatează o amintire
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
luptă cu memoria” în fața căreia prozatorul se declară învins, nutrind însă speranța unui ipotetic cititor al altor vremuri. Fină cunoscătoare de literatură, S. apreciază stilul acestei scrieri incendiare. Profund ostil regimului, nepublicabil la data elaborării, jurnalul e văzut ca „o revanșă târzie a prozatorului I. D. Sîrbu”. S. a publicat și comentarii despre Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, Al. Macedonski, G. Bacovia, Urmuz, E. Lovinescu, G. Călinescu ș.a., precum și prefețe la ediții din scrierile lui Miron Costin, Ion Neculce
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
o misiune specială de divinitatea însăși - fără nici un intermediar - și care se complac în rolul de victime expiatoare. În contextul persecuțiilor, ele vor produce un tip de ideologie anistoric și antipolitic. Reabilitarea este la nivelul realității transcendentale; cu toate astea, revanșa iluzorie este trăită cu un acut sentiment al eliberării și al satisfacției, în lumina faptului că termenul‑limită, în viziunea minoritarilor, deși incert, este apropiat. Așadar, înscrierea viziunilor amintite într‑un scenariu al așteptării eshatologice nu este fortuită. Grupul persecutat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
eveniment care pune capăt oricărui regim politic, deschizând calea unei „cristocrații” paradisiace. În urma dispariției acestui ultim imperiu pământesc se va instaura „Imperiul” lui Cristos, Împărăția cerurilor. Lactanțiu are o perspectivă diferită asupra lucrurilor, semipăgână și mai curând vindicativă. Ideea de revanșă și chiar de răzbunare străbate multe din scrierile sale, pre‑ sau postconstantiniene. În ochii lui, dispariția Romei lasă loc, nu Împărăției cerești, ci unei alte împărății pământești, cea a Levantului. Este vorba de o ultimă translatio imperii, care corespunde pedepsei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
oraș îl determină să plece către Tars, unde va primi găzduire din partea episcopului Siluan. Aici, intră în legătură cu gruparea homeusiană: Vasile al Ancirei, Gheorghe al Laodiceii, Eustathius de Sevasta. În septembrie 359, la sinodul din Seleucia, Chiril avea să își ia revanșa în fața lui Acachie, depus din scaunul episcopal sub acuzația că este eunomian. Un an mai târziu, el însuși va fi condamnat pentru convingeri homeusiene. Va trăi în exil până în momentul în care vine la tron Iulian. Conflictul său cu Acachie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un ordin al ministrului, am obținut permisiunea de a trece călare prin toate bazarurile cetății sfinte, fiind totuși Însoțit de unul dintre servitorii săi. Cu toate acestea, am observat că numeroși studenți fanatici complotau Împotriva mea. Aveam să-mi iau revanșa, deși nu am făcut-o În mod intenționat. Îmi pare rău să o spun, dar, În urma unei operații efectuate de mine, un student al Colegiului Superior decedă. Oricum, dușmanii mei nu-mi puteau pricinui vreun rău, de vreme ce făcusem câteva tratamente
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
1, iar mai târziu cavaleria lui Allard - Sawaran-i-Frances2. La 1 iunie, Ranjit acceptă modificarea uniformelor cu care militarii săi luptau de două decenii, iar la 3 iunie tricolorul francez devine stindard sikh... Nici vulturii imperiali nu vor fi ignorați. În revanșă, Ranjit Singh le cere să Învețe limba panjabi, pentru a nu mai intermedia prin interpret viitoarele discuții. Organizarea Întregii armate va deveni deja, la jumătatea lui iunie 1822, o prelungire a instrucției din armata napoleoniană. Iar la 16 iulie, arată
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fi rămas o piesă clasică a genului în lipsa elementelor licențioase din final. Asemănătoare poemului lui G. B. Casti Gli animali parlanti, textul expune pățaniile unui măgar obosit, flămând, batjocorit și bătut, care reușește să își ia în cele din urmă revanșa cu mijloacele pe care i le-a dat firea. S. scrie și câteva poezii sentimentale, mediocre. În Porul (1833) descrie o luptă pe mare pentru eliberarea Greciei. El încearcă aici metrul lui Lamartine, fiind unul din primii admiratori ai poetului
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
9 Unsprezece este Păcatul: În drama lui Schiller Piccolomini, astrologul Seni declară: „Unsprezece este Păcatul. Unsprezece încalcă cele Zece Porunci”. Suma oricăror zece numere consecutive ale lui Fibonacci este egală cu de 11 ori cel de-al șaptelea număr. 9 Revanșa sexagesimalului: Cifra unităților numerelor lui Fibonacci se repetă cu o periodicitate de 60. În general, pentru , periodicitatea ultimelor n cifre este 3n ≥ 115 10n−⋅ . 9 Un truc de adunare instantanee: Suma primelor n numere ale lui Fibonacci este egală cu
FASCINAŢIA „NUMĂRULUI DE AUR”. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Daniela - Mariana Tasie () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_922]
-
Stănescu a fost crima săvârșită față de sine însuși: distrugerea sistematică a carcasei care-i asigura superbul exercițiu al spiritului. Nichita Stănescu este cel mai important poet român de după al doilea război mondial. Odată cu el, prin el, logosul limbii române ia revanșa asupra poeților ei. ȘTEFAN AUG. DOINAȘ Că ne place sau nu, pe drept sau pe nedrept, Nichita Stănescu și-a umbrit toți contemporanii, prin opera ca și prin personalitatea sa, prin viață și prin moarte. De la Eminescu încoace, n-a
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]