873 matches
-
încă destul de mare de evenimente. Al doilea criteriu: alegerea În articolul lui Barthes menționat mai sus, se face o delimitare între evenimentele funcționale și cele nefuncționale. Evenimentele funcționale oferă ocazia alegerii între două posibilități, a realizării acestei alegeri ori a revelării rezultatelor unei astfel de alegeri. O dată ce alegerea este făcută, ea determină cursul pe care îl va lua fabula. Să comparăm următoarele segmente de text: g) Liz iese din casă pentru a merge la serviciu. O ia la stînga și merge
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
rămăseseră doar trei sute. Importantă este doar cunoașterea și aflarea acelui loc misterios. Acest exemplu nu este decât o ilustrare (de acum celebră) a chipurilor pe care poate să le ia cunoașterea. Totul este ca ea să primească girul divinității prin revelare directă sau provocată prin diferite tehnici divinatorii. La fel se întâmplă și în alte situații. Oamenii sunt dispuși să-și asume o poziție (ingrată și chiar defavorabilă, dacă este cazul) cu condiția ca ea să poarte girul voinței divine. Este
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Dumnezeu, În vis să-l visez, Aievea să-l văz, și apoi se culcă, având nădejde că-și va vedea ursitul"261. Exprimarea în versuri a dorinței ține locul unei formule magice grație căreia se invocă divinitatea. Aceasta poate provoca revelarea viitorului ursit. Termeni precum "arată-mi", "care-i dat", "să-l visez", "să-l văz" nu indică doar dorința tinerei fete, ci și caracterul operativ al întregii formulări verbale. Pe de altă parte, însuși limbajul persoanelor care practică divinația conține
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
decât în teorie: a) incertitudine posibilă asupra identificării și măsurării platourilor; b) sarcini utilizate în comun în cercetările asupra învățării motrice, sunt prea simple pentru necesitatea unei ierarhii a obișnuițelor; c) cercetătorii acordau rareori mai multe săptămâni de practică indispensabilă revelării platourilor. 6.3.Cunoașterea rezultatelor Edward L. Thorndike a emis teoria conform căreia învățarea este un proces automat, fără intervenția conștientizării. Tolman, , a comparat învățarea animală cu cea umană, care sunt în dezacord cu tema lui Edward L. Thorndike sau
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
de devenire (acțiune) umană. O dată mai mult, așadar, putem constată că Biblia reprezintă o chintesență a celor mai relevante acte de conduită umană. Două variante de interpretare opuse par a fi posibile în această situație: ori Biblia este cu adevărat revelarea unor structuri profunde predeterminate de "Ceva/Cineva" de deasupra ființei umane; ori Biblia este o excepțională "lucrare științifică", sintetizînd cunoștințe rafinate din domeniul disciplinelor socio-umane (psihologie, psihosociologie, filosofie, logică și morală, hermeneutică și semiotică etc.) sau din domeniul științelor naturii
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și barbarie este o revelație a ceea ce este în fond aceeași natură umană când funcționează în condiții diferite" (Butterfield 1949:31). În interiorul statelor, egoismul este de obicei limitat de conducerea politică ierarhică. În relațiile internaționale, anarhia îngăduie și chiar încurajează revelarea celor mai rele aspecte ale naturii umane. Arta conducerii statului implică prin urmare atenuarea și gestionarea conflictelor, iar nu eliminarea lor; căutarea unei lumi mai puțin periculoase, mai degrabă decât a uneia sigure, drepte și pașnice. Considerațiile etice trebuie să
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
fost așadar luată prin surprindere de noile tehnologii. Încă din 1936, papa Pius al XI-a consacră cinematografului o enciclică, Vigilanti cura; succesorul său, una televiziunii, Miranda prorsus, în 1957: "Așteptăm de la televiziune consecințe de cea mai înaltă importanță prin revelarea tot mai strălucitoare a Adevărului pentru inteligențele credincioase. S-a spus că religia este în declin, dar, cu ajutorul acestei noi minuni, lumea va vedea triumful grandios al Euharistiei și al Mariei" (Pius al XII-lea). Biserica a îmbrățișat secolul vizualului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
presimte iminenta dispariție a subiectului fondator în științele umane? De ce futurismul este un fascism avant la lettre? Și de ce vedem profilându-se al Doilea Război Mondial în orașele întunecoase pictate de Max Ernst înainte de 1939? De ce istoria artei are, în revelarea sensibilităților fiecărei epoci, un avans față de istoria ideilor și chiar a evenimentelor? De ce e mai bine să mergi într-un muzeu de artă contemporană decât într-o bibliotecă publică de informare pentru a intercepta semnele prevestitoare ale schimbărilor de mentalitate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să utilizez aici termeni care aduc o încărcătură aparte prin rezonanța și profunzimea pe care li le-a conferit Lucian Blaga. în Trilogia culturii, vorbind despre creație ca mod privilegiat de a fi al omului „în orizontul misterului și pentru revelare“, Blaga introduce categoriile abisale ale spontaneității ca matrice stilistică la nivelul inconștientului, ce constituie precondiția de posibilitate a oricărui gest creator autentic (contribuție care nu a fost, până astăzi, pusă în lumină la adevărata ei valoare): „Spiritul uman, complex structurat
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
frați” (Romani 8, 29). Numai Tatăl poate „înfia”, așa cum Fiul poate „învia”cu duhul.„ Pâinea cea spre ființă” (Matei 6, 11) a fiilor nu o poate da decât„Tatăl” prin Duhul Sfânt, Care pe lângă „înfiere” (Galateni 4, 6) în-seamnă și revelarea Numelui lui Dumnezeu ca „Tată” al familiei tean drice, cu puterea Sa de a ține toate, tărie a puterii Sale atotțiitoare.Este o cunoaștere spre înviere ca viață veșnică: „Aceasta este viațaveșnică să Te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
revelației primit de la Dumnezeu, dar întotdeauna înnoit și, totuși, niciodată epuizat. Lucrarea De vita Moysis este deosebit de instructivă, pentru că ne permite să-l vedem pe Sfântul Grigorie aplicându-și introspecțiile teologice, generate de controversa anomeană, la viața spirituală. „Descoperirea unei revelări progresive în Exod pare a-i aparține. Cu certitudine, lipsește din omiliile lui Origen asupra aceleiași lucrări”<footnote Anthony Meredith, op. cit., p. 135. footnote>. Întunericul luminos al prezenței ascunse a lui Dumnezeu Înălțarea lui Moise pe muntele Domnului în partea
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
cf. C.W. Macleod, “Allegory and Mysticism in Origen and Gregory of Nyssa...”, p. 375. footnote>. Prima dintre acestea se concentrează pe descrierea întâlnirii lui Moise cu rugul aprins (Exod 3, 1-14), cu punctul său paroxistic în versetul 14, în revelarea lui Dumnezeu ca „Eu sunt Cel ce sunt” (în versiunea Septuagintei, Sfântul Grigorie ar fi utilizat „Eu sunt Cel care este”), care, practic, se traduce printr-o confesiune a lui Dumnezeu ca „Realul real” și îi permite Sfântului Grigorie să
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
așa cum Moise se retrage, fiind mai mult timp păstor. Retrăgându-se din lume (poate fi vorba și de o retragere a omului în pustiul inimii sale), după o vreme i se arată întâia lumină a credinței în Dumnezeul Cel Adevărat (revelarea lui Dumnezeu în rugul aprins). În această lumină cunoaște că Dumnezeu este un EU, deci o persoană, sau Persoana care are adevărata existență, aseitatea, și Creatorul tuturor celor care există („Eu sunt Cel ce sunt”). Astfel, omul nu vede în
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
armonie, de adevăr și dreptate. SE APROPIE EVUL MEDIU Evul mediu este perioada de mijloc, cuprinsă între antichitate și renaștere, de aproximativ un mileniu, în care dieta spirituală reorientează omenirea spre cunoașterea prin valorile creștine, prin înfrățirea dintre oameni, prin revelarea marilor adevăruri care aduceau răspunsuri la tulburătoare întrebări: de unde venim, unde ne ducem, ce suntem și care-i rostul nostru în această trecere. Primele secole ale mileniului I s-au caracterizat prin martirajul creștinilor până în anul 312 când, împăratul Constantin
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
îngăduitoare teorii, prin ,,dialogul" cuconițelor, să pară și mai distonant, autorul precizează înainte de a-l reproduce: "Aci, desigur, am să petrec câteva momente delicioase"53. Iată cum, stârnită în mod "deliberat și nonaccidental" (Defays), surprinderea ridicolului acestei lumi mimetice prin revelarea "contrastului între aparență și esență" (E. Altherr), mai exact între fațada blazonată de High life bucureștean și remanența comportamentului și a limbajului neaoș de mahala, explică în mod concret efectul ilar ca descătușare de tensiune, dar și ca manifestare a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
stilistică ironică și prin conturarea inspirată a portretului colectiv al intelectualului de cafenea, realizată prin sugestia de tip sinecdocă a confundării categoriei cu semnul ei distinctiv consumul de "jvarț". Caragialiana strategie a camuflării disprețului într-o condescendență măgulitoare, augmentează efectul revelării ireversibile a imposturii: Chiar ieri, a răspuns poetul, cineva care venea din străinătate mi-a vândut pentru cinci sute de lei o ediție princeps din Boileau. Din ce an ? îndrăznesc eu. 1800! Ediție princeps? insist, prinzând curaj. Desigur ! E și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dramaturgii avangardei postbelice s-au dovedit inepuizabili în descoperirea de modalități care să slujească unui dublu demers: pe de o parte cel de dinamitare a structurii osificate și ruinate a vechii forme dramatice și pe de altă parte, cel de revelare a absurdului în toată ilogicitatea sa. Au cultivat, așadar, paradoxul, oximoronul, ambiguitățile, incongruențele și exagerările de tot felul, precum și amestecul de limbaje, de stiluri și de categorii estetice în piese pe care le subintitulează "farse tragice", "pseudo-drame", "drame comice" etc.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care restabilește echilibrul, ci prin intermediul comicului care este chiar "mai deznădăjduitor decât tragicul" pentru că "nu oferă nici o ieșire", oglindind perfect chiar insolubilitatea antagonismelor existenței. Suntem îndreptățiți, așadar, să vedem în raportul dintre absurd și comic unul de natură simbiotică, de revelare a unuia prin celălalt. Deși există și situații în care se ignoră reciproc, atunci când comicul, de pildă, se bazează pe alte surse ale rizibilului sau când absurdul ia forma oniricului sau a coșmarescului, eficacitatea amândurora este vizibil sporită în acele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de altfel, la îndemână. Dintre motivele comice valorificate magistral în piesele sale (perechea comică, păcălitorul pacălit, pierderea identității), cel al "lumii pe dos" este investit clar cu funcția de evidențiere a absurdului. Având o vechime îndelungată, folosit pentru valențele de revelare a absurdului începând cu Alfred Jarry în Ubu rege și mai cu seamă de către Beckett, Dürrenmatt, Ionescu, motivul "lumii pe dos" constituie și în comediile lui Caragiale un ingredient de bază al modalității comice absurde. Numeroși comentatori ai operei caragialiene
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lumi deformate, dezumanizate"44. Comicul absurdului vizează așadar în cazul operei caragialiene nu doar cel dintâi aspect pe care l-am sesizat în subcapitolul anterior, referitor la declanșarea comicului prin depistarea unui element absurd, ci și raportul mai profund, de revelare a absurdului atotcuprinzător, prin intermediul comicului amar. În afara exemplelor oferite prin schița Căldură mare, ipostazele comicului absurdului la Caragiale sunt destul de numeroase și pot fi grupate chiar ținând cont de tipologia tradițională a comicului de caracter, de situații și de limbaj
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este marcată de gratuitate, ci devine una dintre strategiile de demascare a absurdului. Putem spune, în concluzie, că în toate aceste ipostaze corespunzătoare tipologiei tradiționale, comicul absurdului ține de deriziune înțeleasă ca un dublu demers întreprins de Caragiale în sensul revelării și al respingerii absurdului prin ridicularizarea lui. Inconștiența lumii care nici nu-l percepe și nici nu râde de el, proiectează acest comic într-o zonă de contiguitate cu spațiul angoaselor de care este contaminat universul comico-tragic al lui Eugen
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
îl evidențiază prin contrastul clar dintre ordinea internă a operei și dezordinea surprinsă în extratext. Spirit clasic, avid de armonie și claritate, Caragiale nu generează deliberat absurdul, ci îl supune atenției ca pe un corp străin, nociv și înlăturabil. Prin revelarea lui, Caragiale scoate în evidență, de fapt, cancerul social, exteriorizat în declinul limbajului și al comportamentului, descoperit nu doar ca imoral și ilogic, ci și ca inuman, în sensul reificării și al marionetizării. Exploatat cu mult mai multă îndrăzneală în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
față de creația populară, misiune asumată cu entuziasm de către romanticii secolului al XIX-lea, urmând notabilelor eforturi ale fraților Grimm.63 Dacă Iluminismul a discreditat mitul ca aparținând unei dimensiuni obscurantiste și superstiției, Romantismul l-a recuperat ca singura cale de revelare a unor adevăruri pierdute, pornind de la ideea lui Creuzer care în 1810 propune receptarea mitului ca set de simboluri ale adevărurilor revelate pe care le-ar fi posedat prot-indo-eruopenii ("descoperiți" la sfârșitul secolului al XVIII-lea, performanță cu care a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
conține șase narațiuni. Nu voi ascunde, desigur, că am un penchant pentru Victima lui Tadeo Limardo, piesă În stil slav, care adaugă la fiorul tramei studiul sincer al mai multor psihologii dostoievskiene bolnăvicioase, dar fără a disprețui atracțiile prezentate de revelarea unei lumi sui generis, la marginea patinei noastre europene și a rafinatului nostru egoism. Nu m-a lăsat indiferent nici Lunga căutare a lui Tai An, care reia, În stilul său, tema clasică a obiectului ascuns. Poe Începe seria cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Londrei; Max Carrados, not least, duce cu sine peste tot carcera portativă a orbirii. Acești detectivi statici, curioși voyageurs autour de la chambre, Îl prevestesc măcar parțial pe Parodi al nostru, figură inevitabilă, poate, În evoluția narațiunii polițiste, dar a cărui revelare, a cărui trouvaille, e o ispravă argentiniană comisă, trebuie să afirmăm sus și tare lucrul acesta, sub președinția doctorului Castillo. Nemișcarea lui Parodi e un adevărat simbol intelectual și cea mai perfectă dezmințire dată zadarnicei și febrilei agitații nord-americane, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]